PLANIFICAREA

STRATEGICĂ
 

IVANCIU RALUCA-IOANA, GRUPA 203

Administrarea Afacerilor, an II
 PLANIFICAREA ESTE ADUCEREA VIITORULUI ÎN
PREZENT, ASTFEL ÎNCÂT POŢI ACŢIONA ASUPRA
SA, ACUM.

ALAN LAKEIN
 STRATEGIA

-reprezintă cadrul care orientează alegerile

ce determină natura şi direcţia organizaţiei şi
reprezintă viziunea asupra imaginii viitoare
a organizaţiei.
 Accentul unui plan strategic este de obicei centrat pe
întreaga organizaţie, în timp ce punctul central al unui plan de
afaceri este de obicei pe un anumit produs, serviciu sau
program.
ETAPELE PLANIFICĂRII STRATEGICE:

1 FUNDAMENTAREA

2 ANALIZA

3 DECIZIA
PAŞII PLANIFICĂRII STRATEGICE:

1.DECLARAREA 2.FORMULAREA 3.ANALIZAREA

MISIUNII OBIECTIVELOR INDUSTRIEI

6.OPTIUNI
4.ANALIZAR 5.IDENTIFIC I SI
EA AREA DECIZII
PUNCTELOR NEVOII DE STRATEGI
FORTE/SLAB SCHIMBARE CE
E

8.EVALUA
7.IMPLEMEN RE SI
TAREA CONTROL
UN BUN OBIECTIV TREBUIE SĂ FIE
SMART:

Specific Realist

Abordabil

Alocat în timp Măsurabil

 NECESITATEA
1. Influenţa factorilor de PLANIFICĂRII
mediu
STRATEGICE
 2.Reacţia organizaţiei DECURGE DIN:
 3. Necesitatea unei fundamentări mai riguroase a
activităţilor
 Avantajele planificării:

- forţează managerii să gândeasca în perspectivă

 - crează unitatea de viziune şi focalizează eforturile tuturor angajaţilor

- conduce la dezvoltarea standardelor de performanţă

- planificarea permite organizaţiei să fie mai bine pregatită

RELAŢIA PLANIFICĂRII CU CELELALTE FUNCŢII
MANAGERIALE:
 Trăsăturile strategiei:

-Realizarea unor scopuri bine

precizate(misiune si obiective)
-Vizarea unor perioade viitoare
-Sfera de cuprindere :organizaţia în ansamblul
său
PLAN STRATEGIC / PLAN
OPERAŢIONAL

Plan strategic: Plan operaţional:

misiune marketing
obiective producţie
strategii finanţe
cercetare şi dezvoltare
resurse umane
structura organizaţiei
CARACTERISTICI ALE PLANIFICĂRII
STRATEGICE :
 Îşi propune armonizarea resurselor.
 Furnizează baza planificării de detaliu şi a luării de decizii
zilnice.
 Are loc pe termen lung

 realizată de managerii de pe nivelele de vârf

Determinanţii strategiei:

endogeni
contextuali
DETERMINANŢII ENDOGENI:
 
-proprietarul firmei
-managementul superior
-dimensiunea firmei
-complexitatea organizaţiei
-înzestrarea tehnică şi tehnologiile
-disprersia teritorială
-potenţialul uman
-potenţial informaţional
-starea economică a organizaţiei
-cultura organizaţională
DETERMINANŢII CONTEXTUALI:
  -economici
-manageriali
-tehnici şi tehnologici
-socio-culturali
-ecologici

-politici
-juridici
PROCESUL DE PLANIFICARE
STRATEGICĂ
 Planificarea strategică reprezintă un proces raţional care poate (şi ar trebui) să fie
utilizat şi modificat de managerii din toate tipurile de organizaţii.

MEDIU

EXTERN INTERN
-economici -competenţă
-tehnologici -poziţie pe piaţă
-politici şi legali -management
FUNDAMENTAREA

instructivă
realizabilă

obiectiv
misiune

precisă
perspectivă
ANALIZA

 -analizarea punctelor forte şi slabe ale resurselor interne

ale organizaţiei
 -analizarea oportunităţilor şi ameninţărilor oferite de
forţele competiţionale din mediul industrial. 
DECIZIA

 Există 3 nivele ale strategiei:

Al corporaţiei

Al afacerii

Funcţional
 STRATEGIA LA NIVEL DE
CORPORAŢIE


Strategia generală

Strategia de portofoliu
 STRATEGIA LA NIVELUL
AFACERII
Strategia

de controlare a costurilor

de diferenţiere

de concentrare
STATEGIA LA NIVEL FUNCŢIONAL

 1.Oamenii
 2.Cultura

 3. Structura organizatorică

 4. Sistemele de control
FORME DE PLANIFICARE STRATEGICĂ
A. DESREMAUX

 sistem centralizat
 cadru propice pentru inovare

 cadru pentru invatare

 exercitiu de prospectiva

 stil de gestiune interna

 atitudine fata de mediu

IDEILE SE CLĂDESC PE O BAZĂ
STABILĂ. NU EXISTĂ O
SCURTĂTURĂ ÎNTRE PREZENT ŞI
VIITOR. SCOPURILE SE ATING PRIN
PLANIFICARE, PREGĂTIRE ŞI
EXECUTARE.