Kinetologie

- curs de bază-

Curs teoretic Lucrări practice

Evaluarea

Test grilă Examen practic

70% Masaj-30%
 KINETOLOGIA
Kinetologia este „o ştiinţă biologică interdisciplinară care
se ocupă cu studiul mişcării corpului omenesc,
a elementelor funcţionale care concură la realizarea acesteia
şi a modalităţilor de compensare a perturbărilor reversibile,
parţial reversibile şi ireversibile

Kinetoterapia
Limitarea activităţii motrice
poate fi determinată de:
1. scăderea forţei musculare (hipotonie)
2. spasticitatea musculară (hipertonie) ; Kinetoprofilaxia
3. redoarea articulară ;
4. lipsa coordonării mişcărilor
 KINETOPROFILAXIA

Kineto-
Kinetoprofilaxia propfilaxia Kinetoprofilaxia
primară secundară terţiară
MIJLOACELE
KINETOLOGIEI

1. MIJLOACE SPECIFICE
- EXERCIŢIUL FIZIC
- POSTURAREA
- ERGOTERAPIA
- MASAJUL
2. MIJLOACE NESPECIFICE
- AGENŢI FIZICI NATURALI
- AGENŢI FIZICI ARTIFICIALI
- MIJLOACELE PSIHICE
- IMOBILIZAREA, DIETA
3. MIJLOACE COMPLEXE
 Principiul accesibilităţi
- poziţia iniţială
- ritmul mişcării
- rezistenţă externă opusă
- precizia exerciţiilorritmul mişcării
- dozarea şi gradarea efortului
- mărirea efortului

Principiile pedagogice
-solicitarea părţilor active şi conştiente
-explicarea exerciţiilor şi efectele lor
- demonstrarea exerciţiilor

Respectarea condiţiilor de igienă

- igiena individuală - kinetoterapeut ( ţinută şi atitudine )
-bolnav
- igiena sălii, cabinet, vestiar ( aerisire, lumină, încălzire )
 Efectele exerciţiilor fizice
Obiective morfologice
• favorizarea proceselor de
creştere şi dezvoltare;
• prevenirea atitudinilor incorecte
ale corpului;
• corectarea atitudinilor şi
deficienţelor corpului;
Obiective neuropsihice
• dezvoltarea capacităţii de
relaxare fizică şi psihică;
• dezvoltarea capacităţii
coordinative;
• dezvoltarea capacităţii de
învăţare motrică
Obiective funcţionale
• creşterea capacităţii generale de
efort;
• creşterea capacităţii funcţionale a
aparatului cardio-vascular;
• creşterea capacităţii funcţionale a
aparatului pulmonar;
• creşterea capacităţii funcţionale a
aparatului lo-comotor;
• creşterea capacităţii funcţionale a
celorlalte aparate şi sisteme
Obiective social educaţionale
• formarea reflexului de atitudine
corectă a corpului
• formarea obişnuinţei de a
practica sistematic
 Structura exerciţiului fizic

1. Poziţia de start –
adaptată dintr-o poziţie fundamentală sau derivate;
;
2. Execuţia mişcării - prin
contracţia concentrică a agoniştilor,
excentrică a antagoniştilor şi statică a fixatorilor;
3. Menţinerea poziţiei obţinute –
prin contracţie statică, izometrică ;

4. Revenirea în poziţia de start –

prin inversarea agoniştilor şi antagoniştilor
 Formele mişcării

Mişcare simplă – act motric cu solicitare neuromusculară redusă,

alcătuit din unul sau mai multe elemente structurale,
efectuate într-o singură direcţie cu un lanţ cinematic elementar

Mişcare compusă – act motric care însumează mişcările simple

realizate de segmentele corpului, simultan sau într-o succesiune

Mişcare complexă – act motric structurat multiplu şi variat care

prezintă un anumit grad de dificultate în efort.

Mişcare analitică – act motric care prin structura sa determină efecte

localizate în diferite articulaţii şi grupări musculare.

Mişcare sintetică (globală) – act motric cu structură complexă

sau compusă cu efect general asupra organismului.
•Mişcări concentrice –
muşchii care execută se scurtează apropiindu-se capetele unul de celălalt
şi punctul de inserţie de centrul (mijlocul) muşchiului, iar segmentele
articulare descriu un unghi din ceîn ce mai mic.

• Mişcare excentrică – muşchi care execută mişcarea

cedează forţei externe care depărtează capetele muşchiului de
centrul său, iar segmentele articulare se deplasează descriind
un unghi din ce în ce mai mare - contracţiile musculare
alungesc muşchiul şi dezvoltă elasticitatea.
• Mişcarea cu rezistenţă – se execută în interiorul
segmentului de contracţie când se respectă lungimea
anatomică dintre capetele de inserţie ale muşchilor – aceste
mişcări executate concentric sau excentric dezvoltă mobilitatea
articulară. Mobilitatea articulară se amplifică prin mişcări
executate dincolo de poziţia anatomică a segmentului, adică în
exteriorul segmentului de contracţie.
 Mersul patologic

Modificările mersului normal dau şchiopătările: pasul

unilateral, pasul cosit, pasul scurtat, pasul lărgit.

Pasul unilateral: dat de fracturi sau

de piciorul dureros

Pasul cosit : este întâlnit în hemiplegii şi este datorat extensiei

gambei pe coapsă, piciorul fiind dus lateral cu rotaţie în jurul piciorului
sănătos cu laba piciorului

Pasul scurtat : apare în suferinţele articulaţiilor gleznei,

genunchiului sau şoldului din cauza adaptării pasului piciorului sănătos la
lungimea pasului piciorului bolnav.