Craciun de turta dulce

Cand eram mica iubeam Craiunul.Lumanarile,beculetele,zapada,

stralucirea,mirosul ,Mosul,totul ma facea odata fericita.Credeam ca aceasta zi este
magica si ca nimic rau nu se poate intampla.Dar in fiecare an faceam cate un pas
mic spre realitate... cruda si amara realitate. Acum,dupa ce am pierdut ce aveam
mai de pret,Craciunul nu mai staluceste,Mosul nu mai vine ,iar zapada paraca nu
mai vrea sa cada.

-Eva! Stiam ca o sa te gasesc aici. Te rog , hai acasa! E Craciun.

-Ti-am zis foarte clar in biletul ala sa nu indraznesti sa ma cauti.

-Ev , stiu cat de greu e sa pierzi pe cineva drag.Dar a trecut un an.Doar nu o sa stai
aici tacmai azi.

- Ba nu stii , Iris.Nu ai nici cea mai vaga idee cum e. Ea era totul pentru mine, iar
acum a murit. Am ramas singura, exact ca inainte de a o cunoaste.Singura , parasita
, fara cineva care sa imi poarte de grija.A fost singura careia ii pasa de mine si
nimeni nu ma intelege. Pleaca , te rog! Daca tii la mine ,macar un sfert din cat
pretinzi, imi vei raspecta dorinta.

A ezitat ,dar in cele din urma a plecat.De ce a venit dupa mine? De ce se chinuie sa
ma faca sa cred ca ii pasa? Singura persoana care ma placea era ea, dar cum nu mai
e. Mi-a fost luata cand ma durea cel mai mult , cand credeam cu toata fiinta mea ca
e imposibil.Speram ca se va insanatosi si ca vom face impreuna omuleti din turta
dulce.Mi-a fost luata de Craciun...Nu voi uita niciodata ultimele sale cuvinte:

,,Bucura-te de Craciunul din turta dulce!"