I.

STUDIU DE CAZ al unei organizaţii politice (Partidul Social

Democrat)

57 Construirea cadrului teoretic: ipoteze, definirea

operaţională a conceptelor cuprinse în ipoteze; alţi
termeni-cheie.

1. Cum manipuleaza Partidul Social Democrat relatia dintre Stat si Societate?

2. Preferinta Partidului Social Democrat pentru politici clientelare.

3. Preferinta cetatenilor din mediul urban si rural catre bunuri divizile sau bunuri
indivizibile.
Pentru a avea in trata ipotezele de mai sus, am ales sa ma opresc asupra a doua lucrari
ce sunt relevante in relatie cu subiectul tratat: P. Katz, P. Mair ,,Party System Change.
Approaches and Interpretations”; Martin Shefter ,,Political Parties and State”.

1. In ceea ce priveste legatura dintre Stat si Societate si modul in care PSD manipuleaza
aceasta relatie, trebuie sa ne dam seama de categoria de partide in care se incadreaza PSD: in
teorie PSD este un partid de masa, care mentine o legatura stransa cu sindicatele si reuneste
cel mai mare numar de membrii din Romania. In relatia dintre Stat si Societate acesta se
pretinde a fi un Partid de Masa insa tacticile abordate de PSD il arunca in tabara ,,Catch-All”.

Caracteristicile Partidelor ,,Catch-All” pot fi observate in textul lui P. Katz, le putem enumera
pe cele reunite de PSD: acceptarea membrilor din diferite background-uri sociale, recrutarea
acestora pe criteriul acceptarii politicilor promovate de catre partid. In cadrul acestui model,
PSD actioneaza ca un broker intre societate si stat, acesta comunica cererile societatii catre
stat si in acelasi timp indeplineste rolul de agent al birocratiei statale pentru a apara politicile
promovate tot de catre conducerea partidului.

Iata si graficul tripletului Societate-Partide-Stat:

Modelul partide ca brokeri implica faptul ca partidele ar avea un interes distinct in aceasta
relatie si au de castigat in urma realizarii acestei legaturi si s-a polemizat ca reusesc sa
manipuleze puterea in propriul interes.
2. In ceea ce priveste preferinta PSD catre politici clientelare, ne putem opri asupra
lucrarii lui Martin Shefter. In analiza centrata pe stat a partidelor politice trebuie sa facem
distinctia intre doua moduri de emergenta a partidelor. Exista partide mobilizate
extern(stabilite de catre lideri care nu ocupa pozitii de putere in cadrul unui regim – partide
socialiste) si mobilizate intern( unde liderii detin potzitii de putere – partidele americane sau
partidele conservatoare din Europa).

Cand discutam despre PSD la nivel declarativ acesta este un Partid Socialist, adica
unul mobilizat extern. Insa in realitate acesta s-a extins tocmai datorita resurselor aflate la
guvernare, astfel se incadreaza automat in randul partidelor mobilizate intern.

Pentru a construi un model mai realist trebuie sa ne oprim asupra teoriei patronajului, autorul
sustine ca liderii unui partid trebuie sa tina cont de trei elemente in luarea deciziei daca sau nu
recurg la politici clientelare:

-> preferintele electoratului traditional al partidului.

-> resursele partidului.

-> interesele staff-ului partidului si a elitelor apropiate acestuia.

Astfel ca, putem considera PSD un partid cu o preferinta ridicata catre politicile clientelare,
alegatorii sai fiind interesati de benificiile pe care partidul le poate furniza, de asemenea
acesta are acces la resursele cu ajutorul carora acele benificii sa fie generate(guvernarea de
regula) si apreciind reactia elitelor castigurile sa nu fie mai reduse decat pierderile pe care
reactia elitelor le poate provoca.

3. La punctul 3 este nevoie din nou sa ne oprim asupra textului lansat de Martin Shefter,
ne putem referi la Teoria Neoclasica: In cadrul democratiilor, partidele se comporta precum
firmele intr-o piata libera si anume: pentru a castiga suportul popular, trebuie sa raspunda la
dorintele electoratului, acestea fiind determinate de dimensiunea socio-culturala. De obicei,
clasele inferioare raspund favorabil la partidele ce ofera bunuri divizibile, pe cand clasele
superioare celor care ofera bunuri indivizibile.

Astfel partidele sunt dispuse sa fie orientate catre patronaj daca electoratul lor este constituit
din persoane apartinand aceleiasi paturi sociale. Insa nu putem considera acest ca fiind un
model strict, de altfel autorul ne da o multitudine de exemple de partide din Europa si SUA ce
nu pot fi incadrate in aceast categorie, de asemenea putem mentiona si PSD-ul.

Avand in vedere ipotezele lansate mai sus, trebuie sa ne oprim asupra termenilor cheie si
anume:

- Relatia Stat-PSD-Societate

- Preferinta PSD catre politicile clientelare

- Preferinta cetatenilor din mediul urban si rural catre bunuri divizibile sau indivizibile.
 Propun realizarea unui chestionar adresat locuitorilor din mediul urban dar si rural ce
trebuie sa contina intrebari legate de ipotezele mai sus ce au drept scop aflarea parerii
cetatenilor legata de aceste ipoteze.

Pe langa cele doua carti mentionate mai sus, mai pot fi consultate pe acelasi subiect
urmatoarele:

1. Giovanni Sartori: ,, Parties and party Systems”, Cambridge University Press, London.

2. Myron Weiner, Joseph Lapalombara:,, The Origin and Development of Political Parties”,
Princeton University Press, Princeton Nj, pp. 3-42.