Student: Andrieşi Gabriela Profesor: Prep.

Raluca
AF III, Grupa 1 Zoltan
 - Aprilie 2011 -

Creditul de export

I. Generalitati
În ţara noastră în urmă cu zece ani, s-a declanşat un proces de trecere de la economia
centralizată la economia de piaţă. Aceasta implică o reformă economică, care trebuie să cuprindă
printre altele noi reglementări de politică comercială caracteristice unei economii în tranziţie la
economia de piaţă şi renunţarea la vechile instrumente specifice unei economii centralizate-
planificate. În acest context s-a desfiinţat monopolul statului asupra comerţului exterior.
Prin intermediul activităţii de comerţ exterior se realizează schimbul de bunuri şi valori pe piaţa
internaţională şi se asigură participarea oricărei ţări la cooperarea economică şi diviziunea
internaţională a muncii.

II. Ce reprezinta exporturile ?

Exporturile reprezintă o componentă a comerţului exterior de o importanţă deosebită, ele
asigurând încasări în valută liber convertibilă şi realizând echilibrarea balanţei externe. De asemenea
exporturile sunt creatoare de locuri de muncă. De aici – interesul sporit al oricărei ţări, indiferent de
gradul ei de dezvoltare pentru a creşte exporturile.
În cazul României, exporturilor trebuie să li se acorde o importanţă deosebită, mai ales în
condiţiile economiei de piaţă în cadrul căreia nu mai există planificare şi, mai ales, subvenţii
guvernamentale pentru export.

III. Ce reprezinta creditul de export ?

Creditul de export constă în livrarea unui bun cu plată amânată. Importatorul solicită
o păsuire pentru un anumit interval de timp sau negociază ca plata să se efectueze în tranşe, în timp.
Cumpărătorul solicită o amânare la plată în cazul achiziţiilor de materii prime, materiale şi piese de
schimb, cel mai des de câteva luni, până când el va procura resursele băneşti necesare achitării lor.
În cazul bunurilor de natura mijloacelor fixe, livrarea treptată a acestora, valoarea lor mare şi
folosinţa lor îndelungată, creează necesitatea eşalonării în timp a plăţii furniturilor de către
importator. Dacă plata urmează a se face într-un anumit termen, furnizorul acordă un credit
comercial clientului său extern. Consimţind la o asemenea modalitate de plată, furnizorul îşi asumă,
pe de o parte, riscurile exportului de credit, iar pe de alta, efectele de trezorerie ale operaţiei de
export cu plată la termen.
Întrucât exportul de credit blocheză o perioadă de timp resursele financiare ale furnizorului,
încorporate în produsele livrate, lucrările executate sau serviciile prestate pe credit, acesta se vede
adesea obligat să şi le completeze apelând la un credit bancar.
În condiţiile României este important şi faptul că în perioada de tranziţie către economia de
piaţă are loc un proces de apariţie a societăţilor comerciale specializate în activitatea de comerţ
exterior, precum şi de orientare a societăţilor comerciale cu profil de producţie să îşi creeze
compartimente de export-import, prin intermediul cărora să îşi efectueze ectivităţile proprii de
comerţ exterior.
În ambele variante procesul este dificil şi aceasta cu atât mai mult cu cât totul se realizează pe
fondul restructurării şi privatizării societăţilor comerciale şi regiilor autonome cu capital de stat.

2
 În acest context, capitalul privat autohton se consolidează cu dificultate, aspect care îşi pune
amprenta pe desfăşurarea unor activităţi de comerţ experior eficiente. De aceea devine imperios
necesar să realizeze o cooperare cât mai strânsă între exportator şi băncile comerciale pe linia
finanţării operaţiunilor de comerţ exterior. În acest caz, în care economiile sunt interconectate pe
piaţa mondială, băncile trebuie să fie preocupate să susţină industria pentru export.

IV. Finantari ale bancilor pentru export

Serviciile oferite de bănci industriei de export se subdivid, de regulă în patru mari grupe:
Prima este reprezentată de finanţarea societăţilor exportatoare care, în condiţii normale, îşi
finanţează singure exporturile. Acest tip de finanţare este un caz particular al operaţiunilor de credit
practicate de bănci pe plan naţional.
A doua categorie de servicii pentru sprijinirea exportului le include pe acelea pe care băncile le
oferă în calitate de intermediari în sistemul de plăţi, subformă de viramente, operaţiunu de devize,
incassouri documentare şi acreditive. În acest caz băncile nu contribuie la finantarea propriu-zisă,
însă îşi folosesc structulile şi relaţiile lor cu străinătatea în interesul clientuluui, asigurându-I
recuperarea creanţelor în afaceri documentare şi acoperind riscul în cazul confirmărilor de
acreditive.
A treia grupă înglobează finanţarea, de către bănci, a exporturilor de mărfiuri şi servicii.
Operaţiunile de acest tip pot lua forme variate.
În cadrul celei de a patra categorii, sunt cuprinse numeroase prestaţii bancare care nu au
legătură cu finanţarea exporturilor, dar care fac posibilă derularea afacerilor. În această categorie se
include acodarea de garanţii, precum ar fi deschiderea de Performance bond-uri şi încheierea de
asigurări de credite comerciale de export.
În cazul numeroaselor forme pe care le iau prestaţiile băncilor în serviciul finanţării industriei
pentru export şi a comerţului mondial, se disting în primul rând două mari categorii de operaţiuni
care nu sunt suficient de clar delimitate. Este vorba despre finanţări legate de livrările de mărfuri şi
de finanţări independente, dar care , în final, servesc de asemenea cumpărării de mărfuri şi de
servicii.
În prima categorie – aceea a creditelor legate de o afacere bine determinată – se impune
distincţia între finanţările pe termen scurt şi finanţările pe termen mediu şi lung. Forma cea mai
importantă pe termen scurt a comerţului exterior rămâne clasica scontare a unei hârtii comerciale de
către bancă.
În domeniul finanţărilor pe termen mediu şi lung, pe primul plan se situează “ creditul clasic “
la export, completat cu garanţia unei bănci sau a guvernului, în funcţie de tranzacţie, contra
riscurilor la export.
În ceea ce priveşte finanţările comerţului exterior, care nu legate direct de livrările de mărfuri,
împrumuturile sunt emise, în majoritatea lor, fără dispoziţii precise privind utilizarea sumelor
alocate.În această situaţie se asigură direct finantarea cumpărărilor de mărfuri sau rezolvarea unor
aranjamente asumate anterior.
De regulă societăţile comerciale se tem să-şi asume aranjamente în monedă liber convertibilă
sau să caute finanţări de un ordin de mărime a cărui amploare să atingă limita posibilităţilor lor de
garantare. La acestea se adaugă faptul ca tendinţă de comanda utilaje ale căror elemente sunt adesea
livrate de ţări diferite şi care impun finanţări locale complementare, a făcut ca sarcina finanţării
exporturilor să devină mai complexă.
Creditele de export sunt acordate, de regulă vânzătorului (exportatorului) autohton. În multe
cazuri se pot acorda asemenea credite şi importatorului, deci unei firme străine. În cele de mai sus
ne-am referit la creditele de export desfăşurate. Acestă categorie de credite de export poate fi
intitulată credite bancare de export.
3
 V. Tipuri de credite de export
Creditele de export pot lua două forme:
• CREDITUL – CUMPĂRĂTOR: se utilizează pentru proiecte de o anumită anvergură,
finanţarea se realizează cel mai adesea sub forma unui credit către cumpărătorul străin sau banca sa.
Punerea la dispoziţie a creditului se face în două etape. Mai întâi banca aleasă de exportator sau de
cumpărător oferă acestuia din urmă un credit ale cărui modalităţi sunt adaptate particularităţilor
proiectului de livrare avut în vedere şi a cărui utilizare a fost legată de acesta. Negocierea creditului
se face în general prin intermediul exportatorului. Ea se poate purta şi direct între bancă şi
cumpărător, caz în care este în mod natural indispensabilă realizarea unei concertări cu exportatorul.
Imediat ce contractul de livrare s-a perfectat, banca încheie contractul de credit propriu-zis cu
cumpărătorul sau cu banca acestuia. Acest contract reglementează detaliile finanţării, în special
problema ratei dobânzii, duratei şi rambursării creditului. Aceasta este o formă a creditului financiar,
caracterizată prin aceea că este legată de o operaţie de export.
• CREDITUL – FURNIZOR (cel mai des întâlnit): este specific exporturilor mai puţin
importante şi se acordă, de regulă, pe perioade scurte de timp. Exportatorul discută in acest caz
modalităţile de credit în cadrul negocierilor de vânzare şî apare ca donator de credit în raport cu
importatorul. El se poate fie sprijini pe oferta fermă a unei bănci, fie să-şi reglementeze problema
finanţării cu banca sa după încheierea afacerii sau efectuării livrării.
La creditul-furnizor, părţile contractante – furnizorul şi cumpărătorul – întocmesc un singur
document – contractul comercial - , care cuprinde toate elementele referitoare la mărfurile livrate:
structură, cantităţi, preţ, valoare, termene şi modalitate de plată etc.
La creditul-cumpărător, intervin două documente distincte, şi anume: contractul comercial - .
incheiat între furnizor şî cumpărătorul extern, şi contractul de împrumut, încheiat între cumpărător
(în calitate de benmeficiar al creditului extern) şi banca creditoare.
Exportul se realizează aşadar, fie prin mijlocirea creditului comercial, acordat de furnizor
partenerului său de afeceri – cumpărătorul extern, fie prin intermediul creditului-cumpărător, acordat
de o bancă cumpărătorului extern.
Ambele forme de credit urmăresc favorizarea schimburilor comerciale în interesul părţilor
contractante şi se acordă de operatori privaţi (rata a dobânzii, durată, mod de eşalonării a rambursării
etc.).
Alături de aceste forme de credit, se întâlnesc şi altele având caracter de ajutor, acordate de către
state, prin guvernele acestora sau prin instituţii publice specializate. Creditele externe din resurse
publice se acordă în condiţii mai avantajoase decât cele practicate de operatorii privati ( dobânzi sub
nivelul pieţei, termene de rambursare mai lungi, perioade de graţie etc.).
• CREDITELE-AJUTOARE DIN RESURSE PUBLICE: se acordă pe baze bilaterale sau
multilaterale, după caz, şi urmăresc favorizarea dezvoltării economice a ţării beneficiare. Creditele-
ajutoare bilaterale, de regulă, sunt legate, adică nu se pot folosi decât pentru achitarea unor importuri
de bunuri şi servicii din ţara donatoare. În mod obişnuit, creditele-ajutoare, nu sunt garantate de
către asigurătorii de credite, ci rămân în sarcina statului.
VI. Alta grupare a creditelor pentru export
Indiferent de persoana care acordă creditul ( exportatorul în cazul creditelor comerciale sau
banca în cazul creditelor bancare), după durata acordării, creditele se grupează în trei mari categorii:
- pe termen scurt (până la 12-18 luni),
- pe termen mediu (până la 1-1,5 ani la 5-7 ani),
- pe termen lung (până la 10-150 ani).
4
 VII. Asigurarea creditelor de export
Efectuarea exportului prin mijlocirea creditului generează anumite riscuri, atât pentru
exportator, cât şi pentru banca finanţatoare.
Exportul implică următoarele riscuri: neîncasarea contravalorii mărfurilor livrate pe credit sau
încasarea acestora cu întârziere; refuzul cumpărătorului de a prelua marfa ajunsă la destinaţie;
denunţarea contractului de către cumpărător în timpul desfăşurării procesului de producţie la
furnizor; avarierea sau distrugerea mărfurilor în timpil fabricaţiei sau transportului; imposibilitatea
repatrierii maşinilor, utilajelor, materialelor şi altor bunuri aflate peste graniţă pentru realizarea unor
lucrări de cooperare între diferiţi beneficiari externi; răspunderea civilă legală a furnizorului faţă de
terţi.
Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care, privite prin prisma
momentului în care se pot produce, sunt grupate în:
• riscuri premergătoare semnării contractului;
• riscurile ulterioare semnării contractului.
Concurenţa tot mai puternică pe plan internaţional determină agenţii economici să lanseze
oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp.
Modificarea condiţiilor economice, în perioada de valabilitate a ofertei (preţ, dobândă, curs
valutar), poate genera, pentru exportatori, în cazul încheierii unor contracte comerciale, o serie de
pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.
În perioada premergătoare semnării contractului, ofertantul este obligat să depuna o cauţiune
în favoarea cumparătorului, care să-i garanteze acestuia că ofertantul va încheia contractul, în
condiţiile prevăzute în oferta.
În faza ulterioară încheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri:
•specifice intervalului dintre momentul semnarii contractului si livrarea bunurilor;
•specifice intervalului dintre momentul livrarii bunurilor si incasarii contravalorii acestora.

După natura lor riscurile pot fi grupate astfel:

Riscul comercial reprezintă deteriorarea situaţiei financiare a cumpărătorului privat, fapt care îl
pune în imposibilitatea de a efectua la scadenţă, plata sumei datorate.
Faptul că un cumpărător nu-şi poate onora angajamentul faţă de furnizor poate fi provocat de
cauze accidentale, reversibile sau de factori cu acţiune pe termen lung. Neplata sumelor datorate
poate fi urmarea relei-credinţe a cumpărătorului care invocă motive imaginare asupra calităţii
produsului, pentru a se sustrage de la plată.
Riscul catastrofal se manifestă sub forma producerii unor calamităţi ale naturii ori a altor cauze
de forţă majoră, cum ar fi: inundaţiile, uraganele, cutremurele de pământ, erupţiile vulcanice,
incendiile, exploziile etc., care pun cumpârâtorul în imposibilitatea de plată.
Riscul politic cuprinde anumite evenimente independente de voinţă şi solvabilitatea
cumpărătorului şi care îl împedică să-şi onoreze obligaţiile asumate faţă de furnizorul extern. Astfel
de riscurri pot fi: război, revoluţie, revoltă, război civil, grevă etc.
Unele măsuri cu caracter politic pot fi luate şi de terţe ţări ori de organisme internaţionale
împotriva ţării importatorului, care îl pun pe acesta din urmă în imposibilitatea de a-şi respecta
obligaţiile de paltă faţă de furnizor. De asemenea, se poate institui embargoul împotriva unei ţări de
către Consiliul de Securitate, de către una sau mai multe ţări.
Conţinutul politic au şi măsurile luate de autorităţile publice – guvern, bancă centrală, organe
vamale etc.- având ca efect restrângerea importurilor, limitarea transferului valutar, sechestrarea sau
rechiziţionarea unor bunuri ce aparţin agenţilor economici străini.
5
 În aceste cazuri apare riscul de netransfer al valutei cuvenite furnizorului extern, cu toate că
importatorul privat a depus la bancă, în monedă naţională, echivalentul sumei datorate.De asemenea,
de natură politică poate fi considerată şi neplata la termen a sumelor datorate de importatorii politici.
Riscul valutar se iveşte atunci când, în operaşiunile de export, plata la termen se poate face în
două monede ( a furnizorului şi a cumpărătorului ). Modificarea raportului dintre cele două monede,
în intervalul de timp de la semnarea contractului şi până la achitarea furniturii, poate determina
pierderi pentru furnizor şi câştig pentru cumpărător şi viceversa.
În vederea evitării riscurilor exporturilor pe credit, furnizorii fac investigaţii aprofundate cu
privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali înainte de semnarea contractului, iar apoi utilizează
diverse instrumente şi tehnici de lucru financiare şe juridice. Cu toate aceste măsuri de precauţie,
furnizorii nu se pot pune la adăpost de toate riscurile exportului, şi de aceea ei fac apel la protecţia
prin asigurare.
Sunt situaţii în care nici chiar asigurarea clasică nu poate oferi o protecţie deplină furniozorilor
care fac exporturi cu plata la termen sau băncilor care acordă credite cumpărătorilor externi. Este
cazul riscurilor politice, care rezultă din măsuri luate de autorităţile publice ale ţării importatorului şi
care au un caracter neasigurabil.
De asemenea, au caracter neasigurabil riscurile de neplată, pe care le prezintă debitorii politici
şi împotriva cărora nu se pot lua măsuri de constrângere pentru a-i determina să-şi respecte
obligaţiile asumate.
În cazurile în care asigurarea nu poate prelua riscurile politice care ameninţă furnizorii
naţionali, intervine statul, în completarea sau în locul acestora, după caz.
Instituţiile care acţionează din împuternicirea şi pentru contul statului îmbracă diferite forme
juridice: departamente ale administraţiei de stat; instituţii publice; societăţi de asigurare cu statut de
drept privat.

VIII. Studiu de caz – Creditele pentru export EximBank Romania

Societatile comerciale cu activitati de export isi pot acoperi prin acest credit cheltuielile cu
fabricarea si livrarea produselor, precum si a celor pentru prestarea serviciilor destinate exportului.
Beneficiari : companii cu activitate de export
Perioada de acordare: pana la 2 ani
Caracteristici : rambursarea creditelor de export se poate face in rate lunare sau trimestriale,
corelat cu conditiile tranzactiei de export

Avantaje :
solutii personalizate in functie de tranzactia de export
costuri avantajoase
modalitati flexibile de garantare
posibilitatea completarii garantiilor proprii pana la 80% cu garantii de stat de la EximBank
Garantia pentru creditele de export EximBank o constituie:
agentii economici, indiferent de marime
Garantia de export pentru stimularea realizarii de obiective complexe si produse cu ciclu lung
de fabricatie.
Garatia
Garantia de export pentru marfuri generale
EximBank contragaranteaza scrisorile de garantie bancara emise la cererea exportatorilor
romani de catre bancile comerciale finantatoare in favoarea partenerilor externi.
Caracteristici:
• valoarea garantiei: pana la 80% din valoarea scrisorii de garantie bancara

6
 • continutul national al marfurilor exportate trebuie sa fie de cel putin 50% din valoarea
acestora
• perioada de acordare este corelata cu conditiile din contractele de export

Contragaranteaza urmatoarele tipuri de scrisori de garantie bancara:

• de participare la licitatie
• de buna executie
• de restituire avans
• pentru import temporar, in vederea realizarii contractelor de export
• altele

Avantaje :
• garantiile sunt irevocabile, neconditionate, directe si exprese
• nu necesita constituirea altor garantii colaterale, din partea solicitantului, la EximBank
Garantia de export pentru stimularea realizarii de obiective complexe si produse cu ciclu lung
de fabricatie
EximBank contragaranteaza in proportie de 80% angajamentele asumate prin scrisorile de
garantie bancara emise de bancile comerciale in scopul producerii de bunuri cu ciclu lung de
fabricatie destinate exporturilor.
Beneficiarii sunt agentii economici exportatori, indiferent de marime.
Caracteristici:
valoarea garantiei: pana la 80% din valoarea scrisorii de garantie bancara
perioada de acordare: in acord cu perioada de valabilitate a scrisorii de garantie bancare
moneda: aceeasi cu moneda scrisorii de garantie bancara emise de banca comerciala
Avantaje:
- reprezinta o garantie irevocabila si neconditionata, directa si expresa, platibila la prima
cerere scrisa a beneficiarului (banca comerciala)
Polițe
Polita de asigurare a creditelor de export pe termen mediu si lung in cadrul EximBank
Romania
EximBank asigura recuperarea a pana la 85% din pierderile rezultate din contractele de export,
incheiate cu partenerii externi pe termen mediu si lung.
Beneficiari : exportatorii romani care nu beneficiaza de o modalitate de plata asiguratorie
Caracteristici :
- perioada de asigurare: termen mediu si lung
- moneda: valuta, in functie de moneda contractului de export
Riscurile asigurate pentru creditele de export
- riscuri comerciale datorate insolventei debitorului sau neplatii prelungite din partea acestuia
- riscuri politice, in fazele pre si/sau postlivrare (dificultati si intarzieri in transferul banilor din
tara importatorului ca urmare a unui moratoriu general privitor la datoria externa, actiuni ale
guvernelor straine ce impiedica derularea contractului de export, razboaie, alte riscuri privind
debitorii publici)
- riscuri de forta majora (catastrofe naturale, inundatii, cutremure, eruptii vulcanice, etc)
- riscuri de prelivrare (riscul de intrerupere nejustificata a contractului de export de catre
cumparator si riscul de refuz nejustificat al preluarii marfurilor de catre acesta)
Avantaje :
- poate fi utilizata drept colateral, pentru finantarea realizarii exporturilor complexe
- permite accesul exportatorilor romani pe piete cu risc ridicat

7
Bibliografie :

http://www.referatele.com/referate/noi/finante/creditul-de-export-c1371082212.php

http://www.e-referate.ro/referate/Asigurarea_creditelor_de_export2010-07-20.html
http://www.eximbank.ro/credite-pentru-export-p26-c1.aspx
http://www.eximbank.ro/garantia-de-export-pentru-marfuri-generale-p31-c2.aspx
http://www.eximbank.ro/garantia-de-export-pentru-produse-cu-ciclu-lung-de-fabricatie-p32-
c2.aspx
http://www.eximbank.ro/garantia-pentru-creditele-de-export-p30-c2.aspx