Sunteți pe pagina 1din 25

To/fllIIlIl Sliperior at Mag''ttl'qtu, i

Co -I-- C /.1 J . este garflRlullndepl!IIl/en(ei jlm/rle



c'S7 .t( r:/ 7-' . 1If. JJ ann. I din Cmml'u/iiJ,

._--~':_-z)~----- fepublkulit)

MINUTA

intAlnirli dintre membril Comlsiei "Untftcarea practkii [udiciare ", Presedintele Sec dci Penale de 1ft inalta Curte de Cuatle ,A Justltie ,I pl'efedinfii sectiiJor penale ale curtll«:: dt ape), avind ea ebieer oofllearea pradlcli judiciare

17 neiembrie 2010

La data de 17 noiembrie 2010, a avut 10e la sediul Consiliului Superior al Magistraturi c ; I

de consiliu, lnt.filnirea de lucru la care au participat membrii Comisiei "Unificarea r: ,K:11 j judiciare", presedintii sectiilor penale de la curtile de apel din ~ari\ ~i reprezentantul Parchei.rlui k pe l!ngl1 lnalta Curte de Casatie ~i Justitie, pentru discutarea unor probleme de practice ne Dl1; 1';' semnalate de instantele de judecata trimestrul II 2010.

Au participar urmatorii:

2. dr. DAN LUPASCU - judecator CAB, membru CSM cu activitate permanents

3. STAN MUSTATA - presedinte sectia I penala - CURTEA DE APEL SUCURESTl

4. TARe..\. GABRIELA - presedinte sectie penal' - CURTEA DE APEL ORADEA

5, ELENA URSULESCU - presedintele sectiet a II-a penale - CURTEA DE APEL BUCT '.ES

6. OTILIA SUSANU - presedinte sectia penalll- CURTEA DE APEL lASl

7. DIACONU RALUCA - sectia penali\ - CURTEA DE APEL PITE~TI

8. STELIAN ION - presedinte sectia penal a - CURTRA DE APEL PLOIEST}

9, TITIANA ILIE~ - presedinte sectia penali1- CURTEA DE APEL SUCEA V A 10, AUREL ILIE -- presedinte seotia penala - CURTEA DE APEL CRAIOVA

11. DINCA ION - presedinte secpa penal A ~ CURTEA DE APEL TIMI~OAR.i\

12. COVACIU MARIA ELENA - presedinte sectia penala -CURTEA DE APEL ALBA TLI IA

13. IOANA VORNICEASA -presedinte sectie penala CURTEA DE APEL BACAu

14. lOAN GARBULET - presedinte sectia penal! Curtea de Apel Targu Mures

15. BARBU ELENA - sectia penal! Curtea de Apel Brasov

16. MERCAN DORU presedinte sectie Curtea de Apel Pite$ti

17. PURleE DELIA Presedinte sectie CURTEA DE APEL CLUJ

18, CARCOTA CONSTANTIN presedinte sectie CURTEA DE APEL GALATI

1

Td Hd0£: T0 110c 8, "_re_[

I81ccT£i:c0: 'ON ><tt:l

"Consiliul Superior a/ Maglstraturli este garantul independentei justifier (art. /33 alin. I dill Constitutie, repu blicata)

19. GABRIEL DORU ZAMFIRESCU - procuror sef serviciu judiciar penal PICC]

20. CRISTINA BEN EZRA - secretar al comisiei (procuror PCAB detasat la Directia Afaceri Europene, Relatii Internationale ~i Programe, CSM)

Sedinta a fost prezidata de catre domnul judecator dr. Dan Lupascu ~i de catre domnul judecator Anton Pandrea, presedinte al Sectiei penale, Inalta Curte de Casatie si Justitie, care au supus dezbaterii problemele de drept solutionate in mod neunitar in materie penala in trimestrul II 2009, in ordinea prezentarii acestora in nota intocmita de catre Directia Legislatie, Contencios si Documentare.

1. Propunere de ares tare preventiva. Neascultarea inculpatului de dtre procuror.

Consecinte. (CURTEA DE APEL TARGU MURE~)

a) in prima opinie - maioritaoi, se sustine ca lipsa ascultarii inculpatului in prezenta aparatorului, de carre procuror, inainte de intocmirea propunerii de ares tare preventiva este sanctionata cu nulitatea absoluta a propunerii, deoarece art. 1491 alin.1 Cod pr.penala, prevede in mod exprcs ascultarea inculpatului, astfel ca sunt incidente dispozitiile art.197 alin.2 Cod pr.penala,

~ ,

b) Intr-o alta opinie, se sustine ca lipsa ascultarii inculpatului de catre procuror inainte de

formularea propunerii de ares tare preventiva este sanctionata cu nulitatea relativa, nulitate care poate fi acoperita de catre judecatorul care solutioneaza propunerea.

Cu opinie majoritara s-a considerat ca fiind intemeiata varianta de la punctul a). Se va transmite practica judiciara de catre Curtile de apel ~i se va relua examinarea problemei dupa primirea unor hotarari judecatoresti care vor contine ambele opinii.

2. Judecarea recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii preventive dupa expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate. Sanctiunea procedurala aplicabila in cazul nerespectarii dispozitiilor art.159 alin.S Cod procedura penala, in conditiile in care Inalta Curtea de Casatie ~i justine a statuat in decizia nr. 25 din 2 iunie 200S ca:

1. "sintagma folosita de legiuitor "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate" are caracter imperativ ~i nu de recomandare";

2. "recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dis pus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate." (CURTEA DE APEL BRASOV)

La Curtea de Apel Brasov exista 0 practica neunitara cu privire 1a aceasta chestiune.

2

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independeruei justitiei" (art. 133 alin. I din Constitutle, republicata)

a) in prima opinie, exprimata intr-o cauza ce avea ca obiect judecarea recursului declarat de inculpat impotriva incheierii prin care s-a admis propunerea de prelungire a arestarii preventive ;;i care, din motive administrative (instanta de recurs a fost sesizata cu judecarea recursului dupa ce expirase durata arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate), a fost judecat dupa expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior, a fost admis recursul declarat de inculpat, casata incheierea atacata si, in baza art.140 lit.a Cod procedura penala, s-a constatat incetarea de drept a masurii arestarii preventive, dispunandu-se punerea de indata in libertate a inculpatului. S-a dat astfel cficienta dispozitiilor }rt.159 alin.8 Cod pr. penala si deciziei nr.25/2008 a inaltei Curti de Casatie ;;i Justitie.

b) In cea de-a doua opinic, regasita intr-o alta cauza, in situatia identica, a fost respins recursul declarat de inculpat, desi acesta fusese jude cat dupa expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate. S-a apreciat d art.159 alin.8 Cod pr. penala nu prevede sanctiunea incetarii de drept a masurii arestarii preventive in situatia in care recursul se judeca dupa expirarea duratei masurii arestarii preventive dispusa anterior. De asemenea, nici in dispozitivul ;;i nici in considerentele deciziei pronuntate in recurs in interesul legii, nu se face vreo referire cu privire la sanctiunea aplicabila,

indlcarea termenului imperativ in care se judeca recursul nu poate conduce automat la incetarea de drept a masurii arestarii preventive. Pentru stabilirea sanctiunii procedurale aplicabile este necesara stabilirea naturii termenului, dad acesta este un term en substantial sau un term en procedural. Se poate observa ca termenul in care trebuie judecat recursul este un termen procedural, iar nerespectarea lui nu poate determina incetarea de drept a duratei masurii arestarii preventive, care este un termen substantial. Chiar dad recursul are ca obiect 0 rnasura preventiva, nejudecarea recursului in termenul imperativ prevazut de lege nu poate duce la incetarea de drept a masurii preventive.

Potrivit dispozitiilor art.140 lit.a Cod pr. penala, masurile preventive inceteaza de drept la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevazut de art. 160/b Cod pr. penala, dad instanta nu a procedat la verificarea legalitatii ;;i temeiniciei arestarii preventive in acest termen. Textul are in vedere termenele prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare pentru masura arestarii preventive, deci durata arestarii preventive, care este prevazuta atilt in art.23 din Legea fundamentala, cat si in Codul de procedura penala. Termenul in care instanta verifica periodic temeinicia ;;i legalitatea arestarii preventive este prevazut de Constitutie, ca 0 garantie pentru protectia libertatii persoanei, pentru ca masura arestarii preventive in cursul judecatii sa nu fie supusa arbitrarului in ceea ce priveste mentinerea sa in timp, de vrerne ce nu este prevazuta 0 limitare in timp a duratei arestarii preventive in aceasta etapa procesuala, spre deosebire de faza urmaririi penale, in care arestarea preventiva este lirnitata in timp.

Or, in speta, sub aspectul duratei, masura arestarii preventive este limitata in timp, in conformitate cu dispozitiile legale ~i in baza incheierii prin care s-a dis pus de catre un judecator prelungirea arestarii preventive pentru 0 perioada determinata.

De aceea, se considera ca judecarea recursului in afara duratei arestarii preventive anterioare nu poate duce la incetarea de drept a masurii arestarii preventive, cu atilt mai mult cu cat incheierea primei instante de prelungire a arestarii preventive nu este lovita de nulitate, pentru a putea fi casata pentru acest motiv.

in concluzie, nu se poate aprecia ca judecarea recursului dupa expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate determina incetarea de drept a masurii arestarii preventive. Numai in situatia in care s-ar face dovada d incheierea prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive este lovita de nulitate absoluta pentru faptul ca recursul a fost judecat in afara termenului prevazut de lege ;;i d inculpatul a suferit 0 vatamare ce nu poate fi inlaturata in niciun mod, s-ar putea pronunta solutia casarii incheierii atacate ;;i a incetarii de drept a masurii arestarii preventive la expirarea duratei dispuse anterior.

3

"Consiliul Superior al Maglstraturii este garantul lndependentei justitiei" (art. 133 alin. I din Constitutie, republicata)

Desi aceasta problema de drept a facut obicctul intalnirii Grupului de lucru privind unificarea practicii judiciare din cadrul CSM din data de 25.03.2009, cand s-a stabilit ca se impune modificarea dispozitiilor art. 159 alin. 8 Cod procedura penala, sens in care s-a hotarat scsizarca comisiei juridice din cadrul CSM pentru luarea masurilor ce se impun, judecatorii Sectiei penale si pentru cauze cu minori din cadrul Curtii de Apc! Brasov, precum si cei de la instantele aflate in circumscriptia acestei curti, au apreciat ca fiind oportuna rediscutarea sa la intalnirea Comisiei "Unificarea practicii" din luna iunie 2010, fata de imprejurarea ca nu a intervenit nicio modificare legislativa pana in prezent.

Cu ocazia intalnirii din 25.03.2009, s-a opinat ca recursul va fi solutionat inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate. Aceasta opinie se men tine \,i in prezent. o propunere legislativa privind modificarea art. 159 alin. 8 Cpr. pen., aflata in dezbatere 1a Parlament, propune ca recur sul s fie solutionat in mod obligatoriu inainte de expirarea duratei arestarii preventive.

Se va intocmi un punct de vedere de catre Directia Legislatie \,i va fi transmis curtilor de apel .

3. Mentinerea arestarii preventive. Casarea incheierii. Rejudecare. Existenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 47 C. pro pen. (CURTEA DE APEL T ARGU MURE~)

a) intr-o opinie, se sustine ca este incident cazul de incompatibilitate prevazut de art.47 Cod pro penala atunci cand incheierea prin care s-a dispus mentinerea arestarii preventive este casata si cauza este trimisa spre rejudecare ca urmare a lipsei rninutei, judecatorul fondului fiind incompatibil sa se pronunte din nou asupra acestei chestiuni, intrucat s-a pronuntat asupra starii de arest, astfel ca temeinicia arestarii preventive trebuie verificata de catre un alt complet de judecata.

b) intr-o alta opinie se sustine ca judecatorul care a pronunpt incheierea casata se poate pronunta din nou asupra mentinerii arestului preventiv, intrucat, in speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art.47 Cod pro penala, deoarece judecatorul nu s-a pronuntat pe fondul cauzei, mentinerea arestarii preventi,ve este 0 chestiune de procedura ce nu priveste solutionarea nemijlocita a cauzei.

In urma discutiilor avute in cadrul invatamantului profesionalla nivelul sectiei penale a curtii de apel impreuna cu judecatorii de la instantele din raza curtii care judeca in materie penala, nu s-a ajuns la 0 opinie unitard in aceasta privinta.

Cu opinie majoritara a fost considerata ca fiind intemeiata opinia exprimata la punctul

a).

In acest sens au fost exemplificate deciziile ICC] nr. 2680 din 22.07.2009 ~i 3363 din 21.10.2009 publicate in Buletinul j urisprudentei 2009.

4. Solutia instantei de recurs in cazul in care instanta de fond a admis propunerea procurorului de prelungire a masurii arestului preventiv, in ipoteza casarii incheierii. (CURTEA DE APEL BACAU)

Cu privire la aspectul susmentionat, s-au pus in discutie doua probleme :;;i anume:

1- instaru« de recurs, casdnd incheierea primei iastante §i respingand propunerea de prelungire, dispune luarea nuisudi obligarii de a nu parisi localitatea /tara, ori inlocuicste truisura arestuluipreventiv cu nuisura obligiirii de a nu pdnisi localitatea /tara?

S-au exprimat doua opinii si anume:

4

"Consillut Superior al Magtstraturii este garantul independemei justifier (art. J 33 alin. J din Constltutie, republicata)

a)- unii judecatori au considerat ca daca in cauza se caseaza incheierea primei instante si se respinge propunerea de prelungire a arestarii preventive, se va dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea/ ~ara. S-a motivat ca expirand perioada pentru care s-a luat masura arestarii preventive nu ai ce sa inlocuiesti si daca se impune, se ia 0 alta masura preventiva;

b)- alti judecatori au considerat ca sunt aplicabile in cauza prevederile art.139 Cod pr.pen. si de aceea se impune inlocuirea rnasurii arestarii preventive.

2.-punerea in libertate a inculpatufui in situatia susmcntionatd are Ioc de indatii, Bind yorba de 0 incheiere deBnitivii a instantei de recurs ori fa momentuf cxpirdriipcdoadeipenuu care se dispusese anterior prelungirea arestiirii?

1. Opinia considerata a fi intemeiata a fost cea exprimata la pct. b). Instanta de recurs poate irilocui masura preventiva cu 0 alta.

2. Opinia majoritara a fost in sensul punerii in libertate de indata,

5. Solutii in recursul impotriva incheierii de luare a masurii arestarii preventive. (CURTEA DE APEL BUCURESTI)

Prima opinie: in urma admiterii recursului se poate casa incheierea recurata si inlocui masura arestarii cu obligarea de a nu parasi tara sau localitatea, in baza dispozitiilor art.139 alinl , art.145 Cod procedura penala.

A doua opinie: Consecinta adrniterii recursului si casarii incheierii nu poate fi decat respingerea propunerii de ares tare preventiva.

Ex. incheierea nr.196/R din 19.05.2010, pronuntata in dosarul nr.23915/3/2010.

A doua opinie a fost considerata ca fiind intemeiata.

6. Posibilitatea revocarii masurii arestarii preventive daca mandatul de arestare preventiva nu a fost pus in executare prin incarcerarea inculpatului. (CURTEA DE APEL PITESTI)

Situalia premisd 0 constituie luarea mdsurii arestdriipreuentiue a illmlpatuilft~ mdsurd diJPusd til IzPJa acestuia Ii imposibilitatea punerii til executare a malldatuftti determznatd de sUJtragerea illculpatului.

A. Intr-o opinie, conrurata in incheierea din data de 16 martie 2010, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, prin care a fost respinsa cere tea de revocare a rnasurii arestarii preventive formulata de inculpat, prin avocat se sustine ca, revocarea intervine numai in situatia in care inculpatul este in detentie, fiindca numai dupa acest moment si pe durata executarii masurii preventive se poate face 0 analiza a subzistentei on disparitiei temeiurilor care au determinat luarea acestei masuri.'

Ca argumente, au mai fost aduse urmatoarele:

Sediul materiei 11 constituie dispozitiile att.160/b Cod pr.penala.

1 Arata vreme cat mandatul de arestare preventiv emis impotriva inculpatului nu a fost pus In executare, instanta nu poate dispune revocarea arestarii preventive. In sensu I art.139 Cod pr.penala, expresia .masura preventiva luata" desemneaza 0 masura preventiva efectiv pusa In executare, deoarece numai In acest caz I~i pot gasi aplicarea toate institutiile referitoare la masurile preventive, adica la inlocuirea, revocarea si incetarea de drept a acestora (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr.14031l998, nr.4/2000, pag.144).

5

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justifier (art. 133 alin. I din Constitutie, republicata)

Din aceasta perspectiva, dad instants constata d arestarea preventiva este nelegala sau ca terneiurile care au dcterminat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere rnotivata, revocarea arestarii preventive ~i punerea de indata in libertate a inculpatului.

Analiza literala a textului de lege rnentionat, indreptateste aprecicrea ca numai in situatia in care inculpatul a fost incarccrat, in baza mandatului de arestare preventiva, cl poate cere revocarea masurii, Aceasta deoarece legiuitorul foloseste sintagma "instanta pune de indata in libertate pe inculpat".

Or, in situatia neincarcerarii inculpatului, revocarea masurii nu are drept consecinta eliberarea, pentru d inculpatul nu este in detentie.

In alta ordine de idei, acelasi text de lege impune instantei obligatia analizarii temeiurilor ce au justificat adoptarea masurii preventive.

Aceasta analiza, a;:;a cum se sustine si-n cadrul primci opinii, nu poate fi realizata decat dupa incarcerarea inculpatului. In lipsa indeplinirii acestei conditii, este inadmisibila cererea de revocare a masurii arestarii preventive.

Dad s-ar impartasi cea de-a doua opinie, s-ar ajunge la concluzia obligativitatii verificarii, in mod periodic, a masurii preventive ;:;i nu sporadic, doar la solicitarea inculpatului neincarcerat.

Niciun text de lege nu impune instantei de judecata, dupa primirea dosarului ;:;i pe parcursul judecarii cauzei, indatorirea de a analiza legalitatea ;:;i temeinicia masurii arestarii preventive, din lipsa elementelor in raport de care sa se realizeze 0 asemenea analiza.

Mergand mai departe cu rationamentu], ar insemna ca instanta sa mentina ceea ce nu exista in fapt, pentru d solutia antagonica respingerii cererii de revocare a detentiei preventive este mentinerea acestei masuri, conform art.160/b alin.3 Cod pr.penala,

Insa, textul de lege, conform art.350 Cod pr.penala, obliga instanta sa se pronun~e doar pe hotarare (sentinta, decizie data in apel) asupra arestarii preventive.

b). Intr-un alt punet de vedere exprimat in cadrul sectiei pen ale s-a sustinut ca neexecutarea mandatului de arestare preventiva prin incarcerarea inculpatului nu este un impediment in analizarea cererii de revocare, sub aspectul legalitatii rnasurii, in concordanta cu dispozitiile art.160 Ib, 151,143,148 Cod pr.penala,

In sustinerea acestei opinii, au fost aduse drept argumente practica CEDO ;:;i dreptul oricarui inculpat de a fi judecat in stare de libertate si, implicit, de a cere revocarea masurii,

A doua opinie a fost , eu majoritate, considerata ea fiind intemeiata.

7. Mentinerea starii de arest. Durata proeedurii. (CURTEA DE APEL BUCURESTI)

Prima opinie: S-a considerat d se poate mentine starea de arest chiar dad expertiza dispusa in cursul judecatii nu a fost efectuata (din culpa expertului) pe 0 perioada mai mare de 6luni.

A doua opinie: S-a considerat ca, dad nu Ii se poate imputa inculpatilor nicio culpa procesuala in legatura cu prelungirea duratei procedurii, nu se mai poate mentine arestarea preventiva a acestora.

Ex. decizia penala nt.729/R din 7.05.2010, pronuntata in dosarul nr. 3698/2/2010.

6

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justifier (art. /33 alin. / din Constitutie, republicatd)

J '} 0 9

A doua opinie a fost considerata ca fiind intemeiata.

8. Interpretarea prevederilor art.140 alin.l lit.a teza a II-a din Codul de procedura penala, potrivit drora masura arestarii preventive inceteaza de drept ( ... ) "la expirarea termenului prevazut de art.160b alin.l, dad instanta nu a procedat la verificarea legalita(ii §i temeiniciei arestarii preventive in acest termen". (CURTEA DE APEL GALATI)

Problema de drept controversata, invita la Sectia penala a Tribunalului Galati, este aceea dad incheierea prin care se clispune, in cursul judecatii, verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive, trebuie sa rarnana definitiva mai inainte de implinirea termenului prevazut de art.160b alin.l din Codul de procedura penala,

Cu alte cuvinte, se pune problema daca recursul impotriva unei astfel de incheieri trebuie judecat mai inainte de implinirea termenului de 60 de zile de la verificarea anterioara a legalitatii ~i temeiniciei masurii arestarii preventive.

Interesul practic al lamurii acestei probleme este legat mai ales de situatia in care instanta, verificand arestarea preventiva, nu 0 menpne, ci 0 revocii sau 0 ialocuieste cu 0 alta uuisurd preveativii.

a) Potdvit primei opinii - majon'tara, recursul impotriva unei astfel de incheieri

trebuie solutionat mai inainte de implinirea termenului de 60 de zile, prevazut de art.160b alin.l Cod procedura penala, In caz contrar, rnasura inceteaza de drept la expirarea acestui termen.

in argumentarea acestei opinii s-a ararat ca, chiar dad, potrivit art.141 alin.4 din Codul de procedura penala (intr-o interpretare per a contraruii, recursul declarat impotriva incheierii prin care se clispune in cursul judecatii inlocuirea sau revocarea masurii arestarii preventive este suspensiv de executare, efectul suspensiv opereaza doar pana la implinirea termenului de 60 de zile, prevazut de art.160b alin.l Cod procedura penala. La expirarea acestui termen, rnasura arestarii preventive inceteaza de drept, conform prevederilor art.140 alin.l teza a II-a Cod procedura penala.

b) intr-o alta opiaie s-a sustinut, dimpotriva, d recursul impotriva unei astfel de incheieri poate fi soluponat ~i dupa implinirea termenului prevazut de art. 160b alin.l Cod procedura penala,

In sustinerea acestei opinii s-a invocat 0 interpretare restrictiva a art.140 alin.l teza a II-a Cod procedura penala, potrivit careia rnasura arestarii preventive ar inceta de drept la implinirea termenului prevazut de art.160b alin.l Cod procedura penala numai dad nu a fost verificata pana la expirarea acestui termen, nu si in cazul in care, fiind verificata, a fost revocata sau inlocuita,

Sustinatorii acestei opinii considera d incheierea prin care se clispune revocarea sau inlocuirea masurii arestarii preventive nu ar putea fi pusa in executare pana la judecarea recursului, datorita efectului suspensiv al acestei cai de atac.

A doua opinie a fost , cu majoritate, considerata ca fiind intemeiata.

9. Executarea mandatului de arestare, dind masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului. Interpretarea prevederilor art.1S2 alinA Cod pr.penala ("judedtorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar dad acesta ridica obiectii care necesita 0 rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata") (CURTEA DE APEL BACAU)

S-au discutat doud probleme, tratate ditedt:

7

"Consillul Superior al Magistraturii este garantul independentel justifier (art. J 33 alin. I din Constitutie, republicatii)

1- atunci cand judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului arestat in lipsa, intocmeste 0 incheiere de sedinta sau un proces-verbal?

2- in cazul intocrnirii, cu ocazia ascultarii inculpatului arestat in lipsa, a unei incheierii, impotriva acesteia, poate fi formulata calea de atac a recursului?

Cu privire la aceasta problema s-au exprimat doua opinii:

a) s-a apreciat ca incheierile intocmite cu ocazia ascultarii inculpatului ares tat in lipsa sunt supuse caii de atac a recursului, intrucat ascultarea nu are doar un scop formal ~i nici facultativ;

b) intr-o alta opinie s-a apreciat ca astfel de incheieri nu sunt supuse nici unci cai de atac, sustinandu-se ca, de fapt, nici nu trebuie intocmita 0 incheiere, ci trebuie incheiat doar un procesverbal; sustinatorii acestei opinii au aratat ca inculpatul a avut posibilitatea recurarii incheierii prin care s-a dis pus arestarea preventiva in lipsa, potrivit disp. art.141 Cod pr.penala,

Se intocmeste 0 incheiere. Legiuitorul a precizat expres in ce cazuri se intocmeste proces-verbal.

10. Mentinerea arestarii preventive. Restituirea cauzei la procuror. Durata. (CURTEA DE APEL TARGU MURE~)

a) intr-o opinie se sustine ca, ill situatia in care se dispune restituirea cauzei la procuror, intrucat cercetarea penala a fost efectuata de un alt organ de cat eel competent, mentinerea arestarii preventive se poate face doar pentru 30 de zile, deoarece cauza ajunge din nou in cursul urmaririi penale, iar in acest caz arestarea preventive a inculpatului nu poate depasi 30 de zile.

b) intr-o a doua opinie, se sustine ca in acest caz mentinerea arestarii preventive se poate face pentru 60 de zile, intrucat in cursul judecatii arestarea preventiva nu poate fi mentinuta mai mult de 60 de zile.

c) intr-o a treia opiaie, se sustine di in acest caz nu se trece nicio durata in hotarare, ci doar se dispune men tine rea arestului preventiv, daca este cazul, urmand ca procurorul sa procedeze in consecinta dupa ce primeste dosarul.

In urma discutiilor avute in cadrul invatamantului profesionalla nivelul sectiei penale a curtii de apel impreuna cu judecatorii de la instantele din raza curtii care judeca in materie penala, nu s-a ajuns fa 0 opinie uaitaai in aceasta privinta.

A se vedea in acest sens iccj, dec.nr. 1841 din 10.V. 2010.

Se va solicita piCC] examinarea acestei probleme de drept in vederea declararii unui recurs in interesullegii.

11. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Mentinerea masurii arestarii preventive, prin sentinta de restituire. Recurs declarat de inculpat impotriva sentintei care la instanta de control judiciar este retras. incetarea de drept a masurii arestarii preventive pe motiv ca in decizia prin care s-a luat act de retragerea recursului nu s-a mentinut masura arestarii preventive, in conditiile in care in urma cu 0 saptamana instanta de recurs (impotriva sentintei de restituire a cauzei la procuror), prin incheiere a mentinut masura arestarii preventive (CURTEA DE APEL TIMI~OARA):

Cu privire la aceasta problema de drept, in practice au aparut doua opinii:

8

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justifier (art. 133 alin. 1 din Constitutie, republicatd]

a) intr-o prima opinie s-a considerat ca, chiar daca la primul term en de judecata a recursului declarat impotriva sentintei (prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror ?i mentinerea masurii arestarii preventive), instanta de recurs a mentinut prin incheiere masura arcstarii preventive, iar prin decizia penala care a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat nu a fost mennnuta masura arestarii preventive, motivat de faptul ca aceasta a fost mentinuta prin incheicrea pronuntata doar cu 0 saptamana in urma, se irnpune constatarea incetarii de drept a masurii arestarii preventive.

b) intr-o alta opinie - msioritard - s-a considerat ca, in acest caz, masura arestarii preventive nu inceteaza de drept deoarece:

- cazurile de incetare de drept a masurii arestarii preventive sunt prevazute la art. 140 Cod procedura penala, printre care acesta nu este enumerat;

- masura arestarii preventive a inculpatului a fost mentinuta de instanta de recurs (investita cu recursul declarat impotriva sentintei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror), cu doar 0 saptamana anterior pronuntarii deciziei penale prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat - incheiere definitiva;

- instanta de recurs, luand act de retragerea recursului declarat de inculpat (singurul recurs care a investit-o), nu mai trebuia sa dispuna mentinerea masurii arestarii preventive, mentinere care i~i produce efectele urmare incheierii pronuntate in acelasi dosar, cu doar 0 saptamana in urrna.

A se vedea in acest sens ICC], dec.nr. 1841 din 10.V. 2010.

Se va amana pentru a se discuta dupa ce PIICC] va examina practica judiciara existenta in vederea promovarii unui recurs in interesullegii.

12. Solutia ce unneaza a fi pronuntata dupa respingerea, ca nefondat, a primului recurs declarat de inculpat, dad acesta promoveaza un nou recurs, iar la primul termen de judecata, prezent fiind, arata ca intelege sa-§i retraga ultimul recurs promoyat - incidenta dispozitiilor art,3854 alin,2 C,p,p sau ale art.38515 pet. 1 litera a) teza a II-a (CURTEA DE APEL IASI)

a) Potrivit unei opinii s-a apreciat ca, in conditiile in care inculpatul, prezent fiind in fata instantei, declara ca isi retrage recursul promovat, urmeaza a se lua act de manifestarea de vointa a acestuia, potrivit dispozitiilor art.3854 alin.2 c.p.p. - decizia penala nr. 56/ 03.03.2010 a Tribunalului Ia~i.

La dosarul cauzei era depusa ~i copia dispozitivului deciziei penale nr. 53/01.03.2010 pronuntata de acelasi tribunal si prin care fusese respins ca nefondat recursul declarat de acelasi inculpat ~i vizand aceeasi incheiere de sedinta.

In motivarea acestei solutii au fost aduse urmatoarele argumente:

Intrucat inculpatul nu mai intelege sa devolueze cauza instantei de control judiciar, tribunalul, in baza disp. art. 3854 alin. 2 raportat la art. 369 c.p.p., urmeaza sa ia act de declaratia acestuia de retragere a recursului formulat impotriva incheierii pronuntate de Judecatoria Iasi la data de 26.02.2010 in dosarul nt.5816/245/2010.

Retragerea recursului impiedica tribunalul sa mai analizeze orice fel de aspect )ii orice exceptie ce ar putea viza cauza ori calea de atac declarata, intrucat principiul devoluarii/' efectul devolutiv al cererii (declaratiei) de recurs presupune, in esenta, d instants de control judiciar poate capata imputernicirea de a infaptui 0 noua judecata, verificand, cu aceasta ocazie, legalitatea ?i temeinicia hotararii atacate numai in limitele investirii ~i daca a fost ori mai este investita,

Devolutiunea poatc fi partials sau integrala, dar, mai inainte de a se putea stabili felul acesteia, precum ~i dad exista 0 devolutiune "regulat" realizata, adica dad crista 0 investire legala a instantei de

9

"Consillul Superior al Magistraturil este garantul independentei justifier (art. 133 alin. I din Constitutie, republicatii)

control judiciar, este absolut necesar ca devolutiunca Zinvestirea sa existe ~i sa fie mentinuta de eel ce a exercitat calea de atac. Retragerea caii de atac impiedica instants de control judiciar cornpetcnta sa verifice once aspect al cauzei, precum si insasi "regularitatea" (respectiv legalitatea) investirii ei, stiut fiind faptul ca investirea instantelor de control judiciar se face prin declaratiile de recurs ale partilor sau procurorului, nu ~i din oficiu.

b) intr-o alta opinie, exprimata separat de Tribunalul Iasi, s-a considerat ca solutia ce se impune a fi pronuntata in cauza este cea de respingere a recursului ca inadmisibil, pentru urrnatoarele motive:

Potrivit regulilor care guverneaza exercitarea cailor de atac - art. 149 ind.I alin, (13) Cod procedura penala ~i art. 385 1 alin. (2) Cod procedura penala - incheierile pronuntate in prima instanta, in materia arestarii preventive, pot fi atacate cu recurs, insa doar 0 singura data. Logica desprinsa din principiul stabilitatii actclor juridice ~i consacrata ca atare in plan procesual, impune concluzia ca 0 hotarare, care a fost deja supusa cenzurii jurisdictionale, impiedica once posibilitate de re-examinare in cadrul cailor ordinare de atac. Exercitiul dreptului de a promova calea de atac a fost epuizat de inculpat, prin solutionarea definitiva a recursului declarat de acesta impotriva incheierii de ~edinta din data de 26.02.2010, prin decizia penala nr. 53/01.03.2010, pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. 5816/245/2010, potrivit principiului unicitatii caii de atac.

In considerarea celor expuse mai sus, se constata ca incheierea atacata este definitiva, ceea ce impiedica posibilitatea atacarii pe calea recursului ordinar.

Autoritatea de lucru judecat face inadmisibil un recurs declarat impotriva unei hotarari pe care aceeasi parte 0 atacase anterior printr-un alt recurs care a fost solutionat in fond, existand un impediment legal ca aceeasi hotarare sa faca obiectul unei noi verificari, astfel ca, in terneiul disp, art. 38515 pct. 1 lit.) Cod procedura penala, recursul declarat de inculpat se impunea a fi respins ca inadmisibil.

Prima opinie a fost considerata ca fiind intemeiata.

A se vedea in acest sens dec. tccj nr. 2512 din 24.06.2010, nr. 1063 din 24.03.2008, nr. 521 din 12.02.2008, nr. 316 din 19.01.2007.

13. Soluliile ce pot fi pronun~ate in cadrul judecarii recursului declarat impotriva incheierilor prin care s-a dis pus asupra masurilor preventive sau impotriva hotararilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel (incheieri sau sentinle). Aplicarea dispoziliilor art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedurii penala in recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel. (CURTEA DE APEL BRASOV)

a) intr-o opinie se arata ca in recursul declarat impotriva unci incheieri pOO care s-a dispus asupra masurii arestarii preventive nu se poate pronunta 0 solutie de casare a incheierii ~i de trimitere spre rejudecare a cauzei. Argumentele invocate in sprijinul acestei opinii au facut referire la dispozitiile art. 385/6 alin. 3 Cod procedura penala ~i la specificul procedurii de judccata a masurilor preventive, formula rea din art. 140/3 alin. 7 Cod procedura penala. Referitor la recursul declarat impotriva unci hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, s-au invocat, de asemenea, dispozitiile art. 385/6 alin, 3 Cod procedura penala."

2 in acelasi sens, pentru 0 analiza detaliata, a se vedea D. M. Diaconu, "Noile modificari ale Codului de procedura penala, 0 ultima modificare prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 60/2006 In materia recursului, avand ca obiect rejudecarea de catre instanta de recurs", In Curierul Judiciar nr. 3/2007, p. 25-30.

10

"Consitiul Superior al Maglstraturii este garantul in de pen dentei justitlei" (art. 133 (Ifill. 1 din Constitutie, republicatii)

b) intr-o alta opinie, se arata d dispozitiile art.385/15 pet. 2 lit. c Cod procedura penala, sunt aplicabile atar in ceea ce priveste recursul impotriva incheierii prin care s-a dispus asupra masurii arestarii preventive, cat si in cazul sentintelor care nu pot fi atacate cu ape] sau incheierilor pronuntate in cursul judecatii, atacate separat cu recurs, fiind dispozitii comune in materia recursului. Potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod procedura penala, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385/9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate ~i cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele.

Rezulta, astfel, d toate cazurile prevazute de art. 385/9 Cod proccdura penala se aplica si recursu!ui indreptat impotriva sentintelor primei instante si a incheierilor care sunt atacabile separat cu recurs. In plus, se pot invoca si uncle cazuri de nelegalitate sau neterneinicie care, de principiu, nu sunt admisibile in recursul impotriva deciziilor instantelor de apel. Drept urrnare, in cazurile prevazute de art. 385/9 alin. 1 pet. 1, pet. 3-5, pet. 6 teza a II-a, pet. 7-10 si pet. 21, solutia ce se poate pronunta in recurs este de cas are cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Aceasta solutie este aplicabila ?i in cazul incheierilor privind masura arestarii preventive, in sensul ca, dad masura arestarii preventive a fost luata cu incalcarea regulilor de procedura ce atrage casarea hotararii, se dispune trimiterea cauzei la instanta care a pronun~at incheierea pentru rejudecarea propunerii de ares tare preventiva, dupa caz, la instanta cornpetenta.

A doua opinie a fost considerata ca fiind intemeiatd.

14. Incompatibilitatea completului in cazul aplidrii art.38516 alin.l Cod procedura penala. (CURTEA DE APEL BUCURE~TI)

Prima opinie. Este exclusa incompatibilitatea. Instanta nu se pronunta pe fondul actiunii penale, ci doar constata necesitatea administrarii unor probe, dupa casarea hotararii recurate.

A doua opinie. Completul este incornpatibil, admiterea unei probe putand fi considerata ca reprezentand exprimarea unei pareri ce vizeaza solutia ce se poate ptonunta in acea cauza.

Ex. decizia penala nr.l00l/R din 27 .05.2010 ~i incheierea din 18 08 2010 pronuntate in dosarul nr. 11607/303/2009;

Prima opinie a fost considerata ca fiind intemeiata.

15. Mandatul european de arestare. Executare. Posibilitatea luarii masurii obligarii de a nu parasi localitatea fani ca anterior sa se fi dis pus arestarea persoanei solicitate in vederea predarii. (CURTEA DE APEL PITESTI)

Situa/ia premisd 0 constituie inuestirca instantei de judecata CtI executarea unza mandai european de arestare, precum Ii fnaintarea mandatuiui european de arestare ce /ndepiinepe toate cenntele art.79 din Legea nr.302/2004 Ii este tnsoti: de traducerea in limba romdna.

11

1 '} ~O 9

"Consiliul Superior al Maglstraturii este garantul independentei justitiei" (art. 133 alin. 1 din Constitutie, republicatd)

Cu privire la aceasta problema, s-au pronuntat doua solutii diferite si anume:

Intr-o prima opinie, se sustine ca p:evederile art.90 din' i~egea nr.302/2004, exclud posibilitatea luarii masurii obligarii de a nu parasi localitatea dad anterior acesteia nu s-a dispus arestarea persoanei solicitate in vederea prcdarii,

Astfel, in acest scns, sunt dispozitiile art.90 alin.9, 10, 11 din acelasi act normativ, din care se dcsprindc ideea ca, in procedura executarii unui mandat european de arestarc, masura obligarii de a nu parasi localitatea se dispune obligatoriu in cazul in care persoana solicitata a fost pusa in libertate cu ocazia verificarii periodice a necesitatii mentinerii arestarii in vederea predarii. 0 alta situatie reglementata de textul de lege, amintit anterior, este cea in care durata arestarii a depasit 180 de zile.

In toate cazurile, din perspectiva disp.art.90 din acelasi act normativ, aceasta masura se dispune numai dupa ce fata de persoana solicitata a fost luata masura arestarii.

Singura situatie in care obligarea de a nu parasi localitatea nu trebuie sa fie precedata de arestarea persoanei solicitate in vederea predarii este cea reglementata de disp.art.90 alin.2 din Legea nr.302/2004 si anume, cand persoana solicitata a fost rctinuta potrivit art.88/3 iar durata masurii nu poate depasi S zile, insa aceasta nu constituie obiecrul analizei prezcnte.

Un alt argument, este acela ca, in timpul judecarii cauzei, verificandu-se indeplinirea cerintelor pentru punerea in executare a mandatului european de arestare, potrivit disp.art.90 alin.8, acordandu-se un termen pentru pronuntarea hotararii cu privire la predare, judecatorul trebuie sa dispuna numai arestarea persoanei solicitate, fiind astfel exclusa luarea rnasurii obligatorii de a nu parasi localitatea.

In acest sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Iustitie prin decizia penala nr.S81/2008, care a precizat d "necesitatea solicitarii informatiilor suplirnentare, pentru a perrnite luarea unei hotarari privind predarea, nu impiedica, insa, punerea in executare a mandatului european de arestare".

In continuare, prin aceeasi decizie, s-a sustinut d instanta de executare nu poate constata d arestarea persoanei solicitate este dispusa de catre autoritatile statului emitent cu incalcarea art.S din Conventie, cu consecinta luarii fata de persoana solicitata, prin incheiere, a unei masuri preventive neprivative de libertate.

Un alt punct de vedere avanseaza ideea posibilitatii luarii unei alte masuri, si anume obligarea persoanei solicitate de a nu parasi localitatea, pe 0 perioada de 30 de zile, fara ca anterior sa se fi dispus arestarea.

Opinia se interneiaza pe urmatoarea argumentatie:

"Fara a contesta veridicitatea datelor prezentate de autoritatile elene, instanta constata, totusi, d exista serioase dubii cu privire la identitatea persoanei solicitate, iar pana 1a verificarea aspectelor semnalate, luarea masurii arestarii, cu toate restrictiile pe care acesta le impune, ar fi excesiva si nejustificata, in raport cu datele personale ale celui in cauza (lipsa antecedentelor penale - £'28, faptul d este casatorit )'1 are in intretinere pe fiica sa minora, d este salariat).

Toate aceste date constituie garanpi d eel in cauza nu va incerca sa se sustraga si d masura obligarii de a nu parasi localitatea, prevazuta de art.l 0 alin.2, 1 0 si 11 din lege, este suficienta pentru a se asigura prezenta sa la judecata.

Dimpotriva, adoptarea unei masuri mai dure ar fi de natura sa pricinuiasca pierderi ireparabile, pe plan familial, afectiv )'i material )'i s-ar inscrie dincolo de cerintele textului de lege.

Este de precizat in acest context, ca masura arestarii nu se ia, potrivit noilor reglementari, in mod obligatoriu ~i indiferent de situatie, ci judecatorul are posibilitatea de a aprecia in raport cu datele pe care le detine, dad aceasta masura, ori alta rnai blanda, ar fi oportuna".

Prima opinie a fost considerata ca fiind intemeiata,

12

"Consitiut Superior al Magistraturii este garantul in depen dentei justifier (art. 133 ali". 1 din Constitutie, republicata]

16. Calea de atae impotriva ineheierii instantei de ineuviintare/respingere a eererii de paras ire a loealitatii/tarii, prevazute de art. 145 - art. 1451 Cod proeedura penala (CURTEA DE APEL CONSTANTA)

Curtea considera ca nu este supusa vreunei cai de atac incheierea prin care judecatorul incuviinteazay'respinge cererea inculpatului de parasirea localitatii/jarii,

In acest sens: decizia penala nr. 308/P din 20 mai 2010, pronuntata de Curtea de Apel Constanta.

Aceasta opinie a fost , eu majoritate, considerata ea fiind interneiata,

17. Principiul non reformatio in pejus ee trehuie respeetat in ealea de atae a reeursului declarat doar de dtre ineulpat (CURTEA DE APEL BACAU)

Situatia de fapt este urmatoarea: in recursul inculpatului s-a constatat ca forma de participatie a instigarii, retinuta in sarcina acestuia, nu este cea corecta, in cauza fiind, de fapt, incidente dispozitiile art.31 alin. 2 Cp referitoare la participatia improprie. Asupra solutiei ce se poate pronunta, s-au emis doua opinii si anume:

a) in prima opinie s-a apreciat ca nu se poate cas a decizia din apel intrucat instanta este sesizata doar cu recursul inculpatului; in lipsa recursului procurorului care sa invoce aceasta nelegalitate, schimbarea de incadrare juridica neavand consecinte favorabile pentru inculpat, acest motiv de casare (prev. de art.385/9 pct.17) nu poate fi luat in considerare din oficiu; s-a argumentat ca potrivit art.385/8 Cod pr.pen, "Instanta de recurs, solutionand cauza nu poate crea 0 situatie mai grea pentru eel care a declarat recurs".

Astfel, din formularea textului legal, rezulta ca principiile legalitatii si aflarii adevarului care guvemeaza procesul penal au deplina aplicabilitate ~i in recurs, limitate insa de regula non reformatio in pejuJ - obligatia instantei de recurs in indreptarea hotararilor nelegale ~i netemeinice fiind marginita de neagravarea situatiei partii.

Cei care au sus tinut acest punct de vedere au considerat ca forma de participatie improprie este mai grava decat instigarea, motivat ~i numai de faptul d este prevazuta gradual dupa instigare, la finele capitolului III, privind "Participa?a".

b) intr-o altii opinie, s-a considerat ca putea fi schimbata incadrarea juridica, din forma de participatie a instigarii prey. de art.25 Cod penal, in forma de participatie improprie, respectiv art.31 alin.2 Cod penal, pc motiv ca situatia inculpatului ramane aceeasi, intrucat cele doua forme de participatie sunt identice, au acelasi regim sanctionator, participantii actionand intotdeauna cu intentie, diferit actionand doar autorii.

A doua opinie a fost considerata ea fiind intemeiata.

18. PHingere impotriva ordonantei sau rezolutiei proeurorului. Sesizarea de dtre parehet, a instantei de judeeata - dupa seoaterea eauzei de pe rol §i trimiterea dosarului la prim- proeuror sau proeurorul general, - fara ea petentul sa fi formulat 0 noua plangere

13

"Consiliul Superior al Magistraturit este garantul independetuei justitiei" (art. 133 alin. I din Constitutie, republicata)

impotriva ordonantei sau rezolutiei prim procurorului sau procurorului general. (CURTEA DE APEL TIMI~OARA)

- in cazul in care petentul nu se prezinta in instanta, solutia corecta 0 constituie judecarea phlngerii, intrucat ceea ce a inteles el sa atace este solutia pronuntata de procuror prin rezolutie sau ordonanta, ere a lim erii constituind 0 solutie excesiva.

In practica au existat siruatii in care, dupa ce prim-procurorul sau procurorul general sau pronuntat prin ordonanta sau rezolutie, cauza a fost trimisa la instanta pentru solutionare, fara a exista plangerea petentului impotriva acesteia.

Cu privire la solutia ce trebuie pronuntata in aceasta situatie s-au exprimat doua opinii.

a) Intr-o prima opinie s-a concluzionat d se impune scoaterea din nou a cauzei de pe rol si trimiterea e~ la procuror, intrucat, neexistand plangerea petentului, instanta nu este sesizata.

b) Intr-o alta opinie, majoritara, s-a considerat ca instanta de judecata trebuie sa procedeze la solutionarea plangerii, cu citarea partilor, intrucat petentul a inteles sa atace plangerea impotriva ordonantei sau rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, scoatere de sub urmarire penala sau incetare a urmaririi penale, solutie data de catre procuror si nemodificata de procurorul ierarhic superior, urmare trimiter~ cauzei de catre instanta de judecata.

In argumentarea ultimei opinii s-a aratat ca:

- instanta de judecata, are posibilitatea sa ia declaratie petentului, pentru a preciza dad intelege sa atace ~i rezolutia sau ordonanta pronuntata de prim - procuror sau procurorul general;

Prima opinie a fost considerata ca fiind intemeiata.

a) intr-o opinie s-a avansat ideea

procurorul adjunct al unitatii de parchet a

ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata.

In argumentarea acestei opinii, s-a sustinut ca asemenea plangeri s-ar putea inscrie, ca ?l lucrari repartizate de sefii parchetelor, adjunctilor lor, in baza Regulamentului de Ordine Interioara al Parchetelor.

Aceasta deoarece prim procurorul adjunct are ca atributii solutionarea dosarelor ~i lucrarilor repartizate de prim procurorul unitatii de parchet respective.

b) 0 alta opinie, conrurata in practica instantei, se interneiaza pe ideea d numai prim procurorul acelei unitati de parchet trebuie sa solutioneze astfel de plangeri, fiind exclusa delegarea de atributii in favoarea prim procurorului adjunct.

Argumentele in favoarea acestei solutii sunt urmatoarele:

- articolele 92 alin. 6, 83 lit. b ~i 72 lit. b) din Regulamentul de Ordine

Interioara al Parchetelor, se refera la atributiile prim procurorului adjunct al parchetului de pe

Linga judecatorie, tribunal, respectiv curte de apel.

- vointa legiuitorului a fost in sensul verificarii legalitatii si temeiniciei solutiei adoptate

de procuror, numai de catre prim procurorul acelei unitati de parchet. Altfel, legiuitorul ar fi inteles sa

atribuie si adjunctului aceste prerogative, prevazandu-le in mod expres in dispozitiile art.

solutionarii plangerilor

de

catre prim

rezolutiilor

,

sau

19. Solutionarea pHingerii formulate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, de catre prim procurorul adjunct al unitatii de parchet. (CURTEA DE APEL PITE~TI)

impotriva

14

"Consitiul Superior al Maglstraturii este garantul independentei justitiei" (art. 133 alin. J din Constitutie, repubticata)

278 Cod procedura penala, aj'a cum a procedat in

alin.2 si 3 Cod procedura penala, ;;i ill

telefonice.

materia arestarii preventive, conform art.146 cazul autorizarii interceptarilor convorbirilor

Concluzionand, s-a apreciat de catre sustinatorii acestei opinii ca, dad dispozitiile

regulamentului sunt evazive, atunci art.278 Cod pr. penala, trebuie interpretat "stricto senso", asa

cum a dorit legiuitorul.

20. Art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedura penala. Obligativitatea punerii in mi~care a actiunii penale (CURTEA DE APEL CONSTANTA)

Prin decizia penala nt. 3 din 9 ianuarie 2007 a Tribunalului Tulcea, s-a admis recursul declarat de petentulI.E., s-a casat in totalitate sentinta penala nr. 1528/2006 a Judecatoriei Tulcea si rejudecand, s-a adrnis plangerea, s-a desfiintat in parte rezolutia nr. 133/P/2005 din 16 iunie 2006 a Parchetului de pc langa Tribunalul Tulcea, numai cu privire la solutia de scoatere de sub urrnarire penala a intimatului B.~ si s-a dispus trirniterea cauzei la Judecatoria Tulcea pentru rezolvarea cauzei privind savarsirea de catre intimatul inculpat B.~. a infractiunii prevazute de art. 246 cod penal, apreciind ca, din actele dosarului de urmarire penala, rezulta ca ar fi actionat cu rea credinta din perspectiva functionarului care blocheaza solutionarea unui act.

Dimpotriva, prin decizia penala nr, 585/P din 12.10.2009, in cazul admiterii plangerii conform art. 278 Cod procedura penala, desfiintarii solutiei procurorului de netrirnitere in judecata j'i retinerii cauzei spre rejudecare, Cur tea de Apel a apreciat ca actiunea penala trebuie pusa in miscare.

Cat timp legiuitorul nu a prevdzut aceastd obliga!ie, mai mull, nu sunt nia reguli de proeedurd (cine ar trebui sd pund in miscare actiunea pena!ci, judeedtorul care ad mite plangerea sau eel care judeed, s.a.), rea dintd: soliqie, pare legald.

Se va solicita Directiei Legislatie completarea materialului privind aceasta problema de drept, care va fi reexaminata.

21. Art 2781 Cod procedura penala. Admisibilitatea pHingerii formulata impotriva solutiei de restituire a unui autoturism dtre proprietar - succesor al dreptului acestuia in situatia in care procuroml a dispus neinceperea urmaririi penale fata de petent, iar acesta critid numai solutia de restituire a autoturismului. (CURTEA DE APEL CONSTANTA)

Prin sentinta penala nt. 255/25.02.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nt. 27000/212/2008, s-a adrnis plangerea formulata de petentul O.c.1. impotriva solutiei dispuse prin rezolutia nr. 134/P /2008 a Parchetului de pc langa Curtea de Apel Constanta privind restituirea autoturismului marca Opel Vectra catre nu dl. G.I., iar in baza art. 6 din CEDO, s-a dispus restituirea autoturismului marca Opel Vectra inmatriculat sub nt.TX-7334BX sena de sasiu WOLOZCF6861082316 catre petentul O.c.1.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr. 498 din 19 mai 2009, a adrnis recursul formulat de Parchetul de pc langa Judedtoria Constanta si in baza art. 38517 alin. 1 Cod procedura penala a casat

15

"Consiliut Superior al Maglstraturli este garantut independentei justiiiei" (art. 133 a/in. 1 din Constitutie, republicatii)

sentinta penala recurata si, rejudecand, a respins, in baza art. 2781 alin. 8 lit. a) Cod procedure penala, ca ncfondata plangerea forrnulata de petentul o.er. irnpotriva rezolutiei nr. 134/P/2008 din data de 24.10.2008 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, motivand ca masura restituirii nu poate fi atacata pe baza acestui temei.

In acelasi sens, este sentinta penala nr. 854 din 16.07.2009 pronuntata de J udecatoria Constanta, casata prin decizia penala nr. 1045 din 14 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, de aceasta data plangerea fiind respinsa ca inadmisibila.

Avand in iedere ca mdsura restituirii a fost dispusa prin soltqia procurontlui de netrimitere in jltdecata a posesomiui de buna mdin{a (constatatd prin rezolufie sat! ordonantd}, ca se aduce 0 gral)a udtdmar» peten/ului, este tmpartafitd opinia instantei de fond in sensul admisibilitdtii acestor actiuni in temeiul art. 2781 Cod pmcedurd penala; in ami sens, trebuie analizatd fi jurispntden{a CEDO (cauza Sissanis c/ a Romanieij care a sanctionat nesolutionarea de ?litre instanta penala a cereriipar{ii fmpotriva unei mdsuriluaie zit cursu] procesului penal, chiar de cdtre alte organe cum era aplicarea .interdiqie: pe pasaport" de cdtre poli{ie.

Actiunea este admisibila in temeiul art. 6 § 1 din Conventie ~1 nu in temeiul art. 2781 Cod procedura penala

22. Admisibilitatea actiunii civile la infractiunile de fals. (CURTEA DE APEL BACAU)

Unele complete de judecata solutioneaza in cadrul procesului penal avand ca obiect infractiunile de fals ~i actiunea civila, iar altele 0 resping ca inadrnisibila, cu motivarea ca, aces tea fiind infractiuni de pericol si nu generatoare de prejudicii materiale, nu pot produce 0 paguba in patrimoniul vreunei persoane.

Astfel, s-au conturat doua opinii contradictorii cu privire la intelegerea raportului de cauzalitate ca element al raspunderii civile delictuale ~i, pe cale de consecinta, a adrnisibilitatii actiunii civile in procesul penal.

a) 0 prima opinie este aceea de a identifica acest raport cu raportul de cauzalitate specific raspunderii penale, ceea ce ar justifica ideea ca anumite infractiuni nu sunt, in nici un caz, cauzatoare de prejudic,ii materiale; ca urmare, ar fi intotdeauna inadmisibila actiunea civila in procesul penal.

In sustinerea primei opinii, s-a invocat si decizia nr.29 a r.ee]. din data de 02 iunie 2008, prin care s-a admis recursul in interesullegii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau si de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie ~i Justipe si, in interpretarea disp.art.78 alin.1 din O.U.G.nrt.195/2002, s-a stabilit ca instanta investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre 0 persoana fara a poseda permis de conducere, nu va solutiona si actiunea civila exercitata de proprietarul sau detinatorul autoturismului avariat sau distrus in timpul savarsirii infractiunii rutiere, cu urrnatoarea motivare:

"Din moment ce, in raport cu prevederile art.14 alin.1 ~i 2 din Codul de procedura penala, actiunea civila ce poate fi alaturata celei penale are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, raspunderea care, in conformitate cu dispozitiile art.998 ~i 999 din Codul Civil, nu po ate fi antrenata decat daca fapta a cauzat altuia prejudiciu, se impune ca numai 0 atare fapta sa poata constitui temei pentru alaturarea actiunii civile celei penale

16

"Consiiiut Superior al Magistraturli este garantul independentei justifier (art. /33 alln. I din Constltutie, republicatii)

Or, dta vreme sesizarea instantei penale este facuta doar cu judecarea infractiunilor care prin natura lor nu sunt generatoare de prejudicii, persoana vatamata prin efectele altor acte ale inculpatului, comise cu aceeasi ocazie, nu este indreptatita sa se constituie parte civila in cauza respectiva ~i sa alature actiunea sa civila celei penale.

A considera altfel ar insemna sa se admits posibilitatea cxcrcirarii si alaturarii oricarei actiuni civile la actiunea penala, fara sa decurga din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guverneaza procesul penal."

b) Cealalta opinie tine seama de aspectele particulare pe care le imbraca relatia cauzala in cadrul raspunderii civile delictuale ~i al raspunderii penale. Potrivit acestei opinii, infractiunile indreptate impotriva patrimoniului (in forma consumata) cauzeaza totdeauna un prejudiciu material (acesta fund 0 conditie de existenta a infractiunilor din categoria rnentionata); celelalte infractiuni cauzeaza uneori prejudicii materiale, iar alteori nu; aptitudinea unei infractiuni din aceasta a doua categorie de a produce pagube materiale nu trebuie apreciata abstract, ci in functie de conditiile concrete, particulate, ale fiecarei spete, fara a se nega, de plano, eficienta cauzala a unei asemenea fapte.

Rezolvarea acestei probleme de drept substantial constituie temeiul rezolvarii problemei de drept procesual adiacente, referitoare la admisibilitatea actiunii civile in procesul penal; sub acest aspect, nu se poate afirma d actiunea civila este admisibila in procesul penal ori de care ori prejudiciul material a fost produs prin infractiune sau prin acelasi complex cauzal indivizibil in care este integrata ~i infractiunea.

,

Cu opinie majoritara s-a apreciat ca actiunea este admisibila, aprecierea urrnand a se face de la caz la caz.

23. Raspunderea asiguratorului in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila, pentru prejudicii cauzate prin accidente de autovehicule. (CURTEA DE APEL CONSTANTA)

In pnnClplU, majoritar, instantele au consacrat principiul solidaritatii tacite, invocand insa terneiuri diferite,

~i anume, intr-o opinie, s-a apreciat d opereaza principiul solidaritatii pasive, avand in vedere continutul Legii nr. 136/1995, din care rezulta d asiguratorul are pozitia juridica a unui codebitor in raport de persoana vatarnata,

Apoi, pornind de la natura juridica a contractului de asigurare ca fund fapta de comer~ ~i de la pozitia juridica a asiguratorului, asimilata unui codebiror, s-a apreciat ca devin incidente dispozitiile art. 42 din Codul Comercial, care consacra principiul solidaritatii pasive in cazul obligatiilor comerciale, astfel incat asiguratorul va raspunde alaruri de asigurat.

intr-o alta opiaic, minontaci; s-a considerat ca solidaritatea asiguratului si asiguratomlui in procesul penal nu mai poate fi primita in contextullegislativ actual, avand in vedere excluderea calitatii de parte responsabila civilmente a celui din urrna ~i imprejurarea ca solidaritatea nu se prezuma.

17

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justifier (art. 133 alin. I dill Constitutie, republicata)

Prima opinie a fost considerata ca fiind intemeiata.

24. Evaziunea fiscala. Determinarea cuantumului despagubirilor raportat la temeiul promovarii actiunii civile (CURTEA DE APEL CONSTANTA)

In practica, s-a conturat 0 opiaie msioriterd ix: sensul rezolvarii actiunii civile formulata de stat prin A.N.A.F. potrivit regulilor raspunderii civile delictuale (art. 998 ~i urm. Cod civil) - faptuitorul fiind obligat la plata despagubirilor civile constand in contravaloarea impozitelor sau contributiilor neachitate la bugetul de stat cu dobanda legala prevazuta de O.G. 9/2000 sau actualizata cu rata inflatiei,

Intr-o alta opiaie miaoritard, se con sided ca actiunea civila trebuie solutionata conform regulilor instituite de codul de procedura fiscala.

1n conditiile in care statui soliatd despagubirile calculate conform legilor jiscale, nit exista niaun impediment ca instanta sa fudece aqiunea civilci potrivit Codltlui de procedurd jiscalci, mai ales ca }ijif7JJa de care faptuitoml s-a jolosi! la comiterea faptei cauzatoare de prejudicitt trebuie sd-si achite obliga/iile fiscale.

A doua opinie t cons ide rata ca fiind intemeiata.

Cu privire la aceasta problema, s-au exprirnat doua opinii,concretizate in hotarari diferite :

25. Obligatia instantei de control judiciar de a proceda la readministrarea tuturor probelor in cazul inculpatului care nu a fost condamnat in prima instanta; aplicabilitatea in calea de atac a recursului, in conditiile in care administrarea probelor se face potrivit art.385/16 Cod pr.penala, iar conform art.385/14 Cod pr.penala, "instanta de recurs verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor §i materialului din dosarul cauzei §i a oricaror inscrisuri noi". (CURTEA DE APEL BACAU)

1 )-s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.considerand ca instanta de apel, care a dispus condamnarea sa, a dat eficienta dispozitiilor art.63 alin.2 Cod pr.penala, iar prin reaprecierea probelor administrate atat in faza de urmarire penala, cat )ii in fap primei instante, a constatat vinovatia inculpa tului;

2)-s-a admis recursul inculpatului, s-a casat decizia si s-a trimis cauza la tribunal, pentru rejudecarea apelului, cu urmatoarea motivate:

"Instanta de fond a dispus achitarea inculpatului, iar instants de apel, fad a administra sau readministra nici 0 proba a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea in fractiunilor pentru care a fost trimis in judecata.

Instanter de apel ii revenea obligatia sa judece, in terneiul art.371 alin.2 Cod procedura penala )ii potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, circumstantele cauzei in fapt )ii in drept.

Ori, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului fad a audia inca 0 data martorii audiati la instanta de fond si fad a audia martorii din lucrari neaudiati de instanta de fond ~i pe care s-a fundamentat trimiterea in judecata a inculpatului )'i decizia de condamnare a inculpatului.

18

J 9 0 9

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei" (art. 133 alin. I dill Constitutie, republtcata)

Prin modalitatca de a proceda instanta de apel nu i-a ofcrit inculpatului ocazia potrivita si suficienta pentru a-si valorifica in mod util drepturile sale de aparare (Va/uri lmpolnva Franfel~ flotcirarea din 13.04.2006, Desterbem impotriua Franfet~ Hotdrdrea din 18.05.2004 {t Kostousei impotnua Olandei, Hotdrdrea din 20.11.1989), a res trans intr-un mod incompatibil cu garanpile oferitc de art.6 din Conventia Europeans a Drepturilor Omului dreptul la aparare al inculpatului (/1.A1. lmpotril!a ltalie, Hotdrdrea din 1997 {i Saidi lmpotn'lJa Frantei, Hoidrdrea din 20.09.1993) ~i nu a asigurat echilibrul si egalitatea de armc care trebuie sa primeze pe tot parcursul procesului penal intre acuzare ~i aparare.

Instanta de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, nu a facut 0 proprie analiza a probelor pc care sa-si fundamenteze decizia de condamnare, multurnindu-se sa retina cu privire la vinovatia inculpatului doar ca: "instan!a de fond a Jamt 0 Justa apreciere a probelor administrate In cauzci pe baza cdrora In mod (Om'! a stabilit situatia de Japt {i vinova/ia inculpa/ului ... " si acest lucru in conditiile in care instanta de fond nu a facut nimic altceva decat sa copiezc ad litteram rechizitoriul procurorului, fara a analiza probele care au servit ca temei pentru solutionarea atat a laturii penale, cat ~i a laturii civile a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate.

Notiunea de proces echitabil cere ca instanta interna de control judiciar sa exarnineze problemele esentiale ale cauzei ~i sa nu se multumeasca sa confirme pur si simplu, concluziile instanter inferiore, care, la randul sau nu si-a motivat decat pe scurt hotararea (CauZf1 Helle lmpotn'va Finlandei, Hotdrdrea din 19.12.1997, Cauza Boldea lmpotn'va Romaniel~ Hotdrdrea din 15.12.2007).

Este 0 problema de aplicare a legii, aplicare care se apreciaza de la caz la caz.

26. incalcarea dispozitiilor legale referitoare la prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, respectiv neprelevarea celei de-a doua probe. Probe nelegale (CURTEA DE APEL BACAU)

Cu privire la aceasta problema, s-au conturat doua Opillll, concretizate in hotarari diferite si anume:

a) Intr-o prima opinie s-a aratat ca inculpatul trebuie achitat in baza art. 1 0 lit.b Cod pr.penala pentru infractiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice avand in sange 0 irnbibatie alcoolica peste limita legala prey. de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002, intrucat mijlocul de proba referitor la constatarea alcoolemiei a fost obtinut ilegal.

Cei care au sustinut aceasta opinie au apreciat ca buletinul de analiza toxicologica-alcoolernie nu a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale ~i anume art.6 lit. a din Normcle metodologice privind prelevarea probclor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei aprobat prin Ordinul nr. 376 /10.04,2006 al Ministrului Sanatatii, care prevad ca se preleveaza doua probe de sange la interval de 0 ora, precum ~i art.14 alin.3 din acelasi act normativ, potrivit caruia in situatia in care transportul sau depunerea probelor nu poate fi efectuata imediat, aces tea se pastreaza la frigider timp de maxim 3 zile .

In cauza dedusa judecatii s-a constatat ca nu exista nicio justificare a lipsei recoltarii celei de-a doua probe, iar probele au fost prelucrate la 4 zile de la recoltare.

In consecinta, a fost inlaturat din materialul pro bator administrat in cauza, buletinul de analiza toxicologies - alcoolemie cu urmarea achitarii inculpatului. Pentru solutia de achitare pronuntata, s-au mai adus si urmatoarele argumente:

Art.6 al.I din Norme, cat ~i art.194 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 prevad "Pentru determinarea alcoolemiei se recolteaza doua probe biologice la interval de 0 ora intre prelevari" .

19

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justifier (art. /33 alin. I din Constitutie, republicata)

Prin urmare, determinarea alcoolemiei se face numai prin raportarea la 2 recoltari la un interval de 0 ora, textul fiind redactat de 0 maniera ce nu comporta interpretari in conditiile in care se foloseste sintagma "determinarea alcoolemiei".

Acelasi art. 194 prezinta situatia de exceptie in care alcoolemia se poate proba cu 0 singura proba ~i anume in cazul refuzului persoanei examinate (consemnat in procesul-verbal).

Sintetizand prevederile de mai sus, s-a stabilit ca: art. 6 lit. a) pretinde ca pentru determinarea alcoolemiei sa se preleveze 2 probe de sange la interval de 0 ora; art. 7 aL1- in caz de refuz de prelevare se mentioneaza acest fapt in mod expres in cadrul rubricii "observapi" a buletinului de examinare clinica; - art. 8 aL 1- in caz de refuz de prelevare a celei de-a doua probe se consemneaza in procesul verbal de prelevare ; - art. 8 al. 2 - medicul ~i politistul vor incunostiinta persoana exarninata des pre consecintele refuzului prelevarii celei de-a doua probe.

Valoarea probatorie a unui mijloc de proba se apreciaza de catre instanta cu ajutorul criteriilor legale in vigoare in momentul examinarii probei si aceasta cu atat mai mult in cazul unei probe cu caracter stiintific ca stabilirea concentratiei alcoolice din sange prin metode fizico-chimice, cand experienta stiintifica acumulata la un moment dat recornanda anumite proceduri pentru eliminarea pe cat po sibil a unor erori ce pot compromite acuratetea rezultatului final.

Aceasta este ~i ratiunea pentru care a fost impusa cu caracter obligatoriu in stabilirea alcoolemiei prelevarea a doua probe de sange ~i anume pentru a elimina diferentele ce pot exista la limita legala de imbibatie alcoolica in sange. Se stie ca buletinul de analiza determina alcoolemia din momentul prelevarii, nu din eel al producerii evenimentului, aceasta putand fi mai mare sau mai mid fata de cea care intereseaza la incadrarea juridica.

Ca urmare, s-a considerat importanta ~i cea de a doua prelevare de sange ca 0 adevarata conditie fine qua non a acuratetii stiintifice in privinta alcoolemiei in momentul producerii evenimentului examinat.

Nerespectarea dispozitiilor legale de catre cei care au obligapi legale cu privire la incunostintarea persoanei ex aminate despre dreptulla 0 a doua proba si consecintele neprelevarii ei, pun persoana care urmeaza a fi acuzata in cadrul unui proces penal in imposibilitatea efectuarii expertizei de recalculare a alcoolemiei, mai precis in imposibilitatea de a proba lipsa de temeinicie a probei cup rinse in buletinul de analiza, incalcandu-se astfel art. 66 al, 2 din c.pr.pen.

In esenta, neprelevarea celei de a 2 probe incalca dreptul de aparare al celui examinat care se vede in imposibilitatea forrnularii unei aparari credibile in lipsa singurului mijloc de proba acceptat in aceste conditii - expertiza.

b) in cea de-a doua opiaie s-a considerat ca se poate dispune condamnarea inculpatului pentru infractiunea amintita, chiar in lipsa prelevarii celei de-a doua probe de sange, in conditiile in care succesiunea declaratiilor inculpatului dernonstreaza evolutia subiectiva in modalitatea de expunere a faptelor relevate ~i in afara acestora nicio proba nu vine sa contrazica rezultatul initial al analizei toxicologice .

Cea de-a doua opinie (b) a fost considerata ca fiind intemeiata.

a) exista 0 opinie majoritarii potrivit careia, dad in cuprinsul mandatului european de arestare emis de catre autoritatea judiciara cornpetenta nu se indica mandatul de ares tare national care a stat la

27. Executarea mandatului european de arestare. Este obligatoriu ca un mandat european de arestare sa aib:l la baza un mandat de arestare preventiva emis in conditiile legii pe plan intern? (CURTEA DE APEL ORADEA)

20

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justifier (art. 133 alin. i dill Constitutie, republicatd)

baza emiterii acestuia, nu estc rcalizata cerinta prevazuta la art. 79 alin. 1 lit. c din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care se impune respingerea cererii de executare a mandatului european de ares tare, intrucat mandatul nu contine toate informatiile prevazute la art.79 alin.1 din Legea nr.302/2004.

S-a apreciat ca mandatul european de ares tare este definit ca 0 decizie judiciara emisa de autoritatea judiciara competcnta a unui stat membru al Uniunii Europene, In vederea arestarii ?i predarii catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in vederea efectuarii urmaririi penale, a judecatii sau in scopul executarii unei pedepse sau a unci masuri privative de libertate (art. 77 alin. 1 din Lege).

Mandatul european de ares tare se emite numai atunci cand un mandat de ares tare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la indeplinire in tara, intrucat persoana in cauza se sustrage pc teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene.

Prin urmare, mandatul european de ares tare este 0 decizic "sui generis" care inlocuieste cererea clasica de extradare, dar care nu are natura jundica a unui mandat de ares tare din dreptul intern. Mandatul european de ares tare este 0 decizie judiciara care are intotdeauna la baza un mandat de ares tare prevcntiva sau de executare a pedepsei ernis in conditiile legii pe plan intern.

b) opinia minoritarii s-a exprimat in sensul ca mandatul european de ares tare nu are natura juridica a unui mandat de arestare, pentru ca auto rita tea judiciara din statuI emitent nu ordona si nici nu ar putea sa 0 faca, arestarea persoanei, ci solicita autoritatii judiciare de executare arestarea ?i pre dare a persoanei solicitate, pe baza principiului recunoasterii reciproce a hotararilor. Aceasta nu exclude ca In unele state, precum Ungaria, sa se echivaleze mandatul european de ares tare cu mandatul intern, printro prevedere procedurala corespunzatoare in dreptul intern. Or, acest aspect a fost reformat de catre statuI maghiar care, in art.25 alin.7 al Legii CX)G'{ din 2003 despre colaborarea in Materie Penala cu statele membre ale Uniunii Europene prevede expres ca: "sfera de actiune a Mandatului European de Arestare ernis de 0 Curte Maghiara trebuie sa cuprinda ?i teritoriul Republicii Ungariei".

Prin urmare, lipsa unui mandat national de ares tare este acoperit de aceasta prevedere legal a din dreptul intern si, ca atare, nu poate constitui un impediment la predarea persoanei solicitate. A proceda astfel, ar constitui, 0 incalcare a dispozitiilor Conventiei de asistenta judiciara in materie penala impiedicand a se ajunge la 0 asistenta judiciara rapida, eficienta si completa intre statele Uniunii Europene.

Prima opinie a fost considerata ca fiind interneiata.

28. Nerespectarea dispozi{iilor art.20 alin.4 din Legea nr.51/1995 republicata pentm organizarea §i exercitarea profesiei de avocat. Sanctiuni procedurale aplicabile. (CURTEA DE APEL BRASOV)

Potrivit dispozitiilor art. 20 alin 1 din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat nu poate fi exercitata la instantele un de sotul avocatului sau ruda ori afmul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de judecator, indiferent de sectia, in care i)ii desfasoara activitatea. Aceste dispozitii se aplica )ii avocatului titular, avocatului asociat, avocatului colaborator sau salarizat in cadrul profesiei, care se foloseste de forma de organizare profesionala ori de raporturile de conlucrare profesionala stabilite in conditiile legii in scopul eludarii acestor interdictii, sub sanctiunea savarsirii unei abateri disciplinare grave.

Daca in materie civila, comerciala sau de contencios administrativ este discutabil in ce masura incalcarea acestui text de lege poate genera 0 sanctiune proccdurala, in materie penala se pune problema incalcarii dreptului la aparare al inculpatului, cand asistcnta juridica este obligatorie, iar acesta este asistat de un avocat supus intcrdictiei legale mentionate mai sus, deci de un avocat care nu l)ii exercita profesia

21

J '} 0 9

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justifier (art. 133 alin. I din Constitutie, republicatd]

in conditiile legii, sanctiunea fund nulitatea absoluta a actului procedural efectuat in aceste conditii (casarea hotararilor pronun~ate in cauze in care inculpatii au fost asistati de avocati ce se aflau sub aceasta interdictie).

Situatii similare au fost si in cazul avocatilor inscrisi in Baroul Constitutional Roman sau al avocatilor parlamentari. Cu referire la avocatii din Baroul Constitutional Roman, prin Decizia nr. XArvn din 16 aprilie 2007 s-a stabilit cii asistenta juridica acordata in procesul penal unui inculpat sau invinuit de 0 persoana care nu a dobandit calitatea de avocat in conditiilc Legii nr. 51/1995, modificata ~i completata prin Legea nr. 255/2004, echivaleaza cu lipsa de aparare a acestuia

o alta problema generata de incalcarea dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995 in materic penala este cea referitoare la respectarea dreprului partii adverse la 0 instanta impartiala, drept prevazut atat de art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei, cat si de art. 6 din CEDO (dreptul la un proces echitabil).

In cadrul instantelor din raza Curtii de Apel Brasov practica este diferita cu privire la dispozitiile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 51/1995 republicata, unii judecatori apreciind d incalcarea interdictiei legale prevazuta de lege are efect numai in privinta aplicarii unei sanctiuni disciplinare pentru avocatul care se afla sub aceasta interdictie, iar nu in plan procesual penal.

Participantii au apreciat ca interdictiile nu se refera la 0 sectie, ci la instanta de judecata, ~i nu la un avocat, ci la toti membrii cabinetului de avocatura

Cu majoritate, s-a decis ca devin incidente prevederile referitoare la abtinere ~i recuzare.

I

29. Interceptarile §i inregistrarile audio sau video prevazute in art. 91/1 din Codul de procedura penala prin prisma jurisprudentei Cuqii Constitutionale, respectiv a Deciziei nt. 962/2009 a Cuqii Constitutionale §i Decizia nt. 694/2010 a Cuqii Constitutionale. (CURTEA DE APEL BRASOY)

Prin Decizia nr. 962 din 25.06.2009, publicata in M. Of. nr. 563/13.08.2009, Curtea Constitutionals a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91/1 Cod procedura penala, retinand in esenta d interceptarile ~i inregistrarile audio sau video prevad suficiente garanpi, prin reglementarea in detaliu a justificarii erniterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitatilor de efectuare a inregistrarilor, a instituirii unor limite cu privire la durata masurii, a consernnarii ~i certificarii autenticitatii convorbirilor inregistrate, a redarii integra le a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptarii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementari nu constituie 0 problema de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce insa excedeaza cornpetentei Curtii Constitutionale, intrucat, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionals se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata [ ... ]".

Distinct de aceste considerente, Curtea Constitutionals a mai constatat urmatoarele:

Dispozitiile legale criticate nu permit administrarea mijloacelor de proba in afara procesului penal, adica in faza actelor premergatoare, Dad ar fi asa, in mod evident 0 astfel de instrumentare poate fi cenzurata in fata instantelor de judecata. Nu se poate admite insa ideea infrangerii prezurntiei de constitutionalitate ca urmare a aplicarii unor dispozitii legale in contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale.

Actele premergatoare au 0 natura proprie, care nu poate fi identificata sau subsumata naturii precise ~i bine determinate a altor institutii ~i care au ca scop verificarea ~i completarea informatiilor detinute de organele de urmarire penala in vederea fundamentarii convingerii cu privire la oportunitatea

22

"Consiliul Superior at Magistraturil este garantul independentei justitiei" (art. 133 alin. I din Constitutie, republicatii)

urmaririi penale. A vand un caracter sui-generis sustras hegemoniei garantiilor irnpuse de faza propriuzisa de urmarire penala, este unanim acceptat faptul ca in cadrul investigapilor prealabile nu pot fi luate masuri procesuale on administrate probe care presupun existcnta certa a unci urmariri penale incepute.

De altfel, interceptarea ~i inregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, a?a cum se prevede in alin. 1 al art. 91 "'1 din Codul de procedura penala, la cererea procurorului care efcctueaza ori supravegheaza urmarirea penala. lata deci ca administrarea unor astfel de mijloace de proba este plasata in cadrul primei faze a procesului penal, urmarirea penala putand fi inceputa, potrivit art. 221 ~i 228 din Codul de procedura penala, atat in personam, cat ~i in rem. In plus, textul stabileste in termeni fara echivoc ca inregistrarea audio sau video se dispune daca sunt date privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni, prin aceasta a doua alternativa intelegandu-se evident si situatiile ce intra in sfera actelor de punere in executare a hotararii de a savarsi infractiunea in acord cu art. 20 din Codul penal referitor la tentativa, ~i nu in sfera un or simple acte de pregatire.

Prin Decizia nr. 694 din 20.05.2010, publicata in M. Of. nr. 392 din 14.06.2010, Curtea Constitutionala a constat d dispozitiile art. I pct. 184 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea ~i completarea Codului de procedura penala, precum ~i pentru modificarea altor legi, referitoare la modificarea dispozitiilor art. 385"'9 alin. 1 pct. 12 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

In considerentele acestei decizii, Curtea a constatat ca, in acord cu jurisprudenta sa, spre exemplu Decizia Plenului Curtii Constitutionale ill. 1/1995 privind obhgativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci ~i deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci ~i considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, Curtea retine ca atat considerentele, cat ~i dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii ~i se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept. In consecinta, atat Parlamentul, cat ~i Guvernul, respectiv autoritatile ~i institutiile pubhce urmeaza, in aphcarea legii criticate, sa respecte cele stabilite de Curtea Constitutionala in considerentele ~i dispozitivul prezentei decizii.

in majoritatea situatiilor, interceptarile ~i inregistrarile audio sau video sunt dispuse ~i administrate in faza actelor prernerpatoare, astfel ca in tot mai multe dosare penale se invoca nelegahtatea mijloacelor de proba obtinute astfel.

Opinia judecatorilor din cadrul Curtii de Apel Brasov este in sensul ca, atata vreme cat dispozitiile art. 91/1 Cod procedura penala nu au fost declarate neconstitutionale, iar din continutul acestora nu rezulta in mod expres conditia ca urmarirea penala sa fie inceputa pentru a se efectua interceptarea ~i inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor telefonice, ci doar sa fie date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea ~i inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt on pentru ca identificarea sau locahzarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace on cercetarea ar fi mult intarziata, interceptarile ~i inregistrarile audio sau video reahzarea in faza actelor premergatoare, in conditiile stabilite de art. 91/1 Cod procedura penala, nu sunt nelegale.

Exista insa cel putin 0 opinie in sens contrar in cadrul Tribunalului Brasov, potrivit careia inregistrarile telefonice au fost efectuate mai inainte de inceperea urmaririi penale fata de inculpati sunt obtinute nelegal, astfel ca nu pot fi luate in considerare. in argumentarea accstei opinii este invocata Decizia ill. 962/2009 a Curtii Constitutionale, fiind reluate considerentele acestei decizii.

Pornind de la aceste doua decizii ale Curtii Constitutionale, cat si de la jurisprudenta diferita a instantelor cu privire la legahtatea interceptarilor ~i inregistrarilor audio sau video in faza actelor premergatoare, se impune a fi lamurit in ce masura interpretarea data de Curtea Constitutionala unor

23

"Conslliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justttiei" (art. 133 alin. I dill Constiuuie, republicatii)

dispozitii legale, in considerentele un or decizii prin care nu s-a declarat neconstitutionalitatea acelor dispozitii legale, este obligatorie pentru instantele de judecata.'

C urtea Constitutionala prin decizia nr. 1373 din 26 octombrie 2010, pronuntata - cu majoritate- in dosarul nr. 9550/2010, a solutionat exceptia de neconst a disp. Legii nr. 54/2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea ~i completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, ale O.U.G. nr. 134/2005 In ansamblu ~i ale art. 91-1- 91-6 din Codul de procedura penala.

Solutia nu a fost in acest moment publicata in M.Of.

Exceptia a fost ridicata la termenul din 9 martie 2010, in dosarul nr. 5273/117/2008 inregistrat pe rolul ICCJ iar prin Incheierea de sedinta a fost adrnisa exceptia, s-a dispus sesizarea Curtii Consfitutionale ~i suspendarea cauzei. in motivarea incheierii s-a facut referire la considerentele deciziei nr.962/2009 pronuntata de Curtea Constitutionala.

in raport de aspectele invocate mai sus s-a apreciat ca se impune amanarea dezbaterii problemei de drept pentru intalnirea viitoare.

30. Contestatie in anulare. Admitere in principiu. Respingere ca inadmisibila.

Prima opinie. Desi admisa in principiu, in temeiul art. 391 Cip.p., ulterior instanta poate totusi valorifica exceptii ca lipsa calitatii avocatului de a promova contestatia sau autoritatea de lucru judecat pentru a respinge ca inadmisibila contestatia.

A doua opinie. Atunci cand contestatia este deja admisa in principiu, aceasta nu mai putea fi ulterior respinsa ca inadmisibila, problema inadmisibilitatii cererii datorita lipsei calitatii persoanei care a formulat-o putand fi analizata ~i cenzurata doar din perspectiva dispozitiilor generale ale art.387 alin.l, 391 Cod procedura penala.

Ex. decizia penala nr.970/R din 18.06.2010 pronuntata in dosarul nr.2989/2/2010.

A doua opinie a fost considerata ca fiind interneiata.

31. Pluralitatea de acte materiale care intra in continutul infractiunii de viol exercitate asupra aceleia§i patti vatamate in aceea§i imprejurare, succedate la intervale scurte de timp, atrag forma continuata a infractiunii conform art 41 alin 2 Cod penal, sau se absorb in mod natural in continutul formei simple a infractiunii de viol? (CURTEA DE APEL BACAU)

CU privire 1a aceasta problema, s-au exprimat doua opinii ~i anume:

a) Dad faptuitorul repeta actul sexual asupra aceleiasi victime ~i in executarea aceleiasi rezolutii, violul prezinta forma continuata de savarsire, epuizandu-se in momentul comiterii ultimului act sexual, cu urmatoarele precizari:

- de fiecare data actul sa fie realizat in conditiile art.197 Cod penal (impotriva vointei persoanei);

3 Pentru un punet de vedere in sensu I necesitatii indeplinirii conditiei de a fi inceputa urmarirea penala, eel putin in rem, pentru autorizarea interceptarilor si inregisrrarilor eonvorbirilor si cornunicarilor a se vedea Nieu Jidovu, .Jnterceptarile si inregistrarile audio sau video prevazute in art. 91/ I Cod procedura penala 'in jurisprudenta Curtii Constitution ale" , in .Dreptul" nr. 7/2010, p. 170-174.

24

"Consiliul Superior al Magistraturii este garantul in depen den tei justifier' (art. 133 alin. 1 din Constitutie, republlcatii)

- intervalele de timp care sa nu fie prea mari, pcntru ca aceasta ar insemna ca nu rnai exista rezolutie unica, ci 0 pluralitatc de rezolutii, cu consecinta unei pluralitati sub forma unui concurs.

b) Repctarea actelor infractionale nu schimba caracterul de infractiunc unica a ansamblului faptic, infractiunea de viol caracterizandu-se prin aceea ca latura obiectiva consta intr-o actiune care se prelungeste in timp, astfel ca actele repetatc se absorb in mod natural in continutul acestei infractiuni.

Prima opinie a fost considerata ca fund intemeiata,

25