Facultatea de Istorie Geografie si Relaţii Internaţionale

Departamentul de Geografie,Turism si Amenajarea Teritoriului

MASTER GPT SIG

DINAMICA SPAŢIULUI URBAN

MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA
 1.Introducere

Municipiul ,,Cluj-Napoca” ( în limba maghiară Koloszvar şi în limba germană

Klausenburg) din punct de vedere demografic şi al extinderii ariei urbane este cel mai
mare oraş al Transilvaniei şi unul din cele mai mari şi importante oraşe ale României.
Această străveche aşezare daco-romană are o istorie interesantă şi bogată, cu
suişuri şi coborâşuri, ce datează din antichitatea îndepărtată, dovedită prin vestigii
materiale şi culturale de o valoare inestimabilă, cercetate cu asiduitate şi probitate
ştiinţifică de arheologi şi istorici.
Istoricii au afirmat şi ne-au demonstrat că municipiul Cluj-Napoca se
particularizează printr-o personalitate inconfundabilă din punct de vedere cultural , ştiinţific
şi artistic. Monumentele de mai demult, între care cea mai veche Biserică Ortodoxă
românească, cea din Deal, Biserica Greco-Catolică Bob, Biserica Reformată Sf. Mihail,
Biserica Piariştilor, Biserica Minoriţilor, din zona centrală şi altele mai noi, edificii publice,
statui memorabile, îi conferă o importanţă aparte, pe care filozoful şi poetul Lucian Blaga a
asemuit-o cu cea a galaxiei din care facem parte, şi printr-un pitoresc rar întâlnit, la care
contribuie curgerea lină a Someşului Mic, vegheat de dealurile din împrejurimi, dar şi de
lanţul muntos ce se profilează spre Apus, spre impunătoarea Ţară a Moţilor.
Luând în considerare frumuseţea Clujului, poziţia lui geografică şi locuitorii săi, şi
nu în ultimul rând istoria lui milenară şi mai ales semnificaţiile lui culturale pentru întregul
popor român, acest municipiu este pe bună dreptate numit metaforic de locuitorii întregii
ţări ,,Inima Transilvaniei”.

2. Aşezare geografică

Municipiul Cluj-Napoca este situat în nord-vestul României, în inima provinciei

istorice Transilvania, la 330-340 metri altitudine, la zona de contact dintre trei unităţi fizico-
geografice distincte: Munţii Apuseni, Podişul Someşan, şi Câmpia Transilvaniei, pe
paralela de 46 46’ latitudine nordică ţi pe meridianul 23 35’ longitudine estică, la aceeaşi
latitudine cu Geneva(Elveţia) şi Lyon(Franţa).
Pe harta lumii, Cluj –Napoca se află în poziţie central-europeană.
Oraşul se întinde pe ambele maluri ale Someşului Mic – unul dintre râurile
importante ale României – cu extinderi şi pe alte văi secundare, fiind străjuit de dealuri ale
căror înălţimi sunt cuprinse între 500 şi 832 m (Dealul Feleacului – 759m, Peana 832m,
Săvădisla – 759m, Dealul Hoia – 507m), în bună parte împădurite sau plantate cu pomi
fructiferi.
Aşezat într-un cadru pitoresc, oraşul beneficiază de un privilegiu pe care puţine
oraşe îl au, şi anume dispunerea lui într-un mare amfiteatru natural cu o poziţie geografico
– economică şi strategică favorabilă, fiind situat la intersecţia unor importante căi de
comunicaţie: rutiere, feroviare, linii aeriene.
Zona din jurul oraşului este în mare parte acoperită cu păduri şi ierburi. Pot fi
găsite plante rare cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpşunica, şerpariţa ş.a. Există
două rezervaţii botanice cunoscute – Fânaţele Clujului şi Rezervaţia Valea Morii. În
pădurile din jurul oraşului (cum ar fi Pădurea Făget sau Pădurea Hoia) trăieşte o faună
diversificată cu specii precum porcul mistreţ, bursucul, vulpea, iepurii, veveriţele. În
rezervaţia Fânaţele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fânaţă, o specie destul de rară.
O floră foarte bogată se găseşte şi în interiorul oraşului la Grădina Botanică, loc în care şi-
au găsit adăpostul şi unele specii de animale.

Clima Clujului este plăcută, de tip continental moderată. Este influenţată de

vecinătatea Munţilor Apuseni, iar toamna şi iarna resimte şi influenţele atlantice de la vest.
Trecerea de la iarnă la primăvară se face, de obicei, la mijlocul lunii martie, iar cea de la
toamnă la iarnă în luna noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile în general sunt lipsite
de viscole. Temperatura medie anuală din aer este de cca 8,2 °C. Temp. Medie in ianuarie
este de - 3°C, iar cea a lunii iulie, de 19 °C. Temp. minimă absolută a fost de - 34,5 °C
(înregistrată în ianuarie 1963), iar maxima absolută, de 38,5 °C (înregistrată în august
1952). Media precipitaţiilor anuale atinge 663 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (99
mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm). În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin
din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub - 15°C şi cu zăpadă din ce în
ce mai puţină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în
care maxima depăşeşte 30°C).

3. Repere istorice
- 107 – 108 d. Hr.–prima atestare a Napocii romane (scrisa pe o bornă militară);

- 124 d. Hr. – Napoca devine aşezare urbană (civitas) Municipium Aelium Hadrianum
Napoca;

- 1275 – prima menţiune documentară a aşezării Kulusvar (Cluj)

- 1316 – aşezarea a fost ridicată la rangul de oraş prin privilegiul acordat de regele Carol
Robert de Anjou;

-1405 – i se acordă Clujului dreptul de oraş liber;

- 1711 - Clujul intră sub dominaţie austriacă;

- 1790 – devine capitala Transilvaniei;

- 1867 – Clujul şi Transilvania au fost integrate în Regatul Ungariei;

- 1918 – în urma înfăptuirii Marii Uniri, Transilvania a intrat în componenţa Regatului

României;

- 1940 – 1944 – în urma Dictatului de la Viena,Clujul a fost integrat în componenţa

Ungariei;

- 1944 octombrie – Clujul a fost eliberat de trupele române şi sovietice şi a intrat din nou în
componenţa României;

- 1974, 16 octombrie – Municipiului Cluj i-a fost atribuit numele de Cluj – Napoca;
 4. Dezvoltarea interbelică a oraşului Cluj şi influenţa acesteia asupra
spaţiului urban

Marea Unire, prin descătuşarea energiilor milioanelor de români transilvăneni, în

urma împlinirii dezideratelor lor naţionale, a conturat o nouă fizionomie vieţii oraşului Cluj.
În acest context s-a născut cea mai de seamă creaţie românească a începutului noii epoci
istorice – Universitatea românească din Cluj.

Universitatea din Cluj a devenit dominanta vieţii social –politice, economice şi

culturale a populaţiei româneşti din Cluj, asigurând , prin corpul didactic şi absolvenţii ei,
funcţionarea principalelor instituţii administrative, economice, sociale şi politice ale
oraşului. Ea a conferit Clujului şi o consistentă dimensiune europeană, prin prestigiul
dobândit şi prin legăturile sale internaţionale.

La 1 decembrie 1919 şi-a deschis stagiunea inaugurală Teatrul Naţional, iar Opera
Română la 25 mai 1920, împlinindu-se astfel aspiraţiile şi eforturile românilor din
Transilvania de a avea asemenea instituţii de cultură. În 1919 a fost înfiinţată Episcopia
Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului iar în 1930 a fost mutată de la Gherla la Cluj
reşedinţa episcopală a Diecezei Greco – Catolice. Clujul a fost reşedinţă episcopală
pentru patru culte religioase: ortodox, greco – catolic,reformat şi unitarian.

Dezvoltarea economică a Clujului interbelic ,exprimată în câteva date statistice, se

prezintă astfel:

- Între 1919 – 1925 s-au înfiinţat 102 fabrici particulare din care 21 aparţineau
industriei metalurgice, 14 industriei prelucrării lemnului, iar 13 industriei
chimice;

- Intreprinderile industriale – Fabrica de încălţăminte,Turnătoria de fier, Fabrica

de maşini – îşi sporesc mult capacităţile de producţie;

- Se înfiinţează Fabrica de porţelan ,,Iris” (prima de ceramică fină din România);

- Muncitori angajaţi:

-1921 funcţionau 77 de întreprinderi care aveau în total 4500 de

muncitori;

-1930 75 de întreprinderi 8000 muncitori

- 1938 75 de întreprinderi 9000 muncitori

- 1938 în agricultură erau ocupaţi cca 3500 de persoane

- 1938 erau şi 2736 meşteşugari de diferite specialităţi

- În 1938 erau înscrişi în evidenţele oficiale cca 500 de medici şi peste 400 de
avocaţi

- În domeniul bancar:

Bănci
Anul
mari mici
192
13 21
1
193
peste 80
8

Evoluţia demografică:

Total români maghiari evrei germani altii

Anul
locuitori Nr.loc. % Nr.loc. % Nr.loc. % Nr.loc. % Nr.loc. %
191 1,7
60800 10005 16,4 41658 68,5 6546 10,8 1571 2,6 1020
0
192 3,1
83000 28500 34,4 40000 48,2 10000 12,0 1950 2,4 2550
0
193 114000 47200 41,5 46200 40,5 16100 14,1 2400 2,1 2100 1,8
 8

50000
45000
40000
35000 romani
locuitori

30000 maghiari
25000 evrei
20000 germani
15000 altii
10000
5000
0
anul1910 anul1920 anul1938

Dezvoltarea urbanistică a Clujului interbelic

- Suprafaţa intravilanului

1918 1018 ha

1939 1813 ha

- Edificii noi construite 3357 dintre care amintim cele mai importante: Catedrala
Ortodoxă, Banca Albina, Colegiul Academic; Palatul Agronomiei, Muzeul Grădinii
Botanice, Institutul de Microbiologie,Atelierele CFR, podul Decebal, Clinica medicală II,
Palatul Uzinei Electrice, etc.

- Importante lucrări publice au schimbat radical faţa oraşului:

-dezvoltarea producţiei şi a reţelelor de energie electrică;

- construcţii şi modernizări de drumuri şi poduri;

- a fost introdus iluminatul public modern;

- s-au amenajat pieţele centrale, a Catedralei Ortodoxe şi a Pieţii

Unirii;

- s-au construit peste 1000 de locuinţe particulare în cartierele Andrei

Mureşanu, Eremia Grigorescu,Turzii, Gheorgheni şi în zona industrială;

Transporturi şi comunicaţii

- prin înfiinţarea aeroportului civil de la Someşeni, Clujul s-a racordat

la liniile de transport aeriene;
 - în 1938 erau 1354 linii telefonice cu 1905 posturi, 50 circuite
interurbane, 6 oficii poştale,8041 abonaţi radio;

- transportul urban dispunea de 102 autobuze, 130 autotaxiuri şi birje;

5. Dezvoltarea oraşului Cluj în perioada 1945 -1989 şi implicaţiile

acestei asupra spaţiului urban
Asigurându-şi monopolul conducerii economiei naţionale, partidul comunist a decis
înalte rate de acumulare din venitul naţional (între 16% şi 30%) care au permis dezvoltările
de capacităţi industriale şi alocarea de masive fonduri de investiţii pentru construirea altora
noi. Astfel s-a ajuns la înregistrarea marilor rate ale creșterii industriale, care plasau
Romania între țările cu cel mai susținut ritm de dezvoltare. Cooperativizarea agriculturii a
fost declanşată în anul 1949 și declarată încheiată în anul 1962.

În aceste condiții și Clujul a cunoscut o mare dezvoltare industrială, cu consecințe

profunde în toate sferele vieții sociale. S-a structurat o extinsă platformă industrială, la
nord de calea ferată, alcătuită din patru zone:
1. Zona industrială de est, cu întreprinderile: „Iris”, „Unirea”, „Carbochim”,
„Clujana”, „Sinterom”, Uzina de reparații, „Terapia”, „Sanex”, Uzina de
cazane mici si arzătoare – devenită în anii `80 Combinatul de utilaj greu,
Fabrica de mașini de recalificat, Fabrica de cărămizi „Electrometal, s.a.;
2. Zona industrială centrală: „Metalul Roșu”, IMMR „16Februarie”, „Tehnofrig,”
„Armătura”, „Libertatea”, „Întreprinderea poligrafică”, „Farmec”, „Flacăra”,
„Someșul”, Fabrica de bere „ Romania muncitoare ”, Întreprinderea de
produse zaharoase „Feleacul”, Întreprinderea de industrializare a laptelui
„ Mucart”, Întreprinderea de electronică industrială și automatizări, s.a.
3. Zona industrială Baciu : Întreprinderea de morărit și panificație,
Antrepozitul frigorific, Întreprinderea vie și vinului (Vinalcool), Întreprinderea
de valorificare a legumelor și fructelor, s.a.
4. Zona de depozitare Someșeni: cu depozite pentru unități industriale,
terminal CFR, baze de producție pentru construcții, s.a.
În anul 1973, în municipiu existau 37 de întreprinderi, din care 31 de rang
republican și 6 de subordonare locală. Meșteșugarii erau grupați în 12 cooperative.
În acelaşi an, în zona municipiului se găseau 12416 ha terenuri agricole, aflate în
patrimoniul a trei întreprinderii agricole de stat şi 4789 ha terenuri agricole aflate în
patrimoniul a 3 unități agricole cooperatiste (1853 familii).
Dezvoltarea industrială, mai accentuată în anii `70 și `80 , a determinat o sumă de
mutații de ordin social, cultural, demografic în viața orașului. Pentru ilustrarea a câteva
dintre ele, amintim doar câteva date privind evoluţia demografică între 1948-1988 :

Anul Locuitori
1948 121753
1956 154723
1966 185663
 1970 200759
1977 262421
1978 273199
1988 314495
350000
nr.locuitori Cluj-Napoca

300000
250000
200000
150000
100000
50000
0
anul anul anul anul anul anul anul
1948 1956 1966 1970 1977 1978 1988

Creșterile mari de după anul 1966 s-au datorat, în proporție de circa două treimi,
sporului migratoriu, restul revenind sporului natural. Acestor cifre li se adaugă alte câteva
zeci de mii reprezentând populația flotantă: elevi, studenți, militari și navetiști.
Din populația anului 1970, 108885 erau persoane încadrate în muncă, din care
77534 muncitori. În industrie lucrau 49511 salariați, din care 43129 muncitori.
250000

200000

150000 nr.total locuitori

nr.loc încadrați în muncă
100000 nr.total muncitori

50000

0
anul1970

Alte elemente notabile s-au semnalat în perioada 1948 – 1974, când aspectul
urbanistic şi demografic al oraşului a fost determinat de dezvoltarea sa economică, politică
şi culturală. Astfel s-a pus accentul pe modernizarea reţelei de străzi şi pe rezolvarea
radicală a problemelor legate de canalizare şi aprovizionarea cu apă a populaţiei şi a
industriei. În aceşti ani reţeaua de distribuire a apei s-a extins de la 178 km la peste 270
km, iar cea de canalizare a crescut de la 74 km la 153 km.
Zona de locuinţe este organizată în general într-un perimetru alungit pe Valea
Someşului, cuprinzând versanţii Feleacul şi Dâmbul Rotund, fiind împărţit în 10 cartiere,
unităţi urbanistice complexe. Orașul a cunoscut o puternică dezvoltare edilitară,
construindu-se mari cartiere de locuințe, cu dotările aferente: grădinițe, scoli, dispensare,
complexe comerciale s.a.:
  Cartierul „Gheorgheni” , construit între anii 1965-1972, cu peste 13000
apartamente;
 Cartierul „Grigorescu” , construit într-o primă etapă între anii 1952-1964 și
dezvoltat ulterior a ajuns să găzduiască peste 30000 de locuitori;
 Cartierul „Mărăști” , construit începând cu anul 1978, urma să devină al
doilea cartier ca mărime al orașului;
 Cartierul „Zorilor” , a prins contur în anii 80, după ce în 1969-1973 a fost
construit Complexul studențesc „Observator”. În cartier au fost ridicate
instituțe de cercetare și de producție și o facultate, profilate pe domeniile
tehnicii de calcul și automatizării, Spitalul de recuperare și Spitalul de boli
contagioase.
 Cartierul „Mănăștur” ,a cărui construcție a început în anul 1971, cu peste
30000de apartamente și peste 100000 de locuitori.

Construcția acestor mari cartiere a făcut necesară o dezvoltare a serviciilor de

transport în comun, celor existente(autobuze, troleibuze) adăugându-li-se din anii 1986-
1987 linia de tramvai. A fost extins transportul feroviar ,ca urmare a conectării Clujului la
reţeaua de cale ferată electrificată şi a dării în folosinţă a clădirii noii gări.
Dintre obiectivele sportive importante amintim: Stadionul Municipal(1960), Sala
sporturilor(1960), Bazinul Olimpic(1961), bazele sportive „Clujeana” , „C.FR..”,
„Constructorul”, s.a.
 Alte construcții reprezentative ale epocii: Complexul studențesc „Hașdeu”, Casa
de Cultură a Studenților, Cinematograful „Republica”, Biblioteca Academiei Române, Casa
Tineretului, Complexul Comercial „Mihai Viteazul”, Hotelurile :„Transilvania”, „Napoca”, s.a.
În pofida vicisitudinilor epocii, Clujul a rămas al doilea mare centru cultural –
ştiinţific şi de învăţământ superior al ţării după Bucureşti. În 1974 ,Centrul universitar Cluj
număra 25 de facultăţi cu 2.069 cadre didactice, care pregăteau peste 20.000 studenţi.

Dezvoltarea urbanistică a municipiului Cluj-Napoca între anii 1948 - 1990 s-a

produs în principal pe seama industrializării forţate şi a atragerii forţei de muncă necesare,
prin migraţia din mediul rural al judeţului şi a altor judeţe din ţară. Aceasta a determinat
implicit o intensă acţiune de construire de locuinţe, neglijându-se celelalte standarde
legate de calitatea vieţii populaţiei, „înghesuită” în noile cartiere cu blocuri multietajate.
Disfuncţionalităţile create prin planificarea spaţială practicata in perioada
comunista,au creat zone industriale amplasate prost, in mijlocul oraşului, zone rezidenţiale
cu o densitate a populaţiei prea ridicata, cu spaţiu prea puţin între blocuri si număr prea
mare de niveluri, etc.
Aceste erori de planificare – bazata la vremea respectiva pe ideologie – creează
astăzi probleme mari de trafic rutier, transport in comun, durata călătoriei la serviciu,
disponibilitatea serviciilor si, in general, calitatea vieţii. Un exemplu este cartierul
Mănăştur, cu aproximativ 100.000 de locuitori, aproape fără magazine, aproape fără spatii
de parcare, etc.

6. Evoluţia municipiului Cluj-Napoca din 1990 până în prezent. Realităţi şi

perspective de dezvoltare urbană
 Total populatie

335000
330000
325000
320000
315000
310000
305000
300000
anul anul anul anul anul anul anul
1990 1992 1995 1999 2000 2002 2007

Total populatie

Anul 2010 în câteva cifre

Stare civilă

Naşteri: 6363 (3.083 fete)

Căsătorii: 2280
Decese: 4095
Alte elemente notabile s-au semnalat în perioada 1948 – 1974, când aspectul urbanistic şi
demografic al oraşului a fost determinat de dezvoltarea sa economică, politică şi culturală. Astfel s-
a pus accentul pe modernizarea reţelei de străzi şi pe rezolvarea radicală a problemelor legate de
canalizare şi aprovizionarea cu apă a populaţiei şi a industriei. În aceşti ani reţeaua de distribuire a
apei s-a extins de la 178 km la peste 270 km, iar cea de canalizare a crescut de la 74 km la 153 km.
Zona de locuinţe este organizată în general într-un perimetru alungit pe Valea Someşului,
cuprinzând versanţii Feleacul şi Dâmbul Rotund, fiind împărţit în 10 cartiere, unităţi urbanistice
complexe. De asemenea sistematizarea mai ţine seama de regimul de înălţime, acesta variind de la
zona de parter la 10 etaje. Ritmul cescând al volumului de construcţii de locuit a impus o studiere
atentă a amplasamentelor. Prin alegerea amplasamentelor pe terenuri libere se asigură o construire
rapidă şi se crează posibilităţi pentru obţinerea unor ansambluri urbanistice complete, cu toate
dotările necesare: creşe, grădiniţe, şcoli, magazine (ex. Gheorgheni şi Mănăştur).
Dezvoltarea urbanistică a municipiului Cluj-Napoca între anii 1974- 1990 s-a produs în principal pe
seama industrializării forţate şi a atragerii forţei de muncă necesare, prin migraţia din mediul rural
al judeţului şi a altor judeţe din ţară. Aceasta a determinat implicit o intensă acţiune de construire de
locuinţe, neglijându-se celelalte standarde legate de calitatea vieţii populaţiei, „înghesuită” în noile
cartiere cu blocuri multietajate. După 1990 însă, ritmul construirii de locuinţe s-a redus considerabil