Sunteți pe pagina 1din 3

„Alexandru Lăpuşneanu”

de Costache Negruzzi

Nuvela apare în anul 1840, în primul număr al revistei „Dacia


Literară” cu titlul „Scene istorice din trecutul Moldovei. Alexandru
Lăpuşneanu”. Este cea mai valoroasă nuvelă istorică din literatura
română. Nuvela prezintă cei cinci ani ai celei de-a doua domnii al lui
Alexandru Lăpuşneanu între 1564 şi 1569, având în centru figura
domnitorului. Sursa istorică a constituit-o letopiseţul Ţării Moldovei al
lui Grigore Ureche. De la cronicari, Negruzzi preia faptele semnificative
precum şi replicile memorabile: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”;
„Dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pe voi” şi „Voi merge cu voia ori
fără voia voastră”. De asemenea, Negruzzi găseşte şi se inspiră şi din
letopiseţul de la Bistriţa, găsit la Veneţia.
Scriitorul ştie să creeze din date puţine tablouri pline de mişcare şi
personaje veridice. El nu respectă în amănunt datel cronicii, dar
urmăreşte să creeze senzaţia de real: Moţoc, boierii Stroici şi Spancioc
au fost ucişi înainte în Polonia.
Tema nuvelei este una realistă şi, anume, lupta împotriva
absolutismului feudal. Ca orice nuvelă, are un singur fir epic: scriitorul
prezintă a doua domnie de când Lăpuşneanu vine la tron cu ajutopr
turcesc, apoi prezintă crimele acstuia împotriva boierimii şi, în final,
sfârşitul tragic al domnitorului.
Conflicctul nuvelei este concentrat. Încă de la început, domnitorul
nu este bine primit de boierii care-l anunţă că poporul nu-l vrea şi
conflictul atinge punctul maxim atunci când din porunca domnitorului
sunt ucişi 47 de boieri, din a căror capete domnitorul face o piramidă.
Intriga este riguros construită. Din punct de vedere al construcţiei,
nuvela este structurată pe 4 capitole, care corespund în mare măsură
celor 4 momente ale subiectului.
Partea I se deschide cu motto-ul „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”
şi corespunde expoziţiunii. Aici se prezintă sosirea lui Lăpuşneanu ăîn
Moldova, respingerea soliei boierilor care spun că ei nu-l vor (vornicul
Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarii Spancioc şi Stroici). Cu această
ocazie, domnitorul afirmă că va limita puterea boierească. La întrebarea
boierilor „Cu ce vei sătura lăcomia acestor păgâni, ce aduci cu Măria
Ta?”, Lăpuşneanu răspunde „cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pe
care-i jupuiţi voi, voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să vă mulg
şi eu pe voi”.
Partea a II-a se deschide cu motto-ul „Ai să dai samă, doamnă!” şi
corespunde intrigii. Cuvintele din motto aparţin unei văduve care vine la
palat cu capetele soţului şi copiilor ei, ucişi din porunca domnitorului.
Doamna nu mai poate suferi atâta vărsare de sânge şi jalea orfanilor şi
văduvelor care cereau îndurare. Ea îi cere domnitorului să înceteze cu
omorurile, iar acesta îi promite că îi pregăteşte un „leac pentru frică”.
Partea a III-a se deshide cu motto-ul „Capul lui Moţoc vrem” şi
corespunde punctului culminant al acţiunii. În această parte aflăm că
leacul promis doamnei nu e decât ospăţul de la curtea domnească la care
sunt omorâţi cei 47 de boieri, cu excepţia lui Spancioc şi Stroici. Tot aici
apare şi celebra replică „proşti dar mulţi”, când Moţoc îi cere lui Vodă
să nu asculte cererea norodului înfuriat: „Capul lui Moţoc vrem”.
Partea a IV-a se deschide cu motto-ul „De mă voi scula, pre mulţi
am să popesc şi eu” şi corespunde deznodământului. Doamna Ruxanda îl
otrăveşte pe Lăpuşneanu, în complot cu boierii şi la îndemnul
călugărului Teofan.
Nuvela pune accentul mai mult pe personaje, pe psihologia lor
decât pe acţiune. Naratorul se concentrează pe schiţarea portretului lui
Alexandru Lăpuşneanu, tiranul crud şi sângeros, fiind trădat de boieri în
prima domnie, el se înconjoară de soldaţi străini, iar pentru a fi pe placul
turcilor, arde toate cetăţile în afară de Cetatea Hotinului. Lăpuşneanu are
un caracter machiavelic. El se căsătoreşte cu duioasa Ruxanda, nu din
dragoste, ci pentru a atrage inima norodului. Se foloseşte de vicleanul
Moţoc pentru a atrage asupra lui nemulţumirea poporului. Promite
boierilor împăcare, însă îi invită la ospăţ pentru a-i ucide. Lăpuşneanu
este un bun psiholog, bun cunoscător al psihologiei maselor.
Naraţiunea se face în stil obiectiv, la persoana a III-a. Personajul e
înfăţişat prin faptele, gesturile şi cuvintele sale. Intervenţiile autorului în
text fiind minime.
În nuvelă, apar şi elemente romantice. Personajul este specific
romantic, un personaj excepţional în împrejurări excepţionale. Procedeul
folosit de autor este şi el romantic, personajele fiind prezentate în
antiteză: pe deoparte, caracterul angelic al domniţei şi în antiteză
caracterul demonic al domnitorului.
În nuvelă, apar şi descrierile romantice, cum ar fi descrierea cetăţii
Hotinului, surprinsă în amurg.