Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURRICULUM
2
Chişinău – 2010
2
Curriculum a fost aprobat la şedinţa catedrei Finanţe şi Bănci Nr. ___ din __________
Curriculum a fost aprobat la şedinţa Consiliului Facultăţii Nr. ____ din ________
Decanul FŞE
Dr.hab.,prof.univ Enicov Igor
2
I. PRELIMINARII
Stagiiile de practică de specialitate constituie o parte integrantă a procesului de formare
profesională iniţială. Fiind un element al procesului educaţional şi principalul liant dintre procesul de
învăţămînt şi activitatea profesională, asigură formarea competenţelor profesionale şi acumularea
experienţei privitor la organizarea şi realizarea activităţilor în domeniul profesional.
Domeniul de formare profesională „Finanţe şi Bănci” are drept scop fundamental pregătirea
viitorilor specialişti în sfera financiar-bancară. Realizarea acestui obiectiv ţine de necesităţile societăţii
contemporane în dezvoltarea economiei naţionale, în care domeniul de formare profesională „Finanţe
şi Bănci ” deţine un loc deosebit, direcţiile prioritare de pregătire ale specialiştilor fiind - activitatea
bancară, asigurările, investiţiile, finanţele publice, fiscalitatea, finanţele firmei şi pieţele de capital.
Stagiile de practică de specialitate reprezintă un element esenţial şi în cadrul socializării
profesionale a studenţilor. Succesul absolvenţilor pe piaţa muncii va depinde, în bună măsura, de
gradul în care aceştia vor cunoaşte specificul activităţii profesionale.
Curricumulul practicii de specialitate a fost elaborat în baza curricumulelor disciplinelor
academice, considerate fundamentale pentru specialitatea “Finanţe şi Bănci”. Modificările ce vor
surveni pe viitor în procesul de pregătire a specialiştilor de înaltă calificare la specialitatea dată vor
impune completarea şi perfecţionarea curricumulului practicii de specialitate.
Stagiile practicii de specialitate au scopul pregătirii specialistului cu o calificare corespunzătoare
şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice acumulate în procesul de studii la USM precum şi de a însuşi
practica în una din entităţile economice.
2
14. Formarea unei gândiri creatoare şi a capacităţilor decizionale respective în domeniul financiar-
bancar.
15. Totalizarea cunoştinţelor şi abilităţilor, dobîndite de studenti în timpul stagierii, care va contribui la
formarea acestora ca specialişti în domeniul financiar-bancar, la constituirea fundamentului pentru
integrarea lor în activitatea financiar-bancară şi pentru soluţionarea problemelor concrete cu care
se vor confrunta ca personal de specialitate sau ca manageri.
La nivel de aplicare
● Aplicarea metodei de caz în procesul de investigare proceselor economico – financiare care au
loc la nivel de întreprindere/ bancă/ altă instituţie;
● Interpretarea şi analiza datelor privind evoluţia indicatorilor dezvoltării economici a
întreprinderii/ băncii/ altei instituţii, structurii acesteia, patrimoniului şi sursele de finanţare;
● Folosirea actelor normative ce reglementează activitatea întreprinderii/ băncii/ altei instituţii la
etapa actuală;
● Depistarea problemelor , obiective şi subiective economice cu care se confruntă
întreprinderea/ banca/ altă instituţie;
La nivel de integrare
● Evaluarea dezvoltării economice a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii pe parcursul ultimilor 2-
3 ani;
● Determinarea factorilor interni;
● Examinarea factorilor mediului intern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii;
● Analiza mediului extern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii;
2
● Evaluarea gradului de concentrare a pieţei, situaţiei concurenţiale, corelarea cererii şi ofertei pe
anumite produse (servicii);
● Dezvoltarea interesului faţă de cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor şi proceselor demarate în
contextul naţional;
● Elaborarea unui raport, comunicărilor şi proiectelor de specialitate în baza datelor acumulate
privind activitatea economico – financiară a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii.
CONŢINUT
2
● la sfârşitul practicii să scrie avizul cu privire la îndeplinirea programei practicii de către
student, indicând calităţile acesteia.
Avizul este confirmat prin semnătura conducătorului întreprinderii şi ştampila ei.
Nr.
Denumirea compartimentelor
crt.
I. Practica de iniţiere în cadrul întreprinderii
1.1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii
1.2. Structura organizatorică a întreprinderii
1.3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei)
1.4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii
1.5. Analiza surselor de finanţare
2
1.6. Eficienţa activităţii economico-financiare
1.7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii
II Practica de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale
1.1. Caracteristica generală şi structura organizatorică a BNM/ băncii comerciale
1.2. Funcţiile şi operaţiunile BNM/ băncii comerciale
1.3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comerciale
III. Practica de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial
1.1 Structura organizaţională al inspectoratului fiscal
1.2. Specificul calculării şi achitării impozitelor
1.3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal
Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi rambursării
1.4.
sumelor achitate în plus
SARCINI
2
● prezentarea schematică a structurii de conducere, totodată se va respecta corelaţia
logică dintre schema construcţiei organizatorice şi structurii de conducere a
întreprinderii.
Tabelul 4.1.
Dinamica valorii şi structurii activelor întreprinderii, lei (mii lei)
Abater Ritmul
Indicatori 2008 2008 2009 2009 ea creşteri
∑ % ∑ % absolu i**
tă*
2009- 2009- 2009/ 2009/
2008 2008 2008 2008
∑ % ∑ %
1. Active pe termen lung
1.1. Active nemateriale
1. 2. Active materiale pe
termen lung
1. 3 Active financiare pe
termen lung
2. Active curente
2.1 Stocuri de mărfuri şi
materiale
2.2. Creanţe pe termen
scurt
2.3. Investiţii pe termen
scurt
2.4. Mijloace băneşti
2.5 Alte active curente
Total Activ (1+2)
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
*Abaterea absolută se determină ca diferenţa dintre valorile anului curent şi precedent
** Ritmul creşterii se determină ca raport dintre valoarea anului curent şi valoarea anului
precedent înmulţit cu 100% minus 100% (de exemplu: ((2008/2007)*100)-100
2
Evoluţia valorii şi structurii capitalului întreprinderii, lei (mii lei)
Abatere Ritmul
Indicatori 2008 2008 2009 2009 a creşterii
∑ % ∑ % absolută
2009- 2009- 2009/ 2009/
2008 2008 2008 2008
∑ % ∑ %
1. Capital propriu total
1.1 Capital statutar
1.2 Rezerve
1.3 Profit nerepartizat
2. Datorii pe termen lung
2.1 Datorii financiare pe
termen lung
2.2 Datorii calculate pe
termen lung
3. Datorii pe termen scurt
3.1 Datorii financiare pe
termen scurt
3.2 Datorii comerciale pe
termen scurt
3.3 Datorii calculate pe
termen scurt
Total Pasiv (1+2+3)
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
În baza datelor din tabelul 3 se va stabili structura capitalului întreprinderii, adică se va
determina ponderea fiecărei surse de finanţare a întreprinderii.
2
financiară
5. Rezultatul din activitatea
economico – financiară
6. Rezultatul excepţional
7. Profitul (pierderea) perioadei
de gestiune până la impozitare
8. Profitul net(pierderea netă)
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
Indicatorii rentabilităţii se determină în baza datelor din anexa 1 „Bilanţul contabil” şi anexa 2
„Raportul privind rezultatele financiare” la Raportul financiar. La indicatorii rentabilităţii se referă:
rentabilitatea vânzărilor, rentabilitatea economică (activelor), şi rentabilitatea financiară.
Rentabilitatea vânzărilor (RVV) caracterizează capacitatea întreprinderii de a obţine profit în urma
desfacerii.
Rvv = *100%
Mărimea normală acestui indicator este de 20%.
Rentabilitatea economică (activelor) (Rec) arată câţi bănuţi profit sau pierdere obţine
întreprinderea de la fiecare leu investit în activitatea acesteia, indiferent de sursele proveninţei acestui
leu (atât proprii cât şi împrumutate).
Rec = *100%
Situaţia se apreciază pozitiv dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie a
dobânzii pe piaţa creditelor. În calculul acestui indicator sunt cointeresaţi creditorii întreprinderii.
Rentabilitatea financiară (Rfin) caracterizează eficienţa utilizării capitalului propriu. Aceasta arată
câţi bănuţi profit sau pierdere obţine întreprinderea de la fiecare leu investit în capitalul propriu al
societăţii date
Rfin =*100%
Desfăşurarea reuşită ai activităţii economico-financiare prevede obţinerea nivelului rentabilităţii
financiare nu mai jos de 15%. Valoarea acestui indicator cointeresează acţionarii întreprinderii,
deoarece reprezintă remunerarea acestora.
Tabelul 6.2.
Date iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate
2009 2010 Devierea absolută Ritmul creşterii
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Valoarea medie a venitului din vânzări
Valoarea medie a capitalului propriu
Valoarea medie a patrimoniului
Profit brut
Profit până la impozitare
Profit net
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
Tabelul 6.3.
Principalele rate de rentabilitate
2009 2010 Devierea absolută Ritmul creşterii
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Rentabilitatea vânzărilor
Rentabilitatea economică
2
Rentabilitatea financiară
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
Tabelul 6.4.
Analiza indicatorilor eficienţei economice
2009 2010 Devierea absolută Ritmul creşterii
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Productivitatea anuală a unui muncitor
Productivitatea anuală a unui salariat
Randamentul mijloacelor fixe
Volumul producţiei fabricate la 1 leu
resurse materiale
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor statistice
2
Capitolul 3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comerciale
● analiza dării de seamă anuală a BNM/ băncii comerciale;
● caracterizarea rincipalelor surse de formare a venitului şi principalelor direcţii de
cheltuieli ale BNM/ băncii comerciale;
● analiza dinamicii pe termen de trei ani următoarelor indicatorii:
- credite;
- reduceri pentru pierderi la credite;
- credite şi cerinţe privind leasingul financiar;
- active total;
- ponderea creditelor în structura activelor;
- depozite persoanelor fizice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor
atrase;
- depozite persoanelor juridice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor
atrase;
- depozite total;
- capital acţionar total;
- venituri total;
- cheltuieli total;
- profit (venituri(pierderi) net).
● calculul profitului BNM/ băncii comerciale;
● analiza şi comentarea structurii veniturilor şi structurii cheltuielilor a BNM/ băncii
comerciale, ponderea veniturilor şi cheltuielilor în profit.
2
● Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele ce practică activitate
de întreprinzător;
● Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare de către persoanele ce
practică activitate de întreprinzător;
● Specificul impozitării întreprinderilor mici;
● Ordinea de calcul şi de achitare a taxei pe valoare adăugată;
● Sistemul accizelor, conţinutul lor, structura, subiectul, obiectul impozitării, înlesnirile şi
termenii de plată;
● Taxele pentru resursele naturale. Organizaţia perceperii plăţii pentru resursele naturale;
● Impozitul funciar: arendarea pămîmtului, metoda de calcul, ordinea şi termenii de plată;
● Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele fizice. Veniturile
neimpozabile. Scutirile şi înlesnirile, ordinea aplicării lor. Declararea venitorilor anuale ale
cetăţenilor, ordinea şi termenii prezentării declaraţilor privind impozitul pe venit;
● Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare a persoanelor fizice.
Sistema înlesnirilor aferent impozitului dat;
● Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare care sunt transmise ca
moştenire sau dar;
● Plata contribuţiilor asigurării sociale şi medicale obligatorii de stat de către agenţii economici;
● Alte tipuri de impozite şi taxe. Specificul de calcul şi de achitare a acestora.
2
● Trecerea în cont sau rambursarea sumelor plătite în plus a impozitelor, taxelor, amenzilor,
penalităţilor;
● Organizarea evidenţei intrării impozitelor şi altor plăţi obligatorii;
● Automatizarea evidenţei, organizarea poştei electronice şi altor lucrări;
● Introducerea lucrului de calculare şi anulare a sancţiunilor pentru decontările plăţilor
inoportune;
● Restructurarea datoriilor, concluzie despre eficacitatea lucrării date.
REZULTATE
Întocmirea raportului
Darea de seamă (Raportul) a rezultatelor practicii se alcătuieşte pe fiecare capitol aparte. Ea se
elaborează pe parcursul desfăşurării practicii, iar după expirarea acesteia este prezentată pentru control
şi confirmare conducătorului practicii din partea întreprinderii, apoi la catedră, unde va fi aprobată de
coordonatorul ştiinţific.
În darea de seamă trebuie să fie oglindite detaliat toate capitolele respective, de asemenea ea
trebuie să conţină calcule şi material concret despre activitatea întreprinderii/ băncii/ alte instituţii,
referiri la legislaţia în vigoare, regulamente, instrucţiuni.
Raportul trebuie să conţină:
● foaia de titlu (anexa 1);
● ordinul întreprinderii despre admiterea studentului la practică cu indicarea
conducătorului din partea întreprinderii;
● planul tematico-calendaristic al practicii de specialitate cu notiţe despre îndeplinirea lui;
● conţinutul propriu-zis;
● jurnalul de practică;
● avizul conducătorului practicii din partea întreprinderii (semnătura căruia este
confirmată prin ştampilă).
2
Numerotarea paginilor şi compartimentelor. Numerotarea paginilor se efectuează cu cifre arabe.
Numărul se pune în colţul drept de jos, formatul 10. Foaia de titlu se include în numerotare, nu se pune
doar numărul de pagină. Anexele, de asemenea, se includ în numerotarea generală.
Denumirile subcompartimentelor, Introducerea, Încheierea, Cuprinsul, Bibliografia, Anexele se
plasează la mijlocul rândului. Fiecare compartiment se recomandă să fie început pe pagină nouă.
Tabele şi alte materiale grafice. Informaţia în cifre se recomandă să fie indicată în tabele.
Tabelul trebuie să fie plasat nemijlocit după textul în care se numeşte pentru prima dată sau pe pagina
următoare.
La toate tabelele şi materialul grafic trebuie să fie făcute trimiteri în text. Fiecare tabel trebuie să
aibă denumirea sa, care se plasează mai jos de cuvântul „Tabel”; toate tabelele se numerotează şi se
indică sursa în baza căreia este făcut.
Tabelele în text se numerotează în partea dreaptă (fără simbolul „nr."). Numerele tabelelor se
atribuie în ordine crescândă în cadrul fiecărui capitol. De exemplu, capitolul 2, tabelul 1, numărul se
atribuie – Tabelul 2.1. Denumirea tabelelor reflectă conţinutul generalizat al datelor prezentate în
tabel. În mod obligatoriu este necesar de reflectat unităţile de măsură. Dacă tabelul este prezentat pe
două sau mai multe pagini, pe prima pagină se indică denumirea coloanelor respective şi numerotarea
acestora, iar pe fiecare pagină următoare se va menţiona „Continuarea tabelului". Denumirea
coloanelor nu se repetă, ci se indică doar numărul acestora. Schemele şi diagramele se numerotează cu
cifre arabe amplasate sub ele.
Formulele matematice se numerotează în cadrul fiecărui paragraf cu cifre arabe în modul
următor: prima parte a numărului coincide cu numărul paragrafului, iar a doua corespunde numărului
de ordine al formulei în cadrul paragrafului. Semnificaţia simbolurilor utilizate se prezintă sub
formulă în ordinea în care ele urmează. Explicaţia la fiecare simbol se face într-o poziţie nouă, prima
începând cu cuvântul „unde".
În raportul de practică unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu 5 mii
lei, 100 mii decalitri etc.
Toate cuvintele în raport se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine
cunoscută (kg, m, etc). Noţiunile care se repetă pot fi înscrise folosind abreviaturile respective, de
exemplu, Societatea pe acţiuni (S.A.), Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.). În acest scop
se procedează astfel: prima denumire, în mod obligatoriu, se scrie deplin, iar în paranteze -
abreviatura. Întrebuinţarea ulterioară a noţiunii respective în raport va fi prin abreviere.
Raportul de practică în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul ştiinţific cu
indicarea datei.
Pe pagina următoare după partea textuală a raportului se prezintă bibliografia, în care sursele
bibliografice se grupează astfel (anexa 2):
1. Acte legislative şi normative (legile Republicii Moldova, hotărârile Guvernului Republicii
Moldova, regulamentele), materialele instructive şi metodice, culegeri statistice.
1. Literatura de specialitate (manuale, monografii, broşuri).
2. Ediţii periodice (reviste, culegeri de articole etc).
Lista manualelor, monografiilor, broşurilor se expune, în mod obligatoriu, în ordinea alfabetică
cu indicarea numelui şi prenumelui autorului, denumirii lucrării, locului şi denumirii editurii, anului
editării şi numărului de pagini.
Fiecare element al sursei bibliografice trebuie separat de elementul următor printr-un semn de
punctuaţie (punct, liniuţă etc).
Exemplu. Ulian G., Şetsacovscaia A., Taran I. Îndrumări metodice privind elaborarea şi
susţinerea tezelor de licenţă. Pentru studenţii specialităţii Finanţe şi contabilitatea firmei. – Chişinău:
CEP USM, 2006. – 23 p.
Anexele la raportul de practică se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă începe pe
o pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de exemplu,
Anexa 1). Fiecare anexă va fi întitulată reieşind din conţinutul ei.
2
EVALUAREA
Darea de seamă, avizată pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie susţinută,
conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţa comisiei desemnate
de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM.
Stagiile practicii de iniţiere în specialitate se creditează distinct şi se finalizează prin evaluare –
cu calificativul admis/respins.
Evaluarea stagiilor de practică se realizează pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestora, dar şi
la finalizarea lor în baza obiectivelor activităţii studentului-stagiar, determinate de funcţia exercitată în
instituţia desemnată ca bază de practică.
Evaluarea curentă, pe durata practicii, se efectuează de către coordonatorul practicii de la catedra
de specialitate împreună cu reprezentantul bazei de practică.
În aprecierea rezultatelor practicii de iniţiere în specialitate se va ţine cont de:
● organizarea şi realizarea eficientă a lucrărilor practice programate;
● nivelul şi calitatea executării sau coordonării operaţiunilor consemnate în programul
practicii de iniţiere în specialitate;
● participarea activă la diverse proiecte de dezvoltare a entităţii economice de efectuare a
stagiului de practică la care a fost repartizat studentul-stagiar;
● logica întocmirii raportului cu privire la efectuarea practicii de iniţiere în specialitate;
● comportamentul profesional al studentului-stagiar în cadrul entităţii economice în perioada
realizării stagiului de practică.
La nivel de aplicare:
● efectuarea analizei situaţiei economico-financiare a întreprinderii;
● evaluarea poziţiei întreprinderii pe piaţă;
● constatarea punctele slabe şi forte ale activităţii întreprinderii;
● elaborarea proprunerilor şi recomandărilor privind îmbunătăţirea indicatorilor economico-
financiari ai întreprinderi;
● analiza situaţiei întreprinderii în baza rapoartelor financiare;
● analiza activităţii băncilor comerciale din Republica Moldova;
● etc.
La nivel de integrare:
● formularea propunerilor privind soluţionarea şi perfecţionarea relaţiilor financiare;
2
● formularea concluziilor privind activitatea pieţei financiare în Republica Moldova;
● elaborarea propunerilor privind îmbunătăţirea sistemului financiar în Republica Moldova;
● argumentarea propunerilor ce ar contribui la îmbunătăţirea situaţiei economico-financiare a
întreprinderilor considerate.
CONŢINUT
2
Conducătorul practicii de la întreprindere este obligat:
● să contribuie la alcătuirea planului tematic-calendaristic al practicii;
● să organizeze studierea regulilor tehnicii securităţii şi protecţiei muncii şi să efectueze
instrucţiuni respective;
● să organizeze o excursie prin întreprindere, să facă cunoştinţă studenţilor cu regulamentul
intern şi particularităţile organizării muncii lucrătorilor întreprinderii şi funcţionarilor de secţii;
● să atragă studenţii la consfătuirile de lucru din întreprindere;
● să controleze îndeplinirea de către studenţi a regulamentului intern şi în cazul încălcării să ia
măsurile corespunzătoare;
● zilnic să verifice îndeplinirea programului practicii şi mersul întocmirii dării de seamă;
● sistematic să controleze calitatea însuşirii materialului, înregistrând rezultatele în zilnicul
practicii;
● la sfârşitul practicii să scrie avizul cu privire la îndeplinirea programei practicii de către
student, indicând calităţile acesteia.
Avizul este confirmat prin semnătura conducătorului întreprinderii şi ştampila ei.
2
●să respecte regulamentul de organizare internă şi condiţiile de securitate a muncii, conform
cerinţelor specifice instituţiei-bază de practică.
Schimbarea bazei de practică fără consimţămîntul factorilor de decizie este strict interzisă.
Modificările în ordinul de repartizare a studenţilor-stagiari se efectuează printr-un demers al
coordonatorului practicii de specialitate de la facultate, semnat de către decanul facultăţii.
Nr.
Denumirea compartimentelor
crt.
1. Practica de specialitate în cadrul băncilor comerciale
2. Practica de specialitate în cadrul societăţilor pe acţiuni (S.A.)
3. Practica de specialitate în cadrul companiilor de asigurare
4. Practica de specialitate în cadrul Băncii Naţionale a Moldovei
Practica de specialitate în cadrul Societăţilor cu Răspundere Limitată (SRL) şi altor
5.
agenţi economici
6. Practica de specialitate în cadrul bursei de valori a Moldovei
7. Practica de specialitate în cadrul CNPF
8. Practica de specialitate în cadrul inspectoratului fiscal
9. Practica de specialitate în alte instituţii financiare
SARCINI
1. Conţinutul practicii în cadrul băncilor comerciale
1.1. Studierea organigramei băncii comerciale;
1.2. Studierea legislaţiei cu privire la activitatea băncilor comerciale;
1.3. Studierea activităţii emisionale a băncii comerciale;
1.4. Studierea activităţii investiţionale a băncii comerciale;
1.5. Familiarizarea cu alte genuri de activitate a băncii comerciale;
1.6. Elaborarea concluziilor şi sugestiilor studentului referitoare la practică.
1.1. Studierea structurii funcţionale şi organigramei băncii comerciale
La capitolul respectiv studentul-practicant se documentează cu privire la:
● organigrama băncii comerciale;
● obligaţiile funcţionale ale subdiviziunilor băncii.
1.2. Studierea legislaţiei cu privire la activitatea băncilor comerciale
La capitolul dat practicantul studiază următoarele legi şi acte normative:
1. Legea “Cu privire la piaţa valorilor mobiliare” nr.199-XIV din 18.11.98
2. Legea “Privind societăţile pe acţiuni” nr. 1134-XIII din 02.04.97
3. Legea instituţiilor financiare Nr.550-XIII din 21.07.95;
4. Regulamentul privind modul de acordare şi retragere a licenţelor pentru activitatea pe
PVM nr.12-1 din 28.10.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.156-XIII din
31.12.1999;
5. Regulamentul cu privire la activitatea de brokeraj şi de dealer pe PVM nr.48/7 din
17.12.02;
6. Regulamentul cu privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale Băncii Naţionale a Moldovei
nr.57 din 11.09.1997 (MO nr.62/03 din 13.09.97)
7. Regulamentul cu privire la folosirea facilităţii de lombard între Banca Naţională a
Moldovei şi băncile comerciale nr.28 din 18.10.95 (MO nr.5-6 din 25.01.1996)
2
8. Regulamentul cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor
bancare de depozit şi a cambiilor bancare, nr.94 din 31.03. 2005 (MO nr.67-68 din 06.05.
2005)
9. Regulament cu privire la deţinerea de către bănci a cotelor în capitalul unităţilor
economice nr.81 din 09.04.1998 (MO nr.49 din 28.05.1998)
10. Regulament nr.23/09-01 cu privire la autorizarea băncilor, HCA nr.37 din 15.08. 1996
(MO nr.59-60 din 12.09.1996)
11. Regulament cu privire la sistemul de inscrieri in conturi ale valorilor mobiliare nr.9/08,
aprobat prin HCA al BNM, proces-verbal nr.8 din 02.02.96, MO al RM nr.26-27/29 din
02.05.96 (cu modificarile ulterioare)
12. Regulament cu privire la emiterea, circulaţia şi răscumpărarea certificatelor BNM, HCA
nr.200 din 12.08. 2004 (MO 163-167 din 03.09.2004)
13. Regulament privind modul de efectuare de către bănci a operaţiunilor cu cambii nr.156
din 02.06. 2000 (MO nr.78-80 din 08.07.2000)
14. Instrucţiunea privind particularităţile emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni ale băncilor şi
modul de autorizare a lor de către BNM nr.181 din 22.06.2000 (MO nr.81-83 din
13.07.2000)
15. Instructiunea cu privire la plasarea, circulatia si rascumpararea valorilor mobiliare de stat
in forma de inscrieri in conturi, aprobata prin HCA al BNM nr.201 din 09.08.2007, MO
nr.136-140/553 din 31.08.2007
16. Instrucţiunea privind efectuarea transferului de capital sub formă de investiţii HCA
nr.186 din 29.07.2004
17. Instrucţiunea CNVM cu privire la modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor
mobiliare.
2
● organizarea operaţiunilor de creditare;
● organizarea operaţiunilor valutare;
● organizarea operaţiunilor de decontare etc.
2
Studentul trebuie să cerceteze posibilităţile de finanţare a S.A. (emisiuni de acţiuni, obligaţiuni,
cambii comerciale, credite bancare, leasingul, etc), analiza comparativa a eficienţei lor, descrierea
procedurilor iniţiate de către S.A. în cazul:
● emisiunilor valorilor mobiliare;
● solicitării şi încasării creditelor bancare.
În baza studiilor efectuate studentul face concluziile respective, iar în cazul depistării unor
erori sau greşeli – trebuie să indice în raportul practicii cauzele şi factorii cu influenţă negativă asupra
politicii S.A. şi să facă unele propuneri referitoare la orientarea mai eficientă a activităţii
investiţionale, să înainteze unele măsuri de redresare a situaţiei constatate.
2
3.1. Caracteristica generală a organizaţiei
● Descrierea structurii organizatorice a societăţii de asigurări:
- nivelurile de subordonare;
- reţeaua de repartizare şi componenţa numerică a agenţilor, reprezentanţilor, filialelor.
● Descrierea micro şi macroelementele mediului societăţii de asigurare:
- de comunicare internă şi externă;
- tipurile de reclamă, rolul ei în majorarea volumului de vânzări.
● Caracterizarea tipurilor de asigurare, practicate de societatea respectivă de asigurări.
● Indicarea ratingul societăţii de asigurări (în comparaţie cu alte organizaţii de asigurare
din Republica Moldova).
3. 3. Starea financiară
Stipulările din punctele 3.3. trebuie îndeplinite conform planului capitolului prezentului
ghid.
● Determinarea componenţei şi structurii activelor curente ale societăţii de asigurări.
● Indicarea nivelurilor normative;
● Caracterizarea surselor financiare de realizare a obligaţiunilor de asigurare de către
organizaţia respectivă;
Totodată, trebuie:
- constatată structura veniturilor în dinamică, analizând factorii care influenţează
mărimea venitului;
- identificată structura cheltuielilor în dinamică;
- stabilită formarea rezultatelor financiare;
- determinate veniturile/pierderile, utilizarea şi influenţa factorilor;
- examinată influenţa factorilor asupra venitului societăţii de asigurări în baza
datelor iniţiale de mai jos:
Date iniţiale
Indicatorii Anul Consumul pe normative A
precedent al anului precedent n
(a.p.) pentru volumul anului de u
gestiune (norm.) l
d
e
g
e
s
t
i
u
n
e
,
2
e
f
e
c
t
i
v
(
a
.
g
.
)
1. Plăţile primite de asigurări
(P.A.)
2. Plata despăgubirilor de
asigurare (P.D.)
3. Cheltuielile privind activitatea
curentă (Ch.A.C.)
4. Total cheltuieli privind
servicii de asigurare (S.A.)
(rândul 2+3)
5. Profitul (P.) (rândul 1 – 4).
6. Rentabilitatea (R%) rândul 5/4
Calculul influenţei factorilor
asupra dinamicei venitului de
la serviciul de asigurare
Factorii Ca Suma
lcu
lul
1.Suma plăţilor de asigurare Plă
ţile
a.p
.*
(P.
A.
nor
m./
P.
A.
a.p
.-
1)
2.Structura veniturilor Plă
ţile
nor
m.
/
P.
2
A.
nor
m.
–
Plă
ţile
a.p
./
P.
A.
a.p
.) /
P.
A.
nor
m.
3.Suma despăgubirilor de P.
asigurare D.
nor
m.
–
P.
D.
a.g
.
4.Cheltuielile privind activitatea Ch
curentă A.
C.
nor
m.
–
Ch
A.
C.
a.g
.
5.Tariful de asigurare P.
A.
a.g
.–
P.
A.
nor
m.
6.Modificarea venitului în P.
comparaţie cu anul precedent a.g
.–
P.
a.p
.
2
- calculată rentabilitatea unor tipuri de activităţi (operaţiuni) şi a întreprinderii în întregime pe
parcursul mai multor ani;
- enumerate tipurile de activitate, finanţate din contul fondului de măsuri preventive al
societăţii de asigurări, şi condiţiile în care are loc aceasta.
Calculaţi eficienţa acestor măsuri, având în vedere contractele de asigurare în vigoare.
● Calcularea şi compararea normativelor:
- nivelul pierderilor societăţii de asigurări (în comparaţie cu norma de plată);
- structura activelor;
- indicii lichidităţii societăţii de asigurări;
- indicii de solvabilitate;
- stabilitatea financiară (indicaţi de ce depinde);
- rentabilitatea operaţiunilor de asigurare directă (precum şi evidenţa reasigurării şi din
punct de vedere al domeniului de asigurare).
● Caracterizarea componenţei şi structurii depunerilor financiare ale societăţii de
asigurări, ţinând cont de cerinţele legislative faţă de activitatea investiţională a
organizaţiilor de asigurare.
● Prezentarea, prin exemple concrete, şi compararea sistemelor de asigurare care
funcţionează în Republica Moldova (ca problemă).
● Descrierea riscurilor societăţilor de asigurare şi sursele financiare pentru acoperirea
lor.
● Caracterizarea impozitele societăţilor de asigurare.
● Definirea noţiuniide asigurare în caz de distrugere totală. Calcularea şi descrierea
factorilor determinanţi.
● Identificarea rezervelor tehnice ale asigurărilor de viaţă (clasificarea şi deosebirea
calculelor).
● Identificarea rezervelor tehnice de asigurare pe principalele tipuri de asigurări
(altele decât ale vieţii) şi baza pentru calculul lor (documentele):
- indicaţi rezerva primei necâştigate (dacă e posibilă calcularea prin metoda „1/4” şi „pro rata
temporis” şi comparaţi rezultatele);
- stabiliţi rezerva pierderilor declarate, dar nereglementate;
- calculaţi rezerva catastrofelor/calamităţilor/incidentelor;
- identificaţi rezerva oscilaţiei pierderilor.
2
- identificaţi contractele cu agenţii numiţi şi brokerii de asigurare (servicii intermediare)
- calculaţi, pe baza unor exemple concrete, plata serviciilor agenţilor de asigurare, agenţilor
independenţi şi brokerilor.
- identificaţi contractele pentru acordarea serviciilor de broker însăşi societăţii de asigurări:
■ de asigurare a responsabilităţii;
■ de asigurare a vieţii.
- însuşiţi conţinutul termenilor primă netă şi primă brută de asigurare:
■ caracterizaţi-le pe tipurile de bază ale asigurării în societatea de asigurări dată;
■ efectuaţi calculul taxei nete a tipurilor de asigurare benevolă;
■ calculaţi adaosul pe tipurile de asigurare care funcţionează în această
organizaţie.
- descrieţi activitatea comisarilor pentru accidente/incidente:
■ caracterizaţi documentele (de bază) şi termenele de analiză a cazului asigurat;
■ analizaţi documentele care confirmă faptul producerii cazului de asigurare;
■ verificaţi actul de expertiză ca bază pentru plata primei de asigurare;
■ analizaţi actul de expertiză (după producerea cazului de asigurare) ca bază
pentru plata despăgubirii de asigurare.
- calculaţi anuităţile şi plăţile de asigurare pentru asigurarea vieţii.
În acest capitol, la fel este necesar de efectuat înregistrarea contabilă a operaţiilor:
● plata (primirea) primei de asigurare de o singură dată şi în rate (de la asigurator şi din
partea societăţii de asigurare);
● primirea (plata) despăgubirii (de la asigurator şi de la societatea de asigurare);
● operaţiunile de reasigurare;
● operaţiunile de formare a rezervelor tehnice asigurate;
● operaţiunile de constituire a rezultatelor financiare.
2
●distanţa dintre întreprindere şi căile de comunicaţie (cale ferată, alte mijloace de
transport);
● istoria fondării întreprinderii: crearea şi urmărirea evoluţiei întreprinderii până în
prezent, identificând cele mai importante momente din istoria ei (de reorganizare, de
dezvoltare a filialelor etc.).
2. Structura organizatorică şi de producere a întreprinderii:
● analiza structurii interne a întreprinderii, determinarea funcţionării subdiviziunilor de
producere (auxiliare şi de deservire), studierea organigramei;
● determinarea organelor şi personalului administrativ. Examinarea schemei structurii de
administrare conform tipului (liniar, funcţional, mixt) şi complexităţii (nivelul de
conducere).
● analiza caracteristicii aparatului de conducere din punct de vedere al:
● vechimii în muncă (generală şi la întreprinderea dată);
● studiilor, indicând instituţia de învăţământ şi anul absolvirii;
● posibilităţii ridicării nivelului de calificare, stagierilor (cu detalii concrete).
● organizarea activităţii muncii personalului administrativ şi salarizarea lui:
● analiza regimului de lucru intern (durata săptămânii de muncă, a concediilor etc.);
● asigurarea întreprinderii cu încăperi de serviciu şi auxiliare, utilaj tehnic, mijloace de
comunicare, transport, obiecte de deservire socială (ambulatoriu, cantine, grădiniţe de
copii, cămine ş.a.m.d.);
● respectarea cerinţelor sanitar-igienice în condiţiile de muncă (temperatura, umiditatea,
gazele nocive ş.a.);
● cunoaşterea programului de lucru al întreprinderii;
● analiza cheltuielilor pentru întreţinerea personalului administrativ, inclusiv salariile.
3. Sfera de producere a întreprinderii:
● determinarea profilului de activitate a întreprinderii (dacă întreprinderea are mai multe
ramuri de activitate se determină nivelul de specializare în baza analizei consumurilor
şi veniturilor);
● studierea sortimentului producţiei finite sau lista serviciilor prestate;
● analiza în dinamică a volumului producţiei în expresie naturală şi bănească;
● studierea tehnologiei de producţie, stabilind gradul ei de performanţă;
● examinarea managementului calităţii producţiei în corespundere cu standardele
naţionale şi internaţionale;
● analiza nivelul însuşirii capacităţilor de producţie.
4. Resursele de muncă ale întreprinderii:
Studierea în dinamică a numărului personalului neadministrativ al întreprinderii, a componenţei
după sex şi vârstă, a nivelului de plată a muncii, a condiţiilor de muncă şi gradului de pregătire
profesională.
5. Principalii indicatori economici ai funcţionării întreprinderii:
(venituri din vînzări, profitul, productivitatea muncii, rentabilitatea capitalului şi a producţiei
ş.a.). La acest punct, în baza rapoartelor întreprinderii pe ultimii 2-3 ani, va efectua următoarele
proceduri analitice.
● analiza factorială a volumului producţiei fabricate şi realizate;
● analiza nivelului şi structurii profitului, precum şi a utilizării acestuia;
● analiza factorială a productivităţii muncii, rentabilităţii capitalului şi producţiei.
2
5. 3. Starea financiară a întreprinderii
Calculul indicatorilor respectivi se efectuează conform metodelor prezentate în cursul
„Analiza activităţii economico-financiare”, autori: N. Ţiriulnicova, V. Palade ş.a. (Editura ASEM,
2005).
2
● stabilirea salariului, a primelor pentru munca suplimentară, a lucrului în zile de odihnă
şi de sărbătoare); acordarea ajutorului material;
● identificarea plăţii parţiale sau complete a contractului pentru studii al copiilor
angajaţilor sau pentru ridicarea nivelului profesional al lucrătorilor;
● studierea admonestărilor morale pentru nerespectarea cerinţelor necesare, deteriorarea
bunurilor publice, încălcarea disciplinei de muncă ş.a.
5.4.3. Impunerea fiscală a întreprinderii şi alte aspecte ale relaţiilor financiare cu statul
Examinarea acestui domeniu necesită:
● studierea impozitelor pe care întreprinderea le transferă în bugetul de stat şi local;
● calcularea în dinamică a mărimii, succesiunii şi termenele de plată;
● determinarea ordinii de transfer în fondul social şi de asigurare socială;
● identificarea ajutorului din partea statului în finanţarea anumitor activităţi investiţionale;
● analiza perfectării documentelor transferurilor în bugetul de stat şi a altor afaceri cu
participarea organelor de stat.
1. Baza financiară de asigurare tehnico–materială a întreprinderii
Asigurarea tehnico-materială a întreprinderii este una din condiţiile primordiale pentru
funcţionarea normală a mecanismului financiar al întreprinderii. Aceasta se realizează în baza relaţiilor
financiare reciproce cu furnizorul. Analizând această problemă, este necesară:
● determinarea listei furnizorilor şi a resurselor pe care le propun;
● analiza conţinutului contractelor, a condiţiilor de livrare a resurselor şi a achitării pe
principalele poziţii;
● anexarea copiei unuia sau a două contracte (după posibilitate).
2. Mecanismul de formare a preţurilor la întreprindere
Sunt necesare:
- studierea listei preţurilor la produsele finite şi serviciile prestate;
- analiza structurii de formare a preţurilor la unele tipuri de producţie (servicii);
- examinarea structurii preţurilor pe elemente după formula:
preţul ═ costul + venitul + TVA + accizul;
- studierea clasificării preţurilor la întreprindere (de livrare, en gros, en detail, extern etc.);
- urmărirea în dinamică a preţurilor la principalele tipuri de producţie şi prezentarea cauzei
schimbării lor;
- stabilirea impozitelor suplimentare ce sunt incluse în preţ;
- examinarea factorilor ce acţionează asupra preţurilor producţiei/servicii – calitate, termenele de
realizare, locul vânzării, costul, inflaţia); condiţiilor de reducere a preţurilor şi altor măsuri de
stimulare a vânzărilor.
2
● studierea riscurilor în activitatea întreprinderii la etapele de producere, păstrare şi livrare
a producţiei;
● analiza metodelor de reducere a riscurilor;
● verificarea posibilităţii întreprinderii de a folosi asigurările;
● identificarea obiectelor asigurate;
● determinarea societăţilor de asigurare cu care au fost încheiate contracte şi a motivelor
de încheiere a acestora.
5.4.8. Creditarea întreprinderii
Este necesară:
● studierea politicii creditare a întreprinderii şi posibilităţii de a apela la credite;
● analiza condiţiilor contractelor şi sumele;
● identificarea băncilor comerciale care oferă credite;
● stabilirea dificultăţilor şi a scopului folosirii creditului obţinut.
5.4.9. Politica investiţională a întreprinderii
De atras atenţie la următoarele:
● dacă a realizat întreprinderea în ultimii ani careva investiţii;
● care-i valoarea proiectelor de investire;
● care sunt termenele de realizare a proiectelor investiţionale;
● în ce domeniu au fost investite mijloacele (lărgirea producţiei, modernizarea ei, hârtii
de valoare, sfera neproductivă ş.a.);
● care e efectul investiţional la întreprindere;
● evaluarea individuală a proiectului investiţional cu ajutorul indicatorilor IPV, PI, PP şi
altor criterii cunoscute;
● indicarea surselor de finanţare a proiectelor investiţionale.
1. Politica de dividende la întreprindere
E necesară evidenţierea:
● esenţei politicii de dividende formate la întreprindere;
● factorilor care au influenţat alegerea ei;
● politicii de dividende cu ajutorul indicilor (rentabilitatea acţiunilor, profitul per / o acţiune,
numărul acţiunilor proprii, gradul de acoperire a dividendelor cu profitul obţinut) ;
● nivelului de acoperire a dividendelor cu bani în numerar.
2. Prognozarea şi planificarea financiară a întreprinderii
Luând în consideraţie importanţa planificării şi prognozării în managementul
financiar, e necesar de răspuns la următoarele întrebări:
● care este metoda de planificare la întreprindere?
● cine din conducere se ocupă de planificarea financiară?
● ce planuri se întocmesc la întreprindere (operative, tactice, strategice)?
● cum se execută aceste planuri?
● ce măsuri se iau pentru realizarea planurilor elaborate?
● cum este calificat caracterul raţional al planurilor?
2. Analiza financiară şi controlul financiar
În practică aceste două noţiuni sunt inseparabile, de aceea o să le analizăm în strânsă
legătură. Pentru reflectarea lor trebuie determinat:
● cine din conducere este implicat în activitatea analitică şi de control financiar;
● în ce constă efectuarea analizei şi controlului;
● care este periodicitatea analizei şi controlului la întreprindere;
● unde şi cui sunt prezentate rezultatele respective;
● care este eficienţa analizei şi controlului financiar.
2
Bursa de Valori a Moldovei (BVM), societate pe acţiuni, organizaţie de autoreglementare ce
desfăşoară activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu prevederile
Legii “Cu privire la piaţa valorilor mobiliare”, cu Statutul şi Regulile Bursei.
În cadrul BVM se recomandă desfăşurarea practicii în conformitate cu următoarele
compartimente:
6.1. Iniţierea în activitatea Bursei de Valori a Moldovei;
6.2. Familiarizarea cu structura funcţională a bursei şi organigrama acesteia;
6.3. Studierea şi analiza Resurselor Bursei şi activitatea privind atragerea acestora:
6.4. Familiarizarea cu activitatea Departamentului Listing, Marketing şi cotare;
6.5. Familiarizarea cu activitatea Departamentului Clearing şi Decontări;
6.6. Familiarizarea cu activitatea Departamentului pentru Supravegherea Pieţei
6.7. Familiarizarea cu activitatea Departamentului Sistemul Electronic;
Elaborarea concluziilor şi sugestiilor studentului referitoare la practică, elaborarea raportului de
practică, sintetizarea materialelor pentru teza de licenŃă.
6.3. Studierea şi analiza resurselor Bursei de Valori şi activitatea privind atragerea acestora
2
La capitolul dat practicantul trebuie să studieze şi să-şi completeze cunoştinţele privitor la:
● capitalul social al BVM: ordinea formării, structura, destinaţia, aporturi la
capitalul social, majorarea capitalului social, plasarea acţiunilor emisiilor suplimentare,
reducerea capitalului social etc.;
● capitalul de rezervă: ordinea formării, structura, destinaţia;
● fondul de garanţie: cerinţe, ordinea formării, structura, scopurile formării şi
alimentării fondului de garanţie şi utilizarea mijloacelor lui;
● aprecierea mărimii capitalului social, capitalului propriu şi a fondului de garanţie din
punct de vedere al corespunderii cerinţelor actelor legislative şi normative, Statutului şi
Regulilor Bursei;
● reflectarea în evidenţă a formării şi mişcării mijloacelor fondurilor enumerate.
2
● modalităţile de supraveghere a corectitudinii şi perfectării la timp a tranzacţiilor
efectuate de agenţii companiilor de brokeri a Bursei prin intermediul sistemului
automatizat integrat de tranzacţionare (SAIT);
● procedura de clasificare a gradului de responsabilitate pentru încălcările admise şi
aplicarea sancţiunilor Membrilor BVM;
● modul de aplicare a sancţiunilor;
● cazurile concrete de aplicare a sancţiunilor Membrilor BVM şi Agenţilor de Bursă.
2
● legislaţia în vigoare cu privire la piaţa valorilor mobiliare.
2
participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, activitatea de
autoreglementare a organizaţiilor în domeniile enumerate;
● participă la examinarea materialelor ce ţin de acordarea licenţelor;
● participă la recepţionarea, generalizarea şi analiza dărilor de seamă
financiare şi specializate ale participanţilor profesionişti;
● studiază modalităţile de efectuare a controlului circulaţiei valorilor mobiliare pe
piaţa secundara şi tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa bursieră şi extrabursieră;
● studiază mecanismul înregistrării ofertelor tender pe piaţa valorilor mobiliare;
● participă la examinarea materialelor ce ţin de reorganizarea participanţilor profesionişti
pe piaţa valorilor mobiliare;
● studiază modalitatea de: ţinere a registrului participanţilor profesionişti pe piaţa
valorilor mobiliare, eliberarea, suspendarea şi retragerea licenţelor pentru activitatea
profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare, etc.
2
● metode de informarea a publicului şi participanţilor pe piaţa valorilor mobiliare privind
activitatea pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu legislaţia respectivă;
● conţinutul dărilor de seama economico-financiare şi specializate ale participanţilor
la piaţa valorilor mobiliare.
REZULTATE
Întocmirea raportului
Darea de seamă (Raportul) a rezultatelor practicii se alcătuieşte pe fiecare capitol aparte. Ea se
elaborează pe parcursul desfăşurării practicii, iar după expirarea acesteia este prezentată pentru control
şi confirmare conducătorului practicii din partea întreprinderii, apoi la catedră, unde va fi aprobată de
coordonatorul ştiinţific.
În darea de seamă trebuie să fie oglindite detaliat toate capitolele respective, de asemenea ea
trebuie să conţină calcule şi material concret despre activitatea întreprinderii, referiri la legislaţia în
vigoare, regulamente, instrucţiuni.
Raportul trebuie să conţină:
● foaia de titlu (anexa 1);
2
● ordinul întreprinderii despre admiterea studentului la practică cu indicarea
conducătorului din partea întreprinderii;
● planul tematico-calendaristic al practicii de specialitate cu notiţe despre îndeplinirea lui;
● conţinutul propriu-zis;
● jurnalul de practică;
● avizul conducătorului practicii din partea întreprinderii (semnătura căruia este
confirmată prin ştampilă).
2
tabel. În mod obligatoriu este necesar de reflectat unităţile de măsură. Dacă tabelul este prezentat pe
două sau mai multe pagini, pe prima pagină se indică denumirea coloanelor respective şi numerotarea
acestora, iar pe fiecare pagină următoare se va menţiona „Continuarea tabelului". Denumirea
coloanelor nu se repetă, ci se indică doar numărul acestora. Schemele şi diagramele se numerotează cu
cifre arabe amplasate sub ele.
Formulele matematice se numerotează în cadrul fiecărui paragraf cu cifre arabe în modul
următor: prima parte a numărului coincide cu numărul paragrafului, iar a doua corespunde numărului
de ordine al formulei în cadrul paragrafului. Semnificaţia simbolurilor utilizate se prezintă sub
formulă în ordinea în care ele urmează. Explicaţia la fiecare simbol se face într-o poziţie nouă, prima
începând cu cuvântul „unde".
În raportul de practică unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu 5 mii
lei, 100 mii decalitri etc.
Toate cuvintele în raport se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine
cunoscută (kg, m, etc). Noţiunile care se repetă pot fi înscrise folosind abreviaturile respective, de
exemplu, Societatea pe acţiuni (S.A.), Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.). În acest scop
se procedează astfel: prima denumire, în mod obligatoriu, se scrie deplin, iar în paranteze -
abreviatura. Întrebuinţarea ulterioară a noţiunii respective în raport va fi prin abreviere.
Raportul de practică în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul ştiinţific cu
indicarea datei.
Pe pagina următoare după partea textuală a tezei se prezintă bibliografia, în care sursele
bibliografice se grupează astfel (anexa 2):
2. Acte legislative şi normative (legile Republicii Moldova, hotărârile Guvernului Republicii
Moldova, regulamentele), materialele instructive şi metodice, culegeri statistice.
3. Literatura de specialitate (manuale, monografii, broşuri).
4. Ediţii periodice (reviste, culegeri de articole etc).
Lista manualelor, monografiilor, broşurilor se expune, în mod obligatoriu, în ordinea alfabetică
cu indicarea numelui şi prenumelui autorului, denumirii lucrării, locului şi denumirii editurii, anului
editării şi numărului de pagini.
Fiecare element al sursei bibliografice trebuie separat de elementul următor printr-un semn de
punctuaţie (punct, liniuţă etc).
Exemplu. „Contabilitate financiară"/ aut. A. Nederiţa, V. Bucur, V. Ţurcanu....; ASEM - Ed. a I-
a , revăz. şi completată.- Chişinău, ACAP, 2003- 640 p.
În cazul în care drept sursă bibliografică serveşte un articol dintr-o revistă, descrierea va include
numele şi prenumele autorului, denumirea articolului şi revistei, anul editării, numărului revistei şi
numerele paginilor pe care este expus articolul.
Exemplu. Ion Sturzu, Ala Litovcenco. Aspecte fiscale noi privind stimularea înfiinţării planurilor
viticole - taxa pentru revitalizarea viticulturii // Contabilitate şi audit, 2006, nr. 7, p. 21-23.
Anexele la raportul de practică se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă începe pe
o pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de exemplu,
Anexa 1). Fiecare anexă va fi întitulată reieşind din conţinutul ei.
EVALUAREA
Darea de seamă, avizată pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie susţinută,
conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţă comisiei desemnate
de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM. Stagiile de specialitate se creditează distinct
şi se finalizează prin evaluare – cu notă.
Studenţii care nu v-or susţine pozitiv darea de seamă a practicii de specialitate nu v-or fi admişi
la examenele de stat şi la susţinerea tezei de licenţă.
2
Evaluarea stagiilor de practică se realizează pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestora, dar şi
la finalizarea lor în baza obiectivelor activităţii studentului-stagiar, determinate de funcţia exercitată în
instituţia desemnată ca bază de practică.
Evaluarea curentă, pe durata practicii, se efectuează de către coordonatorul practicii de la catedra
de specialitate împreună cu reprezentantul bazei de practică.
În aprecierea rezultatelor practicii de specialitate se va ţine cont de:
● organizarea şi realizarea eficientă a lucrărilor practice programate;
● nivelul şi calitatea executării sau coordonării operaţiunilor consemnate în programul
practicii de specialitate;
● participarea activă la diverse proiecte de dezvoltare a entităţii economice de efectuare a
stagiului de practică la care a fost repartizat studentul-stagiar;
● logica întocmirii raportului cu privire la efectuarea practicii de specialitate;
● comportamentul profesional al studentului-stagiar în cadrul entităţii economice în perioada
realizării stagiului de practică.
Evaluarea finală a practicii de specialitate va fi efectuată de către o comisie constituită din:
1. coordonatorul practicii în cadrul facultăţii;
2. coordonatorul practicii de la catedra de specialitate;
3. reprezentantul instituţiei desemnată bază de practică (după posibilitate).
2
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE LICENŢĂ
La nivel de aplicare:
● cercetarea modului de organizare analizei economico-financiare la o întreprindere concretă;
● analiza şi generalizarea documentelor primare şi centralizatoare, datelor statistice şi
contabile din activitatea unei întreprinderi concrete;
● selectarea şi analizarea materialele teoretice şi practice pe problema cercetată;
● dezvoltarea capacităţii de a gestiona timpul la diferite etape ale cercetării,
● perfecţionarea abilităţilor de dirijare a procesului de însuşire a cunoştinţelor: clar, logic,
sistematic;
● dezvoltarea capacităţii de a face concluzii, de a pregăti scheme sintetice ale conţinutului
materialului de cercetat,
● evaluarea abilităţilor de aplicare eficientă a diferitor metode de cercetare.
La nivel de integrare:
● sistematizarea opiniilor diferitor autori privind problemele abordate în teză şi formularea
propunerilor proprii ale studentului;
● elaborarea recomandărilor privind perfecţionarea sectorului examinat;
● implementarea capacităţii de a formula clar şi concis întrebările şi de a corecta, aprecia
răspunsurile la aceste întrebări, de a verifica şi evalua corectitudinea concluziilor efectuate
şi a rezultatelor obţinute.
CONŢINUT
2
● va solicita prelungirea termenului de efectuare a practicii de licenţă, în cazul nerealizării
obiectivelor studentul-stagiar;
● va asigura, de comun acord cu Secţiei Dezvoltare curriculară şi evaluare, condiţiile de
realizare a practicii de licenţă;
● va repartiza, împreună cu decanatul facultăţii, studenţii în unităţile desemnate ca bază de
practică;
● va organiza conferinţa de totalizare a rezultatelor practicii de licenţă şi evaluarea finală a
activităţii studentului-stagiar realizată pe parcursul practicii.
2
● să aleagă bazele de efectuare a stagiului de practică din numărul unităţilor cu care sînt încheiate
contracte de colaborare;
● să beneficieze de condiţii corespunzătoare la locul de desfăşurare a stagiului de practică
(resurse materiale, informaţionale etc.);
● să beneficieze de ajutor metodic şi îndrumare din partea administraţiei entităţii economice în
care a fost repartizat la practică, a mentorilor din partea agentului economic de aplicaţie, a
colaboratorilor Secţiei Dezvoltare curriculară şi evaluare, a coordonatorului practicii de licenţă
la facultate, a coordonatorului de la catedrele de specialitate;
● să realizeze numai sarcinile şi dispoziţiile incluse în programul de practică elaborat de
catedrele de specialitate şi aprobat de consiliul profesoral al facultăţii respective;
● să beneficieze de prelungirea termenului de realizare a practicii de licenţă în cazul în care se
invocă motive întemeiate ce au creat impedimente în realizarea prevederilor actualului
regulament. În acest caz studentul-stagiar va solicita, printr-un demers adresat decanatului,
prelungirea practicii, indicînd motivul, iar decanatul, cu acordul Secţiei Dezvoltare curriculară
şi evaluare, va emite un ordin suplimentar.
SARCINI
● tema aleasă pentru cercetări trebuie să fie actuală atît pentru întreprinderea/ instituţia în baza
materialelor căreia se realizează investigaţiile, cît şi pentru economie în general;
● să selecteze şi să analizeze aspectele teoretice şi materialele practice la tema cercetată;
● să elaboreze propuneri şi recomandări argumentate ştiinţific, care să prezinte importanţă
aplicativă pentru domeniul studiat;
● să întocmească planul tezei de licenţă şi să-l prezinte spre examinare conducătorului ştiinţific;
● la finele practicii studenţii vor fi în stare: să cunoască şi să utilizeze diferite metode ale
cercetării: analiză, sinteză, modelare, simulare, etc.;
● să expună în formă scrisă rezultatele obţinute în conformitate cu planul şi cerinţele înaintate faţă
de conţinutul şi perfectarea tezei de licenţă;
● să ia în considerare recomandările conducătorului ştiinţific;
● să prezinte la catedră în termenele stabilite teza de licenţă definitivată;
● să pregătească un raport succint asupra experienţei acumulate şi a rezultatelor obţinute pe
parcursul stagierii de practică şi să-l expună la susţinerea preventivă a tezei de licenţă din cadrul
catedrei.
2
REZULTATE
Ca rezultat a efectuării practicii de licenţă, studentul va elabora proiectul tezei de licenţă în baza
„Indicaţiilor metodice privind elaborarea şi susţinerea tezei de licenţă pentru studenţii specialităţii
"Finanţe şi Bănci”.
Elementele structurale ale proiectului tezei de licenţă, elaborare ca rezultat a efectuării practicii
de licenţă sunt următoarele:
1. Foaia de titlu.
2. Cuprinsul (cu indicarea primelor pagini ale tuturor elementelor tezei).
3. Introducerea.
4. Partea de bază – 2-3 capitole.
5. Încheierea.
6. Bibliografia.
7. Anexele.
Numărul capitolelor depinde de substanţa problematicii care decurge din titlul lucrării şi se
stabilesc în funcţie de conceptul cadrului îndrumător şi de modul în care autorul l-a acceptat
amplificat, perfecţionat şi realizat.
Recomandăm ca repartizarea pe capitole a lucrării să circumscrie părţi specifice problematicii
sau delimitabile ale acesteia, cu forme şi manifestări care ar asigura, în general, repartizarea relativ
echitabilă (ca volum al tratării problematicii) pe capitole.
În primul capitol, ca regulă, se expun aspectele teoretice ale temei cercetate. Se analizează
fenomenul supus cercetării prin prisma diferitor opinii ale unor şcoli, curente, autori. Dacă există
diferite păreri ale savanţilor asupra unei probleme ce ţine de tema lucrării sau se cunosc mai multe căi
de soluţionare a acestora, studentul trebuie să-şi expună poziţia, argumentându-şi punctul de vedere,
care poate coincide cu unul deja citat sau poate fi original. În acest caz, argumentarea trebuie să fie
completă, axată pe suportul bazei teoretice şi dovezilor practice şi poate avea continuitate în capitolele
doi şi trei.
Principalul rol al primului capitol constă în determinarea (indicarea, formularea) bazelor
teoretice şi metodologice de soluţionare a problematicii cercetate în lucrare şi redarea conţinutului
acesteia în conformitate cu planul propus.
Capitolul întâi serveşte drept punct de reper pentru cercetarea materialului practic în
următoarele capitole, care trebuie să aibă o continuitate logică a celui teoretic. Capitolul se poate
încheia cu concluzii sau scurte generalizări cu privire la subiectul cercetat. Volumul capitolului -
aproximativ 15-20 pagini.
Capitolul doi este rezervat analizei obiectului de cercetare al temei proiectului de licenţă.
Analiza şi aprecierea stării fenomenului supus cercetării se execută în baza datelor, materialelor
adunate şi selectate în cadrul practicii de licenţă, din sursele bibliografice, materialelor de la locul de
practică. În aprecierea subiectului analizat în lucrare acesta trebuie racordat la cerinţele şi problemele
abordate în actele normative, legislative şi de program. Este necesară de asemenea determinarea
importanţei problematicii cercetate (temei tezei de licenţă) pentru activitatea economică a
întreprinderii, a unei sau altei unităţi investiţionale sau a economiei în ansamblu. În acest capitol este
binevenită analiza comparativă a practicilor aplicate în diferite ţări.
Anterior analizei, la începutul capitolului doi, este necesar de a se efectua o succintă analiză
economico-financiară a obiectului (fenomenului) cercetat pe baza materialelor selectate, de a evidenţia
rolul şi locul acestuia pe pieţele externă şi internă.
În subcapitolele (paragrafelele) capitolului doi se analizează materialele metodice, normative, cadrul
legislativ, instrucţiunile cu privire la problematica abordată utilizate în activitatea unei sau altei
instituţii investiţionale sau întreprinderi, precum şi instrumentele aplicate. Se supun analizei şi
experienţele practice ce ţin de obiectul cercetării, evoluţia în dinamică a indicatorilor ce-l
2
caracterizează. În cadrul aceluiaşi capitol se scot în evidenţă factorii care au influenţă asupra stării
obiectului cercetat.
Autorul trebuie să aprecieze nivelul de dezvoltare al obiectului cercetat, să determine carenţele
şi căile de lichidare a acestora. Concluziile capitolului doi trebuie să fie în concordanţă cu conţinutul
acestuia. Volumul capitolului – circa 20-25 pagini.
În capitolul trei se examinează măsuri concrete, metode si căi de îmbunătăţire (perfecţionare) a
problematicii studiate şi cercetate pe parcursul lucrării.
Este recomandabil ca propunerile executantului tezei de licenţă să fie fondate şi argumentate, după
posibilităţi, prin calcularea eficienţei economice şi suplimentate cu descrierea posibilelor îmbunătăţiri
sociale care se vor evidenţia în rezultatul realizării acestor propuneri, măsuri, recomandări. Gradul de
prelucrare a propunerilor şi recomandărilor caracterizează nivelul de pregătire a studentului pentru
activitatea profesională sinestătătoare. Concluziile la capitolul trei, ca regulă, au valenţe mai mari.
Volumul capitolului – 15-20 pagini.
Considerăm contraindicat procedeul de concentrare a concluziilor la finalul lucrării, fapt ce ar
duce, în mod artificial, la o dispersare a concluziilor de la locul unde au fost generate în baza
temeiurilor teoretice şi practice tratate la moment.
Amînarea concluziilor respective ar diminua calităţile reale ale lucrării prin implicaţia unei
discontinuităţi şi prin îngreunarea urmăririi pe parcurs şi aprecierii în ansamblu.
Introducerea trebuie să anticipeze lucrarea ca expunere, dar să urmeze acesteia ca perioadă de
efectuare. Astfel, autorul va putea prezenta în introducere aspectele ce nu şi-au găsit locul în conţinutul
lucrării. Considerăm că introducerea nu este un pretext de a relata ceva, dar nici o formalitate - ea
trebuie să conţină o funcţionalitate proprie.
Introducerea presupune fundamentarea actualităţii temei, necesităţii subiectului supus
studiului, obiectivele propuse etc. în câteva pagini (2-3).
Încheierea, ca parte finală a proiectului tezei de licenţă, trebuie să conţină pe 1-2 pagini
aportul studiului efectuat şi prezentat în lucrare şi evoluţia fenomenului cercetat, astfel încheierea va
demonstra, prin formularea concisă şi selectivă a raportului ştiinţific exprimat în teză, capacitatea de
sinteză a candidatului.
2
Tabelele în text se numerotează în partea dreaptă (fără simbolul „nr."). Numerele tabelelor se
atribuie în ordine crescândă în cadrul fiecărui capitol. De exemplu, capitolul 2, tabelul 1, numărul se
atribuie – Tabelul 2.1. Denumirea tabelelor reflectă conţinutul generalizat al datelor prezentate în
tabel. În mod obligatoriu este necesar de reflectat unităţile de măsură. Dacă tabelul este prezentat pe
două sau mai multe pagini, pe prima pagină se indică denumirea coloanelor respective şi numerotarea
acestora, iar pe fiecare pagină următoare se va menţiona „Continuarea tabelului". Denumirea
coloanelor nu se repetă, ci se indică doar numărul acestora. Schemele şi diagramele se numerotează cu
cifre arabe amplasate sub ele.
Formulele matematice se numerotează în cadrul fiecărui paragraf cu cifre arabe în modul
următor: prima parte a numărului coincide cu numărul paragrafului, iar a doua corespunde numărului
de ordine al formulei în cadrul paragrafului. Semnificaţia simbolurilor utilizate se prezintă sub
formulă în ordinea în care ele urmează. Explicaţia la fiecare simbol se face într-o poziţie nouă, prima
începând cu cuvântul „unde".
În proiectul tezei de licenţă unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu
5 mii lei, 100 mii decalitri etc.
Toate cuvintele în proiect se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine
cunoscută (kg, m, etc). Noţiunile care se repetă pot fi înscrise folosind abreviaturile respective, de
exemplu, Societatea pe acţiuni (S.A.), Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.). În acest scop
se procedează astfel: prima denumire, în mod obligatoriu, se scrie deplin, iar în paranteze -
abreviatura. Întrebuinţarea ulterioară a noţiunii respective în raport va fi prin abreviere.
Proiectul tezei de licenţă în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul
ştiinţific cu indicarea datei.
Pe pagina următoare după partea textuală a tezei se prezintă bibliografia, în care sursele
bibliografice se grupează astfel (anexa 2):
3. Acte legislative şi normative (legile Republicii Moldova, hotărârile Guvernului Republicii
Moldova, regulamentele), materialele instructive şi metodice, culegeri statistice.
5. Literatura de specialitate (manuale, monografii, broşuri).
6. Ediţii periodice (reviste, culegeri de articole etc).
Lista manualelor, monografiilor, broşurilor se expune, în mod obligatoriu, în ordinea alfabetică
cu indicarea numelui şi prenumelui autorului, denumirii lucrării, locului şi denumirii editurii, anului
editării şi numărului de pagini.
Fiecare element al sursei bibliografice trebuie separat de elementul următor printr-un semn de
punctuaţie (punct, liniuţă etc).
Exemplu. Potolea Gh., Hossu M. Efecte de comerţ, hârtiile de valoare şi mecanismele bursiere
în economia de piaţă. - Cluj-Napoca: Editura ARDEALUL, 1992. - 124 p.
În cazul în care drept sursă bibliografică serveşte un articol dintr-o revistă, descrierea va include
numele şi prenumele autorului, denumirea articolului şi revistei, anul editării, numărului revistei şi
numerele paginilor pe care este expus articolul.
Exemplu. Ion Sturzu, Ala Litovcenco. Aspecte fiscale noi privind stimularea înfiinţării planurilor
viticole - taxa pentru revitalizarea viticulturii // Contabilitate şi audit, 2006, nr. 7, p. 21-23.
Anexele la proiectul tezei de licenţă se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă
începe pe o pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de
exemplu, Anexa 1). Fiecare anexă va fi întitulată reieşind din conţinutul ei.
EVALUAREA
2
Proiectul tezei de licenţă, avizat pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie
susţinut, conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţă comisiei
desemnate de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM. Stagiile practicii de licenţă se
creditează distinct şi se finalizează prin evaluare – cu calificativul admis/respins.
Studenţii care nu v-or susţine pozitiv practica de licenţă nu v-or fi admişi la examenele de stat şi
la susţinerea tezei de licenţă.
Evaluarea stagiilor de practică se realizează pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestora, dar şi
la finalizarea lor în baza obiectivelor activităţii studentului-stagiar, determinate de funcţia exercitată în
instituţia desemnată ca bază de practică.
Evaluarea curentă, pe durata practicii, se efectuează de către coordonatorul practicii de la catedra
de specialitate împreună cu reprezentantul bazei de practică.
În aprecierea rezultatelor practicii de licenţă se va ţine cont de:
● organizarea şi realizarea eficientă a lucrărilor practice programate;
● nivelul şi calitatea executării sau coordonării operaţiunilor consemnate în programul
practicii de licenţă;
● participarea activă la diverse proiecte de dezvoltare a entităţii economice de efectuare a
stagiului de practică la care a fost repartizat studentul-stagiar;
● logica întocmirii proiectului cu privire la efectuarea practicii de licenţă;
● comportamentul profesional al studentului-stagiar în cadrul entităţii economice în perioada
realizării stagiului de practică.
La finele practicii, se face totalizarea rezultatelor practicii printr-o prezentare şi susţinere
preventivă a tezei de licenţă la o comisie din cadrul catedrei de Finanţe şi Bănci.
Studentul absolvent prezintă la sfârşitul practicii teza de licenţă elaborată.
Se realizează astfel, o pregătire superioara a studentului si economistului în general,
asigurandu-i-se pregătirea teoretică şi practică în sfera fenomenelor specifice domeniului financiar-
bancar în economia de piaţă, precum şi formarea unor raţionamente logice şi abilităţi de cercetare.
2
VI. BIBLIOGRAFIE
2
32. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor, Nr. 633-XV din 15.11.2001. Data
ultimei modificări 05.02.2004.
33. Legea RM privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, Nr. 575-XV
din 26.12.2003.
34. Legea cu privire la gaj, Nr.449-XV din 30.07.2001. Data ultimei modificări 21.11.2003.
35. Legea cu privire la leasing, Nr. 731 din 15.02.1996. Data ultimei modificări 13.06.2003.
36. Legea cu privire la franchising, Nr.1335-XIII din 01.10.1997. Data ultimei modificări
13.06.2003.
37. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, Nr. 199-XIV din 18.11.1998. Data ultimei
modificări 05.02.2002.
38. Codul Fiscal, Nr.1163-XIII din 24.04.1997. Data ultimei modificări 06.02.2004.
39. Codul vamal. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000.
40. Clasificaţia bugetara. Hotărârea Parlamentului RM privind clasificaţia bugetara Nr.969-XlII
din 24 iulie 1996.
41. Cu privire la indexarea pensiilor, Hotărârea Guvernului RM, Nr. 278 din 22 martie 2004.
42. Privind politica monetară şi valutară a BNM pentru anii respectivi, Hotărîri ale BNM.
43. Despre aprobarea Regulamentului cu privire la efectuarea reviziilor economico-financiare,
Hotărârea Guvernului RM Nr. 253 din 10.03.2003. Data ultimei modificări 11.09.2003.
44. Hotărâre a CNVM cu privire la modul de acordare şi retragere a licenţelor pentru activitatea pe
piaţa valorilor mobiliare, nr. 12/1 din 28.10.1999.
45. Hotărârea CNVM cu privire la aprobarea actelor normative privind activitatea de brokeraj şi
dealer, nr. 48/7 din 17.12.2002.
46. Hotărâre cu privire la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei, nr. 17/5 din 19 mai
2000.
47. Regulamentul cu privire la aplicarea TVA, din 01.11.1999. Scrisoare instructivă ale
Ministarului Finanţelor Republicii Moldova.
48. Adochiţei M., Adochiţei A. „Finanţele întreprinderii in economia de piaţă.” - Piatra Neamţ:
Tipografia Mitrea, 1993.
49. Adochiţei M., Antoniu N.”Finanţele întreprinderilor.” - Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., 1993.
50. Basno Cezar. „Monedă şi Credit.” Vol. II- Bucureşti: A.S.E., 1991.
51. Basno Cezar. „Monedă şi Credit.” Vol. III - Bucureşti: A.S.E., 1991.
52. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin. „Monedă, Credit, Bănci.” - Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, R.R., 1994.
53. Balanescu Rodica, Balanescu Florin, Moldovan Elena. „Sistemul de impozite.” - Bucureşti:
Editura Economică, 1994.
54. Balanescu Rodica, Codreanu Carmen. „Taxa pe valoarea adăugată.” - Bucureşti: Editura
AGER-Economistul, 1993.
55. „Băncile şi relaţiile economice de piaţă” (partea I) / Coordonatori: C.Bulhac, V.Valeico,
P.Petrusin. - Chişinău: Editura „GOLVO", 1994.
56. Bistriceanu Gheorghe, Ana Gheorghe. „Finanţe.” - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., 1995.
57. Boulescu Mircea, Chita Marcel. „Control financiar şi expertiza contabilă.” - Craiova: Editura
MONDO - EC, 1992.
58. Bran Paul. „Relaţii financiare şi monetare internaţionale.” - Bucureşti: Editura Economică,
1995.
59. Dardac Nicolae, Vasilescu Eugen. „Monedă şi Credit.” Vol. I. - Bucureşti: A.S.E.; 1992
60. „Dicţionar de asigurări”, Coordonator: prof.univ. dr. Gh. D. Bistriceanu. - Bucureşti: Editura
Ştiintifică, 1991.
2
61. „Dicţionar de relaţii economice internaţionale” / Coordonatori: prof. univ. Dr. Gheorghe
Marin, prof.univ. dr. Alexandru Puiu. - Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1993.
62. Drenuţa Emilian. „Administrarea veniturilor bugetului public.” - Bacău: Editura Agora, 1991.
63. Drenuţa Emilian, Neamţu Gheorghe. „Bugetul public.” - Bacău: Editura Agora, 1992.
64. Drenuţa Emilian, „Trezoreria finanţelor publice.” - Bacău: Editura Agora, 1994.
65. Gliga loan. „Dreptul finanţelor publice.” - Bucureşti: Editura didactică şi Pedagogică, R.A.,
1992.
66. „Finanţe publice” / Coordonator prof.univ. dr. Iulian Văcărel. - Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., 1992.
67. „Finanţe - monedă „/ Coordonator: prof.univ. dr. Maria Bodnar. - Bucureşti, A.S.E., 1995.
68. Kiriţescu Costin C. „Relaţii valutar-financiare internaţionale.” - Bucureşti: Editura Ştiinţifică si
Enciclopedică, 1978.
69. Matei Gheorghe. „Finanţe generale.” - Craiova: Editura MONDO-EC., 1994.
70. „Monedă, credit, bănci” / Coordonator: prof.univ. dr. Cezar Basno. - Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., 1994.
71. Negruş Mariana. „Tehnici de calcul valutar-financiare.” - Bucureşti: Editura Militară, 1992.
72. „Preţuri si tarife” / Coordonator: prof.univ. dr. Tatiana Moşteanu. - Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., 2000.
73. Radu Vasile. „Monedă şi politică fiscală.” - Bucureşti: Editura URANUS, 1994.
74. „Relaţii valutar-financiare internaţionale” / Coordonator: conf. univ. dr. Paul Bran. -Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1990.
75. Stancu Ion. „Finanţe.” - Bucureşti: Editura Economică, 1996.
76. Toma Mihai. „Finanţe şi gestiune financiară.” - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., 1994.
77. Topciu Constantin. „Fiscalitatea.” Vol. I. - Bucureşti: A.S.E., 1992.
78. Şaguna Dan-Drosu. „Drept financiar şi fiscal.” - Bucureşti: Editura OSCAR PRINT, 1994
79. Vasilescu Eugen, Dardac Nicolae. „Monedă şi Credit.”Vol. II. - Bucureşti: A.S.E., 1991.
80. P.Halpern, "Finanţe manageriale" Editura Economică 1998.
81. Stancu, "Finanţe, Gestiune financiară", Bucureşti. -1997.
82. „Reforma agrară: Falimentul, analize, sinteze, comentarii,” ediţia a II-a; Chişinău 1999/ARA/.
83. Steve Robinson "Management financiar", Bucureşti: Teora 1999.
84. Teodora Vaşcu Barbu "Bugetul statului si agenţilor economici", Bucureşti, 1997.
85. Gh. Manolescu "Buget: abordare economică si financiară". Editura Economică. Bucureşti
1997.
86. Ioan Talpoş. "Finanţele României". Timişoara 1995.
87. T. Moşteanu. "Buget şi Trezorerie publică", Bucureşti 1997.
88. Emilian Drehuţa, Gheorghe Neamţu "Bugetul public şi contabilitatea unităţilor bugetare".
Editura Agora, 1997.
89. Stanislav Fotescu. ş.a. “Iniţiere în asigurări”, Chişinău, editura Policolor 2003.
90. Stanislav Fotescu “Eficienţa asigurărilor în Republica Moldova”, Chişinău 2001, editura
ASEM.
91. Iulian Văcărel, Florin Bercea “Asigurări şi reasigurări”, Bucureşti editura Expert 1998,
92. Marinică Dobrin, Paul Tănăsescu “Teoria şi practica asigurărilor: procedee manageriale în
economia asigurărilor”, Bucureşti 2002, editura Economica – 312 p.;
93. Ion Negoiţă “Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări”, Sibiu 2001, editura Etape.
94. Borgan Decebal Manole „Sistemul informaţional în societăţile de asigurare”, Filipeştii de Tîrg,
editura Antet, 2003.
95. Алексеев М. „ Рынок ценных бумаг” , Москва, Издательство Финансы и статистика,
1992.
2
96. Антонов Н.Г., Пессель М.А. «Денежное обращение, кредит и банки.», Москва,
Издательство Финстатинформ, 1995.
97. «Банки и рынок « (книга 1) Под общ. Ред. Булгака К.А., Валейко В.П., Петрушина П.А. ,
Кишинев, Издательство «БОЕВО», 1994.
98. Бункина М.К. «Деньги. Банки. Валюта.»: Учебное пособие, Москва, Издательство АО
«ДИС», 1994.
99. Валейко В.П., Примак А.Л.»Управление фондовым рынком (книга 1).», Кишинев,
Издательство РИВЦ, 1995.
100. Валейко В.П. и др. «Управление фондовым рынком (книга 2).», Кишинев, Издательство
РИВЦ, 1995 .
101. Валейко В.П. и др. «Управление фондовым рынком (книга 3).», Кишинев, Издательство
РИВЦ, 1995 .
102. «Денежное обращение и кредит при капитализме” Учебник / Под ред. Л.Н. Красавиной.
- 3-е изд., перераб. и доп., Москва, Издательство Финансы и статистика, 1989 .
103. «Деньги, кредит, банки: Справочное пособие» / Е.И. Кравцова, Б.С. Войтешенко, Е.И.
Кравцов и др., под общ.ред. Г.И. Кравцовой, Минск, издательство Меркаванне, 1994.
104. Долан Э.Дж. и др. «Деньги, банковское дело и денежно-кредитная политика» / Пер. с
англ. В. Лукашевича и др.; под общ. Ред. В. Лукашевича., Москва, 1991.
105. Камшибаев Р.А., Валейко В.П., Стратулат О.А., Камшибаев А.Р. «Инвестиция и расчеты
с ценными бумагами.», Алматы, издательство КИМЭП, 1994.
106. Макконнэл Кэмбэлл Р., Брю Стэнли Л. «Экономикс: Принципы, проблемы и политика: в
2-х томах 1,2.» , Москва, Издательство «Республика», 1992.
107. «Международные валютно-кредитные и финансовые отношения»/ Под ред. Д.э.н. проф.
Л.Н.Красавиной, Москва, издательство Финансы и статистика, 1994.
108. Нуриев P.M. « Деньги, банки и денежно-кредитная политика.», Москва, издательство
Финстатинформ, 1995.
109. «Общая теория денег и кредита»: Учебник / Под ред. Проф. Е.Ф. Жукова., Москва,
издательство ЮНИТИ, 1995.
110. «Общая теория финансов»: Учебник / Л.А. Дробозина, Ю.А. Константинова, Л.П.
Окунева и др.; под общ. Ред. Л.А. Дробозиной. - Москва, издательство ЮНИТИ, 1995.
111. « Банки и биржи», под общ.ред. Л.А. Дробозиной, Москва, издательство ЮНИТИ, 1995.
112. «Финансы и кредит»: Учебник / А.Ю. Казак и др.; Под ред. А.Ю. Казака., Екатеринбург,
издательство МП «ПИПП», 1994.
113. В.М. Родионова, Ю.Я. Вавилов, Л.И. Гончаренко и др. «Финансы», Москва,
издательство Финансы и статистика, 1995.
114. Дж. Ван Хорн «Основы финансового менеджмента».- 11-е издательство, Москова –
Санкт-Петербург-Киев, издательство Вильямс, 2003.
115. В. В. Ковалев «Введение в финансовый менеджмент», Москова, издательство Финансы
и статистика, 1999.
116. Бернар Коласс «Управление финансовой деятельностью предприятия», Москва,
издательство Финансы, 1997.
117. Юджин Ф. Бригхэм «Энциклопедия финансового менеджмента», Москова, издательство
Экономика, 1998
118. «Практикум по финансовому менеджменту», Москва, издательство «Перспектива»,
1998.
119. P. Брейли, С. Майерс «Принципы корпоративных финансов»,Москва , изд-во «Олимп-
бизнес»,1997.
120. Ульям Ф. Шарп «Инвестиции», Москва, 1997.
121. E.G. Стоянова «Финансовый менеджмент: теория и практика.», Москва, издательство
Перспектива, издание-3 , 1998.
2
122. «Финансовый менеджмент» под ред. Г. Б. Поляка, Москва, «Финансы» изд.
Объединение, 1998.
123. «Финансовое управление фирмой» под ред. В. И. Терехина, Москва, издательство «
Экономика», 1998.
124. Юджин Ф. Бригхэм, Луис Гапенски « Финансовый менеджмент», Санкт Петербург,
издательство «Экономическая школа», 1997 в 2-х томах.
125. Е.С. Стоянова, М.Г. Штерн «Финансовый менеджмент для практиков» Москва, изд-во «
Перспектива», 1998.
126. А.А. Гвозденко «Основы страхования», Учебник, Москва, издательство Финансы и
статистика 1998.
127. В.И. Рыбкин «Аудит страховых компаний», Москва, АО Финстатинформ 1995.
128. А.Н. Зубец «Страховой маркетинг», Москва, издательство АНКИЛ 1998.
129. Л.Г. Скамай «Страхование», Учебное пособие, Москва, издательствоИНТРА-М 2001.
130. А.П. Архипов, В.Б. Гомель «Основы страхового дела», Учебное пособие, Москва,
издательство Маркет ДС, 2002.
131. К.Е. Турбина «Теория и практика страхования», Учебное пособие, Москва, издательство
АНКИЛ , 2003.
132. Под редакцией профессора В.В. Шахова «Страхование», Москва, издательство АНКИЛ,
2002.
133. К.Е. Турбина «Тенденции развития мирового рынка страхования», Москва, издательство
АНКИЛ , 2000.
134. М.Н. Басаков «Страховое дело в вопросах и ответах», Ростов-на-Дону, издательство
Феникс, 1999.
135. Б.Ю.Сербиновский, В.Н.Гарькуша «Страховое дело», Ростов-на-Дону, издательство
Феникс, 2000.
Bibliografia suplimentară.
136. Banks / Volum 1. Washington, D.C. International Monetary Fund, 1992.
137. Banks / Volum 2. Washington, D.C. International Monetary Fund, 1994.
138. Banks / Volum 3. Washington, D.C. International Monetary Fund, 1995.
139. Brigham Eugene. Fundamentals of financial management / Seventh edition. The Druben Press,
1996
140. Financial Regulation. Washington, D.C.: The World Bank, 1992.
141. Frame works for Monetary Stability. - Washington, D.C.: International Monetary Fund, 1994.
142. Francois Deruel. Finances publiques / Dalloz. - Paris: 1977.
143. Improving'l Administration in Developing Gauntries. - Washington, D.C.: I.M.F. 1992.
144. Khan M.Y., Jain S. Theory and problems of Financial Management. - New Delhi: Ta'I
McGraw-hill Publishing Company Limited, 1993.
145. Klein Thomas. External Debt Management.-Washington, D.C.: The World Bank, 1994.
146. Musgrave Richard, Musgrave Reggy. Public Finance in Theory and Practice. Tourth Edition,
McGraw-Hill Company, New Yore, St.Louis. San-Francisco. 1984.
147. Newbery David, Stern Nicholas. The Theory of Taxation for Developing Countries / The
World Bank. Oxford University Press, 1987.
148. Pechman Joseph. Federal'l Policy / Fifth edition. - Washington, D.C.: The Brookings
Institution, 1987.
149. Pischke J.D. Von. Finance at the Frantier. - Washington, D.C., 1991.
150. Premchand. Public Expenditure Management / International Monetary Fund. Washington, D.C.
1993.
151. Tait Alan. Value Added'l. - Washington, D.C.: International Monetary Fund, 1988.
152. Tax Policy. - Washington, D.C.: International Monetary Fund, 1995.
153. Tax Policy in Development Countries. - Washington, D.C.: The World Bank 1991.
2
154. Accounting and finance for managers in insurance”, CII 1991
155. J. Cowan, „Lloyd’s regulatory requiremenrs”, CII, 1991
156. O.C.D.E. L’assurance et les services financiers. Tendances structurelles // Les Editions de
L’O.C.D.E, Paris 2001
157. www.mdl.net
158. www.infomerket.md
159. www.generali.ro
160. www.aiglife.ro
161. www.allinsurance.ru
162. www.ankil.ru
163. www.ins-forum.ru
164. www.cea.assur.org - Comite Europeen Des Assurances
2
Anexa 1
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
DARE DE SEAMĂ
privind efectuarea practicii de specialitate la
(denumirea întreprinderii____________________)
Conducător ştiinţific
Prenumele, numele _______________
Chişinău, 2010
2
Anexa 2
BIBLIOGRAFIE