Conferenţiar universitar –

Natalia Corolcova
 Contracepţia este metoda prevenirii sarcinii
nedorite la femeile de vârstă reproductivă.
Mijloacele anticoncepţionale utilizate în acest
scop se numesc contraceptive.
Într-un sens mai larg, contracepţia reprezintă
o metodă de control al natalităţii, ce asigură
întreruperea evoluţiei naturale a sarcinii din
momentul concepţiei şi până la naşterea
copilului.
Totodată, importanţa mijloacelor
anticoncepţionale nu se limitează doar la
preîntâmpinarea sarcinii, ele au un rol esenţial în
planificarea familiei.
Potrivit definiţiei OMS „planificarea familiei
este asigurarea controlului funcţiei reproductive
pentru naşterea doar a copiilor doriţi”.
 Vârsta favorabilă a femeii pentru reproducere constituie
19-35 de ani;
 Intervalul dintre naşteri va fi nu mai mic de 2-2,5 ani.
 Concepţia va avea loc peste 2 luni după o afecţiune
infecţioasă acută suportată de soţi;
 Este recomandabilă concepţia în perioada de toamnă şi
iarnă, dat fiind reducerea ponderii mutaţiilor spontane şi
pericolului conflictului imunologic;
 Femeia va fi scoasă din zona contactului cu substanţele
chimice cu 2 luni înainte de concepţie;
 Soţii vor refuza deprinderile vicioase (fumatul, alcoolul,
narcoticele) cu 2 luni înainte de concepţie;
 Femeia cu afecţiuni somatice cronice va concepe doar în
cazul remisiunii stabile şi lipsei acutizărilor timp de 1-5
ani (în funcţie de caracterul afecţiunii);
 Femeile cu regim de muncă influenţat de factori negativi
vor planifica sarcina după instalarea adaptării stabile (1-
2 ani de lucru).
Orice fel de contracepţie va corespunde
următoarelor III cerinţe:

SIGURANŢĂ

INOFENSIVITATE

ACCESIBILITATE
 Să posede efect anticoncepţional înalt;

Să fie simple în utilizare;

Să nu influenţeze negativ asupra sănătăţii femeii şi să nu aibă

efect negativ asupra urmaşilor;

Să aibă efect reversibil, pentru ca la dorinţă, funcţia de

reproducere să fie restabilită uşor şi complet;

Să nu deregleze fiziologia actului sexual;

Să fie accesibile din punct de vedere al costurilor.

Metodele contraceptive, în funcţie de locul acţiunii mijloacelor

utilizate, sunt clasificate în diferite feluri.
 Potrivit clasificării propuse de U.A. Manyilova
careia în calcul atât eficienţa contraceptivului,
cât şiacţiunea lui asupra organismului feminin,
metodele anticoncepţionale sunt divizate în:

 cu eficienţă absolute;
 cu eficienţă nu prea înaltă;
 cu eficienţă nu prea înaltă, dar şi fără acţiune negativă
asupra organizmului;
 cu eficienţă înaltă, care în anumite circumstanţe pot
avea acţiuni nefavorabile asupra organismului feminin;
 cu eficienţă înaltă, dar având pericolul apariţiei unor
complicaţii grave.
METODE DE CONTRACEPŢIE INDICELE PERLEA
(100 femei/an)

Sterilizare 0,01 - 0,03

Contracepţia hormonală 0,15 - 0,5

Sterilet 0,3 – 1,5

Progestine pure 0,6 - 4,0

(mini –pilule)
Metode de barieră 2 - 15

Coit întrerupt 8 - 17

Lipsa contracepţiei 80 - 90
 Tipurile preparatelor
hormonale

 Preparate monofazice
 Preparate combinate
bifazice
 Preparate combinate
trifazice
 Mini-pilule
 Preparate postcoitale
 Contraceptive hormonale
prolongate (depozitate)
 Implanturi subcutanate
 Contraceptive hormonale
vaginale
 Contraindicaţii pentru folosirea
contraceptivelor orale – obligatoriu
culegerea meticuloasă a anamnezei şi
examinarea atentă a fiecărei femei, mai
cu seamă a minorelor.
Contraindicaţii absolute:
 sarcina sau suspiciunea ei;
 afecţiuni cardiovasculare, hipertensiune
peste 160/95 mmHg;
 afecţiuni ale vaselor cerebrale;
 tumori maligne ale genitalelor;
 afecţiuni hepatice, sindromul Rotor, icter;
 anemie drepanocitară;
 diabet zaharat asociat cu vasoconstricţie.
Contraindicaţii relative:
afecţiuni biliare;
fumatul în speţă după 30 de ani;
pansament ghipsat îndelungat al membrelor inferioare, alte tipuri de
imobilizare, agravate de hipodinamie;
prediabet;
cefalee severă, migrenă;
epilepsie, crize convulsive etiologic neidentificate, sechele ale
encefalopatiei perinatale;
obezitate, dereglări metabolice, hipercolesterinemie, factorul eriditar
nefavorabil (infarct la rudele sub 45 de ani);
vârsta de 40 ani şi mai mult;
miom uterin;
afecţiuni renale;
herpes în timpul sarcinii în antecedente;
relaţii sexuale neregulate;
înălţimea sub 150 cm;
vârsta ginecologică sub 2 ani;
ciclul menstrual neregulat.
 Fenomene secundare ale contraceptivelor
orale
Legate de componentul Legate de componentul Condiţionate de efectul
estrogenic gestagenic androgen al C.O.
Cefalee Cefalee între administrările C.O. Intensificarea libidoului
Hipertensiune Bufeuri de căldură Prurit
Vertij Diminuarea libidoului Creşterea greutăţii corpului
Greaţă, vomă diaree Creşterea greutăţii corpului Creşterea apetitului
Meteorism abdominal Acnee, erupţii Acnee
Tumofierea glandelor mamare Calviţie Alopecie
Irascibilitate Hiperfatigabilitate Hirsutism
Tromboflebită Depresiune Schimbarea vocii
Leucoree
Cloasmă Uscăciunea vaginală
Crampe la picioare Cervicită
Menoragie, sângerare Icter colestatic
„de rupere” Hipomenoree
 Dispozitivul intrauterin (steriletul)

Contraceptivele intrauterine sunt grupate în

3 categorii:
 inerte, fabricate din polietilenă (ansa Lippes),
inacceptabile pentru adolescenţi;
 cu conţinut de hormoni (alza -T, Mirena,
Progestasert), axul vertical al cărora conţine progestine
care se elimină uniform prin membrana
semitransparentă, de asemenea, inacceptabile pentru
adolescenţi;
 medicamentoase (fincoid, multiload, biocuprim,
meduza etc.), fabricate din fire de cupru sau argint,
ionii cărora amplifică efectul anticoncepţional.
 !!! Contraindicaţii pentru întroducerea
steriletului
 gradul 3-4 de puritate vaginală;
 sarcina sau suspiciunea ei, sarcină extrauterină în antecedente;
 afecţiuni inflamatoare acute, subacute şi frecvent recidivante
ale genitalelor;
 vicii de dezvoltare a uterului;
 stenoza canalului cervical;
 expulzia repetată a steriletului;
 hemoragii uterine de diversă etiologie;
 suspiciunea neoplasmului malign;
 avort septic în antecedente în 3 luni predecesoare întroducerii
steriletului;
 anomalii congenitale de dezvoltare;
 miom uterin, endometrioza colului uterin şi ovarelor;
 anemie şi alte maladii ale sângelui (trombocitovasopatii etc.).
 Contraceptivele de barieră sunt binevenite
anumitor categorii ale populaţiei şi în
condiţii distincte, cum ar fi:
** contraindicaţiile medicale privind folosirea altor metode de contracepţie,
precum şi refuzul binevol al contracţiei chirurgicale pentru persoanele
având contacte sexuale rare. În calitate de metodă temporară, de
exemplu:
 în lipsa menstruaţiilor în perioada de lactaţie;
 în perioada imediat următoare după rezecţia canalului diferent;
 în cazul în care nu pot fi găsite firele steriletului;
 în cazul administrării preparatelor medicamentoase ce reduc eficienţa
contraceptivelor orale;
 în perioada de aşteptare a altei metode, de exemplu, contracepţiei
chirurgicale sau întroducerii steriletului;
 în cazul examinărilor privind anumite simptome ginecologice;
 în calitate de metodă temporară sau suplimentară;
 în cazul folosirii metodei fiziologice în faza fertilă a ciclului;
 în vederea protecţiei împotriva bolilor sexual transmisibile, inclusiv SIDA
(prezervativul).
Metoda fiziologică sau ritmică de contracepţie

se bazează pe sterilitatea fiziologică a

femeii la începutul şi sfârşitul ciclului
menstrual, pe termenul ovulaţiei
(zilele 12-16 ale ciclului menstrual),
vitalitatea ovulului (24 ore) şi
capacitatea de fecundare a
spermatozoizilor (48 ore şi mai mult).

Pentru determinarea începutului

perioadei fertile (ziua când poate
avea loc concepţia) se scad 18 zile
din cel mai scurt ciclu menstrual, iar
pentru stabilirea sfârşitului perioadei
fertile se scad 11 zile din cel mai lung
ciclu menstrual din ultimele 6-18 luni.