Craciunul este o sarbatoare a carei magie ne inconjoara pe toti, trebuie doar sa stim sa o simtim.

Tocmai
pentru a intra in atmosfera, m-am gandit sa va destainui cateva informatii despre obiceiurile de Craciun
de care imi aduc aminte cu drag in fiecare an, inainte de sarbatori.
de Ana-Maria Dumitru, membra 121

Bradul este un obicei binecunoscut al sarbatorii de Craciun - parca nu e Craciun daca nu miroase in casa
a brad! Obiceiul este atestat prima data la egipteni, care, in ziua solstitiului de iarna, isi decorau casele cu
frunze de palmier. Obiceiul a fost apoi preluat de romani, care au inlocuit palmierul cu bradul. Brazii au
fost impodobiti timp de multe secole cu mere, prajituri, dulciuri. Martin Luther a fost primul care a folosit
lumanari pentru impodobirea bradului, in secolul al XVI-lea. Prin 1610, in Germania, a fost inventata
beteala, un alt obiect nelipsit din arsenalul de decorare a bradului. In acea vreme, nu era numai argintie,
ci chiar din argint, care a fost folosit in acest scop pana la jumatatea secolului trecut.

In 1892, la zece ani dupa patentarea becului, acesta a fost adaptat pentru bradul de Craciun si astfel,
luminat feeric, acesta a devenit si mai placut ochiului. In Romania, bradul de Craciun a aparut in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, suprapunandu-se peste vechiul obicei autohton al butucului de Craciun -
un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie, simbolizand moartea
si renasterea zeului autohton Craciun. Obiceiul, atestat pe vremea romanilor, a disparut intre timp. Si iata
ca obiceiul impodobirii bradului este un obicei de care ne bucuram si astazi si fara de care Sarbatoarea
Nasterii Domnului nu poate fi completa. Unele popoare asaza langa bradul de Craciun si o iesle
infatisand nasterea Domnului, in care se regasesc Fecioara Maria, Iosif si pruncul Iisus, alaturi de cei trei
magi, de ingeri si de animalele din staul, care l-au incalzit cu rasuflarea lor pe Mesia nou-nascut.

Steaua pe care o punem in varful bradului de Craciun este simbolul stelei care s-a aratat in Betlehem,
vestind nasterea lui Iisus Hristos si calauzindu-i pe cei trei magi la ieslea saraca in care acesta se
nascuse.

Steaua care s-a aratat celor trei magi de la Rasarit este evocata si de steaua cu care merg copiii romani
la colindat: o stea mare, din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute de brad sau vasc, pe care
este lipita, de obicei, si o iconita cu Maica Domnului si Pruncul.