129

2).Relaţiile indicatorilor de rezultat parţiali, pe fiecare

dintre cele două subgrafe sunt mai simple decât cele ale
indicatorului global Y, aferent grafului iniţial.
Valoarea drumului optim prin graful G, va fi dată de relaţia:

Y o = Φ 10 + Φ 02 (7.55)

7.7.3. EVALUAREA INDICATORULUI DE REZULTAT

PE SUBGRAFE CU O COLOANĂ COMUNĂ

Sistemele complexe care se supun optimizării prezintă o serie

de interdependenţe foarte puternice şi numeroase între parametrii lor
structurali şi funcţionali.
Din acest motiv, se poate afirma că sunt foarte puţine
situaţiile în care să fie posibilă descompunerea pe subgrafe fără nici
o coloană comună (subgrafe cu intersecţia vidă).
Dacă intersecţia dintre subgrafe nu este vidă, şi în cele două
subgrafe există o coloană comună, procedura de determinare a
drumului optim condiţionat prin graful iniţial se modifică.
Variabila amplasată în coloana comună a celor două subgrafe
va influenţa ambii indicatorii de rezultat derivaţi cu ajutorul cărora
se vor evalua drumurile complete din structura celor două subgrafe.
La aplicarea acestei metode pot apărea două situaţii diferite:
A). Drumurile optime prin cele două subgrafuri trec în
coloana comună prin acelaşi nod. În această situaţie problema este
rezolvată, deoarece prin punerea cap la cap a drumurilor optime
determinate în cele două subgrafuri, se obţine în mod nemijlocit
drumul optim prin graful iniţial. Practic, această situaţie se reduce la
cazul anterior, al drumurilor optime prin subgrafe fără nici o coloană
comună.
B). Drumurile optime prin cele două subgrafe, trec în
coloana comună prin noduri diferite.Pentru descrierea acestei
 130

situaţii se analizează acelaşi graf G, dar se consideră că prin

domeniile lor de definiţie, funcţiile parţiale impun descompunerea în
subgrafurile G1 (V1,V2, V3, Γ1), şi G2 (V3, V4, V5, Γ2). Situaţia este
redată în figura…
Coloana aferentă variabilei V3 aparţine ambelor subgrafe.
Se presupune că drumul optim prin subgraful G1 trece prin
nodurile: v12, v21, v32, iar drumul optim prin subgraful G2, prin
nodurile: v33, v42, v52. Punerea cap la cap a acestor drumuri nu este
posibilă deoarece, în coloana 3 primul dintre ele trece prin nodul v32,
iar al doilea prin v33.
Coloana aferentă variabilei V3 aparţine atât subgrafului G1
cât şi subgrafului G2.
FIG.7.3:GRAFUL G CARE SE DESCOMPUNE ÎN
SUBGRAFE CU O COLOANĂ COMUNĂ.
V1 V2 V3 V4 V5

v11 v31
v21 v41

v12 v32 v51

v22 v42

v13 v33 v52

2
v23 v43
v14 v34

Printr-o simplă punere cap la cap, drumul obţinut ar trece

prin două noduri de pe coloana aceleiaşi variabile. Acest lucru este
inadmisibil, deoarece ar implica situaţia în care o variabilă ia
simultan, două valori diferite.
 131

Se va recurge la căutarea unei soluţii de compromis, scop în

care se determină valorile a două drumuri optime condiţionate în
coloana a treia. Aceste valori vor fi :
Φ1oc =valoarea drumului, (v11, v21, v33, v42, v52) obţinut prin
condiţionarea trecerii drumului optim din subgraful G1 prin
nodul v33, care aparţine drumului optim din subgraful G2 şi
punerea cap la cap a celor două drumuri astfel obţinute;
Φ2oc =valoarea drumului, (v11, v21, v32, v42, v52) obţinut prin
condiţionarea trecerii drumului optim din subgraful G2 prin
nodul v32, care aparţine drumului optim din subgraful G1 şi
punerea cap la cap a celor două drumuri astfel obţinute.
Se va considera că, valoarea drumului optim condiţionat
prin graful G este dată de relaţia:
Yoc=min(max){ Ф1oc ; Ф2oc} ( 7.56)
Deşi întotdeauna, prin unul din cele două subgrafuri, drumul
astfel obţinut nu este cel optim, se acceptă că pe ansamblu, el
aproximează cel mai bine valoarea optimă a indicatorului de rezultat
Y, în cadrul grafului G.
7.7.4. EVALUAREA INDICATORULUI DE REZULTAT PE
SUBGRAFE CU DOUĂ COLOANE COMUNE
Această problemă se tratează din punct de vedere
metodologic, în mod asemănător cu cea anterioară. Pot apărea
următoarele situaţii:
A). În cele două coloane comune, drumurile optime afe-
rente celor două subgrafe trec prin aceeaşi pereche de noduri. În
acest caz problema se consideră rezolvată, iar drumul optim prin
graful G se obţine prin punerea cap la cap a drumurilor optime
obţinute în subgrafele G1 şi G2. Procedeul de soluţionare a acestei
situaţii este similar cu cel prezentat pentru cazul subgrafelor cu o
coloană comună.