Adolescentii sunt mai apropiati de prieteni decat de parinti. De ce?

As dori sa stiu parerea voastra despre faptul ca adolescentii de astazi (sau dintotdeauna) tind sa aibe mai multa incredere in prieteni sau cel putin in momentul in care au o problema prietenii sunt in primul rand "interogati" cu privire la rezolvarea acesteia si nu parintii. De ce? Evident ca raspunsurile alterneaza de la o persoana da alta. Daca un adolescent ce se regaseste in tema respectiva raspunde ca din cauza diferentei de varsta, de mentalitate, lipsa de comunicare toate acestea conduc la abordarea altcuiva pentru un sfat, o parere ... si rezulta ca acest altcineva este acel prieten ce intotdeauna este langa adolescentul pierdut in ceata. un adult de varsta mijlocie sustine copii nostrii nu realizeaza ca noi deja am trecut prin multe din aceste probleme existentiale ale adolescentului de astazi si chiar daca avem o varsta, inca suntem capabili sa le dam sfaturi bune, astfel incat ei sa iasa castigati din aceasta problema. Ei cred ca aceste sfaturi din partea noastra sunt demodate si cu toate ca s-ar putea sa stim ceva lagat de subiect, parerile noastre se potrivesc mai bine unei alte generatii si nu lor. Mai este problema drogurilor, a alcoolului si a tigarilor, copii nostri nu realizeaza ca de fapt noi nu dorim sa ii judecam ci sa ii ajutam sa nu paseasca in lumea aceasta. Si acest fapt duce la destainuirea odorului nostru la un altul de seama lui care probabil ca la fel ca si noi ar reactiona insa acesta are avantajul varstei. Si daca tot am trecut prin cele doua stadii ale vietii, adolescenta si varsta mijlocie am zis sa dau o fuga si la cei trecuti de varsta mijlocie mai mult sau mai putin. Raspunsul primit a fost clar, scurt si la obiect Adolescentii cred ca le stiu pe toate si se comporta ca atare. Daca eu ca bunic incerc sa imi indrum nepotul adolescent pentru ca acesta sa nu intalneasca prea multe piedici in calea sa, se pare ca nu este bine. Intotdeauna parerea prietenilor sai va conta mai mult decat parerea unui batran ce nu stie ce vorbeste . De multe ori, in ochii adolescentului zbuciumat, parintii lor reprezinta un Mr si Mrs. Nyet . Adica persoane care nu inteleg si mereu sunt in dezacord fata de cum gandeste copilul. Nu e asa. Comunicarea face bine. Nu trebuie ca mereu adolescentul sa fie de acord cu ei. Trebuie insa sa le dovedeasca intr-un fel sau altul ca de fapt gandeste corect . Parintilor le e teama ca nu cumva protejatul lor sa o ia pe o cale gresita. Ori daca le spune cum gandeste pot fi ceva mai linistiti. Pentru un parinte, cel mai greu lucru de suportat este sa simta raceala in relatia cu copilul lui . Simte ca acel copil nu are incredere in el . Si asta doare. De multe ori copiii nu constientizeaza ca sunt pe cale sa faca ceva gresit chiar daca au la bord sfaturi de la prieteni. O buna comunicare cu parintii e de folos. Poate salva situatia de la esec. Daca fetele ar vorbi cu mamele lor deschis nu si-ar mai incepe viata sexuala de la 12-14 ani. Si nici baietii daca ar vorbi cu tatal lor nu si-ar face orice anturaj de betivi si oameni ipocriti. Din pacate parintii sunt ultimii la care apelam. Si aici dupa ce prostia este facuta, dupa ce nu mai poate fi schimbat nimic. Dupa ce am gresit. Din pacate sunt parinti care isi varsa frustrarile pe familie. Si asta doare si poate reprezenta un motiv pentru care prietenii vor fi intotdeauna trecuti la numarul de urgenta. De asemenea din cauza acestui fapt exista multi copii care simt ca parintii au ceva cu ei si ca nimic din ce fac nu conteaza. Si parintii gresesc. Un parinte bun stie sa ii castige increderea copilului sau. Si copilul acela nu va spune: Tata si mama sunt comunisti . Nu ma inteleg . Tipa mereu la mine . Copilul va spune : Mama/ tata mi-a spus ca ar fi mai bine sa fac asa. Am pus aceeasi intrebare mamei/ tatalui meu/male. Un copil trebuie neaparat sa asculte macar ce spun parintii chiar daca decizia lor nu va fi in conformitate cu sfatul acestora. De obicei se cere un sfat de la mai

multe persoane si asa se poate afla care e cel mai bun lucru de facut, cantarindu-le pe fiecare in parte. Se intampla uneori ca un prieten sa poata ajuta mai bine decat o poate face un parinte. Intr-o situatie speciala. Dar acestea sunt cazuri izolate. Nu trebuie refuzat vreodata ajutorul indiferent daca acesta vine de la parinti sau prieteni. Niciodata nu se stie de unde s-ar putea ivi o ideea stralucita ce ar salva situatia. Si totusi, adolescentii sunt zbuciumati, plini de ei cateodata si cred ca acele persoane ce le vor binele sunt de fapt impotriva lor. Ei cred ca cei de varsta lor inteleg mult mai bine situatia in care s-ar putea efla, rezultat a acestui fapt fiind departarea puternic vizibila fata de parinti. Aceasta distantare are la baza unul sau mai multe motive. Dupa cercetari amanuntite si un sondaj de opinie am aflat cateva dintre acestea. O ipoteza statornica ar fi aceea ce porneste de la ideea ca adolescentii zilelor noastre totusi pun un pret enorm pe parerea pe care o au parintii despre ei. In momentul in care adolescentul greseste, simte ca a dezamagit asteptarile unor persoane care pe langa faptul ca au statutul de parinti, sunt in ochii copilului un role model si este imposibil ca aceste persoane ce par a sti tot timpul ce este de facut si mai ales ce nu trebuie facut, sa fi calcat vreodata stramb. Adolescentii nu vor sa simta dezamagirea plutind intre ei si parintii lor in momentul in care gresesc in actiunile intreprinse sau in alegerile facute de aceea prefera sa ceara ajutor unui prieten, care este posibil sa fi facut si el aceeasi greseala si stie cu ce se confrunta si ce este de facut. O a doua ipoteza ar fi bazata pe ideea ca printii nu inteleg. Pur si simplu nu pot sa intelegeaga de ce au gresit si totodata nu pot sa treaca cu vederea faptul ca fapta e deja comisa si sa ajute in loc sa critice. Adolescentul va prefera intotdeauna o discutie lamuritoare cu un prieten decat cu parintele ce ii scoate ochii pentru ca a facut ce a facut. O a treia ipoteza porneste de la conflictul intre generatii si aici adolescentul poarta toata vina. Acesta este de parere ca parintii nu au de unde sa stie care este raspunsul la intrebarea lui sau ca sfatul de care are nevoie nu se afla in nici un caz acasa pentru simplul fapt ca pe vremea lor era altfel, astfel de probleme nu existau. O a patra ipoteza ar releva faptul ca adolescentii de astazi chiar au rusine, contrar celor auzite. Rusinea ocupa un loc important in dezvoltarea acestei ipoteze. Adolescentilor le este rusine de greseala pe care au cutezat sa o comita de aceea singura persoana ce va afla de ea va fi cel mai bun prieten, acela care intotdeauna se va afla acolo sa asculte nu sa judece. O ultima ipoteza se bazeaza pe lipsa comunicarii dintre parinte si adolescent, iar aici vina este in totalitate a parintilor. Da, chiar si ei pot face greseli, asta fiind una dintre cele mai mari. Comunicarea are rol important in definirea relatiei parinte-copil. Daca aceasta nu prinde radacini de la o varsta frageda, pe viitor nu se va mai putea face nimic. Adolescentul devinte tot mai independent de familie, departandu-se de acestia si cautand sprijit in alta parte. Acestea ar fi motivele pentru care adolescentul cauta sprijin si intelegere in sanul prietenilor si nu in cel al parintilor. Acestea ar fi rezultatele sondajului de opinie pe baza caruia au luat nastere ipotezele de mai sus. 30% din persoanele ce au participat la acest sondaj sunt de parere ca lipsa de comunicare este motivul principal pentru care adolescentii de astazi au mai multa incredere in prieteni decat in parinti. 53% din persoanele ce au participat la acest sondaj sunt de parere ca parintii nu inteleg.

5% din persoanele ce au participat la acest sondaj sunt de parere ca adolescentilor este rusine de greseala pe care au cutezat sa o comita. Doar 2% din cei ce au participat la acest sondaj sunt de parere ca sfatul parintilor se potrivea vremii in care ei insisi erau adolescenti si ca in zilele noastre sfaturile lor nu sunt potrivite. 5% din cei ce au participat la acest sondaj cred ca adolescentii nu vor ca parintii lor sa vada faptul ca ei gresesc si pentru a nu da nastere in sufletul parintelui unei urme de dezamagire acestia prefera sa ceara ajutor prietenilor. Cei 5% din cei ramasi sunt de parere ca adolescentilor le este mult mai la indemana sa discute cu cei de varsta lor, parandu-te inadecvat sa discute cu parintii ceea ce si cu un prieten se poate discuta.