Sunteți pe pagina 1din 2

Pe scurt:

Am ajuns la arena la 14.30 ora locala (15.30 ora noastra), unde in jur de 25 de fani
hardcore erau deja lipiti scai de poarta de fier din fata arenei, avand un steag de marime
obisnuita, atarnand deasupra lor. Fanii din Ungaria nu erau foarte sociabili, lucru care m-
a enervat la culme. Dar ne-am intalnit cu Emil din Bulgaria, la randu-i intr-un turneu cu
Rox prin Europa :), dupa aceea a venit si Mihai a.k.a. Wolfskin cu care am dat de inteles
tuturor ca nu suntem de prin zona :).

M-a surprins sa vad o unguroaica care citea ceva dintr-un caiet studentesc. Curios fiind
de mic copil, am reusit sa elucidez tema operei citite si am constatat cu uimire ca citea
versurile Rox asternute de ea cu migala in caietul respectiv.

Pe la 5.30 deja ascultam Roxette, intrucat soundcheck-ul se auzea pana afara. Printre
piesele cantate la soundcheck au fost: Way Out, Stars, Opp Nox, 727.

Pe la ora 6 ne-a lovit o ploaie crunta cu tunete si fulgere. Bineinteles ca nu ne-au lasat
inauntru sau macar pana la usile arenei. Dupa vreo jumate de ora de injuraturi in toate
graiurile celor prezenti, aflandu-ne sub un program de spalare complet si profund,
oamenii de ordine s-au indurat de noi si ne-au lasat in cele din urma pana la usile de sticla
ale arenei.

Intrarea s-a facut prin 2 parti. Eram al doilea in fata usii, iar in momentul in care s-a
deschis usa, foarte agitat fiind, am facut tampenia de a lasa biletul in mana agentului
caruia ii revinea scanarea si n-am putut sa trec de urmatorul ticket check, neavand biletul.
Am luat-o la fuga inapoi si spre norocul meu agentul pusese biletul deoparte.

Am ajuns la ultimul hop pana la intrarea in arena intr-o pozitie favorabila cu toate cele
intamplate, in al treilea rand avand in fata o doamna asa pe la 48 – 50 ani. Am mai stat
vreo jumate de ora, pana s-a deschis si ultima usa pana la accesul pe pista arenei, insa la
cealalta intrare a arenei s-au deschis usile cu cateva secunde diferenta, sufficient insa sa
nu prind primul rand, ci al treilea, insa stat fata in fata cu Per.

La 9.10 a inceput concertul. A fost ceva de nedescris, publicul a fost nemaipomenit de


energic, lucru pe care l-am observat si in ochii lui Per si Marie. Cu siguranta am fost intre
9.000 si 10.000 de oameni din 12.000 de locuri disponibile. Dar repet atmosfera a fost
cutremuratoare.

Eu la “The Big L” am fost terminat fizic… 9 minute sarind in sus si aplaudand in


continuu. Marie a cantat neasteptat de bine pentru mine, insa versurile de la Silver Blue
le-a facut varza in totalitate. Setlistul era identic cu cel de la Bucuresti, din pacate n-au
cantat Way Out, una dintre favoritele mele.

Pt. mine momentele de exceptie au fost Opp Nox si 727, piese care au ceva care te fac sa
nu mai fii lucid, sa fii posedat pur si simplu de muzica ce se auzea.
Dupa concert am mers (cu peripetii rutiere, ce-i drept) la hotel, la Four Seasons Gresham,
insa din pacate masina care-i aducea pe P & M a intrat in incinta hotelului printr-o
parcare subterana de care dispunea hotelul respective. Am fost un pic dezamagit pt. ca P
si M ne-au vazut acolo, in jur de 12 fani, si cu toate astea n-au iesit la un autograf.

In concluzie, a fost un spectacol deosebit si a meritat pe deplin efortul pe care l-am depus
in a-i vedea din nou.