EVOLUTIA RELATIILOR PUBLICE

În perioada actuală, în condiţiile unei concurenţe tot mai acerbe, care necesită cunoaşterea
aprofundată a pieţei, a clienţilor potenţiali precum şi câştigarea încrederii acestora, majoritatea
întreprinderilor recunosc faptul că publicitatea nu mai poate fi singurul răspuns la
problematica tot mai complexă a marketingului.
Noile abordări ale marketingului modern impun tot mai mult combinarea activităţilor
specifice publicităţii, vânzărilor, promovării, marketingului direct şi relaţiilor publice. Acestea
din urmă s-au amplificat şi au crescut în importanţă în decursul dezvoltării economice şi
sociale, transformându-se treptat într-o activitate însemnată şi distinctă a societăţii
contemporane.
Este evident faptul că dorinţa oamenilor de a avea cu semenii lor relaţii agreabile şi
profitabile nu este de dată recentă. Evoluţia societăţii către o formă în care rolul opiniei
publice este tot mai însemnat, în care grupurile sociale au o influenţă crescândă, în care
mijloacele de informare s-au înmulţit şi în care conducătorii de la orice nivel şi-au pierdut
puterea de impunere a deciziilor fără a ţine seama de reacţiile celor care le suportă, a condus
la apariţia unei noi abordări, respectiv, la apariţia şi consacrarea tehnicilor de relaţii publice.
Practicate la cel mai înalt nivel, relaţiile publice reprezintă acea latură a unei instituţii, al cărui
scop este de a sonda nevoile şi atitudinea publicului, de a face paşi în vederea întâlnirii acestor
nevoi şi de a crea atitudini pozitive. Este un efort pentru a influenţa pozitiv opinia publică faţă
de o instituţie, o persoană, un produs sau o idee.
Deşi termenul nu a fost utilizat înainte de secolul 20, omul civilizat a practicat unele forme
empirice de relaţii publice încă din timpul formării grupurilor sociale. Consensul interpersonal
a fost înlocuit - cu mult înainte de apariţia tehnologiilor moderne - de procesul comunicării,
iar dezvoltarea comunicaţiei a condus la socializare.
După primul război mondial s-a constatat o apreciere crescândă a tehnicilor de informare
publică, cu o dezvoltare puternică după al doilea război mondial. Relaţiile publice au devenit
o profesiune acceptată şi recunoscută şi, în ciuda antagonismului şi suspiciunilor manifestate
de o parte a presei, serviciile de informare s-au dezvoltat rapid ca instituţii.
Ca rezultat, câţiva pionieri în consultanţa de relaţii publice au devenit rapid identificaţi cu
programul de informare publică a marilor corporaţii. Pot fi menţionaţi Ivy Lee, T.J. Ross,
Edward L. Bernays, Carl Byoir, Earl Newson, James Selvage sau Pendleton Dueley. Iar multe
corporaţii si-au dezvoltat proprii experţi de relaţii publice: Arthur Page la AT&T şi Paul
Garrett la General Motors.
În prezent relaţiile publice sunt o parte indispensabilă din procesul de comunicare în masă,
dar o înţelegere totală a modului în care acest fenomen s-a dezvoltat necesită o înţelegere a
dezvoltării tehnicilor de media, a procesului de comunicare şi a opiniei publice, privită ca o
combinaţie de sentimente, raţiune, conştiinţă şi efemer.

CONCEPTUL DE RELATII PUBLICE

Termenul de “ relaţii publice “ a devenit în ultimii ani de uz comun şi face parte din
conversaţiile cotidiene, este argumentul multor congrese şi seminarii, deciziile întreprinderilor
ţinând cont de această nouă tehnică.
Oamenii definesc frecvent relaţiile publice prin intermediul câtorva dintre cele mai vizibile
tehnici şi activităţi ale sale - articole într-un ziar, interviuri TV cu reprezentanţii firmelor sau
apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale.Ceea ce oamenii nu înţeleg este că relaţiile
publice au multe aspecte subtile şi greu de pătruns.
Relaţiile publice sunt esenţiale în lumea complexă de azi pentru a facilita comunicarea şi
înţelegerea. Ele implică cercetare, analiză, adoptarea politicii, programare, comunicare şi
feedback de la o diversitate de categorii de public.
Una dintre cele mai utilizate definiţii ale relaţiilor publice este un “ efort direcţionat spre
motivarea şi influenţarea clienţilor în primul rând prin intermediul mijloacelor de comunicare,
pentru a-i determina să gândească bine despre o organizaţie, să o respecte şi să o susţină în
perioadele mai dificile “.
Obiectivul principal al activităţii de relaţii publice este de a instaura în rândul unei cât mai
mari părţi a publicului un climat de încredere în firma respectivă, în capacitatea ei de a
satisface trebuinţele şi exigenţele diferitelor categorii de consumatori şi utilizatori. Misiunea
relaţiilor publice este de a se asigura ca binele publicului să fie avut în vedere la stabilirea
strategiilor firmei şi de a dezvolta programe de comunicaţie eficiente care să ducă la
înţelegere şi acceptare reciprocă.
Caracteristic acestui gen de activitate este faptul că se îndreaptă spre promovarea relaţiilor
cu persoane fizice şi juridice, căutând să cultive încredere şi înţelegere, că se adresează
opiniei publice prin intermediul diverselor categorii de public, că activitatea sa are două
sensuri, către public şi dinspre public, că încearcă să câştige ataşamentul şi simpatia
consumatorilor potenţiali.
Teoretic, toate organizaţiile comerciale şi necomerciale care se adresează publicului, de la
producătorii de calculatoare la spitale şi muzee, au nevoie de relaţii publice pentru orientarea
activităţii lor.
Activitatea de relaţii publice are în vedere construirea şi conservarea reputaţiei unei
companii prin demonstrarea faptului că firma este un producător eficient de produse bine
realizate, un vânzător cinstit de produse şi servicii, un angajator corect şi echitabil şi un
cetăţean instituţional responsabil.
Crearea reputaţiei se datorează în parte rolului relaţiilor publice de furnizare a informaţiilor
de către o varietate de categorii de public. Un domeniu important îl constituie relaţiile cu
media.
Un pas important este generarea plasarii in mass-media. O simpla aparitie, urmata de
altele-pe stilul “mitraliera”-, poate fi interpretata ca un adevarat success de catre specialistul
in relatii publice,de agentul de presa sau de persoana responsabila cu planificarea media,iar
publicul va spune :”Uau!Persoana asta este peste tot!”.
O regula de aur ar fi:nu acordati mai multa atentie prezentatorului decat subiectului.
Specialistul in relatii publice Philip Lesly mentiona:”Este clar ca,oricat de profunda ar fi fost
schimbarea in mass-media in ultimii ani,se vor mai produce multe schimbari de-acum
inainte.Nu se mai folosesc metode vechi,precum comunicatul de presa si consemnarea
evenimentelor. Probabil metodele de astazi vor fi demodate in curand. A tine piept abundentei
mijloacelor de comunicare va constitui una dintre marile provocari cu care se vor confrunta
relatiile publice”.
O companie sau o organizatie foarte bine cunoscuta trebuie sa se preocupe de pastrarea
propriei imagini si a reputatiei,de obtinerea unui public mai numeros si de transmiterea
imaginii unei companii care gandeste in perspectiva.
Mijloacele de comunicare în masă au avut şi încă au o uriaşă forţă de influenţare a
consumatorului de informaţie, a publicului. Acest lucru este valabil atât în domeniul
comercial cât şi în cel al vieţii publice şi politice. În anii şaizeci, importanţa mass-media
creştea, oamenii tindeau să creadă toate informaţiile transmise şi să se lase, prin urmare,
influenţaţi sau chiar manipulaţi. Un exemplu relevant ar fi chiar industria muzicală care s-a
modificat considerabil în această perioadă, ea reflectând politica, economia, stilul de viaţă al
unei generaţii libertine, iar noile creaţii muzicale erau răspândite în întreaga lume prin radio şi
televiziune.
NECESITATEA COLABORĂRII : MASS-MEDIA - RELAŢII PUBLICE

O persoană care îşi propune să înţeleagă cum funcţionează mecanismul profesional al

relaţiilor publice spre a-l folosi ca modalitate de succes a organizaţiei în care profesează,
trebuie să înţeleagă în primul rând societatea în care firma pe care o reprezintă activează.
O bună cunoaştere a societăţii în sine înseamnă o bună cunoaştere a avantajelor de care
trebuie să profite şi a riscurilor pe care trebuie să le prevadă şi să le evite. Iar acest lucru nu se
poate realiza decât prin raportarea la mass-media, deoarece mass-media sunt singurele
modalităţi de reflectare globală a unei societăţi.
Munca cu mass-media este parte din relaţiile publice şi face aşadar parte din strategia de
comunicare şi planul de campanie. Astfel, relaţia cu mass-media ar trebui concepută în aşa fel
încât să sprijine eforturile de comunicare cu grupurile ţintă selectate. Atenţia trebuie să se
concentreze asupra acelor mass-media consumate(citite, vizionate sau ascultate).
Profesioniştii în domeniul relaţiilor publice trebuie, în primul rând, să cunoască şi să
folosească tot ceea ce înseamnă apariţie nouă la nivel de media iar organizaţia pentru care
lucrează un profesionist în relaţii publice trebuie să folosească, pentru a fi considerată
eficientă şi de succes, toate formele de media, dar nu oricum, ci în cel mai profesionist mod
cu putinţă.
O colaborare cu mass-media este mai mult decât necesară. Esenţialitatea ei pentru
activitatea de relaţii publice decurge din faptul că mass-media se află, din punct de vedere
istoric la rădăcinile profesiei de relaţii publice. De exemplu, mass-media a stat la baza
apariţiei relaţiilor publice în Marea Britanie prin implicarea ei în propaganda din timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial.
Mass-media pot fi folosite atât ca instrumente de persuadare, cât şi pentru a informa
anumite segmente relevante ale publicului. Prin intermediul media, publicul poate fi ţintit la
curent cu precizie şi eficienţă. Media sunt uneori folosite pentru a încuraja interactivitatea cu
publicul, aşa cum este cazul campaniilor în cadrul cărora clienţii sunt încurajaţi să comunice
firmei orice nemulţumire legată de experienţa achiziţionării unui produs sau serviciu.
Având o relaţie eficientă cu mass-media, profesioniştii din relaţii publice contribuie nu
numai la consolidarea reputaţiei clienţilor şi a angajatorilor lor, dar şi a imaginii proprii. De
asemenea, stabilirea unor relaţii de lucru bune cu jurnaliştii le va fi de un real interes în viitor.

ALTERNATIVE MASS-MEDIA

Oricât de bine planificat şi de creativ ar fi un program, nu va avea succes dacă nu îl vede

nimeni, dacă nimeni nu aude sau nu citeşte despre el. Prin urmare, pentru a asigura impactul şi
influenţa, primul pas în afaceri este înştiinţarea reprezentanţilor mass-media.
Alternativele mass-media sunt numeroase şi continuă să apară, chiar să se suprapună.
În ceea ce priveşte presa, aceasta nu se limitează la ziare sau reviste; sunt mai mult de 15
variante în fiecare dintre cele două categorii şi o listă mult mai mare pentru fiecare variantă în
parte.
Mass-media electronice nu cuprind doar televiziunea şi radioul, ci şi internetul şi o
mulţime de subcategorii care se lărgesc, dar şi fragmentează audienţa, adaptând publicurile în
funcţie de segmente de piaţă demografice şi psihografice mai restrânse.
În zilele noastre, opţiunile mass-media sunt în continuă extindere, incluzând următoarele
categorii:
ZIARE:
- ziare naţionale
- publicaţii de tip magazin
- publicaţii naţionale
- publicaţii regionale
- trusturi naţionale de presă
- ziare cu specific etnic şi în limbi străine
- ediţii în limbi străine ale principalelor ziare
- publicaţii de interes special despre anumite conferinţe, adunări, expoziţii
- ziare locale editate în anumite oraşe, suburbii, regiuni, comunităţi
- publicaţii specializate(în finanţe, drept, tehnologie)
- ziare gratuite de prezentarea a unor produse

REVISTE:
- reviste săptămânale, lunare şi trimestriale de interes general
- reviste de afaceri
- reviste săptămânale de ştiri
- reviste moderne
- reviste cu specific profesional
- publicaţii despre stiluri de viaţă direcţionate către audienţe demografice specifice
- reviste etnice direcţionate către publicuri clar definite
- publicaţii pentru membrii unor cluburi sau asociaţii
- publicaţii pentru persoane cu interese speciale
- cataloage promoţionale

MASS-MEDIA ELECTRONICE:

Televiziune:
- reţele naţionale
- televiziune locală
- televiziune naţională prin cablu
- televiziune locală prin cablu
- reţea de cablu cu acces public
- reţea de circuit închis
- staţii de satelit
- programe extrabasic
- programe TV/video în avioane
- programe video la casele de marcat din magazine
- DVD-uri
- CD-ROM-uri

Radio:
- reţele naţionale
- radio local
- posturi de radio ale unor facultăţi şi universităţi
- posturi de radio ale liceelor
- programe radio prin satelit
- posturi de radio private
Internet:
- site-uri
- forumuri / grupuri de dialog
- sistem video de transmisie unidirectional ( streaming video)
- bloguri
- e-mailuri

In exterior:
- panouri
- afise de pe / din mijloacele de transport in comun
- afise pe vitrine
- pancarde pe cladiri
- postere in salile de asteptare, in statiile de metrou,etc
- display-uri la casele de marcat
- materiale inscriptionate: tricouri, sepci, insigne, autocolante

CONCLUZIE

Astfel, relatiile publice sunt o arta si o stiinta, constituind un factor important atat in
marketing, cat si in lumea afacerilor datorita contributiei aduse reputatiei unei companii si
pozitiei sale pe piata. Specialistii in relatii publice sunt adesea „chipul” sau „vocea”
organizatiei pentru publicul sau, raspunzand prompt intrebarilor si primind comentarii de la
importande grupuri constituente.
 UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULATEA DE ADMINISTRATIE SI AFACERI
SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR

IMPORTANTA MASS-MEDIA
IN RELATIILE PUBLICE

STUDENT: LAZAR RALUCA – NICOLETA

AN II
GRUPA 203

BUCURESTI 2011
BIBLIOGRAFIE:

- Cristina COMAN -Relaţiile publice şi mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 2008.

- Joe MARCONI - Ghid de relatii publice, Editura Polirom, Iaşi, 2007