Sunteți pe pagina 1din 42

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Cadastru,Geodezie şi Construcţii

Catedra Tehnologia Construcţiilor

TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR MONOLITE


ÎN CONDIŢII EXTREMALE

Îndrumar pentru lucrări de laborator

Chişinău
U.T.M
2007
Îndrumarul este adresat studenţilor specialităţii 582.1 „Construcţii
şi inginerie civilă”, formele de studii cu frecvenţă la zi şi cu
frecvenţă redusă.

Alcătuitor: conf. univ., dr. Oleg Cucu

Redactor responsabil: conf. univ., dr. Andrei Isac

Recenzent: conf. univ., dr. Victor Toporeţ

Redactor : Irina Enache


––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 21.02.07. Formatul hârtiei 60x84 1/16.
Hârtie ofset. Tipar Riso. Tirajul 150ex.
Coli de tipar 2,75 Comanda nr. 42
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068,Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

©U.T.M.,2007

2
LUCRAREA DE LABORATOR nr. 1

Tema: Adoptarea metodei optime de betonare a


construcţiilor monolite pe timp friguros

Scopul lucrării: analiza condiţiilor de executare a lucrărilor şi


adoptarea metodei optime de betonare, în funcţie de parametrii
mediului ambiant şi dimensiunile geometrice ale elementului
betonat.

1. Noţiuni teoretice
În construcţii, la realizarea elementelor monolite din beton şi
beton armat pe timp friguros se utilizează diverse metode de
execuţie. Scopul acestor metode constă în protejarea betonului în
curs de priză de îngheţ până la atingerea rezistenţei, pentru care
îngheţarea acestuia nu are urmări negative. Această rezistenţă se
numeşte critică. Valorile rezistenţei critice sunt prezentate în
tabelul A.1 din anexa prezentului îndrumar metodic.
Adoptarea metodei eficiente de betonare pe timp friguros se
efectuează în funcţie de temperatura mediului ambiant şi gradul de
masivitate al elementului betonat. Indicele cantitativ de apreciere a
masivităţii construcţiei se numeşte modul de suprafaţă şi se
determină cu relaţia:
S
Ms = (1.1)
V
unde Ms – modulul de suprafaţă al elementului, m-1;
S - suprafaţa prin care se produce transferul termic de
la elementul betonat în mediul ambiant, m2;
V – volumul elementului betonat, m3.
Recomandări privind condiţiile de utilizare a diverselor
metode de betonare a construcţiilor pe timp friguros sunt
prezentate în tabelul 1.1.

3
Tabelul 1.1
Recomandări privind domeniile de aplicare ale metodelor de
betonare a construcţiilor monolite pe timp friguros
Tipul Ms, Metode de întreţinere a betonului în
elementelor m-1 curs de priza
betonate
1 2 3
Fundaţii masive <3 1. Metoda „termosului”.
din beton şi beton 2.Metoda „termosului” cu
armat acceleratori de priză (pentru
temperaturi mai joase de -20 0C).
3.Utilizarea amestecului de beton cu
substanţe antigel (pentru temperaturi
mai joase de – 25 0C).
Fundaţiile 3-6 1. Metoda „termosului”.
clădirilor, 2.Metoda „termosului” cu
fundaţii pentru acceleratori de priză .
amplasarea 3.Utilizarea amestecului de beton cu
utilajelor, pereţi substanţe antigel.
masivi 4. Metoda „termosului fierbinte” sau
încălzirea periferică (pentru
temperaturi ale mediului ambiant
mai joase de – 15 0C)
Stâlpi, grinzi 6-10 1.Utilizarea amestecului de beton cu
(rigle), cadre, substanţe antigel.
planşee, pereţi 2.Încălzirea preventivă a
amestecului de beton.
3.Încălzirea artificială a betonului în
curs de priză (metodele: cu electrozi,
conductivă, în cofraje termoactive).
Pardoseli,pereţi 10-20 1. Încălzire cu electrozi.
compartimentări, 2. Încălzire cu saltele.
elemente subţiri 3.Utilizarea amestecului de beton cu
substanţe antigel (pentru pardoseli).

4
Continuarea tabelului 1.1.
1 2 3
Noduri, 20-100 1. Încălzire cu electrozi.
îmbinări ale 2. Metoda inductivă.
elementelor din 3. Utilizarea amestecului de beton cu
beton armat substanţe antigel ce nu provoacă
coroziunea oţel - betonului

2. Succesiunea executării lucrării


Fiecare student primeşte următoarele date iniţiale:
- temperatura mediului ambiant;
- tipul şi dimensiunile elementelor, ce urmează a fi
betonate.
În funcţie de datele iniţiale:
a) se termină volumul elementului betonat;
b) se determină suprafaţa prin care se produce transferul
termic de la elementul betonat în mediul ambiant;
c) se determină modulul suprafeţei (relaţia 1.1);
d) în funcţie de Ms şi temperatura mediului ambiant se
adoptă metoda optimă de protejare de îngheţ a
elementului realizat pe timp friguros (tabelul 1.1).

3. Prezentarea rezultatelor
În darea de seamă se prezintă schemele dimensionării
elementelor monolite, calculul parametrilor V, S, Ms şi
argumentarea metodei optime de protejare a betonului de îngheţ.
Rezultatele lucrării se prezintă în forma tabelară (tabelul 1.2)
Tabelul 1.2
Nr. Denumirea S, V, Ms, Metoda de protejare a
crt. elementului m2 m3 m-1 betonului de îngheţ
1
2
3

5
Bibliografie

1. N.C.M. F.02.03-2005. Executarea, controlul calităţii şi


recepţia lucrărilor din beton şi beton armat monolit, DCDT al
Republicii Moldova, Chişinău, 2005.
2. O. Cucu. Tehnologia construcţiilor monolite în condiţii
extremale. Îndrumar pentru elaborarea lucrării de an. Chişinău:
U.T.M, 2006.

LUCRAREA DE LABORATOR nr. 2

Tema: Influenţa temperaturilor negative şi vitezei vântului


asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale betonului
în curs de priză. Adoptarea izolaţiei termice adecvate
pentru protejarea betonului de îngheţ

Scopul lucrării: cercetarea şi analiza procesului de priză a


betonului pus în operă la temperaturi negative şi proiectarea unor
măsuri de protejare a acestuia prin termoizolarea elementului
betonat.
1. Noţiuni teoretice

În fizica moleculară apa este modelată cu un sistem de


molecule, ce se află concomitent în mişcare oscilatorie, de rotaţie şi
de translaţie. Odată cu micşorarea temperaturii se micşorează
energia internă a sistemului, mărindu-se probabilitatea apariţiei
unor centre de cristalizare în acesta. La temperatura de 0 0C şi
temperaturi mai joase apa trece în fază solidă, formându-se
conglomerate de molecule (H2O)12. Agregarea moleculelor
conduce la micşorarea activităţii apei în reacţiile chimice.
Îngheţând, apa se măreşte în volum cu 9% (densitatea gheţii
obţinute din apă curată este egală cu 0,917 g/cm3). Aceste
fenomene conduc la unele urmări negative pentru structura
betonului pus în operă pe timp friguros. În diapazonul de

6
temperaturi +5 0C – 0 0C încetineşte reacţia de hidratare a
cimentului. Pentru betoanele, preparate fără substanţe antigel, la
temperatura de 0 0C reacţia de hidratare încetează. La temperaturi
sub 0 0C, datorită măririi în volum a apei din beton, se produce
deteriorarea structurii pietrei de beton în curs de priză şi ca
consecinţă, se micşorează rezistenţa finală a betonului întărit.
Un alt factor ce poate avea o influinţă negativă pentru
rezistenţa finală a betonului pus în operă pe timp friguros este
viteza vântului. Mărirea vitezei vântului conduce la accelerarea
procesului schimbului de căldură dintre elementul betonat şi
mediul ambiant şi prin urmare, la micşorarea duratei de răcire a
betonului.
Esenţa proiectării lucrărilor de betonare pe timp friguros
constă în adoptarea unor măsuri eficiente (din punct de vedere
tehnologic şi economic) de protejare de îngheţ a betonului în curs
de priză, până la atingerea rezistenţei critice. Pentru elementele cu
Ms ≤ 6 m-1 una din metodele eficiente de protejare a elementelor
betonate la temperaturi negative este metoda „termosului”.
Adoptarea izolaţiei termice a elementului betonat pe timp friguros
se efectuează în baza relaţiei echilibrului termic, propusă de
savantul rus B.G. Scramtaev:

C b ⋅ ρ b (t b.i. − t b. f . ) + CE = 3,6 ⋅ K ⋅ M s ⋅ τ (t b.med . − t m.a. ) (2.1)

unde C b - căldura specială a betonului, C b = 1,05kJ / kg 0 C ;


ρ b - densitatea aparentă a betonului, kg/m3;
t b.i. - temperatura amestecului de beton la sfârşitul punerii în operă,
0
C;
t b. f . - temperatura finală a betonului, 0C;
C – dozajul de ciment la prepararea 1m3 de beton, kg/m3;
E – exotermia 1 kg de ciment în decursul timpului de întărire a
betonului, kJ/kg (este indicată în tabelul A.2 din anexa
îndrumarului);

7
K – coeficientul de transfer termic ale suprafeţelor cofrate sau
învelişului suprafeţelor necofrate, W/(m2.0C) ;
τ - durata răcirii betonului de la temperatura t b.i. până la
temperatura t b. f . , h;
t b.med - temperatura medie a betonului în decursul duratei răcirii, 0C.

2. Succesiunea executării lucrării

Fiecărui student i se repartizează un caiet de sarcini, ce


conţine următoarele date iniţiale:
- tipul, dimensiunile şi schema de armare a elementului
betonat;
- clasa betonului densitatea aparenţă a amestecului de
beton, marca cimentului şi dozajul pentru prepararea 1 m3
de amestec de beton;
- temperatura mediului ambiant şi viteza vântului la
punerea în operă şi în timpul prizei betonului (se
recomandă efectuarea calcului termotehnic pentru două
valori ale vitezei vântului);
- temperaturile, iniţială a amestecului de beton, în
momentul punerii în operă şi finală, la sfârşitul perioadei
de răcire;
- timpul în care betonul trebuie să atingă rezistenţa critică.
Este necesar de a proiecta termoizolaţia elementului betonat,
suficientă pentru protejarea betonului de îngheţ până la atingerea
rezistenţei critice.
Calculul termotehnic se efectuează conform următorului
algoritm:
1. Se determină volumul elementului betonat, m3.
2. Se determină suprafaţa prin care se produce transferul
termic de la elementul betonat în mediul ambiant, m2.
3. Se determină modulul suprafeţei elementului betonat, m-1.
4. Se determină temperatura sistemului „beton-armătură”,
0
C:

8
cb ⋅ ρ b ⋅ t b + C a ⋅ Pa ⋅ t a
t/ = (2.2)
C b ⋅ ρ b + C a ⋅ Pa

unde C a - căldura specifică a oţel-betonului, kJ(/kg 0C) (tabelul


A.3);
Pa - consumul de oţel-beton la 1 m3 de beton, kg/m3
(sortimentul barelor de oţel-beton este prezentat în tabelul A.4)
t a - temperatura oţel-betonului (se adoptă egală cu
temperatura mediului ambiant) 0C;
tb- temperatura amestecului de beton la punerea în operă, 0C.

5. Din tabelele A.5 şi A.6 se determină valoarea


temperaturii medii a betonului (tb.med.) pentru rezistenţa
betonului R =Rcrt şi timpul prizei τ = τ0, unde τ0 este
intervalul de timp, indicat în caietul de sarcini.
6. Din tabelul A.2 se determină valoarea exotermiei
cimentului E = f (tb.med, τ0, marca cimentului), kJ/kg.
7. Se determină coeficientul de transfer termic al
suprafeţelor de contact ale elementului betonat cu mediul
ambiant, W/(m2, 0C):

K calc. =
⎡C b ⋅ ρ b (t / − t b. f ) + C ⋅ E ⎤
(2.3)
⎡τ 0 ⋅ M s (t b.med . − t m.a. )⎤
8. Din tabelul A.6 (A.17) se adoptă termoizolaţia
suprafeţelor elementului pentru diferite valori ale vitezei
vântului în aşa mod ca să se satisfacă condiţia:

K calac ≥ K tab. , (2.4)

unde Ktab.- coeficientul de transfer termic a termoizolaţiei,


indicate în tabelul A.6.

9
9. Dacă Kcalc diferă cu mult de Ktab (din punct de vedere
economic Kcalc.≈1,1-1,15 Ktab.), grosimea stratului
termoizolant se determină cu relaţia:
⎡ 1 n
δ ⎤
δ iz = λiz ⎢ − ∑ ci ⎥ (2.5)
⎢ K calc i =1 λci ⎥

unde: λiz - coeficientul conductibilităţii termice a


0
termoizolaţiei adoptate, W/(m C), (se determină din tabelul
A.8);
δ ci - grosimea stratului i al cofrajului;
λci - coeficientul conductibilităţii termice a stratului i al
cofrajului, W/(m. 0C), (se determină din tabelul A.8).
3. Întocmirea dării de seamă

În darea de seamă a lucrării de laborator se includ:


- caietul de sarcini cu datele iniţiale;
- calculul termotehnic, conform algoritmului expus în p.2
al prezentei lucrări;
- concluzii privind adoptarea soluţiei optime de protejare a
betonului de îngheţ pentru diferite valori ale vitezei
vântului.
Bibliografie

1. N.C.M. F.02.03-2005. Executarea, controlul calităţii şi


recepţia lucrărilor din beton şi beton armat monolit, DCDT al
Republicii Moldova, Chişinău, 2005.
2. O. Cucu. Tehnologia construcţiilor monolite în condiţii
extremale. Îndrumar pentru elaborarea lucrării de an. Chişinău:
U.T.M, 2006.
3. Кузнецов Ю.П. Проектирование железобетонных
работ. Киев –Донецк, 1988.

10
LUCRAREA DE LABORATOR nr. 3

Tema: Cercetarea proprietăţilor betonului în curs de


priză, parcurs de curent electric

Scopul lucrării: determinarea experimentală a rezistenţei


electrice a betonului în curs de priză şi variaţia parametrilor
circuitului electric în funcţie de timp.

1. Noţiuni teoretice

La includerea amestecului de beton în circuitul electric prin


intermediul diferitor tipuri de electrozi, acesta, posedând rezistenţă
electrică, se încălzeşte. Faza lichidă a amestecului de beton
prezintă cu sine un electrolit, ce are o compoziţie şi concentraţie
variabilă în timp şi, prin urmare, o rezistenţă electrică variabilă. La
parcurgerea betonului în curs de priză de curent electric, se degajă
o cantitate de căldură conform legii lui Joule – Lenz, kJ:

Q = 3600 I 2 ⋅ R ⋅ τ (3.1)

unde I – intensitatea curentului, A;


R – rezistenţa circuitului electric, Ohm;
τ - intervalul de timp în care betonul este inclus în
circuitul electric, h.
Consumul 1 Kw h de energie electrică este echivalentă cu
cantitatea de căldură de 3617,57 kJ .
Rezistenţa electrică specifică ρ a betonului este variabilă în
timp. Pot fi identificate trei faze de variaţie a rezistenţei electrice.
În faza iniţială rezistenţa electrică specifică atinge valoarea ρiniţ.,
micşorându-se până la valoarea minimală ρmin în faza a doua. Acest
lucru se întâmplă din cauza majorării concentraţiei electrolitului în
faza lichidă a amestecului de beton la etapa iniţială, urmată de
stabilizarea concentraţiei în faza a doua. În faza a treia, din cauza

11
legării chimice şi evaporării parţiale a apei, rezistenţa electrică
specială se măreşte brusc, atingând valoarea maximă ρmax .

2. Utilaj şi echipamente pentru cercetări experimentale

Pentru cercetările experimentale ale proprietăţilor betonului


în curs de priză, parcurs de curent, se utilizează următoarele utilaje
şi echipamente:
- un fragment de perete din beton cu grosimea de 100 mm,
realizat în cofraj din lemn, pe suprafeţele de contact ale
cărui sunt aplicate electrozi din oţel cu suprafaţa de 0,004
m2;
- transformator electric de laborator – LATR-2;
- ampermetru pentru curent electric alternativ cu scara până
la 5A, cu clasa de precizie 0,5;
- voltmetru pentru curent electric alternativ cu scara până la
250V, clasa de precizie 1,0;
- riglă metalică cu lungimea de 50 cm;
- şubler cu scara de măsurare 0-250 mm;
- termometru de laborator cu scara de măsurare până la 100
0
C;
- ceas de laborator cu ac pentru măsurarea secundelor;
- amestec de beton sau o soluţie vâscoasă, ce modelează
amestecul de beton;
- cântar de laborator cu scara de măsurare până la 5-10 kg
cu precizia de măsurare până la 5g.
Pentru efectuarea lucrării de laborator se asamblează
următorul stand experimental (fig.3.1):

12
FRAGMENT DE PERETE
LATR-2

V
220V

Fig.3.1. Schema de principiu a standului experimental

Efectuarea experienţelor este permisă studenţilor numai după


un instructaj din partea cadrului didactic.

3. Succesiunea executării lucrării

Lucrarea constă din două părţi şi se efectuează în


următoarele etape:
a) determinarea experimentală a rezistenţei electrice
specifice a betonului;
b) determinarea parametrilor betonului inclus în circuit
electric.

3.1.Determinarea experimentală a rezistenţei electrice


specifice a betonului

Experimental ρ se determină din relaţia, Ohm . m:

R⋅S
ρ= (3.2)
l

13
unde S – suprafaţa de contact a electrodului periferic cu
betonul , m2;
l – grosimea elementului betonat (distanţa dintre
electrozi), m.
Rezistenţa circuitului electric se determină conform legii lui
Ohm:
U
R= (3.3)
I

unde U – tensiunea curentului între electrozi, V.


Prin urmare, ρ = f (U , I ) .
Toate dimensiunile elementului betonat şi ale electrozilor se
determină cu precizie de până la 1 mm. Parametrii electrici ai
circuitului se determină pentru 3-4 valori ale tensiunii U, ce se
reglează cu ajutorul transformatorului electric (de exemplu: 10V;
20V; 30V). În calitate de valoare a rezistenţei electrice specifice
iniţiale a betonului se adoptă valoarea medie a tuturor măsurărilor:
n

∑ρ i
ρ iniţ = i =1
(3.4)
n

unde ρi- rezistenţa electrică specifică la măsurarea i;


n – numărul de măsurări.
Rezistenţa electrică specifică de calcul se determină cu
relaţia:

ρ iniţ + ρ min
ρ calc = (3.5)
2
1
De regulă ρ min ≈ ρ iniţ ⇒ ρ calc = 0,75ρ iniţ
2

14
3.2.Determinarea valorilor experimentele şi de calcul ale
parametrilor betonului inclus în circuit electric

Utilizând standul experimental, se efectuează măsurări ai


parametrilor U, I, t (temperatura betonului) în intervale de timp
egale cu 15 minute.
Parametrii de calcul se determină cu relaţiile:
- puterea electrică de calcul, kW:

Pcalc = ( Pb + Pc ) ⋅ 1,2 (3.6)


unde Pb – puterea electrică necesară pentru încălzirea
betonului;
Pc – puterea electrică necesară pentru încălzirea
cofrajului;
1,2 – coeficientul, ce ţine cont de pierderile de energie,
sau
⎛ C b ⋅ Vb ⋅ ρ b (t f − t in )10 3 C c mc (t b − t in )10 3 ⎞
Pcalc = 1,2⎜ + ⎟ (3.7)
⎜ 3600 τ 3600 τ ⎟
⎝ ⎠
unde Cb; Cc – căldura specifică respectiv a betonului
(Cb=1,05 kJ / (kg . 0C)) şi a cofrajului (Cc=2,3 kJ / (kg . 0C));
Vb – volumul betonului, m3;
ρb – densitatea aparent[ a betonului, kg/m3;
mc – masa tiparului (cofrajului), kg;
tin – temperatura iniţială a betonului, 0C;
tf - temperatura finală a betonului, 0C.
P
- puterea electrică specifică Pcalc = calc , W/ cm2.
S
- tensiunea circuitului între electrozi, V:

l 2 ⋅ ρ calc ⋅ Pcalc
U calc = (3.8)
Vb

15
- intensitatea curentului, A:
Pcalc
I calc = (3.9)
U calc
Valorile experimentale ale parametrilor se determină cu
relaţiile:
- puterea electrică, kW:

P = U exp er . ⋅ I exp er . (3.10)


unde U exp er . ; I exp er . - valorile determinate prin măsurări
instrumentale.
- puterea electrică specifică, W/ cm2;
P
pexp er = exp er (3.11)
S

4. Prezentarea rezultatelor
În darea de seamă se prezintă schema instalaţiei de laborator,
formulele de calcul, indicate în punctele 3.1 şi 3.2 şi rezultatele
măsurărilor experimentele şi calculelor teoretice.
Rezultatele cercetărilor privind determinarea parametrilor ρiniţ
şi ρcalc se prezintă în formă tabelară (tabelul 3.1).
Rezultatele cercetărilor efectuate la p. 3.2 se prezintă în
tabelul 3.2.
Tabelul 3.1
Nr. l, S, Uexper., Aexper., Rexper., ρ, Ohm m
măsur m2 V A Ohm
m
1
2
3
.
n

16
Continuarea tabelului 3.1
n

∑ρ i
ρ iniţ = i =1

n
ρcalc=0,75ρiniţ

Tabelul 3.2
Nr. τ, U, V I, A P, W t, p, W/cm2
0
crt. min c. exper. c. exper. c. exper. C c. exper.
1
2
.
.
n

Bibliografie

1. N.C.M. F.02.03-2005. Executarea, controlul calităţii şi


recepţia lucrărilor din beton şi beton armat monolit. DCDT al
Republicii Moldova, Chişinău, 2005.
2. Миронов С.А. Теория и методы зимнего
бетонирования. Москва, 1975.

LUCRAREA DE LABORATOR nr. 4

Tema: Adoptarea regimului termic de tratare a betonului


pe timp friguros

Scopul lucrării: analiza condiţiilor de executare a lucrărilor şi


adoptarea regimului termic optim de tratare a betonului în curs de
priză, pus în operă pe timp friguros.

17
1. Noţiuni teoretice

Calitatea elementelor din beton armat, realizate pe timp


friguros prin diverse metode de încălzire artificială a betonului,
depinde, în mare măsură, de regimul termic de tratare a betonului.
Regimul termic reglementează condiţiile de întreţinere a betonului
în curs de priză la atingerea rezistenţei critice sau a rezistenţei,
indicate în proiectul de executare a lucrărilor. Parametrii de bază,
ce caracterizează regimul termic de tratare al betonului sunt: viteza
maximă de ridicare a temperaturii, temperatura maximă a betonului
şi viteza maximă de coborâre a temperaturii în timpul răcirii.
În funcţie de modulul suprafeţei elementului betonat se
recomandă utilizarea următoarelor regimuri termice de tratare a
betonului:
a) regimul „electrotermosului” (fig. 4.1) se utilizează
pentru elemente masive cu Ms≤ 4 m-1;
b) regimul izotermic (fig.4.2), ce prevede ridicarea
temperaturii până la valoarea maximă şi întreţinerea
acestei temperaturi până la atingerea rezistenţei
critice a betonului sau a rezistenţei, prescrise de
proiectul de execuţie şi se utilizează pentru
elementele cu Ms>10 m-1;
c) regimul izotermic cu răcire (fig.4.3) prevede
atingerea rezistenţei solicitate la sfârşitul perioadei
de răcire şi se utilizează pentru betonarea
elementelor cu Ms=4÷10 m-1;
d) regimul izotermic în trepte cu răcire (fig.4.4) se
utilizează pentru betonarea elementelor pretensionate
din beton armat cu Ms=8÷15 m-1.
Documentele normative în vigoare reglementează viteza
maximă de ridicare a temperaturii, temperatura maximă a betonului
şi viteza maximă de coborâre a temperaturii în timpul răcirii.
Valorile acestor parametri depind de Ms şi tipul cimentului utilizat
la prepararea amestecului de beton.

18
19
20
Viteza maximă de ridicare a temperaturii pentru elementele
cu Ms<4m-1, Ms=5÷10m-1 şi cu Ms>10 m-1 constituie corespunzător
5 0C/h, 10 0C/h şi 15 0C/h. Pentru îmbinări şi noduri viteza maximă
de ridicare a temperaturii constituie 20 0C/h.
Viteza maximă de răcire a betonului constituie pentru
elementele cu Ms≤ 4 m-1- 2÷3 0C/h, pentru Ms=5÷10m-1- 5 0C/h,
pentru Ms>10 m-1- 10 0C/h.
Temperatura maximă a betonului nu trebuie sa depăşească
următoarele valori:
- 70 0C, 65 0C, 55 0C pentru elemente cu Ms corespunzător
6÷9 m-1, 10÷15 m-1 şi 16÷20 m-1, în cazul când la
prepararea amestecului de beton se utilizează ciment
portland;
- 80 0C, 70 0C, 60 0C pentru elemente cu Ms corespunzător
6÷9 m-1, 10÷15 m-1 şi 16÷20 m-1, în cazul când pentru
prepararea amestecului de beton se utilizează ciment cu
zgură (de furnal).

2. Succesiunea executării lucrării

Fiecare student primeşte un caiet de sarcini, ce conţine


următoarele date iniţiale:
- tipul şi dimensiunile elementului betonat;
- tipul cimentului, utilizat la prepararea amestecului de
beton;
- temperaturile, iniţială a amestecului de beton, în
momentul punerii în operă şi finală, la sfârşitul perioadei
de răcire;
Este necesar de a adopta regimul termic optim de tratare a
elementului betonat.
Lucrarea se execută conform următorului algoritm:

21
1. Se determină modulul suprafeţei elementului Ms.
2. În funcţie de Ms se adoptă regimul termic de tratare a betonului.
3. În funcţie de Ms şi tipul cimentului, utilizat pentru prepararea
amestecului de beton, se determină temperatura maximă de
încălzire a betonului, ţinând cont de prescripţiile documentelor
normative în vigoare.
4. Se determină timpul de ridicare a temperaturii betonului şi
timpul de răcire a betonului, ţinând cont respectiv de viteza
maximă de ridicare a temperaturii şi viteza maximă de răcire a
betonului.
5. Se elaborează graficul regimului termic de tratare a betonului
τ=f(t).

3. Întocmirea dării de seamă

În darea de seamă se includ:


- caietul de sarcini;
- calculul conform algoritmului prezentat în p.2 al prezentei
lucrări;
- concluzii privind adoptarea regimului termic de tratare a
betonului pus în operă pe timp friguros.

Bibliografie

1. N.C.M. F.02.03-2005. Executarea, controlul calităţii şi


recepţia lucrărilor din beton şi beton armat monolit, DCDT al
Republicii Moldova, Chişinău, 2005.
2. Акимова Л.Д. и др. Технология строительного
производства в зимних условиях. Ленинград, 1984.

22
LUCRAREA DE LABORATOR nr. 5

Tema: Proiectarea compoziţiei amestecului de beton cu


substanţe antigel

Scopul lucrării: studierea proprietăţilor substanţelor antigel şi


a domeniilor de aplicare a lor, în funcţie de condiţiile concrete de
punere în operă a amestecului de beton.

1.Noţiuni teoretice

Betonarea construcţiilor din beton şi beton armat pe timp


friguros şi întreţinerea ulterioară a betonului fără termoizolare
şi/sau fără încălzire artificială este posibilă în cazul introducerii în
compoziţia amestecului de beton la preparare a diferitor tipuri de
substanţe antigel. Cele mai răspândite sunt CaCl2, NaCl, Ca(NO3)2,
NaNO2, K2CO3 ş.a. Domeniile de aplicare ale substanţelor antigel
sunt prezentate în tabelul A.8 din anexa îndrumarului metodic.
Dozajul substanţelor antigel depinde de temperatura de calcul a
betonului în timpul prizei şi se exprimă în procente de la dozajul
cimentului, utilizat pentru prepararea amestecului de beton (tabelul
A.9). Din punct de vedere tehnologic, substanţele antigel se dizolvă
în prealabil în apa utilizată pentru prepararea amestecului de beton
şi se introduc în malaxor odată cu aceasta. Parametrii soluţiilor
apoase cu substanţe antigel sunt prezentaţi în tabelul A.10.
Temperatura de calcul a betonului în curs de priză depinde de Ms
şi se adopta egală cu temperatura mediului ambiant, în cazul
elementelor cu Ms>12 m-1, şi egală cu temperatura medie a
betonului în timpul prizei, pentru elementele cu Ms≤12 m-1.
Proiectarea compoziţiei betonului cu substanţe antigel se
efectuează, ţinând cont de următoarele recomandări:

23
a) pentru prepararea betonului se utilizează cimenturi portland şi
portland cu adaosuri minerale cu conţinut de aluminat tricalcic
(C3A) de maximum 10%;
b) raportul apă-ciment (A/C) nu trebuie să depăşească valoarea de
0,65;
c) compoziţia betonului se calculează ca şi pentru condiţii de vară,
luând în considerare umiditatea agregatelor.

2. Succesiunea executării lucrării

Caietul de sarcini conţine următoarele date iniţiale:


- tipul şi condiţiile de exploatare ale elementului, ce urmează a fi
realizat pe timp friguros;
- compoziţia betonului (ciment : apă : nisip : prundiş) pentru
condiţii de vară şi umiditatea agregatelor;
- temperatura de calcul a betonului în timpul prizei.
Este necesar de a proiecta compoziţia amestecului de beton cu
substanţe antigel pentru realizarea elementului dat.
Lucrarea se execută în următoarea succesiune:
1. În funcţie de tipul şi condiţiile de exploatare ale
elementului se adoptă tipul substanţei antigel (tabelul
A.8).
2. Din tabelul A.9, în funcţie de temperatura de calcul a
betonului, se adoptă cantitatea de substanţă antigel (sub
formă de pulbere uscată), ce urmează a fi introdusă în
compoziţia amestecului de beton.
3. Utilizând tabelul A.10, se determină cantitatea de soluţie
apoasă concentrată, necesară pentru prepararea 1 m3 de
amestec de beton.
4. Se determină cantitatea de apă, necesară pentru
prepararea 1 m3 de amestec de beton, ţinând cont de
cantităţile de apă, ce se conţin în agregate şi în soluţia
antigel concentrată.

A = Apr.- Asol - Aagr (5.1)

24
unde A – cantitatea de apă curată, necesară pentru prepararea 1 m3
de amestec de beton;
Apr - cantitatea totală de apă, necesară pentru prepararea 1 m3 de
amestec de beton;
Asol – cantitatea de apă, ce se conţine în soluţia apoasă antigel
concentrată;
Aagr - cantitatea de apă, ce se conţine în agregate.

Aagr= N . Wn + P . Wp (5.2)

unde N şi P - dozajele, respectiv de nisip şi prundiş în stare uscată,


pentru prepararea 1 m3 de amestec de beton;
Wn, Wp – umiditatea, corespunzător a nisipului şi prundişului.
5. Se adoptă dozajul definitiv pentru prepararea 1 m3 de
amestec de beton cu substanţe antigel.

5. Prezentarea rezultatelor

Darea de seamă va avea următorul conţinut:


- caietul de sarcini;
- calculele compoziţiei amestecului de beton cu substanţe
antigel conform algoritmului prezentat în p.2 al prezentei
lucrări.
Exemplu de calcul a compoziţiei amestecului de beton cu
substanţe antigel este prezentat în anexa prezentului îndrumar
metodic.

Bibliografie
1. N.C.M. F.02.03-2005. Executarea, controlul calităţii şi
recepţia lucrărilor din beton şi beton armat monolit, DCDT al
Republicii Moldova.
2. Руководство по применению бетонов с противомороз-
ными добавками. Москва, Стройиздат, 1978.

25
LUCRAREA DE LABORATOR nr. 6

Tema: Adoptarea metodei optime de betonare a construc-


ţiilor în condiţii de temperaturi ridicate şi umidita-
te relativă scăzută a mediului ambiant

Scopul lucrării: studierea influenţei factorilor nefavorabili ai


mediului ambiant (temperaturi ridicate, umiditate relativă scăzută,
viteză sporită a vântului) asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale
betonului în curs de priză şi adoptarea tehnologiei optime de
betonare în astfel de condiţii.

1. Noţiuni teoretice

Temperatura ridicată (>25 0C) şi umiditatea relativă scăzută a


aerului (< 50%) au o influenţă negativă asupra proprietăţilor fizico-
mecanice ale betonului în curs de priză, pus în operă în astfel de
condiţii. Evaporarea intensă a apei din amestecul de beton, sub
acţiunea temperaturii ridicate şi umidităţii relative scăzute a
mediului ambiant, conduce la deshidratarea rapidă a betonului şi la
apariţia unei reţele dezvoltate de fisuri în structura acestuia, şi, ca
consecinţă, la micşorarea rezistenţei mecanice a materialului.
Influenţa negativă a factorilor, indicaţi mai sus, asupra
proprietăţilor fizico-mecanice a betonului în curs de priză se
amplifică cu sporirea vitezei vântului.
Executarea lucrărilor de betonare în astfel de condiţii necesită
proiectarea unor măsuri tehnologice şi organizatorice în vederea
asigurării condiţiilor optime de întreţinere a betonului în curs de
priză până la atingerea rezistenţei critice (rezistenţa la atingerea
cărei, influenţa nefavorabilă a temperaturii ridicate şi umidităţii
relative scăzute a mediului ambiant nu are urmări negative pentru
structura şi calitatea betonului întărit).

26
Pentru majoritatea elementelor din beton armat rezistenţa
critică constituie, de regulă, 70% din rezistenţa de proiect
(Rcrt=0,7R28).
Documentele normative în vigoare şi literatura de specialitate
reglementează executarea diferitor faze ale ciclului tehnologic de
realizare ale elementelor din beton şi beton armat în condiţii de
temperaturi ridicate şi umiditate relativă scăzută a mediului
ambiant (preparare, transportare, punere în operă şi întreţinere) şi
anume:
- pentru prepararea amestecului de beton se utilizează
ciment portland cu marca mai mare de 1,5 ori decât
rezistenţa betonului;
- nu se admite utilizarea cimentului puzzolanic, cimentului
cu zgură cu marca mai mică de 400 şi a cimentului
aluminos pentru prepararea betoanelor, utilizate la
realizarea elementelor suprastructurilor;
- cimentul pentru prepararea amestecului de beton trebuie
să aibă temperatura ≤ 50 0C, consistenţa normală a pastei
de ciment ≤ 27% şi nu trebuie să aibă priză falsă;
- temperatura amestecului de beton la momentul punerii în
operă nu trebuie să depăşească 30÷350C pentru
elementele cu Ms>3 m-1, şi 20 0C pentru elementele Ms≤ 3
m-1. Considerând majorarea temperaturii amestecului de
beton în timpul transportării în limitele 0,2 ÷0,80C,
temperatura amestecului de beton la preparare poate fi
determinată cu relaţia:
C ⋅ t c + Nt n + P ⋅ t p + 5( AN t N + Ap t p + A ⋅ t a )
t a.b. = (6.1)
C + N + P + ( AN + Ap + A)
unde ta.b., tc, tN, tp, ta – respectiv temperaturile amestecului de
beton, cimentului, prundişului şi apei, 0C;
C, N, P, A – dozajele pentru prepararea 1 m3 de amestec de
beton corespunzător de ciment, nisip, prundiş şi apă, kg;
AN, Ap – conţinutul de apă corespunzător în nisip şi prundiş,
kg;

27
5 – raportul Qa / Qagr , unde Qa , Qagr – corespunzător căldura
specifică a apei şi agregatelor din amestecul de beton;
Qa =4,2 kJ / (kg . 0C), Qagr=0,84 kJ / (kg . 0C);
- se admite compactarea de suprafaţă repetată a
amestecului de beton în termeni nu mai mari de 0,5-1,0 h
după finalizarea punerii în operă a amestecului de beton;
- întreţinerea betonului proaspăt se începe imediat după
finalizarea punerii în operă şi continuă până la atingerea
rezistenţei critice, în toată această perioadă menţinându-se
în mod obligatoriu umiditatea optimă a betonului în curs
de priză.

2. Succesiunea executării lucrării

Fiecare student primeşte un caiet de sarcini, care conţine


următoarele date iniţiale:
- tipul şi dimensiunile elementului, ce urmează a fi betonat;
- temperatura şi umiditatea relativă a mediului ambiant;
- tipul şi marca cimentului;
- dozajele materialelor componente pentru prepararea 1 m3
de amestec de beton, inclusiv umiditatea agregatelor.
Este necesar de proiectat executarea lucrărilor de betonare pentru
realizarea elementului dat.

Se recomandă următoarea succesiune de executare a lucrării:

1.Determinarea modulului de suprafaţă a elementului betonat.


2.Determinarea în funcţie de Ms a temperaturii amestecului
de beton la momentul punerii în operă.
3. Determinarea temperaturii materialelor componente pentru
prepararea amestecului de beton (relaţia 6.1).
4.Adoptarea metodei de transportare a amestecului de beton.
5.Elaborarea măsurilor de punere în operă şi întreţinere
betonului în curs de priză până la atingerea rezistenţei critice.

28
3. Prezentarea dării de seamă

În darea de seamă se includ caietul de sarcini şi calculul


conform algoritmului 1-5, indicat în p.2 al prezentei lucrări.

Bibliografie

1. N.C.M. F.02.03-2005. Executarea, controlul calităţii şi


recepţia lucrărilor din beton şi beton armat monolit, DCDT al
Republicii Moldova, Chişinău, 2005.
2. Штоль Т.М., Евстратов Г.И. Строительство зданий и
сооружений в условиях жаркого климата. Москва, 1984.
3. Руководство по производству бетонных работ в
условиях сухого жаркого климата. НИИЖБ, Москва, 1977.

29
ANEXĂ
Tabelul A.1
Valorile rezistenţei critice a betonului (Rcrt)
pentru diferite tipuri de construcţii, % R28
Tipurile construcţiei, clasa betonului
Rcrt
Construcţii din beton şi beton armat obişnuit:
clasa betonului până la B15 50
B15 – B22,5 40
B30 - B40 30
Construcţii din beton armat cu armatură pretensionată 70
Construcţii speciale fără de care sunt înaintate cerinţe 100
ridicate

Tabelul A.2
Exotermia cimentului în dependenţă de temperatura
betonului şi timpul întăririi,kJ/kg
Tipul şi Tem-
Timpul întăririi, zile
marca pera-
cimentu tura,
0 25 0,5 1 2 3 7 14 28
lui C
1 2 3
Ciment 5 - - 25 58 84 167 209 230
portland 10 8 25 42 84 126 188 230 272
M300 20 25 42 75 126 167 230 251 293
40 50 84 147 188 230 251 293 -
60 83 147 188 230 272 298 - -

30
Continuarea tabelului A.2
1 2 3

Ciment 5 - - 29 63 109 188 209 251


portland 10 12 25 50 105 146 209 250 293
M400 20 42 67 105 167 209 272 314 335
40 84 134 188 230 272 314 335 -
60 130 188 230 272 314 335 - -

Ciment 5 12 25 42 89 125 188 230 272


portland 10 25 42 63 105 167 251 293 314
M500 20 42 84 125 188 251 292 353 377
40 105 167 209 272 293 256 377 -
60 188 230 272 314 356 372 - -

Tabelul A.3
Caracteristicile termofizice ale unor materiale de construcţii
Denumirea materialului ρ, kg/m3 λ, W/(m C, kJ/(kg
0 0
C) C)
Beton armat 2500 1,03 0,84
Beton şi prundiş 2400 1,86 0,84
Beton cu zgură 1800 0,81 0,84
Zgură 600 0,29 -
Vată termoizolantă 100 0,49 0,76
Vată termoizolantă 150 0,06 0,76
Saltea din vată de sticlă 175 0,056 0,84
Lemn de conifere 550 0,17 2,52
Lemn de foioase 700 0,23 2,52
Placaj 600 0,17 2,52
Rumeguş de lemn 250 0,24 -
Masă plastică expandată 100 0,043 1,34
Carton bitumat 600 0,17 1,47
Oţel 7600 52 0,48

31
Tabelul A.4
Sortimentul barelor de oţel-beton

Diametrul Masa Diametrul Masa Diametrul Masa


barei, mm 1 m, kg barei, mm 1 m, kg barei, mm 1 m,
kg

5 0,154 20 2,47 48 14,20


6 0,222 21 2,72 50 15,42
7 0,302 22 2,98 52 16,67
8 0,395 24 3,55 55 18,65
9 0,499 25 3,85 58 20,74
10 0,616 26 4,17 60 22,19
11 0,746 28 4,83 63 24,47
12 0,888 30 5,55 65 26,05
13 1,040 32 6,31 70 30,21
14 1,210 34 7,13 75 34,68
15 1,390 36 7,99 80 39,46
16 1,580 38 8,90 85 44,54
17 1,780 40 9,86 90 49,94
18 2,000 42 10,88 95 55,64
19 2,230 45 12,48 100 61,65

32
Tabelul A.5
Creşterea rezistenţei betonului de clasa B15-B22,5 preparat
din ciment portland de marca 400 (% R28)
Vârsta Temperatura medie de întărire a betonului, 0C
betonului, 0 5 10 20 30 40 50 60
zile
0,5 - 4 5 12 17 28 38 50
1 - 9 12 23 35 45 55 63
2 - 19 25 40 55 65 75 80
3 - 27 37 50 65 77 85 -
5 - 38 50 65 78 90 - -
7 35 48 58 75 87 98 - -
14 50 62 72 87 100 - - -
28 65 77 85 100 - - - -

Tabelul A.6
Creşterea rezistenţei betonului de clasa B30 preparat din
ciment portland de marca 500 (% R28)
Vârsta Temperatura medie de întărire a betonului, 0C
betonului, 0 5 10 20 30 40 50 60
zile
1 - 12 18 28 40 55 65 70
2 - 22 32 50 63 75 85 90
3 - 32 45 60 74 85 92 98
5 32 45 58 74 85 96 - -
7 40 55 66 82 92 100 - -
14 57 70 80 92 100 - - -
28 70 90 90 100 - - - -

33
Tabelul A.7
Coeficienţii conductibilităţii termice a diferitelor tipuri de
cofraje şi învelişuri ale suprafeţelor necofrate, W/(m2 0C)
Materialul Grosimea Viteza vântului, m/s
cofrajului sau al stratului, 0 5 15
învelişului mm
Scândură 25 2,44 5,2 5,98
Scândură 40 2,03 3,6 3,94
Carton bitumat 1
Scândură 25 1,8 3 3,25
Masă plastică
Expandată 30
Placaj 4 0,67 0,8 0,82
Scândură 25
Carton bitumat 1
Vată termoizolantă 50
Placaj 4 0,87 1,07 1,1
Oţel 3
Vată termoizolantă 50
Placaj 4 1,07 1,27 1,33
Carton bitumat 1
Zgură 150 1,27 1,77 1,87
Zgură 250 1,27 1,77 1,87
Vată termoizolantă 50 1,01 1,31 1,37
Carton bitumat 1

34
Tabelul A.8

Domenii de aplicare a betoanelor cu substanţe antigel

Adaosuri antigel

Ca(NO3)2
Nr. Tipul elementului şi

CaCl2+

CaCl2+
NaNO2
NaNO2
K2CO3
CaCl2

NaCl
crt. condiţiile de exploatare

1. Elemente precomprimate
- - - - - -
din beton armat
2. Elemente armate în mod
obişnuit cu armătură de
lucru cu diametrul:
a) >5 mm - - + + + +
b) ≤5 mm - - + - + +
3. Elemente din beton armat
cu condiţii de exploatare :
a) în medii gazoase şi - - + - - -
lichide cu umiditate
relativă >60%;
b) amplasate în aproprierea - - + - + +
zonelor de acţiune a
curenţilor turbionari;
c) în medii lichide cu
conţinut sulfaţi şi medii - - - - + -
alcaline;
d) în medii gazoase - - + + + +
neagresive.

35
Tabelul A.9

Dozajul substanţelor antigel, % din masa cimentului pentru


prepararea 1 m3 de amestec de beton

Temperatu-
ra de calcul
Adaosuri antigel
a betonului,
0
C
de la până CaCl
CaCl2+
la NaNO2 + K2CO3
NaCl
NaNO2
0 -5 4÷6 (0+3) ÷ (2+3) 3÷5 5÷6
-6 -10 6÷8 (3,5+3,5)÷(2,5+4) 6÷9 7÷8
-11 -15 8÷10 (4,5+3)÷(5+3,5) 7÷10 8÷10
-16 -20 9÷10 (6+2,5)÷(7+3) 8÷12 10÷12
-21 -25 - - 10÷14 12÷15

Notă : valorile minime se adoptă pentru betoane cu raportul


A/C < 0,5, iar valorile maxime, pentru betoane cu raportul
A/C ≥ 0,5.

36
Tabelul A.10
Parametrii unor soluţii apoase de substanţe antigel

Densitatea Coeficientul Cantitatea de Temperatur


soluţiei la de variaţie a adaos, kg a de îngheţ
Concentraţia
t=200C, densităţii în în 1 l de în 1kg a soluţiei,
soluţiei,%
kg/m3 funcţie de soluţie de
0
C
temperatură soluţie
1 2 3 4 5 6
NaCl
2 1,013 0,00024 0,02 0,02 -1,2
8 1,056 0,00034 0,084 0,08 -5,2
14 1,101 0,00042 0,154 0,14 -10,1
19 1,14 0,00048 0,217 0,19 -15,3
23 1,172 0,00052 0,27 0,23 -21,1
CaCl2
4 1,032 0,00025 0,041 0,04 -2
10 1,084 0,00031 0,108 0,1 -5,7
14 1,12 0,00035 0,157 0,14 -9,5
18 1,168 0,00041 0,222 0,19 -15,9
31 1,293 0,00053 0,401 0,31 -55
NaNO2
4 1,024 0,00027 0,041 0,04 -1,8
12 1,078 0,00039 0,129 0,12 -5,8
19 1,129 0,00049 0,214 0,19 -10
20 1,176 0,0006 0,293 0,25 -15,7
K2CO3
4 1,035 0,00027 0,041 0,04 -1,3
14 1,129 0,00039 0,158 0,14 -5,4
22 1,211 0,00046 0,266 0,22 -10,3
27 1,265 0,00049 0,341 0,27 -15,1
32 1,321 0,00052 0,423 0,32 -21,5
34 1,344 0,00053 0,457 0,34 -24,8

37
Continuarea tabelului A.10
1 2 3 4 5 6
38 1,39 0,00054 0,528 0,38 -32,5
40 1,414 0,00055 0,566 0,4 -36,5
Ca(NO3)2
5 1,04 0,00029 0,058 0,053 -1,7
15 1,12 0,00041 0,17 0,15 -5,1
24 1,20 0,00046 0,285 0,237 -10,1
30 1,26 0,0005 0,38 0,3 -15,6
39 1,36 0,00056 0,536 0,939 -21,6
43 1,42 0,00059 0,62 0,427 -28,2

Notă: În cazul când temperatura soluţiei este diferită de 200C


densitatea şi cantitatea de adaos în soluţie se determină respectiv cu
relaţiile:
ρt = ρ20 - A(t - 20) şi
mt = m20 ρt : 20 ,

unde ρt – densitatea soluţiei la temperaturi diferite de 20 0C;


ρ20 – densitatea soluţiei la temperatura de 20 0C;
A – coeficientul variaţiei densităţii soluţiei în funcţie de
temperatură;
t – temperatura soluţiei;
mt – masa substanţei antigel în soluţia apoasă cu
temperatura t, 0C;
m20 – masa substanţei antigel în soluţia apoasă cu
temperatura de 20 0C.

38
Exemplu de calcul a compoziţiei betonului
cu substanţe antigel

Este necesar de proiectat compoziţia betonului de clasa B15


cu substanţe antigel pentru executarea unei fundaţii din beton,
temperatura de calcul a betonului fiind de –100C. Pentru prepararea
1 m3 de amestec de beton în condiţii de vară dozajele
componenţilor sunt:
- ciment portland M400 – 310 kg;
- nisip – 620 kg;
- apă – 155 l.
- umiditatea nisipului Wn=3%, umiditatea prundişului
Wp=1,5%.

Rezolvarea

1. Dat fiind, că elementul ce urmează să fie betonat nu este


armat, adoptăm în calitate de substanţe antigel amestecul de săruri
CaCl2+NaCl. Din tabelul A.9 determinăm cantităţile de clorură de
calciu şi clorură de natriu pentru temperatura de calcul a betonului
de -10 0C şi raportul apă ciment A/C = 0,5.
MCaCl2=2,5% din Mciment
MNaCl =4,0% din Mciment,
unde MCaCl2, MNaCl, Mciment Mciment – sunt corespunzător
masele sărurilor CaCl2, NaCl şi cimentului pentru prepararea 1 m3
de amestec de beton. Adică,
MCaCl2= 0,025 . 310 = 7,8 kg
MNaCl =0,04 . 310 = 12,4 kg

2. Din tabelul A.10 determinăm cantităţile de apă şi săruri de


fiecare fel, ce se conţin într-un litru de soluţii apoase concentrate.
De exemplu, într-un litru de soluţie apoasă de CaCl2 cu densitatea
la 20 0C egală cu 1,293 kg/cm3 se conţine 0,401 kg de CaCl2, iar
într-un litru de soluţie apoasă de NaCl cu densitatea la 20 0C de
1,172 g/cm3 se conţine 0,27 kg de NaCl.

39
Deci, pentru prepararea 1 m3 de amestec de beton sunt
necesare următoarele cantităţi de soluţii apoase concentrate:
de CaCl2 cu concentraţia de 31% (densitatea 1,293 g/cm3) -
7,8 : 0,401 = 19,5 l;
de NaCl cu concentraţia de 23% (densitatea 1,172 g/cm3) –
12,4 : 0,27 = 45,9 l.
În cantităţile calculate de soluţii apoase se conţine apă:
în soluţia de CaCl2 – 1,293 . 19,5 – 7,8 = 17,4 l;
în soluţia de NaCl - 1,172 . 45,9 – 12,4 = 41,4 l.
Cantitatea de apă în ambele soluţii constituie :
17,4 + 41,4 = 58,8 l.

3. Determinăm cantitatea de apă ce se conţine în agregatele


mari şi mărunte, ţinând cont de umiditatea acestora:
în pietriş - 1315 . 0,015 = 19,7 l;
în nisip - 620 . 0,03 = 18,6 l.
Cantitatea de apă, ce se conţine în agregate este de
19,7 + 18,6 = 38,3 l.

4. Determinăm cantitatea de apă curată, necesară pentru


prepararea 1 m3 de amestec de beton, ţinând cont de apa ce se
conţine în soluţiile concentrate de substanţe antigel şi în agregate:
155 – 58,8 – 38,3 = 57,9 l.

5. Adoptăm dozajele definitive ale componenţilor pentru


prepararea 1 m3 de amestec de beton:
ciment – 310 kg;
nisip – 620 . 1,03 = 638,6 kg;
prundiş – 1315 . 1,015 = 1334,7 kg;
soluţie apoasă de CaCl2 cu concentraţia de 31% - 19,5 l;
soluţie apoasă de NaCl cu concentraţia de 23% - 45,9 l;
apă – 57,9 l.

40
CUPRINS

Lucrarea de laborator nr.1. Adoptarea metodei optime de beto-


nare a construcţiilor monolite pe timp friguros.............................3

Lucrarea de laborator nr.2. Influenţa temperaturilor negative şi


vitezei vântului asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale beto-
nului în curs de priză. Adoptarea izolaţiei termice adecvate
pentru protejarea betonului de îngheţ...........................................6

Lucrarea de laborator nr.3. Cercetarea proprietăţilor betonu-


lui în curs de priză, parcurs de curent electric..............................11

Lucrarea de laborator nr.4. Adoptarea regimului termic de


tratare a betonului pe timp friguros..............................................17

Lucrarea de laborator nr.5. Proiectarea compoziţiei amestecu-


lui de beton cu substanţe antigel...................................................23

Lucrarea de laborator nr.6. Adoptarea metodei optime de beto-


nare a construcţiilor în condiţii de temperaturi ridicate şi umi-
ditate relativă scăzută a mediului ambiant....................................26

Anexă............................................................................................30

41
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR MONOLITE


ÎN CONDIŢII EXTREMALE

Îndrumar pentru lucrări de laborator

Chişinău
2007

42