Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Posteaza comentariu
Printeaza articolului
Da mai departe
Incarca o reteta noua
Voteaza!
Medie: 4.00 | Total 4 voturi
Votul tau:
1
2
3
4
5
La ce foloseste?
• arsuri gastrice
• arsuri solare
• aschii
• faringoamigdalita
• gura uscata
• indigestie
• infectii ale tractului urinar
• mancarimi
• piciorul atletului
• urticarie
• varicela
Bicarbonatul de sodiu, denumit si sodiu bicarbonat sau, simplu, „bicarb“, este una dintre
cele mai rapide substante antiacide. El ajuta la ameliorarea mancarimilor provocate de
muscaturile si intepaturile de insecte. Bicarbonatul de sodiu este bun pentru inlaturarea
placii dentare si neutralizarea acizilor care distrug smaltul dintilor. Amelioreaza
simptomele infectiilor vezicii urinare. Chiar si medicii il folosesc pentru reducerea
aciditatii sanguine in timpul procesului de dializa pentru boli renale. Asa ca este bine ca
intotdeauna sa aveti in bucatarie un borcanel de plastic cu bicarbonat de sodiu.
Neutralizant natural
Substantele chimice se clasifica in functie de pH-ul lor, care este o masura a caracterului
lor acid sau alcalin. Apa, al carui pH are valoarea 7, este o substanta neutra. Toate
valorile peste 7,0 sunt alcaline, iar cele cu pH mai mic de 7,0 sunt acide. Cu un pH de
8,4, bicarbonatul de sodiu este usor alcalin si neutralizeaza actiunea acizilor.
Atentie! Nu folositi prea frecvent acest remediu deoarece bicarbonatul de sodiu este
bogat in sodiu si poate produce cresterea tensiunii arteriale.
Ce puteti face cu bicarbonat:
• sa anihilati acizii care ataca smaltul dentar. Acizii produsi de bacteriile din cavitatea
bucala actioneaza asupra smaltului dintilor distrugandu-l. Puteti sa-i neutralizati, clatind
gura cu solutie de bicarbonat de sodiu de cateva ori pe zi sau umezind periuta de dinti in
apa si apoi punand bicarbonat de sodiu pe ea. Bicarbonatul (in prezent se gaseste in multe
tipuri de paste de dinti) este usor abraziv, curatand dintii fara a distruge smaltul;
In mod normal, la nivelul cavitatii bucale exista o stare de echilibru intre flora microbiana
si mijloacele locale de aparare ale mucoasei. Mucoasa bucala prezinta o bogata
vascularizatie care ii ofera o buna troficitate si ii asigura nutritia. De asemenea, aceasta se
apara destul de bine datorita antagonismului microbian si proprietatilor mecanice,
chimice si bactericide ale salivei, precum si datorita refacerii in mod neintrerupt a
integritatii epiteliului care se descuameaza continuu. Acest echilibru se poate modifica
sub influenta unor factori de ordin general (carentele vitaminice, boli infectioase, stari
alergice, boli sangvine, cancer etc.) sau de ordin local (actiunea iritativa locala a
leziunilor coronare, tartrul dentar, proteze, substante caustice, condimente, etc.).
In urma unor agresiuni traumatice sau microbiene se deregleaza echilibrul bucal, prin
prezenta zonelor retentive determinate de dinti (resturi radiculare sau dinti rupti si
netratati) si de parodontiu, care adapostesc detritusuri (resturi) alimentare. Echilibrul
bucal este de asemenea dereglat si de igiena bucala deficitara. Un alt rol important in
aparitia afectiunilor mucoasei bucale este reprezentat de modificarile functionale produse
de flora microbiana saprofita (existenta in mod normal in cavitatea bucala). Aceasta
determina perturbari functionale care altereaza nutritia si diminueaza rezistenta mucoasei
bucale prin conditiile prielnice de dezvoltare create microbilor la acest nivel: temperatura
(aproximativ 38 grade Celsius), umiditate continua, substante nutritive, obscuritate
relativa, anaerobioza si aerobioza. Afectiunile mucoasei se impart in mai multe entitati
clinice, in functie de localizare, aspect macroscopic, factor microbian declansator.
Vom vorbi in continuare despre candidoza bucala, care este determinata in majoritatea
cazurilor de Candida Albicans. Aceasta afecteaza preferential copiii, batranii, persoanele
purtatoare de proteze dentare, diabeticii, bolnavii de SIDA, pacientii care au urmat un
tratament antibiotic incorect, tratamente chimioterapice si corticoterapice. Pentru
dezvoltare Candida Albicans are nevoie de urmatoarele conditii: mediu bucal acid sau
usor alcalin, hiposialie (secretie salivara deficitara).
Simptomatologie
In cazul unei candidoze bucale pacientul prezinta o mucoasa bucala rosie si uscata,
senzatie de uscaciune si usoara usturime a mucoasei. Daca nu se iau masurile terapeutice
necesare, afectiunea se poate extinde si la nivelul mucoasei jugale (a fetei interne a
obrajilor), palatinale (cerul gurii), uneori chiar faringiene, care se manifesta prin aparitia
de mici pete albicioase, cremoase, usor proeminente, care apoi se extind, conflueaza si
dau nastere unor placi intinse albicioase.
Evolutia candidozei bucale depinde de starea generala a organismului. Copiii sanatosi se
vindeca de regula in 2-3 zile, un rol important in aceasta avandu-l igiena bucala corecta.
La adulti, in special la aceia care au urmat un tratament masiv cu antibiotice si cortizon,
apare forma acuta in care limba se depapileaza pe fata sa dorsala, in special in zona
mediana, si se acopera cu un depozit opalin sau apar mici pete albicioase. In forma
cronica mucoasa prezinta o coloratie alba care se remarca pe toata suprafata limbii.
Aceasta apare mai ales la diabetici si la bolnavii cronici.
Ce presupune tratamentul?
Se recomanda un tratament cu antimicotice, indepartarea factorilor predispozanti si
alcalinizarea mediului bucal. La copii si sugari se prescriu solutii alcaline (bicarbonat de
sodiu 2%), colutorii cu borax, solutii de violet de gentiana, etc. ce se aplica local prin
badijonari sau prin ungerea tetinei. Antimicoticele folosite sub forma de pulberi pentru
suspensii orale sunt recomandate sugarilor si copiilor. Acestea se administreaza direct cu
pipeta pe limba sau sunt incorporate in miere, jeleuri si alte alimente de consistenta
pastoasa, procedeu care trebuie repetat de 4 ori pe zi. La adulti trebuie intrerupt
tratamentul cu antibiotice si corticoizi, se elimina din alimentatie produsele lactate,
acriturile, condimentele si este esentiala mentinerea unei igiene bucale perfecte, prin
periajul dentar corect efectuat dupa fiecare masa si clatirea gurii cu solutii alcaline si
antiseptice. Se administreaza comprimate cu actiune antimicotica dupa mesele principale
la recomandarea medicului stomatolog. Administrarea acestora trebuie mentinuta cel
putin 48 de ore dupa vindecare, pentru prevenirea recidivelor.
Alte afectiuni frecvente ale mucoasei bucale sunt: stomatita sub placa protetica, stomatite
determinate de carente vitaminice, febre eruptive (rubeola, rujeola, scarlatina), anemii si
intoxicatii cu metale (bismut, mercur, plumb etc).