Rostopasca

Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu
dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie
(ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa
culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate.
Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In
stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte
importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Patru retete de preparare a rostopascai:

1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea.
Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o
perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se
administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400
ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua
saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.
3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa
care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca
jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se
amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales
extern, sub forma de comprese, gargara si bai.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C).
Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.

Tratamente de uz intern

Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4
lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de
aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.

Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele
exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza
pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de
30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice
medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai
eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de
rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de
sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei.
Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.

Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in
doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este
drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la
lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte
simptome specifice migrenei.

Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in

Rostopasca pictata de A. Durer

�
aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu
un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre
in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata,
cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se
ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament,
simptomele bolii dispar.

Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica:
rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate
un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un
remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor,
a infectiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de
rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru
utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se
aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si
de durata.

Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de
tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele
rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-
sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele
afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea
administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de
rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte
imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila
actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt
eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.

Tratamente de uz extern

Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6
gargare pe zi, cu infuzie calduta.

Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de
rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute
fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice,
eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de
minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir
Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa
penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face
vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu
tinctura de propolis nediluata.

Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un
mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si
de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare
membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge).
Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia
sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

Sucul de rostopasca

Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de
activ terapeutic, ce
�
are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De
regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat
rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la
intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula,
in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile
veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute,
apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul
cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera
cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de
ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai
actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de
rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face
dimineata.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.

Precautii in utilizarea rostopascai

Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de
kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze
foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace.
In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate
individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au
aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi
inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta,
marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei.
Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de
inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va
folosi in cantitate mare.
Papadia
Papadia frunzele, care se recolteaza primavara (mai-august). Primavara au cantitatea cea mai mare
de principii active: tijele (se recolteaza in timpul infloririi), radacinile se recolteaza primavara
devreme (martie-mai) sau toamna (septembrie-noiembrie), intreaga planta impreuna cu radacinile,
fara flori si fara fructificatii, se recolteaza primavara inainte sau in timpul formarii bobocilor florali, in
lunile aprilie-septembrie. In aceasta perioada, adica primavara inainte de inflorire, planta are cea
mai mare cantitate de latex.

Radacinile recoltate se curata de pamant si se despica in lungime.

Uscarea se face la umbra in incaperi incalzite sau la soare, intinse in straturi subtiri. Se pot pastra si
proaspete, in pivnite, in nisip.

Radacinile uscate absorb cu usurinta apa si sunt usor atacate de insecte, de aceea ele se vor
conserva la loc uscat. Cercetarile de laborator arata ca in lunile iulie-august radacinile contin
cantitati ridicate de principiu amar (taraxacina), atingand maximum in luna noiembrie. In luna
august, radacinile au cca 40% inulina, un alt principiu activ de baza.

Primavara, aceasta substanta se gaseste numai in proportie de 1-2%. In schimb, radacinile de

primavara contin mai multa colina si latex. Radacinile recoltate se lasa 2-3 zile la soare pentru a se
vesteji si cicatriza ranile provocate in urma taierii coletului si a radacinilor subtiri. Pe cat este posibil,
radacinile nu se vor scurta, deoarece, prin taiere, latexul se scurge, diminuand valoarea terapeutica
a produsului.

Principii active: Principiu amar- taraxacina-, pectine, vitamina B, C, steroli. Radacinile: Alcooli
triterpenici, fitosteroli, vitamine B1, C si D, inulina, tanin, rezine, colina, taraxacina, acid nicotic.
Acţiune farmaceutică: Colagog, coleretic, alcanilizant, laxativ, diuretic, venotonic, astringent.
Indicii terapeutice: Gastrite hiperacide, dischinezii biliare cu tulburari intestinale, obezitate, guta,
reumatism, ateroscleroza, varice, ulcer varicos. Primavara este indicata cura de tije prospete de
papadie. Se face o cura de 14 zile, cu 6 tije pe zi.

Capitulul floral se indeparteaza numai dupa spalarea tijei. La inceput au un gust amar, apoi devin
fragede si suculente. Cat timp planta este inflorita, diabeticilor li se recomanda sa manance zilnic 10-
15 tije florale. Cura ajuta la eliminarea calculilor biliari, stimuland functia vezicii biliare.
Mod de utilizare: 1 lingurita cu varf de radacina se pune in 250 g apa rece si se lasa la macerat 12
ore; dimineata se incalzeste pana la fierbere si se strecoara. Aceasta cantitate se bea cu inghitituri
mici, rare, cu 30 de minute inainte de masa de dimineata si la 30 minute dupa masa de dimineata.
Salata: Se prepara din radacini si frunze proaspete. Tijele: 6 tije florale se mananca zilnic timp de 2
saptamani.

Busuioc
e o planta medicinala cu tulpina paroasa si flori mici albe sau roz, care se poate inalta pana la jumatate de
metru. Se intalneste mai ales in zonele de campie si se dezvolta armonios in conditii de umezeala si
caldura. Se poate recolta din luna iulie pana in septembrie, prin taiere de la 7-13 cm de pamant. Contine
ulei volatil bogat in estrargol si linalol, saponozide, triterpenice, tanoizi. busuiocul este aromat si are
miros dulce intepator. Este utilizat si in gastronomie pentru aromatizarea mancarurilor (se adauga de
obicei la sfarsitul gatirii preparatelor culinare pentru a nu se i se diminua aroma). In stare proaspata, se va
pastra in in pungi de plastic la rece. Uscat, isi pierde calitatile aromatice.
Fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana inflorita, semintele, frunzele si florile.
Uz intern:

- cefalee, tuse, tulburari gstrointestinale (absoarbe gazele, calmeaza colicii abdominali), reduce starile de
voma, bronsite cronice sau acute, tuse, dispepsii, epigastralgii, ulcer gastric, astenie, boli renale, stari
febrile, gripa, anorexie - sub forma de infuzie.

Uz extern:

- ulceratii suprainfectate, afte bucale sau genitale, stomatite si balanite erozive, intepaturi de insecte,
gonoree, leucoree, veruci vulgare.

DUD alb sau negru

In fitoterapie se folosesc frunzele, ce se recolteaza in mai si iunie, si fructele mature proaspete, dar
si scoarta. Dudul are urmatoarele calitati: laxativ, depurativ, tonic, astringent, antidiabetic. Alte
utilizari: distilarea de bauturi alcoolice, gemuri, lemnul este folosit pentru confectionarea butoaielor,
frunzele erau utilizate pentru cresterea viermilor de matase.

Uz intern:

- scoarta - boli de ficat, scorbut, icter, tenie, laxativ, adjuvant in diabet, constipatie – sub forma de
infuzie, decoct.

- frunzele - diaree – sub forma de infuzie, decoct.

- coaja radacinii, fructe - enterite cronice, gastrita, ulcer, viermi intestinali - sub forma de infuzie,
consumul ca atare al fructelor, tinctura, suc din fructe.

Uz extern:

- stomatita, afte, angina, amigdalita – sub forma de infuzie, bai sau spalaturi locale, gargara.

Gutuiul
Gutuiul are proprietati astringente, emoliente, tonice, antihemoragice, stomahice. Fructele se utilizeaza si
in cosmetica pentru ameliorarea ridurilor si tratamentele tenului gras.  De asemenea, se recomanda
consumul gutuiei in curele de slabire, fiind un fruct care contine putine calorii.

Uz intern:

- boli gastrointestinale, stari de voma, diaree, infectii ale cailor respiratorii, boli pulmonare, tuse,
raguseala, dizenterie, metrorargii, hemoroizi, inapetenta, convalescenta, hepatite, hemoptizie, leucoree -
sub forma de salata, infuzie, decoct.
Uz extern:

- stomatite, arsuri, gingivite, degeraturi, conjunctivite, iritatii si rani tegumentare,  - sub forma de spalaturi
locale, gargara.

Liliacul
I
n scop fitoterapeutic se utilizeaza scoarta, frunzele, mugurii si florile. Liliacul contine glucide, substante
amare, amidon, rezine, glucozizi, etc.
Planta are efect vasodilatator, tonic, stomahic, astringent, febrifug, antireumatic.
Datorita mirosului placut al florilor, liliacul se foloseste in industria cosmetica si cea a parfumurilor.

Uz intern:

- stari febrile, boli hepatice, boli reumatice, guta, golici, astenie, diabet - sub forma de infuzie, decoct.

Uz extern:

- arsuri, dureri reumatice - sub forma de compresa

Leustean

In scop fitoterapeutic se poate utiliza intreaga planta dar in special rizomul, frunzele si semintele.
Leusteanul se poate utiliza sub forma proaspata dar si uscat ca pulbere sau in infuzii si tincturi.

Planta contine uleiuri eterice, terpinol, vitamine (acid scorbic), acizi organici, saruri minerale, glucide
simple, amidon, rezine.

Are actiune diuretica, expectoranta, carminativa, sedativa, reglatoare a tractului intestinal. Planta este
utilizata si in gastronomie, fiind un apreciat condiment folosit la ciorbite si fripturi.

Uz intern:

- colicile abdominale la copii, constipatie, edemele cardiace si renale, bronsitele, traheitele, constipatiile,
durerile menstruale, hipertensiune, tuse cu guturai, tuse convulsiva, pofta de mancare excesiva - sub
forma de infuzie, decoct, tinctura din radacina, frunze si seminte sau chiar planta maruntita si mestecata.

Uz extern:
 

- dureri de cap, urticarie, junghiuri, muscaturi de sarpe – sub forma de infuzie, decoct, cataplasma

Menta
Planta des intalnita, care creste pe soluri afanate in toate zonele de relief. Menta infloreste incepand din
luna iunie pana in septembrie. Se recolteaza in scop fitoterapeutic frunzele dau planta intreaga, in
perioada de inflorire.

Menta are proprietati dezinfectante, antiseptice, analgezice, antifermentative. Mirosul este placut si gustul
mentolat. Planta contine taninuri, flavonoizi, ulei volatil compus din mentol, mentona, mentofuran,
carvacrol, timol. Menta este utilizata si in industria alimentara ca si condiment.

Uz intern:

- colici abdominale, infectii gastrointestinale, greturi, varsaturi, meterorism abdominal, diaree,

nervozitate, dischinezie biliara, litiaza renala, calculoza biliara, diuretic, vertij, sughit, bronsita, gripa,
astm bronsic, laringita, faringita, tuse convulsiva, insomnii, cefalee, migrene, nevralgii,impotenta,
ascaridioza, oxiuriaza - sub forma de infuzie, decoct.

Uz extern:

- inflamatii ale urechii, boli reumatice, prurit, dezinfectarea cavitatii bucale - sub forma de comprese,
gargara, cataplasma, bai locale.

SOC
In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele si coaja. Socul infloreste din luna iulie sau august. 

Recoltarea fructelor se face din luna mai pana in luna iunie, in perioada de inflorire. Scoarta se recolteaza
doar de la ramurile de 1-2 ani, incepand din luna septembrie pana in octombrie.

socul are actiune laxativa, galactogena, sudorifica, diuretica, antireumatica, purgativa, antispastica.

Planta contine glucozid, sambunigrosida, nitrat de potasiu, acid malic, citric, acid tant, sambucosida,
terpens, mucilagii, tanin, coilna, ulei eteric, vitamina c, substante minerale, flavonide.
 

Uz intern:

- florile - constipatie, gripa, arteroscreloza, tuberculoza, cistita, boli oculare, boli renale, febra, cefalee,
tuse cu expectoratie, bronsita, afectiuni biliare, varsaturi - sub forma de infuzie sau decoct.

- frunzele - diaree, dizenterie, edeme, ascita - sub forma de infuzie sau decoct.

- scoarta - reumatism, guta, litiaza urinara, nefrita, epilepsie - sub forma de infuzie sau decoct.

Uz extern:

- frunze - intepaturi de insecte, muscaturi de vipera, epistaxis - sub forma de cataplasma, compresa,
bai locale

- flori - eczeme, furuncule, erizipel, abcese cutanate, panaritii, flegmoane, ulcerenecrotice, hemoroizi,
comedoame, degeraturi, conjuctivita, blefarita, orjelet, otita, nevralgii dentare, arsuri, contuzii - sub
forma de cataplasma, compresa, bai locale

Efecte adverse:

- Consumul in cantitati mari de soc sub orice forma neavizat de medic poate duce la iritatie gastro
intestinala, varsaturi, piroziss, iritatii faringiene, diaree, insuficienta respiratorie, convulsii. Florile si
frunzele proaspete pot determina dermatite de contact iritative.

Sunatoarea
In scop fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana recoltata in perioada de inflrire si imbobocire, florile.
Planta infloreste din luna iunie pana in luna septembrie. Gustul este aromat.

sunatoarea contine tanin, ulei volatil, glicozide, caroten, saponine, flavonoide, rezine, acid ascorbic,
colina  Planta are actiune antiinflamatoare, astringenta, cicatrizanta, vasodilatatoare, hipotensiva,
antibacteriana, antibiotica, antidiareica.

Uz intern:

- boli hepatice (cronice sau evolutive), boli gastrointestinale, colite, ulcere, insomnii, enurezis, boli
reumatice, colecistite, diaree - sub forma de infuzie, decoct.

 
Uz extern:

- arsuri, rani, plagi, hemoroizi, inflamatii ale gingiilor - sub forma de bai locale, infuzie, comprese,
gargara, cataplasme.

Efecte adverse:

- Supradozajul sau utilizarea indelungata determina fotosensibilizare, dar poate avea si efect carcinogen.

Teiul
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile si bracteele insotitoare, impropriu numite frunze (care au
aceleasi substante ca si florile). Bracteele sunt de culoare verde deschis sau galben-verzuie. Frunctul este
o nucula. Florile de tei emana un parfum placut, datorita farnesolului. Perioada de inflorire a teiului este in
lunile iunie sau iulie. Florile se recolteaza dupa inflorire (ideala ar fi prima saptamana dupa inflorire).
Acestea contin flavonoide, tanin, zaharoza, saponine, mucilagii, faraesol, substante triterpenice, vitamina
e.

Florile de tei au actiune antispastica, neurosedativa, diaforetica, astringenta, antiinflamatoare,

expectoranta si fluidificanta, diuretica.

Uz intern:

- insomnie, afectiuni ale aparatului respirator, bronsita, gripa, raceala, nevroze, isterie, hipocondrie,
ateroscreloza, spasme, hipercoagulabiliatate, indigestii, migrene, stari febrile, tulburari cardiace,
hipertensiune arteriala - sub forma de infuzie, decoct.

Uz extern:

- micoze, tuse convulsiva - sub forma de gargara sau comprese.