UNIVERSITATEA ‚‚DUNAREA DE JOS“ GALATI

FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA : ROMANA – FRANCEZA , AN I

EDUCAŢIA
REALIZAT DE:
BORŞ IONELA
ROTARU ALEXANDRA
 Conceptul de educatie

 Etimologic, noţiunea de educaţie provine din

latinescul „educatio“ care înseamnă „creştere“,
„hrănire“, „formare“.

 Multă vreme educaţia a fost înţeleasă ca o

creştere sau dezvoltare a fiinţei umane conform
forţelor interne înnăscute.

 Astăzi educaţia este definită din unghiuri de

vedere diferite ca proces psiho-social, ca acţiune de
conducere, ca ansamblu de influenţe exercitate asupra
individului.
 Conceptului de educaţie s-a conturat de-a lungul
dezvoltării societăţii, în funcţie de cerinţele acesteia.

 Educaţia ca proces - semnifică transformarea (în sens

pozitiv) a fiinţei umane.
 
 Educaţia ca acţiune de conducere - reprezinta evoluţia
individului de la stadiul de fiinţă care are nevoie de
asistenţă, spre stadiul de persoană responsabilă.
 
 Educaţia ca interrelaţie umană şi socială este o acţiune a
omului asupra omului.

 Educaţia – privită şi ca o relaţie între generaţiile adulte şi

generaţiile tinere.

 Educaţia ca ansamblu de influenţe.

 
Funcţiile educaţiei

 Selectarea şi transmiterea valorilor de la societate la

individ, precum şi însuşirea temeinică şi utilizarea
creativă a acestora.

 Dezvoltarea conştientă şi progresivă a potenţialului

biopsihic al omului.

 Pregătirea omului pentru integrarea activă în viaţa

sociala.
 Selectarea şi transmiterea valorilor de la societate la
individ presupune 2 operatii esentiale: selectarea si
transmiterea valorilor realizate pe baza unor principii
pedagogice.

 Prin dezvoltarea conştientă şi progresivă a

potenţialului biopsihic al omului , educatia raspunde
unor nevoi individuale si numai prin intermediul lor unor
nevoi sociale.

 Prin pregătirea omului pentru integrarea activă în

viaţa social, educatia raspunde unor nevoi sociale si prin
intermediul lor unor nevoi individuale.
 Caracteristicile fenomenului educaţional

1. Educaţia ca acţiune socială specific umană

2. Caracterul istoric al educaţiei.

3. Specificul naţional al educaţiei.

4. Caracterul prospectiv al educaţiei.

1. Educaţia ca acţiune socială specific umană - urmareste
formarea personalitatii in raport cu cerintele societatii.

2. Caracterul istoric al educatiei - educatia apare odata cu

societatea, evolueaza si se schimba in functie de modificarile
care apar in cadrul societatii.

3. Specificul naţional al educaţiei- educatia se formeaza in

limitele unor granite statale,avand ca baza vieti sociale si
traditii formate de-a lungul timpului.

4. Caracterul prospectiv al educaţiei - ii imprimă educaţiei un

caracter, o orientare prospectivă.
 Formele educaţiei

 Educaţia formală.

 Educaţia nonformală.

 Educaţia informală (incidentală).

 Educaţia formală - reprezintă ansamblul acţiunilor
pedagogice proiectate instituţional prin structuri
organizate sistemic, pe niveluri şi trepte de studii.

 Educatia nonformală - ansamblul acţiunilor educative

ce se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în afara
sistemului de învăţământ

 Educatia informală - influenţele educative ce se

exercită spontan şi continuu, neintenţionat,în afara
cadrului organizat instituţionalizat.
 „Educatia este arta de a forma bunele deprinderi sau
de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale
acelora care dispun de ele.”
( Platon )

„Educaţia trebuie să fie un obiect al supravegherii

publice, iar nu particulare”.

( Aristotel )

 
 Bibliografie:

 Andrei Barna,Georgeta Antohe , “Curs de

pedagogie”,parteaI, Editura Fundaţiei universitare
„Dunărea de Jos”,Galati,2009

 Ioan Nicola, “Tratat de pedagogie şcolară”, E.D.P,

Bucuresti,1990.