V-am pastrat cuprinsul pentru a va face un plan de prezentare in functie de

acesta.
Ceea ce mi s-a parut esential in lucrare am pastrat, iar ceea ce trebuie sa stiti
este scris cu albastru. Insa ar fi bine sa cititi o data tot proiectul pentru a sti ce
contine.
Ceea ce am pastrat eu din lucrare pentru a fi studiat de dumneavoastra are
rol orientativ, asta inseamna ca ati putea sa spuneti si in plus sau sa eliminati
anumite lucruri care nu vi se par in regula.
Va sfatuiesc sa scrieti pe o foaie de hartie discursul dumneavoastra in functie
de ceea ce vam dat, inclusiv cu prezentarea numelui, si motivul pentru care ati ales
tema etc.
Inca nu am aflat data la care se da examenul, cand o voi afla va voi anunta.
Spor la invatat si multa bafta la examen!

PS: daca aveti nevoie de ajutor va rog sa ma contactati voi incerca sa va ajut
cum pot mai bine.
 CUPRINS

Argument

1. Cerinţele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea deşeurilor

1.1. Strategia Protecţiei Mediului

2. Principii şi obiective strategice privind gestionarea deşeurilor în România

3 Instrumente Pentru Realizarea Obiectivelor Strategice

4. Cadrul legislativ privind gestionarea deseurilor rezultate din activitătile medicale

4.1. Principalele categorii de deseuri medicale

4.2. Surse majore de generare a deseuri medicale

4.3. Obiective principale si auxiliare privind gestionarea deseurilor medicale

4.4. Metode de eliminare a deseurilor medicale

Bibliografie

Anexe:

Anexa 1 – Transpunerea legislaţiei europene în legislaţia naţională

Anexa 2 – Obiective strategice generale pentru gestionarea deşeurilor

Anexa 3 – Obiective strategice generale privind gestionarea deşeurilor periculoase.

Argument
 Directiva Cadru a Deşeurilor 2008/98/ EC, care a intrat în vigoare la data de
12.12.2010, are prevederi stricte în ceea ce priveşte prevenirea generării deşeurilor
(articolele 4 şi 29), ţintele generale de reciclare (articolul 11), ierarhia deşeurilor
(articolul 4), standardele minime (articolul 27) şi planurile de gestionare a deşeurilor
(articolele 28, 30-33).
Pentru România anul 2011 va fi unul mai mult decât dificil, în condiţiile în care
toate aceste prevederi ale directivei sunt de neatins şi autorităţile nu s-au pregătit pentru
implementarea acestei directive.
Odată cu racordarea legislaţiei la cerinţele Uniunii Europene, autorităţile au
sarcina de a rezolva nu numai îndepărtarea deşeurilor, ci şi valorificarea lor.
Pentru atingerea acestui obiectiv este necesară o planificare care să cuprindă o
soluţie globală, respectiv un management integrat al deşeurilor, concept care combină
toate principiile de limitare a producţiei de deşeuri, de valorificare şi de îndepărtare a lor.
Obiectivul principal este acela de a reduce cantitatea de deşeuri, de a le trata şi
depozita conform unor tehnologii ecologice. Din actele normative adoptate în ţara noastră
rezultă necesitatea unui concept de management al deşeurilor, care trebuie materializat de
către autoritaţile responsabile prin planuri de management al deşeurilor.
În prezent sunt realizate Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor şi Planul
naţional de gestionare a deşeurilor aprobate în 2004, precum şi Planurile regiona- le de
gestionare a deşeurilor aprobate în 2007.
Planurile judeţene şi regionale sunt sau vor fi finalizate ca parte componentă a
Planului naţional de gestionare a deşeurilor.
Este evident că aceste planuri vor trebui ajustate în conformitate cu articolele 1,
4, 13 şi 16 ale Directivei 2008/99/CE, având în vedere obiectul şi domeniul de aplicare al
Directivei şi ierarhia deşeurilor: prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare, alte
operaţiuni de valorificare şi de eliminare.
Una dintre principalele obligaţii este aceea ca cetăţenii să dispună de recipienţi
pentru resturi şi să folosească sistemul de salubrizare, de colectare şi transport.

De exemplu, salubrizarea deşeurilor într-o localitate trebuie stabilită şi coordonată

împreună cu oraşele şi localităţile din jur. În viitor vor fi necesare din ce în ce mai multe
soluţii regionale, cu aplicabilitate largă, de management al deşeurilor, ceea ce nu
înseamnă neapărat necesitatea unor instalaţii de înaltă tehnică. Ne putem gândi aici de
exemplu la colaborarea mai multor oraşe şi comune în vederea organizării unei strategii
regionale
Întregul sistem de colectare cu întreaga logistică necesară trebuie adaptat
diferitelor metode de valorificare. Acest lucru presupune un efort de organizare ridicat şi
necesită de obicei o restructurare a sistemului de colectare existent. Colectarea selectivă
şi valorificarea deşeurilor sunt rentabile atunci când fezabilitatea tehnică şi costurile
acceptabile fac ca substanţele obţinute să poată fi utilizate ca materii prime secundare,
comercializabile pe piaţă. De altfel şi articolul 10 al Directivei, referitor la valorificare,
menţionează că pentru facilitarea sau îmbunătăţirea valorificării, deşeurile sunt colectare
separat, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al
protecţiei mediului, iar sistemele respective respectă standardele de colectare necesare
pentru sectoarele de reciclare corespunzătoare“.
În septembrie 1989, Comisia Europeană a inaintat Consiliului Europei şi
Parlamentului European proiectul unei Strategii Comunitare pentru managementul
deşeurilor SEC 89-934. În 2005, noua Strategie Comunitară a fost revizuită şi adaptată
noilor condiţii, deoarece între timp Comunitatea Europeană a creat o serie de noi
instrumente în gestiunea deşeurilor, iar Curtea Europeană de Justiţie a soluţionat o serie
de cazuri din domeniul managementului de deşeuri. Cadrul general privind
managementul deşeurilor stipulează următoarele linii generale:
1 Deşeurile sunt de natura unor bunuri materiale, indiferent de valoarea lor şi dacă
pot fi sau nu reciclate şi refolosite (decizia Curţii Europene de Justiţie). Curtea specifică
însă că deşeurile reprezintă bunuri de natură specială, cu potenţial de risc asupra mediului
şi prin urmare, deplasarea liberă a acestora poate fi restricţionată.
2 Strategia privind deşeurile introduce ,,principiul proximităţii” conform căruia,
deşeurile trebuie eliminate în una din cele mai apropiate instalaţii. Mai mult, este
proclamat principiul suficienţei proprii , reflectând ideea generală conform căreia
deşeurile comunitare nu pot fi expediate în afara Comunităţii Europene.
3 Legislaţia comunitară trebuie să menţină un echilibru între necesitatea sporirii
gradului de protecţie a mediului şi un nivel de reglementare care să permită funcţionarea
pieţei interne.
4 Nu se vor crea standarde diferenţiate pe tipuri de sectoare.
5 Standardele de eliminare şi tratare a deşeurilor trebuie să prevină apariţia
sindromului NIMBY (not in my back yard) care determină îngrijorare din partea
populaţiei.
6 Legislaţiile naţionale vor opera doar cu definiţia Comisiei Europene privind
deşeurile şi deşeurile periculoase, evitând utilizarea unor termeni precum - deşeuri
industriale, deşeuri finale, materii prime secundare, deşeuri speciale, etc. Statele membre
pot adopta măsuri naţionale mai restrictive.
O politică preventivă în gestionarea deşeurilor trebuie să înceapă cu produsul şi
procesul de producţie încă din faza de concepţie. Pentru eficacitate, aceasta presupune
acţiuni directe pe toată durata de viaţă a produsului, de la producţie, utilizare, colectare,
reutilizare, reciclare şi eliminare finală. Producătorul este responsabil de potenţialul
produsului în gestiunea deşeurilor, prin intermediul deciziilor pe care le ia în ceea ce
priveşte design-ul, conceperea, materialele utilizate şi marketingul. Producătorul poate
utiliza toate mijloacele nu doar pentru a evita producerea de deşeuri prin folosirea
eficientă a resurselor naturale, a materiilor regenerabile sau nepericuloase, ci şi pentru
conceperea de produse cu posibilităţi de reutilizare şi recuperare curată. Marcarea,
etichetarea şi instrucţiunile de utilizare au efecte benefice.
1. Cerinţele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionarea deşeurilor

Agenda 21 este programul de acţiune pentru secolul XXI, aprobat unanim, în

iunie 1992, de către cele peste 170 de state, participante la Conferinţa pentru Mediu şi
Dezvoltare a Naţiunilor Unite, aşa-numitul „summit planetar”, de la Rio de Janeiro. Şefii
de guvern ai 120 de naţiuni, şi-au luat angajamentul de a acţiona continuu în vederea
îndeplinirii măsurilor propuse pentru atingerea obiectivelor Agendei 21.
Prima Conferinţă ONU despre mediu a avut loc încă în 1972. Comisia mondială a
Naţiunilor Unite înfiinţată în 1984 a prezentat în 1987 raportul „Our common future”
(.Viitorul nostru comun.). Noţiunea definită în acel raport, „sustainable development”
(dezvoltare durabilă), este considerată ca fiind o dezvoltare economică, care ia în
considerare atât protecţia socială, cât şi protecţia mediului înconjurător.
În Agenda 21, gestionarea durabilă a deşeurilor este tratată având în vedere
următoarele aspecte:
- îndepărtarea ecologică a deşeurilor periculoase;
- împiedicarea folosirii ilegale a unor astfel de deşeuri pe plan internaţional;
- gestionarea compatibilă cu mediul a deşeurilor solide şi a nămolurilor de
la staţia de epurare;
- gestionarea sigură şi ecologică a deşeurilor radioactive.

1.1. Strategia Protecţiei Mediului

Programul guvernamental stabileşte principiile de bază ale politicii de mediu a

României, în conformitate cu prevederile europene şi internaţionale, asigurând protecţia
şi conservarea naturii, a diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor
acesteia.
În anul 1999, Guvernul a adoptat Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă,
iar în anul 2002 a fost elaborată Strategia Protecţiei Mediului. Acest document stabileşte
ca principii generale:
- conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor;
- dezvoltarea durabilă;
 - evitarea poluării prin măsuri preventive;
- conservarea diversităţii biologice şi reconstrucţia ecologică a sistemelor
deteriorate;
- conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice;
- principiul “poluatorul plăteşte”;
- stimularea activităţii de redresare a mediului.

1.2. Situaţia existentă în domeniul gestionării deşeurilor

Cadrul legislativ general pentru protecţia mediului în România este reprezentat

prin:
- Legea Protecţiei mediului 256/2006, care aproba Ordonanţa de Urgenţă
195/2005;
- Legea apelor 107/1996, completată cu legea 322/2005 şi 112/2006;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 243/2000 privind protecţia
atmosferei, aprobată prin Legea 655/2001;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor,
modificată şi aprobată prin Legea426/2001;
- Hotărârea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de
evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau
private supuse acestei proceduri;
- Ordonanţa de Urgenţă 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul
integrat al poluării;
- Hotărârea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi
pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.
Acquis-ul Comunitar în domeniul gestionării deşeurilor cuprinde un număr de 11
acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislaţia română,
conform cu cele prezentate în tabelele 1.9 şi 1.10 1, 2.

1
xxx - http://www.mediuvaslui.ro/Plan%20Judetean%20de%20Gestiune%20a%20Deseurilor.doc
2
XXX - http://www.arpmsv4.ro/legi/legislatie.htm
 - Faţă de conţinutul Aquis-ului Comunitar şi de legislaţia – cadru pentru
protecţia mediului, legislaţia română mai cuprinde o serie de acte normative ce conţin
prevederi referitoare la gestionarea deşeurilor
Legea nr. 426/2001 stabileste obligativitatea intocmirii unui Plan de Gestionare
Al Deseurilor in fiecare societate, care sa aiba in vedere un program de management al
deseurilor in vederea atingerii urmatoarelor obiective:
• Diminuarea sau limitarea generarii deseurilor si a gradului de
periculozitate a acestora;
• Reciclarea, regenerarea sau alte forme de utilizare a deseurilor;
• Neutralizarea;
• Remedierea siturilor(zonelor) poluate.
Legea mai cuprinde si anexe privind definirea termenilor utilizati, eliminarea
deseurilor, categorii de deseuri, categorii sau tipuri de deseuri periculoase,operatiuni de
eliminare a deseurilor si operatiuni de valorificare a acestora.
Controlul gestionarii deseurilor revine autoritatilor competente pentru protectia
mediului si celorlalte autoritati cu competente stabilite de legislatia in vigoare.
Valorificarea deseurilor se realizeaza numai in instalatii, prin procese sau activitati
autorizate de autoritatile publice competente.

2. Principii şi obiective strategice privind gestionarea deşeurilor în România

Principiile care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt enunţate

în cele ce urmează.
- principiul Protecţiei resurselor primare – stabileşte necesitatea de a
minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile,
punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.
- principiul măsurilor preliminare – stabileşte ca, pentru orice activitate
(inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte
principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului,
alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.
 - principiul prevenirii – stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a
deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitarea
apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea în
condiţii de siguranţă pentru mediu.
- principiul poluatorul plăteşte – stabileşte necesitatea creării unui cadru
legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor
să fie suportate de generatorul acestora.
- principiul substituţiei – stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime
periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor
periculoase.
- principiul proximităţii – stabileşte că deşeurile trebuiesc să fie tratate şi
eliminate cât mai aproape de sursa de generare.
- principiul integrării – stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor
fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.
Obiectivele Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor sunt următoarele:

a) Obiective generale
• Colectare si raportare date
• Prevenirea generarii
• Valorificarea deseurilor
• Colectarea si transportul deseurilor
• Tratarea deseurilor
• Eliminarea deseurilor
b) Obiective specifice
• Deseuri din constructii si demolari
• Namol de epurare
• Deseuri biodegradabile
• Deseuri de ambalaje
• Anvelope uzate
• DEEE
• VSU
• Deseuri periculoase (baterii si acumulatori, uleiuri uzate, etc)
3. Instrumente Pentru Realizarea Obiectivelor Strategice

Instrumente de reglementare – va fi completat si îmbunatatit cadrul legislativ

referitor la activitatile de gestionare a deseurilor prin:
- acte de reglementare a impactului asupra mediului;
- acte de reglementare a activitatilor de recuperare materiala si energetica;
- acte de reglementare vizand responsabilitatile generatorilor de deseuri;
- acte de reglementare vizand responsabilitatile autoritatilor publice si relatiile ce trebuie
definite între acestea si ceilalti factori implicati.
Instrumente economice care sa încurajeze reflectarea costurilor activitatilor de
gestionare a deseurilor atât în pretul produselor, cât si în statutul pe piata al
producatorului. Aplicarea corecta a stimulentelor financiare pe de o parte, si a
penalitatilor pe de alta parte, va încuraja activitatile de gestionare prin prevenire, reducere
si recuperare, conducând în acelasi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact
asupra mediului sau care vin în contradictie cu principiul “poluatorul plateste”.
Instrumente statistice pe baza carora sa se obtina date corecte referitoare la
generarea si gestionarea deseurilor si care sa permita evaluarea situatiei actuale si
stabilirea obiectivelor de îndeplinit. Este necesara îmbunatatirea si adaptarea sistemului
actual de colectare, validare si raportare a datelor la nivel judetean si national.
Alte instrumente
- aplicarea si controlul aplicarii legislatiei existente;
- elaborarea planurilor de gestionare a deseurilor;
- crearea unor comitete care sa cuprinda reprezentanti ai tuturor factorilor implicati în
activitatile de gestionare a anumitor tipuri de deseuri;
- introducerea acordului voluntar intre patronate si autoritatile centrale de resort pentru
fixarea si atingerea tintelor, stabilite de comun acord.
- analiza ciclului de viata al produselor si realizarea “bilanturilor ecologice”, în scopul
implementarii celor mai bune practici de gestionare a deseurilor.

4. Cadrul legislativ privind gestionarea deseurilor rezultate din activitătile medicale

 Principalele acte normative care eglementează gestionarea deseurilor rezultate în
urma activităTilor medicale sunt:
- OrdonanTa de UrgenTă a Guvernului nr. 78/2000 privind deseurile
- Directiva CE nr. 91/689 privind deseurile periculoase
- Ordinul nr. 219 din 1 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
gestionarea deseurilor rezultate din activităTile medicale
- Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea OrdonanTei de UrgenTă a Guvernului nr. 78/2000
privind regimul deseurilor
- HGR nr. 856/2002 privind evidenTa gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei
cuprinzănd deseurile, inclusiv deseurile periculoase
- HGR nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor, cu modificările si completările
ulterioare (HGR nr. 268/2005)
- Ordin de Ministru comun al Ministrului Mediului si Gospodăririi Apelor si al
Ministrului SănătăTii nr. 698/940/2005 cu modificările si completările ulterioare, pentru
aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică
a deseurilor rezultate din activitatea medicală
- HG. Nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe
teritoriul României.

4.1. Principalele categorii de deseuri medicale

1. Deseuri nepericuloase: sunt deseurile asimilabile celor menajere; aceste deseuri se

colectează si se îndepărtează la fel ca deseurile menajere
2. Deseuri periculoase se împart la rândul lor în patru subcategorii, după cum urează:
a. deseuri anatomo patologice: cuprind părTi anatomice, material biopsic rezultat
din blocurile operatorii de chirurgie si obstetrică (fetusi, placente), părti anatomice
rezultate din laboratoarele de autopsie, etc.
b. deseurile infectioase: sunt deseurile care contin sau au venit în contact cu
sângele ori cu alte fluide biologice, precum si cu virusuri, bacterii, paraziti si/sau toxinele
microorganismelor (seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatura, recipiente
care au continut sange sau alte lichide biologice, manusi, sonde, membrane de dializa,
pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite etc.);
c. deseurile intepătoare-tăietoare: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule,
lame de bisturiu de unică folosinŃă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă
sau nu, care au venit în contact cu material infectios;
d. deseurile chimice si farmaceutice: deseurile care includ serurile si vaccinurile
cu termen de valabilitate depăsit, medicamentele expirate, reziduurile de substanŃe
chimioterapice, reactivii si substantele folosite în laboratoare.
3. Deseuri radioactive: deseuri solide, lichide si gazoase, ce contin materiale radioactive
(ex. Surse sigilate; generatori de radionuclizi uzati, deseuri solide de nivel scazut, ex.
hârtie, tampoane, articole din sticlă, reziduuri de la încărcăturile cu material radioactiv si
solutiile nedorite de radionuclizi folositi în scop terapeutic).

4.2. Surse majore de generare a deseuri medicale

Principalele surse majore de generare a deseurilor medicale se împart în trei

categorii.
1. Producătorii mari de deseuri medicale - Spitale Judetene si Municipale, Clinici
Universitare, Institute de Cercetare Medicală si Farmaceutică, Agentia Natională a
Medicamentului, Institute de Medicină Legală, Serviciile Judetene de Medicină Legală,
Unităti Preclinice ale Universitătilor de Medicină si Farmacie, Unităti de productie,
depozitare si păstrare a medicamentelor si produselor biologice.
2. Producătorii medii de deseuri medicale – Centre de diagnostic si tratament,
Centre de transfuzii, Centre de colectare si conservare a sângelui, Laboratoare, Servicii
de prosectură ale spitalelor, Spitale de pneumologie, Cabinete medicale de orice
specialitate si cabinetele stomatologice, Spitalele si clinicile private.
3. Producătorii mici de deseuri medicale - Laboratoare de tehnică dentară,
Laboratoare desănătate mentală, Stabilimente si ospicii de îngrijire a bolnavilor pisihici
cronici, Spitale de recuperare, Baze de tratament balnear, Săli mortuare si de autopsie,
Centre medicale din alte tipuri de institute, fabrici, scoli, licee si grădinite, Centre
cosmetice si alte tipuri de tratamente de înfrumusetare, Unităti farmaceutice, Centre de
optică medicală, Centre de acupunctură.

4.3. Obiective principale si auxiliare privind gestionarea deseurilor medicale

Obiectivele principale rezultate în urma implementării principalelor acte

normative si norme tehnice din domeniul deseurilor medicale, se referă la:
- colectarea separată a deseurilor infectioase si periculoase (altele decât cele infectioase)
- colectarea separată a deseurilor nepericuloase
- depozitarea în siguranŃă a deseurilor clinice fără a afecta sănătatea personalului
medicosanitar si a populaŃiei
Responsabilitatea îndeplinirii prevederilor legislative cât si a protocolului
mentionat apartine următorilor:
- Unitătile Medicale - să închidă crematoriile si să le înlocuiască cu sterilizatoare si
incineratoare
- Ministerul Sănătătii - să monitorizeze activitatea unitătilor medicale în această problemă
- Garda de Mediu - să controleze si să-si îndeplinească obligatiile de mediu

4.4. Metode de eliminare a deseurilor medicale

Eliminarea deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în

conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deseuri.
Deseurile periculoase produse de unităŃile sanitare trebuie eliminate prin procedee
autorizate, specifice fiecărei categorii de deseuri.
Metodele folosite pentru eliminarea finală a deseurilor rezultate din activitatea
medicală sunt:
a) incinerarea –
b) depozitarea în depozitul de deseuri - la nivelul unitătii sanitare deseurile periculoase
pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, cum ar fi: autoclavare, dezinfectie chimică,
dezinfectie cu microunde, încapsulare, iradiere, înainte de a fi eliminate final prin
depozitare în depozitul de deseuri.
 Practicile alternative la arderea deseurilor în crematorii si incineratoare pot fi
tehnologiile necombustibile sprijinite pe următoarele procese de bază, ca:
- Procese termice: - bazate pe căldură (energie termică) pentru distrugerea patogenilor din
deseuri. Categoria se împarte în procese termice ce folosesc energia calorică redusă,
medie si ridicată ;
- Procese chimice - folosirea dezinfectantilor ca: dioxid de clor dizolvat, varul, acidul
peracetic sau substante chimice anorganice cu scopul de a mări expunerea deseurilor la
agentul chimic ;
- Procese de iradiere - iradierea bazată pe tehnologii care implică iradierea cu electroni,
cobalt-60 ori raze UV .
- Procese biologice: folosirea enzimelor pentru distrugerea materiei organice.