Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VIRTUALIZARE
HARDWARE ŞI SOFTWARE
Lucrarea contine termeni in limba engleza ce nu au putut fi tradusi complet in limba romana
pentru a nu li se pierde sensul sau din cauza lipsei unui termen adecvat. In schimb am incercat sa
ofer o descriere amanuntita a unor termeni ce ar putea pune intr-o oarecare dificultate pe unii end-
useri ne-experimentati.
Tipuri de virtualizare
Virtualizare Hardware
Virtualizarea hardware sau platforma virtualizata se refera la crearea unei
masini virtuale care functioneaza ca un computer real cu un sistem de operare.
Software-ul executat pe aceste masini virtuale este separat de resursele hardware
existente. De exemplu, un computer care ruleaza MS Windows poate hosta o
masina virtuala care seamana cu un computer cu sistem de operare MAC OS X. Ca
urmare, software bazat pe MAC OS X poate fi rulat pe acea masina virtuala.
In virtualizarea hardware, termenul masina-host se refera la sistemul actual
pe care se realizeaza virtualizarea; termenul masina-guest se refera la masina
virtuala.
Diferite tipuri de virtualizare hardware includ:
1. Virtualizare completa
Consta intr-o simulare aproape completa a hardware-ului actual pentru a
permite software-ului, care deobicei consista intr-un sistem de operare guest, sa
ruleze nemodificat. Exemple: VirtualBox, Oracle VM, Virtual PC, VMware
workstation, VMware Server.
Virtualizare şi tehnologii de virtualizare
2
3. Virtualizare partiala
In virtualizarea partiala, incluzand virtualizarea spatiului de adresa, masina
virtuala simuleaza mai multe instante ale unui mediu virtual, in mod particular spatiul
de adrese, adica tot sistemul de operare nu poate rula in masina virtuala - ceea ce ar
insemna virtualizare completa – dar multe aplicatii pot rula. O forma cheie a
virtualizarii partiale este virtualizarea spatiului de adresa, in care fiecare masina
virtuala consta intr-un spatiu de adresa independent.
Virtualizarea partiala a fost un succes istoric catre virtualizarea completa.
4. Paravirtualizare
In paravirtualizare nu este simulat un mediu hardware; in schimb, programele
guest sunt executate in domeniile lor izolate ca si cum ar rula intr-un sistem separat.
Programele guest trebuie modificate specific pentru a rula in acest mediu.
Virtualizare software
containere, VE (virtual environments), VPS sau „jails”) pot arata ca un server real din
punctul de vedere al utilizatorului.
Virtualizarea la nivel de sistem de operare este folosita in medii de virtual
hosting, unde este folositoare la alocarea securizata de resurse hardware finite intre
un numar mare de utilizatori neincrezatori.
Virtualizarea aplicatiilor
Virtualizarea aplicatiilor este un termen umbrela care descrie tehnologii
software ce imbunatatesc portabilitatea, managementul si compatibilitatea aplicatiilor
izolandu-le de sistemul de operare existent pe care sunt executate. O aplicatie
complet virtualizata nu este instalata in sensul traditional, desi este executata ca si
cum ar fi. Aplicatia este pacalita la rulare, crezand ca interfera cu sistemul de
operare original si cu resursele manageriate de acesta, cand de fapt nu este.
Beneficii
Permite aplicatiilor sa ruleze in medii pentru care nu au fost construite (nu au
suport nativ). Exemplu WINE permite aplicatiilor MS windows sa ruleze pe Linux.
Poate proteja sistemul de operare si alte aplicatii de cod scris neatent sau
buggy.
Utilizeaza mai putine resurse decat o masina virtuala separata
Posibilitatea de a rula aplicatii incompatibile in acelasi timp
Permite aplicatiilor sa fie copiate pe medii portabile si apoi importate in alte
computere fara nevoia de instalare.
Limitari
Unele tipuri de software cum ar fi antivirusii sau aplicatiile care se ocupa de
schimbarea aspectului si a temelor vizuale (WindowsBlinds, StyleXp) prezinta
dificultati in a fi virtualizate.
Virtualizarea memoriei
In informatica, virtualizarea memoriei decupleaza resursele RAM-ul volatil de
sistemul individual din centrul de date si apoi aloca acele resurse intr-o memorie
virtuala comuna oricarui computer din cluster. Memoria comuna este accesata de
sistemul de operare sau de aplicatiile care ruleaza in sistemul de operare. Memoria
comuna distribuita poate fi apoi utilizata pe post de cache de mare viteza sau o
memorie de capacitate mare partajata pentru o aplicatie CPU sau GPU.
Beneficii
Imbunateste utilizarea memoriei prin partajarea resurselor reduse.
Mareste eficienta si reduce timpul de rulare pentru schimburi de date
intensive intre I/O
Virtualizare şi tehnologii de virtualizare
4
Micsoreaza latenta si permite accesul mai rapid decat alte solutii cum ar fi
SSD, SAN sau NAS.
Implementari
Integrare la nivelul aplicatiei
Integrare la nivelul sistemului de operare
Memoria Virtuala
In IT, memoria virtuala consta intr-o tehnica de a manageria memoria pentru
mai multe kernel-uri. Aceasta tehnica virtualizeaza arhitectura memoriei
computerului (cum ar fi RAM-ul sau unitatile de stocare pe disc), permitand unui
program sa fie creat dupa cum urmeaza:
- exista o singura memorie hardware si acest device virtual se comporta ca un
modul RAM
- programul are acces deplin la acest modul virtual de memorie RAM ca baza
pentru memorie de lucru continua (spatiu de adrese)
Sistemele pot avea un tabel de pagina pentru tot sistemul, un tabel de pagina
separat pentru fiecare aplicatie, un page table separat pentru fiecare segment, o
ierarhie de tabele de pagina pentru segmente mari sau o combinatie intre acestea.
Paging supervisor
Este partea sistemului de operare care creaza si manageriaza page tables.
Daca traducerea adresei hardware indica o eroare de tip "page fault exception",
paging supervisor acceseaza un spatiu de stocare secundar, returneaza pagina ce
contine adresa virtuala ceruta, aduce la zi tabelele de pagina pentru a reflecta
localizarea fizica a adresei virtuale ca apoi in final sa transmita mecanismului
dinamic de traducere a adresei sa reinitializeze cererea. Cand toata memoria fizica
este in utilizare, asa cum si este deobicei, paging supervisor trebuie sa elibereze in
spatiul primar de stocare pentru a retine pagina interschimbabila. Eliberand putina
memorie necesita aducerea la zi a tabelului de pagina pentru a-i transmite ca pagina
se afla intr-un spatiu de stocare secundar. Superviser-ul economiseste timp ne-
interschimband paginile deja existente in spatiul secundar de stocare.
Scopul principal este marirea sigurantei datelor, (mai ales in cazul serverelor
cu baze de date importante) sau a mariri vitezei, de exemplu un sistem care e folosit
la editare video, unde cantitatea de date ce trebuie prelucrata intr-un timp scurt este
foarte mare. RAID este folosit mai ales la servere dar poate fi folosit si pe statiile de
lucru obisnuite (calculatoare personale).
RAID este folosit la sistemele cu accesibilitate ridicată, unde este important ca
sistemul sa ruleze fara oprire. Folosind RAID, se poate schimba de exemplu un hard
disk stricat fara sa fie nevoie de oprirea sistemului.
Tipuri de RAID:
RAID0
Este cea mai performanta metoda de stocare RAID. Se
formeaza din hard disk de marimi egale, a caror capacitate de
stocare este insumata.
Avantaj: scrierea/citirea pe mai multe diskuri se face
simultan, marindu-se performanta totala a matricii.
Dezavantaj: lipsa redundantei, defectarea oricarui hard
disk ducela compromiterea intregii matrice, datele fiind astfel
pierdute.
RAID0 se foloseste atunci cand nu avem date importante
(o eventuala pierdere a lor sa nu fie o mare tragedie), dar dorim
o imbunatatire a vitezei sistemului.
RAID1
Daca se folosesc doua diskuri in RAID1 informatia va fi
stocata identic pe ambele hard diskuri, in oglinda. Oricare din ele
poate ceda, fara sa afecteze integritatea matricei. Dezavantaj:
performanta este afectata, deoarece scrierea/citirea se face
simultan, pe toate diskurile. Un alt dezavantaj este ca spatiul de
stocare este de jumatate din suma disk-urilor puse in mirroring.
Este nevoie de un numar par de disk-uri. De exemplu, daca
avem 2 hard diskuri de 500 GB fiecare puse in RAID1,
capacitatea totala pe care o putem memora este tot de 500GB,
deoarece datele sunt scrise simultan si identic pe ambele hard
diskuri.
Virtualizare şi tehnologii de virtualizare
8
RAID2
In RAID2 toate rotatiile discurilor
si viteza sunt sincronizate, iar datele
sunt scrise astfel incat fiecare bit
secvential este pe un hard-disk
separat. Paritatea codului Hamming
este calculata cu bitii corespondenti de
pe disk-uri si apoi stocata intr-o unitate
de disk separata. RAID2 poate
recupera datele in caz ca un disk cedeaza si poate repara datele corupte sau
paritatea atunci cand datele corespunzatoare unui bit corupt si paritatea sunt in stare
buna.
RAID5
Aceasta ofera redundanta de nivel
N+1, fiind viabil de la mai mult de 3 hard
disk-uri intr-o matrice. Scrierea informatiilor
de paritate se face pe toate diskurile, astfel
ca oricare dintre ele ar ceda, matricea
ramane intacta. Pentru un numar mare de
disk-uri este cea mai eficienta metoda,
capacitate de stocare este data de
(capacitatea unui disk)*(numarul de disk-uri
-1).
Evident, se pot face combinatii de mai multe RAID-uri intre ele, dar cele de
mai sus sunt cele mai utilizate.
RAID-ul poate fi facut la nivel hardware sau software.
RAID Hardware
Exista un controller hardware dedicat, ce inglobeaza toate functiile ce tin de
RAID.
Aceasta este solutia cea mai buna
deoarece controllerul contine unitati de
procesare separate, dedicate.
Controllerele SCSI sunt in totalitate
operate “hardware”. Este totusi nevoie
de un driver pentru functionarea lor.
Virtualizare şi tehnologii de virtualizare
9
Dezavantaj: pret mare. Insa cand siguranta datelor este importanta, este obligatorie
prezenta unui RAID Hardware.
RAID Software
Acesta se face folosind controllere clasice, IDE sau SCSI. Operatiunile de
utilizare si de administrare a hard diskurilor sunt facute de sistemul de operare,
procesorul sistemului avand o sarcina in plus. In Linux, RAID-ul Software are o
performanta foarte buna.
Virtualizarea desktop
Virtualizarea desktopului implica incapsularea si furnizarea de acces la un
sistem informatic complet sau intreg sistemul catre un sistem utilizator. Acest sistem
utilizator poate folosi o arhitectura hardware complet diferita decat cea folosita de
mediul desktop proiectat si de asemenea poate fi bazat pe un cu totul alt sistem de
operare.
Modelul de virtualizare desktop permite accesul masinilor virtuale pentru a
lasa mai multi utilizatori ai retelei sa mentina desktop-uri individualizate pe un singur
server sau computer central. Computer-ul central poate functiona intr-o rezidenta,
firma sau data center. Utilizatorii pot fi imprastiati din punct de vedere geografic, dar
de asemenea pot fi conectati la computer-ul central printr-un LAN, WAN sau internet.
Cel mai cunoscut software de virtualizare de acest tip este VMware, insa MS
ofera alternativa sa si anume Virtual Server.
BIBLIOGRAFIE: