Sunteți pe pagina 1din 6

EUROPA AS1AZI SI MAIAE

CRIZA


tower of Babel
1URAUL BABEL

'A proIetii trecutul, a colora cu dorul de strmosi gndurile dinspre viitor n aceasta const
simtmntul dumnezeesc al lui Nietzasche despre conditia uman, cheie de bolt a podului
suspendat ntre un moment care a Iost si unul care va s vie, subiect trind clipa divin pe
culmea nalt~, plutind, asemenea lui Zarathustra, ca un nor negru peste dou mri, peste trecut
si viitor~ - aceasta este viziunea lui Nietzasche despre viitoarea conditie uman (idem pag. 40}
Mai mult de dou secole ne despart de meditatiile acestui gnditor. Lumea s-a schimbat.
Schimbrile sunt multe, proIunde, dar am rmas nc cantonati n dezbaterea unor elemente de
baz privind conditia uman. Suntem nc la supraIata oceanului, n plin Iurtun, ntre valuri
care ne schimb Iulgerator directia viziunii. Speranta este s coborm n adncuri, n ape linistite
si tcute. O lume nou ne astept. Trebuie s ne schimbm modul de a gndi si de-a constata
existenta realittii. Trebuie s constatm aceast realitate, nu prin contactul indirect a simturilor,
ci s cutm ci de contact direct.
Nici un cerc nu este suIicient de rotund, suIicient de mic sau de mare, ca marginile lui s
dispar. Nici o minte nu are o raz limitat, pentru a nu ptrunde n adncul cercului su, sau
dincolo de marginile acestuia. Oare o minte nu poate s cuprind totul, pentru c un inIinit nu
poate ncpea ntr-un spatiu limit?

Si totusi, imaginatia noastr poate strbate spatii 'mai imense dect inIinitul, chiar dac ele nu
prind contur prin imagine. Aparenta contradictie ne arat c suntem doar constatatori indirecti ai
realittii.
Viul din noi lupt si ncerc s nu ne lase s murim. SuIletul este vesnic. Rmnem statui vii
de-a lungul dimensiunii timp, imprimati n inIinitatea de ci ale acestuia, precum sunt cadrele
ntr-un Iilm, unele ci Iiind ntmplate, altele deschise viitoarelor ntmplri. Numrul
ntplrilor sunt nelimitate, precum cile de timp. Prin punctul de ntmplare se 'naste (nasterea
noastr) un puct de plecare n drumul cilor. Lcasurile de dincolo, caut suIlete. Pana viitorului
scrie grabit, destine. Copacii, anii nostrii, sunt o pdure mic. Mna Iiecruia dintre noi se
ntinde s prind, ziua de mine. Tot ce adunm rmne n urm, timpul ne uzeaz. Colorm prin
imagini retina ochilor nostrii cu prezentul ntr-o inIinitate de Iorme. Alegem oare ce trebuie s
purtm cu noi?
Incercarea Marii UniIicari din adncul mic, vrea s anuleze granitele si s descopere geneza.
Noi pn unde putem extinde spre imensitatea spatiului sau spre hul adnc, mintea noastr? Ne
putem indentiIica cu imagini de timp? Societatea actual mai este o structur care s ne oIere
libertatea necesar pentru a trece de aceste limite? Este nevoie de noi structuri de baza a unei noi
societti umane?
Am nceput s uitm a proIetii trecutul, prezentul si viitorul. Ne aIlm ntr-o lume, cnd astzi
este ieri. Suntem pe trepte de timp n care viitorul ncepe s ne uite. Ne culcm seara cu o stire
nou, dimineata ne trezim c suntem de mult timp rmasi n urm. Multi dintre noi am devenit
simpli spectatori si din ce n ce mai putin, constatatori sau participanti la derularea
evenimentelor. A participa la acestea, ncepe s devin un privilegiu. Devenim din ce n ce mai
mult, indivizi singuri izolati n multimi. Constatm, ca singularitti, c intrm n disolutie
devenind simple obiecte care trebuiesc, muncite, hrnite, manipulate, conIorm puterilor si cu un
minim spatiu vital. Multimea a luat carateristicile individului. Intr-o societate numai cu multimi,
nu mai exist singularitti, nu mai exist oameni.
Am Iost opriti sau evolum, Iiind izolati, n zone n care totul se misc cu mult mai ncet, de
ctre structurile de putere ale societatii care ne conIisc dreptul simultaniettii. Trim n lumi
paralele cu viteze de timp diIerite. Ei acolo sus, noi aici undeva la o periIerie de timp. Intr-o
lume n care transIormrile depsesc ritmul de evolutie, a viului-om, n timp si-n spatiu, este
necesar o abordare cu totul alta, a perceptie inIormatiei, cantitativ, calitativ si nu n ultimul
rnd, de a percepe real de cine este produs si cu ce scop.

Incantatiile inteligentei nu se pot cantona numai n lumea materialului, dect atunci cnd
instictul posesiei exclude rationalul. Trim suspendati ntre un Iebril imaginativ n cutare de
timp si-o realitatea din ce n ce mai dur. Suntem covrsiti de-o avalans de inIormatii care tot
vin, Ir sIrsit, dintr-un izvor si-o lume virtual, ncarcate de o masinrie uman care ncetul cu
ncetul ne preia Ir a putea s-i opunem rationalul. Pe nestiute ne introduce n ea. Deaia noile
generatii Iiind lipsite de cei de sus de o realitate palpabil, triesc cea mai mare parte a timpului
n aceast lume. In aIara acestui virtual, suntem borbandati cu inIormatii excitate, Iebrile,
inIormatii care ating zone 'sensibile ale intelectului-instinct n mod repetat. InIormatii care
aparent relaxeaz si sunt ngurgitate cu o minim plcere, imediat. Scopul urmrit, aditivitatea si
ndobitocirea individului, despersoanalizarea sa si Iolosirea acestuia n cadrul unei mase amorIe
scopurilor puterii. Habitatul vital ne este limitat din ce n ce mai mult.






Se pare c atingem limitele imaginativului, dar ne nselm. Oboseala modernismului aparent,
saturarea cu :3 3formato3 limitarea habitatului, devine uneori de nesuportat si legile
selectiei naturale ne determin ca unii dintre noi s ne prbusim. Dinamica celor patru
coordonate, ca ntr-o miscarea Brownuin aparent necontrolat n care trim, ne determin ca
unii dintre noi s nu renuntam n a ncerca s trecem dincolo de ea.
Indentitatea noastr capt noi Iorme prin adaptare, printr-o continu modelare si transIormare
rapid, dar cu bagaiul rdcinii neschimbat, ci doar mascat si-n expectativ privind o realitate a
unui mine imediat. A ne extrage din realitate si-a gsi reIugiul ntr-un alt eu, cu un univers
imaginativ construit, nu ne mai poate conserva existenta dect ntr-o cantitate limitat de spatiu
si timp. Formele realului interzis sau reIuzat, nu pot dect s stimuleze irealul imaginativ pn
acolo nct, poate s duc la suspendarea eului pentru un timp ndelungat sau pentru todeauna.
Formele suspendrii din realitatea contemporan sunt extrem de diverse si opozabile scopului
comun speciei umane. Irealul imaginativ conIectionat ca o autoparare, cooabiteaz n vari
proportii n raport cu realitatea. De la un anumit procentai de irealitate, 'adoptat drept realitate,
avem riscul de a ne situa n domeniul Iixatiilor ca n cele din urm s intrm n zona bolilor
psihice.
Lumina prin Iorme ne transmite o tridimesionalitate dintr-un spatiu-timp de multe ori incert.
Cei care triesc n sisteme de reIerint diIerite inIormational, Iorma obiectelor si-a
evenimentelor, devine toxic, contradictorie tocmai datorit nerespectrii legii simultaniettii.
Restul simturilor complecteaz Iorma imaginii, localizarea sa, dimensiunile prin palpabilul
imediat. Asa se inIirip ideea unei existente extracorporale, asociat cuvntului si
caracteristicilor comparative de gndire si deIinire. Realitatea nu este ns compus numai din
Iorme precise, standardizri ale experientei anterioare. Realitatea este compus dintr-un Iluid al
Iormelor n continu schimbare. Nu putem localiza un instantaneu ntr-un loc Iix, privind un
obiect, niciodat, cel putin din punctul de vedere al cunostintelor actuale. Nimic nu poate Ii
'nghetat n timp si-n spatiu, nici obiectul material, nici ideea. Norul se destram, umbra se
'topeste ntr-o continuitate spatio-temporal, cel putin prin perceptia indirect a simturilor
noastre.
Cine stie ce este dincolo de aceast perceptie cu adevrat? Aceasta Iluidizare a realittii oIer
intelectului suportul cuvntului, sunetului, scrisului, sculpturii, si-a tuturor obiectelor materiale, a
actiunilor si a activittii spirituale existente. Este Iluidul Iormelor care se scurge prin timp si
spatiu sub inIinitti de variante, ntr-o continu schimbare Ir a exista repetabilitatea.
Ar Ii absurd existenta unui univers al materiei si ideii, numai cu scopul de a se repeta la Iel.
Existenta acestei repetabilitti, ar nsemna c si noi ne vom repeta viata la inIinit. Constiinta
existentei conIer acestei Iluiditti o inIinitate de variante negative sau pozitive ale eului nostru,
conIruntat cu perceptia acesteia. Atunci cnd realitatea Iluid nu poate Ii obsevat n plenitudinea
ei complex sau simpl, suport Iiind numai cuvntul, apare ruptura ntre concret si imaginativ.
Nu putini sunt acei care au trecut la gndirea, absorbtia si redarea datelor printr-o conIiguratie
geometric construit din imagini. Cuvntul este depsit datorit cantittii si complexittii
enorme de inIormatii. Locul cuvantului l ia ncet, ncet, imaginea. Crtile vor dispare, ziarele si
tot ce este legat de scris pe Iorme materiale. Grupuri de cuvinte, de idei, vor Ii exprimate prin
imagini sau combinatii ale acestora. Sunetul v-a complecta imaginile. Concomitent vocabularul
se v-a reduce, cuvintele vor deveni prescurtri, etc.






Cuvntul se v-a metaIoriza la extrem si nu v-a disprea nc cu totul. El v-a deveni prin noi
cuvinte metaIorizate, idei complexe, concepte, etc. suportul secundar al inIormatiei.Vom intra n
era cnd cuvntul nu v-a mai Ii cel dinti ci cel din urm.
Intrepretarea tuturor acestora iar ulterior redarea ntr-o constructie de armonici, exprimate prin
Iorme imagini pe care modelm realitatea Iluid, va constituii diIerenta ntre unii si altii. Finalul
l v-a avea imaginea construit de noi ca un corolar de sintez asupra unei realitti Iluide
descompus n componetele sale intime, Irumoase, urte sau de exceptie.
Evident c astzi nu staticul mai expune complexitti, ci sunetul (muzica), imaginea si
culoarea (lasere 3D), miscarea (dansul cu derivatele sale) iar cuvntul, ca un rege btrn
intervine sonor si rar, punctnd aceast complexitate n exprimare.
Dar lumea Ietelor realittii sunt si cele ale inutilului. Acesta, inutilul, are Iete cu gust amar.
Cultura inutilului, spre exemplu la noi, are o veche traditie. Noi stim cel mai bine s ne
subminm unii pe altii. De ce s avanseze cel competent si s nu avanseze dl. Crmid,
absolvent prin spate la Spiru Haret, cu dou masterate luate prin internet, pe care pot s-l
manevrez cum vreau eu! Avem cultul acestei lumi. Romnia, lumea Iatetelor egoismului,
prostiei, hotiei, etc. Ne-am uitat si blocat, noi singuri, ntr-o lume cu 50 de ani n urm, ntr-o
epoca absurd. Energii imense se consum prin zeci de mii de tone-prostie, vorbrie inutil,
distructiv, de atac, etc. Televiziuni care au devenit Iete cu monstrii care toac, zi de zi, aceleasi
inutilitti. Fete cu ochii albiciti, splati, Iete cu barbison sau Ir, Iete care stau pe scaune ca la
bar, dar barul este camera de luat vederi, Iete de copii prostnaci parc dintr-o lume a cimitirelor
n care plutesc Iantome, Iete de ppusi cu mecanism cu arc si cheie, Iete inutile bine mbrcate,
colorate, zmbitoare permanent, dar nu a inteligent, ci ori a urii ascunse, ori a prostie sau cel
mai adesea, cu acea privire smechereasc de hot pervers cu-n ochi gata s clipeasc, Iete care
promit un rai ce nu exist. Aceste Iatete sunt armonici ale ntunericului.
Corul care cnta ode pe ecrane, n ziare, n reviste, la radio, servesc alti inutili, inutili Iete-
distructive care coboar din vile, din aparatamente de lux, urc n masini de lux cu geamuri
Iumurii, coboar la ramp n Iata unor cldiri uriase, intr n ele si-n birouri-apartament si Iac
aIaceri. Oamenii, Iete inutile, triesc dincolo de noi si-n aIara timpului nostru. Ei violeaz legea
simultaniettii. Ei triesc n cldirile lor de viat.

Eii . ia uite pe cine vd! Salut senatorule . stai s te pup . te-am asteptat la chermez si nu ai
venit! Ai pierdut, s sti, pe bune. Stai asa, ntoarcete cu spatele c ne citesc de pe buze ce vorbim,
stia de la televiziune, lua-iar dracu c nu mai avem loc de ei. Nu, nu cei de la IrealitateaTV, ci
ceilalti, uite-i dup colt. Si cum ti spuneam . am avut un buIet trsnet, dar n mod special
sushi. preparate de un iaponez n Iata noastr si ceva la mas, n separeu . dac veneai cu
ppusa ta, ar Ii servit paella sau Niku jaga. Oyakodon si ceva frantuzesc . apoi am avut si-un
desert Tiramisu. iar buturi au Iost servite asa cum ti place tie, n pahar glazurat sau n bol
nclzit, si ca s te oItici, am pus la btaie, ghici ce ? Zii .

- Nu am idee, stiu c esti trsnit iar cu relatiile tale .-
- Bingo . Macallan Lalique. $10.000 sticla. ai pierdut un deliciu!
- Apropo . si cuprizandu-l protector pe senator de dup umeri, omul liderului de partid l
ntreb:
- Ce-ai Icut cu aIacerea aia . de aceea te-am asteptat . ai dat drumul la acte pentru ca
s-mi Iie numit omul n post?
- O de cateva zile, stai Iara grii

- A ! . S nu uit . ai vorbit cu iudectoarea aia, urta aia care am bagat-o n magistratur,


privind dosarul la . c ce aia msi . asa . pe degeaba am aiutat-o, nu pentru urtenia ei, c
Iemei avem slav domnului .
Unele Iete ale lumii materiale dar si spirituale au Iorme monstruoase, 'colorate la unghiuri cu
ntuneric, cu nesimtire, cu nepsare, cu tupeu Ir limite, cu nesimtire Ir egal, Iete la care
minciuna este asezat pe Iata lor ca o Iorm natural, cu criminali parveniti din Iosti comunisti,
cu strmosi maidanezi, legionari si tigani de la margine de trg. Unul dintre ei, Mdlin Voicu,
nici mcar scripcar, se lbrteaz azi pe ecrane si ne spune c suntem vulg! Altul, cel care a creat
'tranzitia, un 'transhumant, nc ne d lectii pretioase asa cum a nvtat la Moscova.
Din acea Iacere, 1990, s-au 'nscut mii de Iete precum si tatl, si-au purces n a nIiinta
partide, care nu sunt Ietele noastre, ci ale lor. Un Iost comentator la Europa Liber savureaz pe
acelasi ecran, plcerea expresiei n propriul auz, la aceeasi mas cu criminalii pe care cu mai bine
de 20 de ani n urma i-a iudecat. Oare nu a Iost acolo unelta diavolului rosu? Liguseala
cuvntului nu poate Ii splat de toate oceanele lumii!
Asa se maniIest staticul ntepenit la noi n Romnia, oprit n timp de o band a Ietelor rosii cu
ncregturi n toate structurile societtii, cu golani de strad si smenari cu 'staiI, drept oameni
de aIaceri. Ei sunt armonice distructive a viului, Irn n evolutie, Irn n creatie, rmsite
genetice duntoare care trebuiesc extirpate.
Nu ntodeauna ns aceste armonici pot Ii redate datorit schimbrii Ioarte rapide al acelei
Iluiditti a realitti. Aici intervine imaginativul, Iie pozitiv, Iie negativ, al geniului care
anticipeaz n aparetul haos Iorma secundei viitoare, absorbit si redat ulterior pe o Iorm bine
deIinit. Aceasta extractie poate reda un viitor nghetat, nainte ca acesta s se ntmple. Cel care
extrage secunda viitorului dar si a trecutului, a realului concret, poate da indicatiile necesare
celui care are capacitate de prelucrare a non-Iormelor, non- realitatii, ca s le transIorme si s l-e
uniIice ntr-un concret prezent.
Biblia ne spune sub o anumit Iorm c ceea ce nu ntelegem, s nu ncercm s cercetm. Eu
spun, nu cerceta ce nu cunosti si nu poti stpni. Ce astzi se pare c stpnim, mine ne poate
deveni necunoscut S nu trecem o punte care numai prin imagine ne d garantia c o putem
trece. Astzi s-a aiuns la Irontierele indeIinitului si anume, de-a Ii ntre un aici si ntre un
dincolo. Lumile se vor unii prin secunda smuls viitorului de Iiecare si adugat la secunda
general. Unele punti vor avea numai drum de ducere, altele numai drum de-ntoarcere si rare vor
Ii acele pe care vom putea s ne ducem, dar si s ne ntoarcem. Astzi sunt Ioarte putini care
construiesc punti n ambele sensuri, n Romnia. Ne putem iuca dac suntem ignoranti cu
Irontierele propriului eu, pentru a pleaca sau pentru a ne ntoarce. Ne putem nalta dincolo,
construind aici.
S nu uitam c suntem imagini Iluide de-a lungul timpului sub o inIinitate de Iorme, paradis
pe care l credem numai aici. Retina ochiului si-a mintii culege scntei de lumin mbinate la
intersectie de Iorme, lumini si umbre pictate n dimensiunea spatiu-timp, n culori matematice si-
n Iorme de matrice ntre spatiu si nimic, la care nc matematica si gometria omului nu au aiuns.
Trebuie s nu mai gndim numai prin cuvinte, ci prin cuvinte-imagine.


Cel care rmne cantonat numai n cuvnt si nu-l trasIorm n poezia imaginii, rmne
ntepenit ntr-un tunel de timp cu un singur sens.







Nu suntem ntr-o poveste de basm. S coborm cu mintea n adncul nostru si s ne uitm la
copilul din noi. Unde ne putem opri? S Iacem punte dincolo de copilul care se uit la noi, spre
strmosul omului? Acolo unde este geneza tuturor lururilor? Dincolo de dou mri, dincolo de
trecut si viitor? Nietzasche astzi ar Ii gndit tot la Iel? Iluzia cunoasterii ne pcleste. Orice
punct din dezordinea general a existentei ntre cele dou puncte contrare, poate constituii doar o
iluzie a realittii. Nici un cerc nu este suIicient de rotund ca marginile lui s dispar, dar nici
circumIerita lui nu o putem localiza. Nici un ptrat nu poate avea unchiuri perIecte, altIel el ar
nchide un interior de lume Iat de un exterior pentru todeauna. Coltul ptratului exist pentru c
nu are unghiul perIect.
Noi existm n interiorul inIinitelor posibilitti ale Iormei dintre sIera si cub. Intodeauna ns
avem tendinta de a Iugii de realitatea contactului dintre ce este, dincolo si ce este aici. Niciodat
nu putem trece granita ca s Iim numai aici sau numai dincolo, Iorm existential Iluida a
realittii. Puntea peste dou mri, peste trecut si viitor, const n Iaptul de-a extrage viitorul prin
ziua de astzi pentru ca s-l asezm temeinic pentru ziua ieri, iar apoi linistiti s credem si s Iim
convinsi, c ce-a Iost, ce exist si ce v-a Ii, are un sens.