Sunteți pe pagina 1din 35

ALBERT MICHAEL

FINANȚE GENERALE
CAPITALISM, CONTRACAPITALISM

Universitatea Transilvania Brașov


Facultatea de Științe Economice
Specializare: Management
Anul: II
Grupa: 8391
Student: Ciobanu Cătălina Marilena

1
INTRODUCERE

Cartea debutează cu subiectul care o constituie și anume capitalismul și victoria


acestuia, victorie care a avut loc pe trei fronturi: prima bătălie având loc in Anglia prin
Margaret Tatcher iar in Statele Unite ale Americii prin Ronald Regan pe principiul că dacă cei
bogați, capitaliștii plăteau impozit mai mic atunci va avea loc o creștere economică de pe
urma căreia toată luma avea să aibă de câștigat. În Marea Britanie procentul de impozitare
ajunsese sub guvernele laburiste la 98% din veniturile la capital, iar cu venirea la putere a lui
Margaret Tatcher acesta a scăzut cu până la 40%. Această reformă din punct de vedere
financiar a avut parte de popularitate pe întreg pământul, având în vedere că presiunea
fiscală continua să crească în special în țările mai dezvoltate. În zilele noastre acest lucru s-a
schimbat ajungându-se la o relaxare fiscală. A doua victorie a capitalismului a fost una
obținută fără luptă, punctul cheie fiind confruntarea capitalismului cu comunismul de mai
bine de un secol, confruntare care de jumătate de secol domina ansamblul relațiilor
internaționale. Această confruntare s-a dat între Statele Unite ale Americii și între Uniunea
Sovietică. A treia victorie a fost una de 100 de ore, care a avut loc în sudul Irakului și care s-a
încheiat cu victoria Statelor Unite, care se bucurau de sprijinul altor 28 de țări dintre care 8
musulmane. Printre aceste țări amintim și Uniunea Sovietică, China comunistă. Se consideră
că această victorie este una care va ajuta astfel de țări private de dezvoltare economică, să
evolueze mai bine din acest punct de vedere; drumul fiind unul sigur, și anume către
capitalism.

Această victorie a capitalismului plasează într-o lumină nouă, istoria economiei de


pretutindeni. Din clipa nopții siberiene a comunismului, trecutul s-a rupt în două perioade:
înainde de apariția capitalismului și după apatiția acestuia. Înainte de apariția acestuia,
toate țările inclusiv civilizațiile dezvoltate purtau numele de Lumea a Treia, în care media de
vârstă era de aproximativ 30-35 ani, datorită foametei și bolilor. Inclusiv Franța care este în
zilele noastre o putere economică a avut de îndurat perioade de foamete și sărăcie până în
1848; această perioadă fiind preistoria economiei. Această perioadă a durat aproximativ 300
de ani, perioadă în care capitalismul căuta să atenueze această sărăcie, iar această revolutție
a început în țările de tradiție iudeo-creștină și în ultima sută de ani s-a accelerat și în
Extremul Orient. După această perioadă de penurie economică, cea a dezvoltării se află la
început ceea ce a dus la conturarea a două dimensiuni ale geografiei economice a lumii.
După această perioadă care a precedat victoria capitalismului problema nu mai este spre
exemplu: de unde se va face aprovizionarea cu petrol, ci prețul la care acesta va fi vândut.

O importanță deosebită o are dispariția Lumii a Treia o dată cu încheierea Războiului


Rece, iar atâta timp cât comunismul sfida capitalismul pe terenul acestuia se putea vorbi de

2
existența țărilor capitaliste, țări comuniste și Lumea a Treia. În zilele noastre se poate vorbi
despre o înapoiere economică a țărilor comuniste, astfel încât s-a ajuns la a avea doar țări
dezvoltate care toate sunt capitaliste și țări subdezvoltate, sau sărace. Este foarte important
ca o țară capitalistă să aibă dezvoltare economică să respecte anumite reguli, să nu fie
corupție și să aibă o bună guvernare. Trebuie menționat faptul că, nu toate țările care au o
dezvoltare economică au numai oameni bogați, din contră există și oameni săraci, un
exemplu fiind Statele Unite. Țări care au cunoscut o dezvoltare economică importantă sunt:
America de Nord, țările Europei Occidentale, Japonia, Arabia Saudită nefiind trecută pe
această lista deoarece bogația lor este extrasă din pământ și nu de pe piață. Mexicul s-a
detașat deoarece ș-a deschis economia spre schimburi internaționale și a încheiat și un acord
liber cu Statele Unite. Chile își îndreaptă atenția către sconomia legilor pieței. Principiul pe
care se bazează capitalismul este acela de piață sau concurență acum este atât de puternic
încât nu mai are concurent.

1.- IMIGRAȚIA

Este cel mai improtant subiect pentru țările bine dezvoltate deoarece mâna de
lucru imigrantă este aproape întodeauna mai ieftină la același randament decât cea
națională, astfel s-a permis legalizarea imigrației de la 470 000 la 700 000 din 1995. Este
dezbătută și problematica Japoniei, ea fiind o țară capitalistă este închisă imigrărilor
excesive. Unul din factorii care determină acest lucru este și demografia ridicată dar și
modul în care coreenii sau filipinezii sunt tratați, adică de neimaginat pentru Statele Unite.
Anglia la fel ca și SUA acordă statut de cvasicetățenie indienilor și pakistanezilor, iar
Germania privilegiază omogenitatea culturală și sunt împotriva integrării imigranților turci.

2.- SĂRĂCIA

3
Este factorul care face diferența între țările capitaliste și cele nu. Încă de pe timpuri
săracul a fost impropiu spus judecat după situația lui ca fiind spre exemplu leneș, iar în zlele
noastre fiind un ins care nu se poate adapta condițiilorde muncă, aceasta fiind o părere
comuna a marilor puteri economice ale lumii SUA și Japonia. În Europa, acum jumătate de
secol, venitul pe cap de locuitor era cu două treimi mai mic decât în SUA sau Japonia. Săracii
după o tradiție europeană sunt considerați victime și nu vinovați.

În acest capitol se pune problema securității sociale este sau nu favorabilă dezvoltării
economice, iar pentru cei capitaliști de partea lui Reagan în SUA și Tatcher în Anglia sunt de
părere negativă, iar capitaliștii japonezi sunt de părere că securitatea socială, nu intră în
atibuțiile statului ci în cele ale întreprinderii dacă aceasta are fonduri disponibile și este una
bogată. În Scandinavia și Benelux se consideră securitatea socială este considerată ca fiind
benefică dezvoltării economice, aceasta fiind cauza pentru care în mai multe țări din Europa
dezvoltării să se asigure un venit minim. În prezent logica capitalismului intră în conflict cu
logica protecției sociale.

3.- IERARHIA SALARIILOR

Principiul cel mai simplu al acestei probleme este acela de a plăti muncitorii în
funcție de capacități și de randament. Se dă exemplul unui asigurător american devenit
celebru după ce a întocmit “tabelul de Crăciun”, în care a introdus numele fiecărui
collaborator și beneficii aduse de acesta. O dată cu declanșarea revoluției conservatoire
anglo-saxone, decalajele de venituri au început să crească, iar în SUA, Anglia și în țările care
urmează exemplul anglo-saxon. Un exemplu este Franța care este de principiu că, pentru
ridicarea competitivității economice trebuie mărită ierarhia veniturilor, în timp ce în alte țări
capitaliste, se luptă să se mențină ierarhia salariilor între limite înguste, precum procedează
Japonia, unde deciziile sunt luate colectiv, inclusive fixarea renumerărilor și patriotismul de
întreprindere este mai important decât salariul.

4
4.-FISCALITATEA

Elemental care este încurajat de către fiscalitate este economisirea, iar aceasta în
Japonia este o virtute națională. În SUA, fiscalitatea încurajează contactarea de datorii
deoarece se plătesc mai puține impozite, astfel veniturile familiilor a scăzut cu peste 4
procente. Țările care se opun modelului anglo-saxon, Japonia și Germania sunt cele care
finanțează de mulți ani Anglia și SUA deoarece procentul aici a fost de 2-3 ori mai mare.

5.- REGLEMENTARE ȘI MĂRIMEA NUMĂRULUI


FUNCȚIONARILOR

A existat o perioadă când capitalismul, în ciuda faptului că se împotrivea


reglementărilor, nu se făcea auzit în fața intervenționismului, care înflorea aproape peste
tot, în special în Anglia. Problema dereglementării este văzută din punct de vedere al Angliei
și SUA

6.- BANCA SAU BURSA

Este prezentată importanța băncilor, libertatea de mișcare a capitalurilor, cota de


intermediere în SUA a scăzut de la 80% la 20%. Această prăbușire a dus la expansiunea
piețelor de creanțe, astfel s-a simplificat și banca a fost înlocuită de bursă. Această preferință
este susținută și în cadrul Comisiei de la Bruxelles. Economiile care privilegiază banca în
domeniul bursei oferă mai multe șanse de îmbogățire într-un termen scurt. Această problem
este una dintre marile dezbateri ale Statelor Unite. De teama falimentului bancar,învechit,
Bush a adoptat o reform inspirată după exemplul European.

7.- REPARTIZAREA PUTERII: ÎNTREPRINDRERE – ACȚIONARI ȘI


MANAGERI-PERSONAL

5
Este o problemă legată destul de străns de cel cu privire la bancă și bursă, deoarece
este una care ia amploare în interiorul îmtreprinderilor la nivelul acționarilor, managerilor.

8.- ROLUL ÎNTREPRINDERII ÎN MATERIE DE EDUCAȚIE ȘI


FORMARE PROFESIONALĂ

După modelul anglo-saxon, acesta ar trebui să fie cât mai mic datorită a două
motive: cheltuială imediată și o investiție nesigură, din cauza instabilității mâinii de lucru,
care însă nu face o bună funcționare a pieței muncii. Din partea opusă, germano- niponă se
depun eforturi de promovare profesională a salariilor, fiind puse în evidență dorința țărilor
anglo-saxone.

9.- ASIGURĂRILE

Autorul este de părere că o societate capitalist trebuie să își dezvolte asigurările. Cu


privire la asigurări există 2 concepții și anume cea anglo-saxonă, iar cea de-a doua atrage
atenția asupra activităților particulare, asigurări particulare; astfel cele două tipuri de
asigurări sunt mereu în contradictoriu. Este prezentă poziția de monopol a capitalismului,
care îl face să apară ca un monolit, care a luat locul determinismului marxist. De asemenea,
se contesta în cncret capitalismul real, nu aduce o soluție la marile probleme; capitalismul
din contră este multiplu și complex, este este o practică de unde se rezultă două mari tipuri
de capitalism cu o importanță comparabilă. Este prezentată și dezvoltarea Quebec-ului, în
ultimii 15-20 de ani, deoarece s-a sprijinit pe instituții de genul “Casa de depuneri” sau
grupul Desjardins. În SUA nu există un regim de securitate socială și nici doamna Tatcher nu
a reușit să elimine din corpul social britanic, sistemul de securitate este bine pus la punct. La
cel de-al doilea termen, germano-nipon se adduce în evidență faptul că japonezii sunt numiți
nemții Asiei. Germania mizează pe stabilitatea punctelor sale forte iar, Japonia este
caracterizată prin schimbarea rapidă a specializărilor care a dus la dispariția treptată a
anumitor domenii, de exmplu de textile.

10.- MODELUL AMERICAN SAU NEOAMERICAN

6
SUA este considerată ca un model economic, cu atât mai mult după venirea la
putere a lui Ronald Reagan. Se amintește de criza din 1930 care a făcut ca SUA să se apropie
de Europa din punct de vedere capitalist. Revoluția reaganiană din Statele Unite a dus la
edificarea unui nou model economic numit: reaganomics. Deși întâlnește în drum niște
dificultăți din exterior este văzută cu multă admirație, este un fenomen complex pe care
Michael Albert îl numește ca fiind un model neoamerican. În anul 1959, în cursul unui
congres la Bann, Germania aderă la capitalism; acest congres sublinia 2 lucruri mari
importante și anume necesitatea de a proteja și de a încuraja proprietatea privată asupra
mijloacelor de producție și preconiza libertatea concurenței și ceea a întreprinderii. De aici
va începe așa zisa confruntare a celor două tipuri de capitalism, cel american și cel renan. Cel
neoamerican se bazează pe reușita individuală iar cel renan are drept centru Germania și
prezintă numeroase asemănări cu cel din Japonia; pune accent pe reușita colectivă, pe
preocuparea pe termen lung. Conform istoriei ultimului deceniu, modelul renan era mult mai
echitabil și mai efficient. Sfărșitul anului 1990 este marcat de plecarea de la puttee a lui
Margaret Tatcher în Anglia și în Germania de victoria lui Helmuth Kohl, de unde se trage
concluzia că va începe un război subteran, între doi “frați” ai liberalismului înarmați cu două
metode diferite de capitalism.

CAPITOLUL I – AMERICA IS BACK

7
Este prezentată gloria Americii după războiul din Golf și revenirea acesteia care se
datorează lui Ronald Reagan. America de Sud privește cu admirație și încearcă să
implementeze reguli după modelul lui Ronald Reagan. De asemenea, sunt prezentate
reacțiile țărilor în care a căzut regimul politic communism. În Polonia au luat naștere așa
numitele “cluburi liberale” a căror figure emblematice sunt Margaret Tatcher și Ronald
Reagan.

În Est, fiecare om era de părere că sistemul comunist este unul extreme de rău și
este gata să îmbrățișeze capitalismul fără să stea pe gănduri. Timothy Garson este unul din
specialiștii care a abordat subiectul comunismului în Est, visul capitalismului, a piețelor
libere, a deschiderii restaurantelor, idea principal fiind influența curentului reaganian atât în
europa de Est cât și în Europa de Vest. Ideile lui Margaret Tatcher sunt cele care a inspirit
viitoarea mare piață unică în 1992, care atrofia politicul și socialul. Este important de
menționat faptul că, a fost o masivă integrare necomercială încadrată foarte puțin în politică,
acest lucru depășind chiar și America. Europa este un success al fostului cowboy de la Casa
Albă și a razboaielor, dar greșeste atunci când vine vorba de America și de slăbiciunile
conomice și sociale ale acesteia.

1.- BING-BANG-UL AMERICAN

Apare sloganul “America revine” pentru ca populația să se trezească la energie,


aceasta fiind o strategie adoptata de Ronald Reagan în 1980. Au loc punerea unor întrebări
care trebuie să își găsească rezolvarea pentru a nu ieși la suprafață faptul că America era o
țară cu datorii, însă ele erau mascate de glorie.

2.- PREA MULTE UMILIRI ȘI PREA PUȚINE CERTITUDINI

Intrarea lui Ronald Reagan la Casa Albă coincide cu prea multe umiliri și prea puține
certitudini, iar arii care au procedat alegerea acestuia au fost unii plini de eșecuri pe plan
internațional. Pe parcursul războiului din Golf, America a pierdut mulți aliați și ba chiar
influența americană părea să dea înapoi. Sunt prezentate lipsele de certitudini, problemele
Americii în anii 1970 când visul american a fost înlocuit cu un rău american care afecta chiar
și instituțiile. Fusese afectată chiar și încrederea americanilor în drepturile lor, datorită
demisiei lui, Richard Nixon dar și criza provocată de afacerea Watergate.

8
În acele momente, America era efectiv prabușită, până și absenteismul politic
tradițional la americani se transformase în dezgust, iar la finele anilor `70 oamenii nu mai
aveau așteptări în ceea ce privește politica. Apare așa numitul delor procedural care nu face
altceva decât să îi îmbogățească pe avocați, însă îngreunează pe alte planuri, iar materia
pentru procese poate fi furnizată din orice . Este dat exemplul cunoscutei firme IBM care a
intentat un singur proces statului și a angajat un număr foarte mare de avocați deoarece a
închiriat un întreg imobil din Washington.

America era într-un punct în care totul lua o întorsătură neașteptată, a fost ca p
lovitură primită, iar realitatea pe care o trăiau americanii era una în care cinismul era cel care
prima. Apare apoi discursul plin de entuziasm și de planuri al lui Ronald Reagan, atunci când
populația putea să spere într-o schimbare și în mesajul acestuia „America revine!„

3.- NOUA SFIDARE AMERICANĂ

În 4 Noiembrie Ronal Reagan este ales triumfal cu 9 milioane de voturi, având foarte
multe voturi pe care mulți politicieni ai acelei perioade nu credeau că este posibil. Dorința lui
Reagan era aceea de a readuce America pe culmile gloriei atât la nivel național cât și la nivel
internațional. Cel mai important era renunțarea și sfărșirea umilirilor și înfrângerilor,
America era prima putere militară a lumii și aceasta era lucrul care trebuia să îl demonstreze.
În 23 Martie 1983, într-un discurs, Reagan declară că trebuie eliminată orice posibilitate de
declanșare a unui răzbpoi atomic prin construirea în spațiu a unui scut capabil să
intercepteze toate rachetele sovietice. Are loc elaborarea unui plan, care însă, prevedea un
salt tehnologic dar și costuri de implementare foarte mari ceea ce putea fi riscant chiar și
pentru una dintre cele mai bogate țări ale lumii. Acest proiect numir “Războiul stelelor ” este
unul cu un mesaj pacifist și este menționat faptul că multe din războaiele căștigate în Golf de
către America s-au datorat tehnologiei bine elaborate, în cazul inișiativei de apărare
strategic. În aceeași perioadă, Reagan își multiplică acțiunile politice și diplomatie de
susținere a aliaților Americii: instalarea rachetelor Pershina, finanțarea mișcărilor
anticomuniste, ceea ce însemna un singur lucru și anume: America revine. Tot ce se
petrecea părea să depășească momentele dificile, neîncrederea, cinismul și necesitatea
destul de accentuată din anii `70. Se pare că, America este singura care a înmormântat ideile
lui Keynes și este evidențiată apărarea care a fost demonstrată în primul rând în momentul
războaielor câștigate în Golf. Ulterior modelul îngropării lui Keybes, spre exemplu în Europa
toate politicile de relansare a economiei prin consum au eșuat și încep să își facă apariția noi
curente reganiene.

Sunt întreprinse mai multe reforme, vârful de lance, după cum spune Michael Albert
este ERA ( economic recovery act) ce cuprinde 3 direcții esențiale: dereglementarea în

9
sectorul petrolier, în telecomunicații, transporturi aeriene, al băncilor și al concurenței. Ea a
fost inițiată de Jimmy Carter încă din 1978. A doua direcție este reprezentată de sistemul
fiscal iar cea de-a treia, lupta împotriva inflației, printr-un control sever al masei monetare.
Toate acestea au dus la scumpirea banilor, creșterea dolarului, rata dobânzilor crește
depășind chiar 20% în 1980 – 1981, iar pentru completarea ERA , Reagan decide să se
reducă cheltuielile sociale și să sporească bugetul militar.

4.- AMERICA, AMERICA

America a depășit perioada de criză accentuată, pe mai multe planuri, iar această victorie îi
este datorată lui Ronald Reagan el fiind un profesionist dar și a impactului mass-media, a fost
ajutat și de o întreagă echipă de profesioniști în comunicare. Un exemplu bun este acela
când deficitul bugetar a crescut de la an la an, fiind aproape de a deveni cel mai mare din
istoria Americii. Spre mijlocul anilor `80 America strălucea, era de temut imitată , aceasta era
America a lui Reagan.

5.- FUDAMENTELE PUTERII AMERICANE

Apare îndoiala pentru sceptici, în sensul î care această renaștere a Americii este una
spectaculoasă sau se datorează talentelor lui Reagan deoarece se dă exemplul lui RFG și a
Coreei care au avut parte de un miracol economic. America se bucură de o moștenire
economică, financiară și tehnologică dintre care sunt amintite

- Statul de capital pe care America a încetat să îl mai acumuleze după al doilea război
mondial ; ea posedă de mai multe infrastructuri din cele mai moderne (ex.autostrazi).
- Resursele naturale, rezerve energetice sub formă de gaz natural și cărbune; posedă
aproape toate metodele
- În materie de tehnologie SUA are cei mai mari cercetători, cei mai buni ingineri și
stuenți care vin în Statele Unite să lucreze. SUA este alimentată an de an prin “brain
drain” pentru că permite persoanelor cu adevărat dotate să se realizeze.
- Privilegiul monetar – principal monedă pe care o imaginează băncile și este folosită în
tranzacții este dolarul. Este un devărat privilegiu pentru SUA să își plătească datoriile
și cheltuielile cu propria monedă.

Se dă exemplul cecurilor, daca s-ar folosi ca mijloc de plată, să fie răspândite în întreaga
lume, astfel nu ar mai fi nevoie de bancnote, beneficiul ar fi că cecurile ar circula în întreaga
lume fără ca ele să fie încasate.

Nueller estimează că SUA, a putut dispune de 500 de miliarde de dolari în plus, față
de impozitele plătite de contribuabili, suma aflată zilnic în circulație reprezintă echivalentul

10
PIB anual al Franței. Hegemonia culturală în SUA devine din ce în ce mai puternică ca și cum
americanizarea planetei era imposibil de oprit. Ea se sprijină pe trei factori: limba,
universitățile și mijloacele de informare în masă. Limba engleză este cea mai utilizată limbă
în lumea contemporană, universitățile, sunt bogate și prestigioase, calitate de învățământ
ridicată. În materie de învățământ economic, America beneficiază de un cvasimonopol.
Datorită mass-mediei și al hegemoniei culturale, care reprezintă un beneficiu pentru ea, o
face să se impună pe toate piețele și industriile, unde este dat exemplul televiziunii,
prețurilor unor seriale, emisiuni sau filme și succesul lor.

6.- AMERICA REVINE

În anii 80 America se confrunta cu o situație de criză, însă care cu ajutorul privilegiilor


moștenite, ea a putut aborda cu ușurință anii Reagan; iar problema majoră era reprezentată
de întrebările dacă americanii au profitat din plin de privilegiile moștenite sau dacă au
încercat să le fructifice și se spune că s-a folosit o parte din ea.

CAPITOLUL II. – AMERICA ÎN REGRES

11
Este prezentată degradarea Americii la propriu, deoarece în marile orașe, gunoiul
este la el acasă, pietonii merg pe sub instalații din tablă, ceea ce pare e necrezut pentru un
oraș ca New York. Autorul își pune niște întrebări absolut logice și anume “de ce este
America pe primul loc la criminalitate și droguri și pe ultimul loc la vaccinări și la participarea
la alegeri.” Trist este că din exterior, mulți oameni tind să creadă inversul: țara perfectă,
plină de cultură,civilizație educație și bun simț. Are loc o comparație între cele două capital
americane: Waschington și New York, primul avea în anii 1990 un deficit bugetar de 200 de
milioane de dolari, iar în al doilea, primarul David Dinkins a concediat 30.000 de angajați ai
primăriei pentru a readuce deficitul bugetar și multe alte măsuri care ajung până la modficări
la grădina zoologică dar și la iluminat, aeroporturi prost întreținute, cartiere mizere, apar
însă ghetourile negrilor, numărul criminalităților creșteau de la un an la altul, depășind
întodeauna propriul record. Mai sunt date ca exemplu multinaționalele americane, care deși
investesc în întreaga lume multe simboluri, sunt în mâinile japonezilor, cei mai mari
producători de TV sunt francezi, iar NASA înregistrează eșecuri și deziluzii ca cele în cazul
telescopului miop, din 24 Aprilie ciocniri tot mai dese pe aeroporturi.

Toate acestea demonstrează că SUA este într-un regres destul de puternic, de aici au
început și polemicie, ca de exemplu între J.M. Siroen și Kennedy care afirma că America este
p țară puternică în toate domeniile dezvoltată. Din toate aceste problem, se pare că vinovate
sunt guvernele și incapacitatea lor de conducere, iar dacă lucrurile stau în acest fel, un lucru
greu de acceptat este acela al creșterii impozitelor. În interiorul Americii mai exista o criză,
aceea numărului ridicat al consumului drogurilor chiar și în rândul școlarilor și liceenilor care
fumau marijuana, ceea ce însemna aproximativ 60 de miliarde de dolari pe an, ceea ce
însemna de 6 ori mai mare comparative cu 1984, iar din toate acestea are loc destrămarea
acelui “American dream”. De exemplu, visul “melting poof-ului” care însemna topirea
imigranților, dar problemă care a fost depășită, iar în anii 1990 ea este pe cale de a primi
numele de neotrobalizare.

1.- O AMERICĂ TĂIATĂ ÎN DOUĂ

12
În societatea americană dislocată își face apariția o nouă noțiune, aceea de dualism,
ce era rezervată pentru Lumea a Treia. El reprezintă tăietura, segregația, de fapt “apharteid-
ul economic” prezent într-o societate condamnată să lucreze pe “două viteze”. Dualismul s-
a generalizat ca urmare a efectului politicii ultraliberale a lui Reagan. Dualism între bogați și
spraci și dualism între spitalele și clinicile ultramoderne; dualism industrial. Se pare că în
ultimii 10 ani numărul săracilor nu scăzuse, ba chiar a înregistrat o ușoară creștere, pe când,
numărul bogaților s-a triplat. Acest dualism duce la o luptă de clasă anarhică și sporadic,
insecuritatea a crescut atât de mult încât copiii au ghiozdane și veste anti glonț.

2.- RUGUL VANITĂȚILOR

America, căzuse pradă dualismului care rimează cu realitatea anilor 80. Tom Wolfe
este inventatorul “new journalism-ului american”, un roman în care sunt prezentate dferite
întâmplări, oameni nevinovați judecați, subliniindu-se idea de lux, putere și sărăcie lucie,
care este de altfel și ideea romanului. Romanul lui Tom Wolf dorește să sublinieze aceste
lucturi dar mai ales faptul că aceste mizerii din punct de vedere al banilor și al abuzului de
putere aveau loc dintodeauna.

3.- ȘCOALĂ BOLNAVĂ, DEMOCTAȚIE BOLNAVĂ, SĂNPTATE


BOLNAVĂ

Este accentuată din nou problema dualismului care se extinde pe mai multe
planuri ceea ce este tot mai grav. Sunt două fapte care constituie elementul cel mai
important și anume:maladiile democrației americane. Primul este reprezentat de
participarea americanilor la vot tot mai scăzută; cea mai scăzută dintre democrațiile
occidentale, iar cel de-al doilea, încă din antichitate, o țară civilizată se recunoștea prin
faptul că se pricepea să-și numere propria populație, iar în materie de educație situația este
neverosimilă: spre exemplu între 1976 și 1986, America și-a dublat numărul de cercetători,
însă în prezent modul de predare este unul submediocru, iar diferite statistici făcute
evidențiază lipsa de cultură a tinerilor americani, America fiind țara cu procentul cel mai
ridicat de analfabeți. În aceste condiții, în anul 1983 reagan decide să întocmească o comisie
națională în raportu pe care l-a întocmit, cu titlul “O națiune în pericol” raport care cuprinde
oarecare comparații ale nivelului învățământului din trecut și cel de la momentul respectiv.

13
Se pare că America se confruntă cu probleme serioase: nivel educațional scăzut,
pragul economiilor la fel, de unde rezultă întrebarea dacă America mai este societatea
sănătoasă prin excelență. La care apare un singur răspuns, și anume: “reaganismul nu a făcut
decât să îl agraveze și să afecteze în proporții îngrijorătoare ansamblul sistemului de
sănătate american”. Punctual forte, singurul al Americii de atunci era reprezentat de
medicină, unde se afla în continuare în frunte. Sunt aduse în evidență câteva problem în
ceea ce privește societatea: ,ortalitatea infantilă, vaccinările, rata gravidității.

4.- O INDUSTRIE ÎN REGRES

Până și industria americană este în regres, dar ponderea pe care o deține producția
multinaționalelor în străinătate, 20%, mai spală puțin aceasă problemă. Industria a pierdut 2
milioane de locuri de muncă ceea ce înseamnă, că de cele mai multe ori era ajunsă din urmă
de Japonia, care avea un procent de numai 5%, ca de exemplu industria constructoare de
mașini. Este scos în evidență faptul că reușita războiului din Golf nu se datorează deciziilor de
la momentul respectiv, ci deciziilor din anii 1960 – 1970. Cari Iachn, pionierul lucrărilor sub
control, cel care a răscumpărat TVA, condamnă economia americană, infrastructura care în
opinia lui, lasă de dorit și compară SUA cu o formă, unde prima generație a plantat, a doua a
recoltat, iar a treia vede când îi pun “portăreii” sechestru pe tot. Calitatea și priceperea se
află, de asemenea, într-un regres. Americanii ajung chiar să încheie acorduri cu japonezii și
cu europenii, pentru a importa priceperea acestora, lucru care se întâmplă și în industria
aeronautică, electronică și informatică. La momentele respective, nimeni nu îl mai putea
aclama pe Reagan deoarece America era într-un continuu regres. și există, cel puțin 5 motive
care demonstrează acest lucru și anume:

- Piața internă s-a îngustat


- Dominația tehnologică a SUA nu mai este un fapt indiscutabil; inovațiile făcându-se în
străinătate.
- Nivelul de calificare al muncitorilor americani superior, până mai ieri, aceluia din
țările concurente a scăzut simțitor.
- Bogăție mare odinioară, ceea ce putea permite debarcarea pe lună , lucru imposibil
în momentul acela.
- Metodele de management care nu mai erau deloc eficiente.

Din toate acestea rezultă că industria mergea spre ruină.

5.- COȘMARUL DEFICITELOR

14
Cea mai mare amenințare era reprezentată însă de deficitele amețitoare fără precedent.
Cifrele bugetelor erau mereu actializate și apăreau pe strada 42 din New York, iar la sfârșitul
anului 1992 atinsese suma de 3879 miliarde de dolari ceea ce însemnă aproximativ 3 ani de
încasări, iar restul cifrelor sunt catastrofale și lista interminabilă. Cauza deficitulu este
industria, în vreme ce pentru produsele agricole totul continuă să fie excedentar.

Economistul Laster Thurow de la MIT, a propus un rpitaf și anume, acela că președintele nu


își va ține promisiunea electorală și nici nu va duce țara într-o stare de echilibru prea curând.
În 5 ani este stipulată o lege: Legea Graham Rudman Hollings care prevede o întrerupere
automată a creditelor, iar la sfârșitul lunii Octombrie 1990, un președinte nu a reușit să
determine realizarea unui acord în aceastăprivință. La declanșarea crizei din Golf, America
este silită să ceară ajutorul aliaților pentru a-și putea finanța angajarea militară.

6.- CEL MAI MARE DEBITOR DIN LUME


Acordarea împrumuturilor reprezintă un fel de dexvoltare, însă cea mai mare putere
economică a lumii a ajuns un mare contractant de împrumuturi din motivul populației care
nu mai face aporoape deloc economii. Un exemplu este anul 1992 când datoria netă a
Americii atinsese suma de 1100 de miliarde de dolari ceea ce însemna două treimi din totalul
datoriilor țărilor din Lumea a Treia, și în fiecare an, America se vede nevoită să facă
împrumuturi de aproximativ 150 de miliarde de dolari, aproximativ 3% din PIB. Volumul
împrumuturilor contractate încă din anii 1982 a fost evitată o receiune datorită Mexicului
care nu își mai putea onora datoriile, acum a venit rândul Americii, care ar putea afecta
întreaga lume.

CAPITOLUL III. – CELĂLALT CAPITALISM


15
În RFG, cu un total de 1633 de ore lucrate pe an în industria ușoară, ei reușesc să
lucreze mai puțin decât francezii, dar la fel de performant precum japonezii. RFG este țara cu
programele cele mai scurte de muncă și salariile cele mai ridicate de unde rezultă un enorm
excedent cu străinătatea, iar acesta este un model indiscutabil capitalist. Modelul
neoamerican frapa, după cum spunea Jean Padioleau că: “speculatorul a trecut înaintea
întreprinzătorului industial”. Modelul renan corespunde unei viziuni diferite asupra
organizării economice, dar care nu este lipsit de defecte, dar oferă o stabilitate și putere din
ce în ce mai mari. Modelul renan nu se bucură de faimă internațională deși are mai multe
avamtaje.

1.- LOCUL PE CARE ÎL OCUPĂ PIAȚA ÎN CELE DOUĂ MODELE

Cele două modele de capitalism se deosebesc prin locul pe care fiecare îl atribuie
bunurilor comerciale. În cadrul modelului neoamerican ocupă un loc mai important decât în
cel renan, iar bunurile mixte depind de piață și de inițiativele publice și sunt mai importante
în modelul renan:

- În modelul renan, religiile funcționează ca instituții necomerciale iar în SUA sunt din
ce în ce mai mult administratice de instituții mixte.
- Întreprinderea în modelul neoamerican este un bun comercial ca oricare altul, iar la
modelul renan este de natură mixtă.
- Salariile în modelul neoamerican depind tot mai mult de condițiile aleatorii de piață
în modelul renan sunt stabilite în funcție de factorii străini, de productivitatea
salariatului.
- Locuințele în modelul neoamerican sunt un bun comercial, iar în cel renan
construcția de locuințe ține cel mai adesea de inițiativa publică, iar chiriile sunt
subvenționate.

Situația este aproximativ asemănătoare în ceea ce privește transporturile urbane și, cam
la fel stau și mijloacele de informare în masă. În învățământ se distribuie în toate cele trei
tipuri de categorii de bunuri la fel și sectorul sănătății. Deplasarea avocaților reprezintă un
bun comercial iar intentarea unui proces în Japonia este rușinos și se caută orice cale de
compromis, iar în SUA aceasta a devenit o “industrie de procese”. Warren E. Burger fost
“chef justice” al Statelor Unite spune că din 1977 Curtea Supremă le-a permis avocaților să
își facă publicitate televizată. O consecință socială a exceselor de capitalism în cursul anilor
`80, numărul judecătorilor federali condamnați de corupție și fraudă fiscală a fost foarte
ridicat, iar magistrații, cu greu rezistă tentației.

2.- UN CAPITALISM BANCAR

16
Frâiele capitalismului se află în mâinile băncilor și nu se joacă la bursă. În RFG,
întreprinderile nu recurg la bursă și nici publicului ci propiului lor bancher, situația fiind
diametral opusă celei din Marea Britanie și Statele Unite. Băncile germne au o vocație
universală, pe scur fac de toate, sunt în același timp și bănci de afaceri.

3.- REȚELE DE INTEGRARE ÎNCRUCIȘATE

Foarte des băncile sunt acționarii principali ai întreprinderilor în două moduri


diferite: fie posedând o sumă mare de capital, fie prin exercitarea dreptului de vot al
acționarilor, astfel băncile exercită o influență considerabilă în cadrul consiliilor de
administrație. Dacă au loc participări încrucișate se formează o comunitate industrial
financiarp trainică și relativ închisă care are 3 urmări foarte favorabile pe plan economic care
în mare măsiură sunt regăsite și în Japonia. Prima este că bancherii sunt preocupați de buna
dezvoltare pe termen lung a întreprinderilor contrar speculatorilor care cer rezultate
trimestrial. A doua consecință constituie un factor de securitate și garanție pentru gestionari,
ce are în general un rol favorabil întreprinderii. În Japonia am putut întâli capitalismul marcat
de trăsături feudale specifice. Sunt date mai multe exemple de bănci și industrii, spre
exemplu Elveția și industria de ceasuri care părea moartă. Modelul renan oferă o oarecare
siguranță când vine vorba de bănci, fiind unul extrem de tacticizat și bine pus la punct. Cea
de-a treia consecință în RFG o reprezintă existența unei rețele de interese încrucișate, foarte
stânsă și foarte greu de infiltrat din exterior, face economia să nu fie dirijată. Atunci însă
când apare o problema, băncile germane sunt cele care încearcă să găsească soluții, de
exemplu starea critică a companiei Klockner Werke iar Deutsche Banc i-a sărit în ajutor. La
fel stau lucrurile în materie de furnizări și achiziții: în 1989, 459 de întreprinderi au fost
cumpărate de străini pentru un total de 20 de miliarde de franci. În consecință modelul
renan continuă sa fie unul închis dar solid din punct de vedere financiar.

17
4.- UN CONSENS BINE ADMINISTRAT

W. Hager și M. Nolke identificau în societatea germană o tendință de evitare a


problemelor care ar putea pune sub semnul întrebării consensul, tendință manifestată și în
Japonia. Cele două mari campioane ale economiei mondiale fiind învinse în cel de-al doilea
război mondial sunt supuse propriei vulnerabilități ceea ce rezultă necesitatea unei discipline
sociale, caracteristică specifică modelului renan. Acest model cunoaște o structură a puterii
și organizarea managerilor la fel de specială ca cea a capitalismului este vorba de forme
variate de congestiune. Comunicarea din vârful piramidei conducerii trebuie sa fie una la fel
de bună funcționare a întreprinderii. Sociologii americani numesc acet model: stakeholder
model în opoziție cu „stockholder model”. În Japonia apare sentimentul aproape familial, se
exprimă dorința de solidaritate, de găsirea unui echilibru principal de viață la locul de muncă
fiind decât traducerea unor particularități culturale, rezultatul fiind același ca în cazult
Germaniei; sentiment de apartenență la întreprinderea „affectio societies”.

5.- FIDELITATE ȘI PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

În RFG, salariile sunt cele mai ridicate și omogene comparativ cu SUA și Japonia.
Partea afectată a salariilor din PIB german este mai scăzută decât în celelalte țări, deși
excedentul german se datorează în mare parte acestui fenomen. Germanii muncesc mai
puțin decât americanii și francezii sunt cei mai bine plătiți, iar structura și sistemul de
promovare proprii renan se oferă întâietate calificării și vechimii, iar cheia spre succes este
fidelitatea, concepție diametral opusă în SUA. Din punct de vedere al congestiunii aceasta se
dovedește a fi benefică pentru competitivitatea economiei, dacă este utilizată cum trebuie
este o armă economică de temut. Pregătirea profesională pornește de la 3 principii
esențiale: se adresează unui număr cât mai mare de salariați, sistemul de învățământ
german este mai egalitar decât cel american și chiar cel francez, și pregătirea profesionașă
finanțată de către întreprinderi prin subvenții federale. În Germania ucenicia este o
adevărată filieră de promovare reprezentând calea cea mai firească de reușită profesională.
Unul dintre principalele câmpuri de luptă între cele două modele de capitalism îl constituie
pregătirea profesională și raporturile ei de fidelitate față de firmă. În modelul anglo-saxon
pentur a mări competitivitatea unei companii se urmărește mărirea competitivității fiecăruia
dintre angajați în parte. În modelul renao-niponă consideră că întreprinderea nu trebuie să-și
rateze angajații ca pe un simplu factor de producție.

18
6.- ORDO - LIBERALISMUL

Dirijismul politic este perceput în mod oficial ca un apanaj istoric al regimurilor


conform școlii de la Frieburg, economia socială de piață se bazează pe 2 principii de bază:

- Mecanismele pieței trebuie să fie echilibrate, contrabalansate de un imperativ social


- Curentul Welfare State vede în Sozial – Stoat apărătorul protecției sociale.

Curentul social democtat este fondatorul participării salariaților la viața întreprinderii și


insituției. În Constituția din 1989 autonomia și băncile centrale este legată de întreaga
arhitectură a băncilor comerciale. Intervenționismul și dirijismul statului sunt condamnabile
numai în măsura în care pot provoca distorsiuni ale concurenței. Pentru ca egalitatea
firmelor mici și mijlocii să fie sprijinite împortiva excesului de putere al firmelor mari, de
unele condiții de creditate avantajoase. Doctrina germană urmărește ca reprezentanții
muncitorilor să poată juca un rol activ în gestionarea economică și financiară a
întreprinderilor. În domeniul agriculturii Germania se extinde datorită subvențiilor primite de
la Bruxelles, numit pro liberalism care nu împiedică statul să își exercite funcțiile, se
înregrijește și de apărare.

7.- SINDICATE PUTERNICE ȘI RESPONSABILE

Rata de sindicalizare a popilației active este una din cele mai ridicate din lume, iar
sindicatele de pe celălalt mal al Rinului însumează peste 9 milioane de salariați. Sindicatele
germane au reuși săelaboreze proceduri de selectare a aleșilor care dispun de centre de
cercetare, iar nivelul de pregătire trebuie să fie unul deosebir de ridicat. Este evidențiat
faptul că sindicatele germane sunt mult mai responsabile din punct de vedere economic
decât omoloagele lor din alte țări. O atitudine favorabilă este o atitudine productivă dat fiind
faptul că salariile sunt ridicate. Această preocupare constantă a sindicatelor germane este
evidențiată de 2 caracteristici: proces de negociere regulat și faptul că pe durata acordului
încheiat în urma unor astfel de negocieri sindicatele se angajează să nu-l conteste în mod
conflictual. Mișcarea asociativă joacă un rol cheie important în funcționarea pe teritoriul
german a modelului renan.

8.- VALORI ÎMPĂRTĂȘITE

19
Sunt enumerte câteva valori ale modelului renan dintre care amintim: societățile
relativ egalitare (exemplul fiscalitatea directă, prelevează asupra fiscalității indirecte,
tranșele superioare maxime ale impozitului, pe venituri sunt mai ridicate în Marea Britanie
40% și în Sua 33%. Interesul colectiv care trece înaintea intereselorindividuale; în modelul
renan, comunitatea din care individul face parte deține o importanță deosebită. Pensiile,
asigurările sociale, asigurările de boală sunt bazate pe economii proprii, iar această
reechilibrare socială caracterizează capitalismul renan care își găsește o expreie și la nivel
politic, contrar a ceea ce se petrece de cealaltă parte a Atlanticului în țările renane se poate
constata o participare activă și masivă a cetățenilor la masa politică ceea ce rezultă că
modelul renan este unul original pentru că încadrează o sinteză izbutită între capitalism și
social democrație.

CAPITOLUL IV. SUPERIORITATEA ECONOMOCĂ A


MODELULUI RENAN

20
Se face apel la istorie, la echilibrul de după al doilea război mondial, când America
era o super putere militară, avea o supraputere de a economisi formidabilă, în schimb
Germania și Japonia se cunoaște prețul teribil pe care au trebuir să îl plătească.

1.- VICTORIA ÎNVINȘILOR

Peste un secol în 19 octombrie 1987 un crash bursier zguduie piețele financiare. La


sfârșitul anului 1989, Bonn-ul nu cere nici un ajutor și, dimpotrivă Germania și Moscova
semnează acorduri de ajutor economic ceea ce echivalează cu o finanțare, a repatrierii
eșalonate a diviziilor Armatei Roșii, pe scurt Germania este capabilă să-și cumpere propria
indepentență plătind cash. Astfel cele două învinse au devenit în mai puțin de două
generații, cei doi giganți economici ai lumii care concureaza direct cu vechea hehemonie a
Americii.

Chiar și după 1971 și după încheierea convertibilității dolarului, aceasta nu mai este
monedă etalon, dar America continuă să se procure de un adevărat privilegiu monetar care
este însă tot mai amenințat de accederea Germaniei și Japoniei ca superioritatea economică
a modelului renan. Pe ansamblul rezervelor internaționale aceste două monede reprezintă
30% dina ctivele în devize ale băncilor centrale iar în 20 de ani acest procent s-a triplat, ele
fiind numite monedă forte.

2.- MĂRIA SA MARCA

21
Se pune în discuție în cadrul Comunității Economice Europene CEE cu excepșia Marii
Britanii și a altor țări de crearea unui sistem de schimb în interiorul cărora monedele să nu
mai poată fluctua, se crea în unitate de referință ECU ce reprezenta un coș de monede
europene. Sistemul monetar European urmărea un dublu obiectiv:

- Să îngrădească fluctuațiile rebele ale ratelor de schimb


- Să impună o disciplină unică tuturor țărilor membre.

De pe urma înființării SME cel mai mult a avut de câștigat Germania dintre care amintim
următoarele avantaje:

- Marca s-a afirmat tot mai mult ca monedă de referință în Europa în raport cu ea
ajustându-se toate celelalte monede ce fac parte din SME.
- Posibilitatea pe care o are Germania de a menține rate relativ scăzute a dobânzilor.
Marca era căutată în întreaga lume grație prestigiului ei, Bonn-ul nu este obligat să
ridice prețul banilor pentru a atrage capitaluri străine, acest factor vine să adauge
inflației scăzute o putere de cumpărare flexibilă.

3.- „ARTILERIA GREA” MONETARĂ

În Japonia este subevaluat, rata dobânzilor este scăzută, iar influența economică este în
creștere. Se dau exemplu diferite investiții făcute în străinătate care au ca obiectiv
controlarea mai îndeaproape piețele pe care se exportă. Strategie japoneză este un bun
exemplu în acest domeniu, pentru că ei au preferat să-și implementeze uzinele chiar pe
teritoriul american, se apreciază faptul că japonezii au izbutit să recreeze în filialele lor
americane un „microclimat” ce le-a permis să amelioreze productivitatea cu 50% în raport cu
uzinele americane concurente. O astfel de strategie este cât se poate de eficientă și are două
avantaje:

- Piața este cucerită în chip durabil


- Măsurile perfecționiste sunt mai greu de aplicat împotriva unor astfel de
întreprinderi ce practică dlocalizarea.

4.- CERCUL VIRTUOS AL MONEDEI FORTE

22
Acest lucru reprezintă totalitatea efectelor pozitive pe care le are o monedă forte
într-o țară. Teoria economică în ceea ce privește deprecierea monedei este că antrenează în
mod automat 2 efecte foarte bine cunoscute asupra balanței comerciale: jumporturile
plătite în monedă națională se scumpesc în vreme ce produselor exportate le scad prețurile.
De aici rezultă o schemă în doi timpo cu reacții și efecte pe termen lung și pe termen scurt.
Se realizează curba „J” care a făcut posibilă adoptarea mai mutor politici economice; un
mecanism care pe hârtie este perfect însă se pot face 2 observații pe care se sprijină curba
„J”:

1.- În cazul unei deprecieri a monedei nimic nu dovedește că prețul importurilor crește iar
cel al exporturilor scade exact în aceleași proporții cu deprecierea monedei; apoi
deprecierea monedei provoacă destul de des așa numita „inflație importară”, iar pentru ca o
devalorizare să servească într-adevăr la relansarea exportului, mai este nevoie ca
întreprinderile să aibă capacitatea de a cuceri no piețe. Concluzia este una ușor de formulat:
căderea monedei, „remediul” devalorizării. Această strategie a monedei este o provocare
pentru țară căci balanța ei comercială poate avea beneficii de pe urma rigorii monetare, însă
în economie provocările sunt în lucru bun pentru că permit mobilizarea energiilor și interzic
concesiile, obligă întreprinderile să facă rforturi de creștere a productivității.

2.- O monedă puternică incită marile întreprinderi să se specializeze în fabricarea de produse


scumpe, iar campioanele calității sunt Germania și Japonia.

5.-ADEVĂRATELE ARME ALE PUTERII

23
Modelul renan este unul foarte cunoscut și are parte de foarte multă atenție din partea
mediei iar întrebarea cea mai frecventă este: „care este secretul acestui model?”. Forța
aceste economii se bazează pe o capacitate industriala și pe o agresivitate comercială din
cele mai susținute. Industia țărilor renane este cea mai bună din lume, cu o pondere foarte
amre în sectoarele de viitor, America este cea care continuă să predomine, însă nu știe
pentru câtă vreme pentru că și nemții și japonezii fac progrese vizibile în multe
domenii( informatică, aeronautică). Dinamismul industriilor din modelul renan se bazează pe
3 factori:

- O atenție specială acordată producției


- Un sistem de învățământ profesional care îmbină ucenicia cu pregătirea continuă
- Eforturi mari în cercetare și dezvoltare făcute de întreprinderile vest – estice. În
modelul renan aceste investiții reprezintă 3% din PIB în Germania, Japonia și Suedia.
Țările renane sunt campioane în exporturi, Germania fiind pe primul loc iar Japonia
fiind pe aproape.

6.- CULTURĂ ECONOMICĂ ȘI CULTURĂ A ECONOMIEI

O cultură economică a acestui model renan, are mai multe trăsături specifice iar
tendința dominantă este aceea de a face economii: Germania, Elveția și Japonia având o rată
ridicată a economiilor. Se face comparația între America, Japonia și Germania; în America
oamenii reprezintă greierii care făceau cumpărăturile chiar și cu bani din viitor (credite) și nu
economiseau nimic, pe când cele din urmă au niște excedente extraordinare. Marii autori
consideră că progresul a fost posibil datorită acestei puteri de a economisi care depinde de
evoluția ratei dobânzilor și este legată de anumiți factori culturali. Astfel se poate numi că în
America era un capitalism al greierilor care trăiesc de pe o zi pe alta și în Germania și Japonia
un capotalism al furnicilor care se gândesc la zilele ce vor urma. Acest interes de a face
economii este unul la nivel naționa, foarte bine cultivay, relaționat, coordonat chiar de către
instituții ăn Germania; în Japonia MITI și casele de comerț sunt cele care culeg informațiile
care pot fi utile întreprinderilor.

CAPITOLUL V. SUPERIORITATEA SOCIALĂ A


MODELULUI RENAN

24
Nu se poate vorbi despre o „superioritate socială"la fel ca despre o „superioritate
economică". Şi aceasta dintr-un motiv cât se poate de simplu: în cazul socialului, majoritatea
criteriilor nu pot fi cuantificate. Orice apreciere cu privire la avantajele sociale ale unei ţări
presupune un puternic coeficient de subiectivitate. Autorul propune 3 criterii de comparație
și anume: gradul de securitate, deschiderea și reducerea inegalităților.

1.- SĂNĂTATEA NU ARE PREȚ

Sunt relatate două întâmplări cu privire la sănptate amândouă din Franța care vor să
evidențeze acest dualism al societății americane și ilustrează absența unui sistem generalizat
de protecție socială deoaree cheltuielile publice sunt de două ori mai mari decât în celelate
țări. Nu există asigurare obligatorie de boala pe celălalt mal al Americii. La nivel național
alocațiile pentru șomaj sunt cecunoscute. Prin urmare sistemul social al modelului
neoamerican este toal insuficient și lacunar și se resimte de pe urma a două neajunsuri bine
cunoscute: delirul procentual și contrar a ceea ce s-ar putea crede, acest sitem de protecție
socială nu este mai deloc economic decât omoloagele lor europene, administrate de
colectivitate.

2.- UMBRELE RENANE

Un principiu analog de protecţie socială generalizată a început să funcţioneze, din


1946, şi în Franţa, unde, în clipa de faţă, 99,9% din populaţia activă se află în grija sistemului
de asigurare în caz de boală. in mod asemănător, in ţări ca Suedia, Germania, Elveţia şi
Japonia, numai o infimă parte a populaţiei nu beneficiază de protecţie socială. Șomerii sunt
ajutaţi de sisteme eficiente care includ programe de pregătire profesională şi de reintegrare.
in ceea ce priveşte Japonia, aceasta dispune de una dintre asigurările de boală cele mai
bogate
din întreaga lume: gratuitatea îngrijirilor medicale este totală şi generală.

3.- DERAPAJELE AMERICANE

În SUA , guvernul face eforturi de a limita continua creștere a cheltuielilor cu


sănătatea, care însă sunt zadarnice, un exemplu fiind reforma în spitale. Pentru reducerea

25
costurilor a fost introdus programul medicare, precis dar complicat, favorizând fraudele, însă
pentru a corecta acest lucru, congresul a introdus un sistem de plată care nu mai are de-a
face cu actele, ci cu patologia, astfel pacientul își rambursează banii în funcție de boala sau
necesitatea lui, spre exemplu se plătește 1000 $.

4.- LOGICA EGALITĂȚII

Această logică arată că țările renane sunt relativ egalitare. Există o limitare a
inegalităților țărilor renane care presupune o luptă împotriva excluziunii sărăciei. În SUA nu
există astfel de instituții care să lupte împotriva sărăciei, fiind o misiune care revine
munincipalității. Colectivitatea este obligată să asigure celor care nu au posibilitățile de a-și
procura singuri hrană, locuință, îngrijiri medicale, există însa și un cvasivenit fixat la 1200 de
mărci pe lună, deși această sărăcie este mai puțin vizibilă într-o țară ăuternică, iar cerșitul
este pe cale de dipariție. În Suedia politica salarială este numită „ de solidaritate”. Ea are
dublul obiectiv de a asigura o oarecare egalitate socială. În țările renane inegalitatea nu este
doar mai scăzută ci și mai bine acceptată, dat fiinf ca se întemeiază pe criterii asimilate de
către masa de salariați: vechime și calificare.

5.- NEÎNCETATA CHEMARE A VISULUI ȘI POVARA ISTORIEI

Modelul renan este oarecum mai rigid față de cel neoamerican, mobilitatea socială
mai puțin rapidă iar reușita personală mai puțin spectaculoasă. America a fost și va fi mereu
o societate a visului, celebra expresie „ American dream” dar este și o societate a omului
care a reușit prin forțe proprii, ceea ce rezultă că în America mobilitatea socială era mult mai
mare. În America, capacitatea de absorbție și de integrare a societății americane continuă să
fie infinit superioară celei țărilor renane. Domnia banului reprezintă din acest punct de
vedere un avantaj fiind un principal etalon de valoare. În Germania și Japonia politicile de
imigrare s-au soldat cu eșecuri dar și înmulțirea reacțiilor xenofobe ce se înmulțesc în
extrema dreaptă germană. Țările modelului renan sunt mai puțin fluide din punct de vedere
social situațiile moștenite sunt solide iar evoluțiile foarte lente. Societatea este mai puțin
expusă schimbărilor brutale și influențelor din afară.

6.- BĂTĂLIA PRELEVĂRILOR OBLIGATORII

În SUA cheltuielile cu sănătatea reprezintă 11% din PIB și 7% în Marea Britanie însă
fiind cifre incomparabile pentru că în SUA ele sunt preponderent private în timp ce în Anglia
erau publice, Margaret Tatcher nereușind să le privatizeze. În SUA consumatorii sunt cei care

26
finanțează sistemul care cumpără mai curând sănptate, îmbrăcăminte în timp ce în Anglia
fiind public trebuie să fie finanțat prin prelevări obligatorii ce fac parte din cheltuielile
generale ale țării, de aici în anii 1980 a pornit bătălia prelevărilor obligatorii , atacul fiind
pornit de tabăra reagano-tatcheriană și însemna că prelevările obligatorii erau acuzate ce
toate cele existente. Se pune problema dacă procesul intentat prelevării este justificat
deoarece performanțele sociale realizate indică de fapt o problemă ceva mai complicată.

Prelevările obligatorii reprezintă taxe, impozite, cotizații sociale obligatorii ce servesc


la finanțarea cheltuielor colective, acestea au început să crească după cel de-al doilea război
mondial, care a fost o creștere foarte rapidă. Este cunoscută cu această ocazie faimoasa
curbă a lui Laffer care demonstra că randamentul unui impozit devine negativ peste o
anumită limită. În Suedia și în Marea Britanie prelevărileau atins un nivel ce punea î pericol
societatea și economia.

7.- FRANȚA DEVENITĂ „GREIERE”

Germania a reușit performanțe economice de apreciat deși prelevările erau destul


de mari, în SUA reducerile fiscale și comprimarea cheltuielilor nu au reușit să frâneze declinul
economic și să îmbunătățească competitivitatea americană față de cea japoneză. Lucrul
important și care contează nu este nivelul global al prelevărilorci structura; partea de
încasare a salariului este mai mică în țările renane față de SUA, ceea ce înseamnă că există o
bază de solidaritate cu cei defavorizați care este finanțată colectiv. Economia poate avea un
profit real de pe urma impozitelor mari, căci la fel ca în Germania pot servi la finanțarea unor
programe destinate ridicării eficienței economice. Din aceste lucruri rezulă că viitorul câmp
de bătaie din jurul prelevărilor îl va constitui capitalismul anglo-saxon. Există încă o țară de
comparație și anume Franța, care are prelevările obligatorii cele mai mari, statula izbutit să
își țină bugetul sub control, cheltuielile sociale derapează tot mai mult. Pentru că nu au
reușit să aibă rezerve la timp în vederea finanțării pensiilor, întreprinderile franceze au ajuns
să aibă datorii, echivalentul a 2 ani de PIB.

CAPITOLUL VI. RECULUL MODELULU RENAN

27
Acest model suferă influențele politice, mediatice și culturale ale curentului său
american. Fascinația exercitată de America este în continuare puternică încât și țările din
modelul renan se bucură de reușitele lui, cedează farmecelor Americii.

1.- CAPCANA INEGALITĂȚII

Se dă exemplul proprietăților de terenuri care nu mai au o situație atât de bună, ca


atunci când s-au îmbogățit de pe urma boom-ului imobiliar; iar aceste 2 piețe, imobiliarul și
bursa care au produs miliarde de yeni. Astfel că proprietarii unor terenuri mici, care până
odinioară erau lipsite de atenșie, s-au îmbogășit peste noapte. Astfel, societatea japoneză se
află într-o angajată cursă a consumului iar pentru economia ei, această americanizare poate
avea urmări deosebit de grave: snobism, prioritate acordată produselor de lux.

2.- AMENINȚĂRI LA ADRESA CONSENSULUI

Consensul, este și el pus sub semnul întrebării, în mai multe țări aparținând
modelului renan: el ântemeiază primatul colectivului asupra intereselor individuale.
Problema prelevărilor îi face pe oameni să emigreze, iar pe întreprinderile suedeze să
investească în străinătate. Regresia spiritului civic face ca salariații să manifeste tendința de a
abuza de generozitatea spiritului social; absenteismul înregistrează și el adevărate recodruri
în întreprinderi atingând chiar nuvelul de 20% rezultă că suedezii vor să profite cât mai mult
de pe urma sistemului. În 26 Octombrie 1989 guvernul anunță însă o reducere a cheltuielilor
statului de aproximativ 13,5 miliarde de franci și proceda liberalizarea economiei: scăderea
impozitelor etc. în 29 Noiembrie 1990 î ziarul Times este discutată problema creșterii
economice care a fost cel mai rapid din țările occidentale, dar care din sec XIX a început să
scadă: a slăbit creșterea productivității, balanța de plăți deficitară.

3.- INDIVIDUALISM ȘI DEMOGRAFIE

Toate țările aparținând modelului renan se confruntă cu o situație demografică


îngrijorătoare: în Japonia și Germania populația activă este în scădere, de uned apare și
această preferință tot mai accentuata pentru intividualism. Urmările scăderii demografice
asupra unei economii sunt: lipsa mânii de lucru, creșterea numărului de persoane inactive,
criza sistemului de pensii.

28
4.- NOI MORAVURI

În Japonia se schimbă puțin situația cu angajații deoarece în prezent japonezii cer


doar o săptămână de conceciu, pe când generațiile tinere cer mai mult ceea ce îneseamnă o
dereglare a formei de muncă și a orelor petrecute pentru a munci. Guvernul a propus chiar
scăderea orelor de munca de la 44 la 42. A avut loc un studiu care a evidențiat că 10% dintre
bărbații japonezi s-au omorât muncind, însă Japonia este îngrijorată de consecințele
sociologice. Presindicalizarea este un fenomen mondial care afectează SUA, Marea Britanie,
Suedia și Japonia, însă în interiorul modelului renan, aceată tendință are altă seminificație.
Desindicalizarea este puternic marcată în Suedia, unde Lands Organization a avut de suferit
de pe urma liberalizării muncii. În țările renane forța sindicatelor este în scădere , modurile
de gestionare sunt ale întreprinderii sunt și ele criticate din punct de vedere al structurii
ierarhice veche. Un exemplu este în Germania, când Siemens a renunțat la o serie de
eșaloane ierarhice pentru a accelera schimbările de informații și adoptarea deciziilor;
aceleași contestații și în ceea ce privește și sitemul de remunerare deoarece are un caracter
de a îngreuna.

5.- ATRACȚIILE FINANȚEI

Sunt privilegiați cei care dețin pachete de acțiuni, iar de aici se ajunge la un cunoscut
raționament: fără OPA nu există plus valoare. În urma unor calcule rezultă că în fruntea
clasamentului evoluției piețelor bursiere se află tot piețele renane exceptând Japonia unde
trezirea la viață a bursei coincidea cu o adevărată frenezie, însă din 1991 piața financiară
japoneză a ocupat un declin puternic, care a deadus-o la nivelul Statelor Unite și al Europei.
Sunt date spre exepmplu unirea Pirelli – Continental care o face pe Germania să intervină
într-o întreprindere italiană pirelli care este a 5-a din lume. Propunedea de fuziune a lui
Pirelli a fost respinsă de către directoratul Continental. Ideea de reținut este aceea că
acționarii au convocat o adunare extraordinară în cursul căreia s-a renunțat la clauza ce
limita la 5% numărul maxim de drepturi de vot de unde rezultă că directoratul pierde, câștigă
acționarii. Sunt date exemple din Statele Unite, Germania și Japonia despre faptul că banul
facil pătrunde puțin câte puțin în inima economiilor renane. Fenomenul de globalizare
financiară a fost simțit în toată lumea și se sprijină pe anumite tendințe de profunzime care
fac din ea o adevărată din ea o adevărată undă seismică.

29
6.-RUPTURILE

După primul război mondial, puterea financiară este cosiderabilă pe plan


internațional chiar dacă se simte tot mai puternic, cea a Statelor Unite, care scoate în
evidență influența mișcărilor de capital, iar după al doilea răboi mondial, sistemul financiar
internațional pare să se cumințească pentru o vreme. Hegemonia monetară decurge de la
sine și nimeni nu o contestă, acest edificiul monetar pierde repede însă economia mondială.
Hegemonia americană pierde repede teren la fel și hegemonia dolarulu începând să se
internaționalizeze: marca germană, francul elvețian și yenul japonez. În 15 august 1971,
Nixon anunță sfârșitul convertibilității aurului în dolari care s-au devalorizat cu 80%. Apare o
dilemă între a sufoca economia mondială sau a lăsa să crească deficitul și masa de dolari
aflată în circulație. Moneda încetează a fi un etalon fix devenind un activ oarecare care se
schimbă pe piață cu foarte mare ușurință, acest eveniment provocând unda de șoc a
inovației în domeniul financiar. Ultima ruptură este reprezentată de dezechilibrele
mondiale: șocuri petroliere, șocurile dolarului, dezechilibrele comerciale și datoriile țărilor
din Lumea a Treia.

7.- INOVAȚIA

Pe plan tehnologic sunt reprezentate de informatică, telecomunicații, puterea


finanței, inttoducerea noilor tehnologii au dus la scăderea cu 98% a costurilor tranzacțiilor.
Cel de-al doilea element de inovație este financiar, piețele financiare au fost invadate cu noi
produse, rezultă astfel o nouă sferă financiară de importanță primordială. Exemplu în
Chicago, volumul tranzacțiilor este de 2-3 ori mai mare decât pe Wall Street. Piața franceză
este una în care vin germanii să își caute acoperire datorită modelului renan cu puternice
instituții bancare. Dinamica schimburilor internaționale este foarte puternică, care atrage o
mondializare a industriei. Ultimul factor de globalizare l-a constituit dereglementarea care
este un proces care a dus la dezvoltarea eurodolarilor, permite accesul la piețele
internaționale. Sub influență britanică și americană, aceasta s-a generalizat.

30
CAPITOLUL VII. CUM AJUNGE SĂ SE IMPUNĂ TOCMAI
CEL MAI PUȚIN PERFORMANT
Dintre cele două variante de capitalism cel renan este mai performant, situația fiind
rezumată simplu la cea mai slabă să iasă și să ramână cei buni, astfel se va elimina de pe
piață cea mai proastă monedă rămânând numai cele bune. Modelul neoamerican își
confirmă victoriile psihologice și eșecurile economice; invers ceea ce modelul renan câștigă
în eficacitate și pierde în atractvitate. Este readusă în discuție problema emigrărilor și a
demografiei ridicate în China și Japonia. Capitalismul renan este onest egalitar, prudent și
discret dar este însă lipsit de orice forță de atracție , iar înainte de formularea proiectului
„marii piețe din 1992” modelul renan este o nulitate mediată, în schimb ce concurentul său
american incendiază scenele și face tot posibilul pentru a intra în grațiile publicului.

1.-TOTUL PENTRU A SEDUCE

Capitalismul american promite o viață aventuroasă, frământată, stresată, pasională;


economia cazino creează suspans; si acest capitalism este unul populat de o faură exotică.
Capitalismul renan prezintă o viață economică în care animalele sunt domestice cu un
comportament lipsit de surprize și chiar și atunci când pare a fi un capitalism de succes el
este tot monoton fiind asemănat cu un „tată de familie”. Se continuă comparația modelelor
de capitalism: cel american fiind unul hollywood-ian iar cel renan fiind cel din spatele
reflectoarelor. Modelul american este cel al viselor, al culorilor roz-bombon, al banilor pe
când cel renan este mai puțin captivant.

2.-UN TRIUMF MEDIATIC

Deși capitalismul american a avut parte de eșecuri, datorii, slăbiciuni industriale el


este totuși un star și reușește să se mențină în top 50 al mijloacelor de informare, care
exprimă succesul răspândirii lui. În anii 1980 a avut loc o explozie a comuncării, mass-mediei,
astfel viața economică a devenit o telenovelă iar spectatorii așteaptă ca scenariul să fie pe
măsură. Mass media este cea care caută întodeauna aventură,acțiune pentru a obține rating
și pentru a face din modelul american o vedetă tot mai mare care îi va face pe cel renan să
privească cu atenție imaginea neoamericană.

31
3.- ÎN SCHIMBUL UNOR SPERANȚE DE MILIARDE

Sunt prezentate căi de îmbogățire: prima este inventarea unui produs, iar a doua
mai sofisticată constă în a umfla bani de pe piețele financiare, așa se pătrunde pe tărâmul
valorilor, pentru că vedetismul aduce și foarte mulți bani, iar această comunicare reprezintă
trăsătura definitorie a unei economii, acesta fiind motivul pentru care capitalismul este mai
bine dotat decât rivalul său.

4.-CRIZA MIJLOACELOR DE INFORMARE ÎN MASĂ

Modelul renan este cel care nu reușeste să se facă unul cunoscut pentru că își lasă
adversarul să ocupe spațiul ce poate fi numit „ paradox la pătrat”ce presupune spre exemplu
versiunea mediatică a economiei cazino și duce la mediatizarea economică și criza
mijloacelor de informare în masă. Jurnalismul este ajutat de un public educat, docil în
materie de economie și de finanțe, au împiedicat în SUA procesul de mediatizare
intempensivă a economiei ce caracterizează Franța mai ales după privatizarea canalului de
televiziune TF1. Banul însă își păstra puterea de corupție la o scară comparabilă cu gradul
general de independență a presei. Allan Cotta, unul dintre principalii economiști francezi
descrie în cartea sa conform binei cunoscute sale teorii, o evoluție a capitalismului în 3
etape: capitalismul mediatizat, capitalismul dominat de finanță și capitalismul corupt.

5.- PROFITUL PENTRU PREZENT

Modelul american oferă avantajul de a da o idee simplă dar puternică: un profit cât
mai mare imediat, o maximizare a interesului individual, fără a se mai lua în seamă logica
imparabilă, cinismul discret și manipulările mediate care fac din această viziune de import ca
fiind o caracteristică a modelului neoamerican să semneze cu modelul comunist asupra
căruia a triumfat. Cultul profitului oferă avantajul simplității brutale și al clarității, avantaj cu
atât mai mare, cu atât respectivul cult se profilează ca fiind singurul reper stabil în ceața
incertitudinii și a confuziei.

6.- CUM SE IMPUNE TOCMAI CEL MAI PUȚIN PERFORMANT?

32
Teoria conform căreia sistemul economic este ridicat la rangul de principiul director
al societății se bazează pe un sofism care asigură reușita eficientă și adevărată. Se face simțit
orice reflux al ideilor la modă, vag cinice celebrate cu fast în anii 1980. O nouă modă își face
simțite primele semne la managerii de succces, marcând limitele utilitarismului exagerat,
fenomen care atrage atenția din două motive: vânzarea asigurărilor și luarea eticii într-un
mod serios.

7.- FARMECELE LUI VENUS ȘI VIRTUTEA IUNONEI

O mare defavoare a modelului renan este acela că merge împotriva curentului


comparativ rivalului său pentru care nu are importanță timpul sau sensibilitatea
momentului. Modelul renan prezintă: un consens social care este puțin comparabil cu
tendințele masive de desindicalizare, procuparea, concepția organică și comunitară,
neîncrederea și protecția socială și securitatea care sunt departe de a avea ceva în comuncu
visul la modă al unei existențe eroice și aventuroase rezută un capitalism renan „cenușiu”. Ar
fi greșit dacă s-ar afirma că insuccesul politic și psihologic al acestui model se datorează
faptului că este prost mediatizat. Se ignoră rolul doctrinei sociale a bisericilor în elaborarea
economiei sociale de piață și este contestat vastul curent social democrat.

8.- MARELE VID DIN EST

Dezintegrarea este cea care pune în pericol capitalismul față de el însuți. Eșecul
istoric compromite comunsimul în varianta lui stalinist –birocratică; în țările estice din
Uniunea Sovietică anumite cuvinte din vocabularul curent sunt uzate și compromise încât nu
vrea să îl mai folosească. În vest problema nu o constituie vocabularul ci în ceea ce privește
ideile, iar din acest punct de vedere politica europeană este lovită de hemiplegie, emisfera
stângă suferă de o amorțeală fatală. Stânga a beneficiat de un monopol asupra culturii și
universității timp de 30 de ani. Modelul neoamerican trece drept variata pură a
capitalismului pe când cel renan este impregnat de idei sociale, primul trece drept riguros
transparent, intransigent în timp ce al doilea este greoi și opac. Succesul mediatic al
modelului neoamerican provoacă anumite efecte care nu sunt percepute așa cum trebuie și
nu aduce cu sine propriile antidoturi.

9.- TRĂIASCĂ MULTINAȚIONALELE

33
Aceste firme exprimă un alt factor caracteristic a modelului neoamerican, ele fiind
atipice din 2 puncte esențiale:

1.- Ele s-au dezvoltat prin creștere internă pe baza unui proiect industrial susținut de inovația
tehnologică și comercială.

2.- Aceste întreprinderi au fost nevoie să recruteze personal în nenumărate rânduri, ceea ce
face mutinaționalele să pună în aplicare noilor lor puteri de relație umane în afara pieții
mâinii de lucru. Aceste caracteristici americane sunt puse în comparație cu cele europene și
aici se dă exemplul întreprinderii Shell care s-a constuit din interese engleze și olandeze și a
reușit să se plaseze pe primul loc în ceea ce privește profitul. Multinaționalele depind de
bursă și cu cât sunt mai puternice ele se dezvoltă mai repede, ele depind de piața financiară
și nu sunt spuse capriciilor acesteia.

CAPITOLUL VII. CONCLUZIE


Capitalismul este cel mai de succes sistem deși are două forme distincte iar prăbușirea
comunismului a însemnat și un progres mondial al democrației. Apare însă și o derivă a
capitalismului puternică și periculoasă departe de a fi conjucturală și provizorie ci
corespunde unei mișcări de ansamblu a economiei culturale. Capitalismul a parcurs 3 faze
distincte în perioada 1971 – 1991:

- Capitalismul împotriva statului


- Capitalismul supravegheat de stat care începe în sec. XX care are un obiectiv și
anume de a corecta excesele pieței de a tempera violețele capitalismului în toate
domeniile, apoi urmând dorința temperării pieței ajungându-se la paralizia acestuia.
- Capitalismul care ia locul statului.

Modelul renan s-a dovedit a fi eficace în Europa, aplicarea variantei lui social- democrate
în țările Lumii a Treia a servit mult prea adesea drept pretext pentru planificarea unor
întreprinderi publice falimentare. În plan social apare consolidarea competitivității propriei
economii, după modelul lui Reagan de a-i detaxa pe cei săraci și să-i suprataxe pe cei bogați.
Deși lupta statului vreme de aproape un secol au reușit să tempereze capitalismul, această
situație s-a schimbat dupo 1991 când acesta a ocupat locul statului. Rezultatele anchetei
apărute după războiul din Golf nu a avut mediatizarea necesară deoarece ar fi meritat acest
lucru datorită anumitor triumfuri:

-deculpabilizarea banilor

34
- triumful individualismului

- uniformizarea socială

- uniformizarea componentelor

S Sistemul fiscal este cel care determină bogăția, puterea unui stat, capcitatea lui de a
o regulariza forțele pieței și de a-i proteja pe cei slabi. Sunt necesare tot soiul de cheltuieli
precum cele cu protecția socială, s-ar termina cu rambursările automate, a cheltuielilor
medicale și farmaceutice. Un alt domeniu ar fi învățământ, transportul în comun,
echipamentele colective.

1.- INEGALITĂȚILE

Mecanismele de reditribuie prin intermediul impozitelor nu ar mai avea o pondere


scăzută astfel apărând inegalitățile aflate în creștere ajunge la un salt care ar putea pune în
pericol echilibrul social. În cazul muncii și al șomajului modelul neoamerican este în avantaj,
deoarece de la Reagan încoace, rata șomajului a început să scadă, performanță reușită prin
înmulțirea ajutoarelor. țările renane sunt singurele care au reușit să demonstreze o protecție
socială mai generoasă, poate să meargă mână în mână cu o economie cât mai performantă.
Cartea se încheue cu o propoziție cât se poate de veridică „ pentru fiecare dintre noi ziua de
mâine se hotărăște azi”.

35