Am avut o perioadă extrem de grea. Boli și alte chestii.

Perioadă în care mi-

am dat seama că, cu cât o duci mai rău, cu atât ești mai singur. Oamenii au
subconștient impresia că problemele sunt contagioase și, atunci când le ai, te
ocolesc. Și, totuși, după săptămâni de stat singur, mi-am dat seama că nu
sunt chiar atât de singur precum credeam. Mi-am dat seama că, oricât de
izolat aș fi, există cineva care este întotdeauna alături de mine. Cineva care
mă iubește și are încredere în capacitatea mea de a mă ridica și a-mi scutura
poverile din spate: Iisus.

Și mi-am dat seama că toată concepția mea despre viață este greșită. Toată
ura asta pe care o strâng în mine față de imperfecțiunile oamenilor este o
prostie. Normal că nu suntem perfecți. Nimeni nu e. Ar fi atât de plictisitor
dacă am fi. Ce rost ar mai avea să trăim, dacă ne-am naște perfecți? Însă
Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, imperfecți. El are încredere în noi că
ne vom strădui să devenim pe cât de buni suntem capabili să devenim. Asta
vrea El de la noi. Să vadă că ne șlefuim sufletul ăsta imperfect, cu care ne-am
născut. Pentru că doar așa Îl vom putea cunoaște. Muncind pentru
autoperfecționare. Viața nu e grea pentru că El nu ne iubește. Viața e grea
pentru că nu poți șlefui un diamant cu o bucată de unt. Îți trebuie cel mai dur
material din lume pentru a face să lucească un lucru atât de puternic ca
sufletul uman.

Am găsit o mănăstire la care să stau. Plec la sfârșitul săptămânii. Nu cred că

o să rămân acolo toată viața. Câțiva ani, până voi înțelege ce trebuie să fiu,
ca să fiu tot ce vrea El să fiu. Site-ul ăsta.. va rămâne așa până se termină
plata la provider. Gluma e glumă, dar nu poți trăi din glume toată viața. Vine
o vreme când, cu toții va trebui să ne maturizăm și să realizăm motivul
adevărat pentru care suntem aici. Aveți încredere în voi, pentru că Dumnezeu
vă iubește și e acolo, pentru voi. Vă așteaptă să vă depășiți condiția. Trebuie
doar să vreți.

Va salut cu respect.

Salut
Voiam să zic că am glumat cu postul anterior. Normal că am glumat, respiraci
de balegă care sunteţi. Criză existenţială? Eu? Când viaţa îţi dă un şut în cur
stai puţin să determini care e vinovatu, te duci şi-l muşti de faţă. Apoi îi scuipi
o bucată de faţă în faţă. Problemă rezolvată.

Dumnezeu? Să presupunem prin reducere la stupid că există un bărbos

omnipotent care se uită la voi cum vă mirosiţi ciorapii ca să vă daţi seama
dacă mai merg purtaţi o zi sau nu, în intimitatea propriei prostii. Să
presupunem. Nu vă iubeşte. Pe cuvântul meu. Îl doare în omnipula lui. Sunteţi
nişte pete de sloboz din chiloţii unor fraieri care au avut bulan să nimerească
într-o idioată. Bulan. Atât. Miliarde ca voi s-au uscat prin locuri insalubre şi au
fost râcâiţi cu unghia. Viaţa voastră nu are sens. Cel mai mişto moment al ei
o să rămână tot timpul faza aia când ai fumat o ţigară fix în timp ce făceai
labă. Atât. Dup-aia te mai învârţi ca un coi într-o căldare câţiva ani, ferm
convins că ai toată viaţa înainte şi că eşti destinat să faci lucruri măreţe. Apoi
îţi moare pula, îţi cad ţâţele, te stafideşti şi te resemnezi că măcar ai oameni
care te iubesc. Şi apoi mori şi te transformi în pojghiţa asta de pămînt pe care
umblăm în fiecare zi şi pe care nu stă nici unul dintre voi să o observe.
Pământul ăla pe care se cacă câinii. E egal valoric cu tine. Aia eşti. Un
pământ pe care se cacă câinii care încă nu şi-a îndeplinit destinul. Fii tot ce
poţi să fii. Îngrăşământ.

Şi oamenii ăia cu care te resemnezi că te iubesc o să te mai ţină minte câţiva

ani. Dar nici măcar nu o să te ţină minte pe tine. Ci doar chestiile bune pe
care le-ai făcut. Nu o să ţină minte nimeni că te-ai spălat la pulă cu periuţa lor
de dinţi. Că te-ai îmbătat şi le-ai zis că mamele lor sunt curve. O să ţină minte
doar lucrurile vesele şi drăguţe. Cum dădeai tu bani la cerşetori. Dar nu mult,
câţiva ani. Că moartea e un lucru urât şi psihicul uman e adaptat să evite
lucrurile urâte. Ca să poată fi vesel în continuare, în drumul lui spre a-şi
realiza destinul de sprijin pentru căcat de câini.

Şi chiar şi când eşti viu, oamenii ăia nu ţin la tine. Vor chestii de la tine.

Urăşte-ţi aproapele pentru că vrea să-ţi mănânce din tort.

De-aia e acolo. Credeai că pentru tine şi tot ce eşti tu ca om şi fiinţă? O pulă.

E acolo pentru că ai tort. Şi tre să fie lângă tine ca să-ţi mănânce din tort.
Când se satură de tort s-au cărat. Tot ce ai pe lume e corpul ăsta care tinde
să devină pământ şi mintea asta care încearcă să se păcălească singură că
nu e aşa.

Şi exact de-aia vă recomand să faceţi un pas în spate şi să vă futeţi singuri în

cur. Mai uşor cu datul de importanţă, că nu e cazul. Aici aş fi vrut să vă pun o
poză cu pula mea. Dar mi se pare prea mult efort să mă ridic de pe scaun, să
iau telefonu, să aprind lumina, să fotografiez, să conectez la bla bla deja m-
am plictisit doar gândindu-mă.

Aşa că imaginaţi-vă că vă dau pula.

Intenţia contează.

Ne întoarcem la programul normal. Presimt că o să găsesc multe chestii pe

care le urăsc în viitorul apropiat.