Nevoile zilnice de substante minerale sunt aproximativ urmatoarele: - clor 6g; , sodiu 4g; potasiu 3,2 g; sulf 1,2

g; fosfor 1,2 g; calciu 0,84g; magneziu 0,32g; zinc 20 mg; fier 18 mg etc. Nevoile zilnice de vitamine liposolubile sunt: - vitamina A 5000 u.i ; vitamina D 400 u.i ; vitamina E 2,3 mg ; vitamina K 0,5 mg; pentru cele hidrosolubile se indica: vitamina b1 1,5 mg/zi ; vitamina B2 2-2,5 mg/zi; vitamina B6 2 mg/zi; vitamina C 50-150 mg/zi. O alimentatie corecta aduce in genral suficiente minerale si vitamine, rareori fiind nevoie de suplimentari. Pentru ca alimentatia sa fie cu adevarat echilibrata, ea trebuie sa fie constituita prin aportul tuturor grupelor de alimente. Se consideera drept proportii optime urmatoarele: - carne si derivate 4 -8 % din totalul caloric, lapte si derivate 3-3,5 %; oua 3-4%, grasimi 12-17% , cereale si derivate 25-45% , legume si fructe 17-18%; zahar si produse zaharoase 7-8%. Distributia pe parcursul zilei trebuie sa fie in general acesta: 15-20% din totalul caloric se va consuma dimineata; 5-10% la gustarea din jurul orei 11, 35-40%la masa de pranz, iar restul seara. Aceasta ultima masa a zilei se va lua cam cu doua ore inainte de culcare si va fi mai usoara. Vitaminele B:Vitamina B1 este responsabila pentru pofta de viata, da vitalitate organismului; Vitamina B2- este necesara pentru aputea face fata stresului de la munca sau din cadrul familiei; Vitamina B6- regularizeaza metabolismul celular din sistemul nervos, lipsa vitaminei B6 poate duce la depresii, stari de nervozitate, anxietate. Calciul este o component importanta a unei alimentatii sanatoase si unul din mineralele necesare vietii. Calciul este cunoscut mai ales pentru actiunea lui benefica asupra sistemului osos si a dintilor. Dar de calciu are nevoie si creierul sau celulele nervoase. Lipsa de calciu ne face mai obositi, irascibili, anxiosi si agitati. Magneziul este important atat n dezvoltarea animalelor cat si al plantelor. O dozare inadecvata a magneziului cauzeaza adeseori spasme musculare si este asociata cu boli cardiovasculare, diabet, hipertensiune si osteoporoza. Spanacul, nucile, semintele si unele cereale sunt o bun sursa de magneziu. Sunt 8 vitamine diferite care fac parte din complexul de vitamine B. Exista o conceptie gresita ca vitaminele B au o singura functie si sunt in legatura impreuna. De fapt fiecare vitamina B are o functie unica care contribuie la sanatatea organismului in felul ei. Vitaminele B au si denumiri distincte: tiamina (B1) , riboflavina (B2), niacina (B3), pirodoxina (B6), acid folic (B9), cobalamina (B12), acid pantotenic, biotina. Tiamina (B1) vitamina B1 este importanta pentru circulatia sangelui. Lupta impotriva stresului, intareste functia cardiaca, ajuta la buna functionara a sistemului nervos. Vitamina B1 poate fi si un remediu pentru arsura la stomac.

Riboflavina (B2) ajuta la formarea celulelor rosii si asista organismul in procesarea oxigenului. Previne migrenele si cataracta. Niacina (B3) te ajuta sa ai o piele sanatoasa si la coborarea nivelului colesterolului. Pirodoxina (B6) vitamina B6ajuta organismul in mai multe feluri.Ajuta in metabolismul mai multor aminoacizi care dezvolta proteine si ajuta si la formarea celulelor rosii si proteinelor. Este de ajutor si in calmarea astmului. Acidul folic femeile insarcinate si femeile ce doresc sa ramana insarcinate il gasesc foarte folositor. Ajuta la dezvoltarea proteinelor si la divizarea celulelor. Ajuta la stabilizarea nivelului de cisteina si protejeaza fatul impotriva malformatiilor la nastere. Acidul folic, cunoscut si sub de denumirea de vitamina B6, s-a dovedit a fi de un real folos in prevenirea diverselor anomalii la nastere, reducand sansele de a avea probleme in timpul sarcinii, dar si in perioada postnatala. In urma unui studiu specialistii au subliniat nu numai ca in urma consumul de vitamina B6 se reduce riscul de a aparea probleme ale structurii osoase a copilul , dar si ca vitamina b6 sprijina sistemul nervos al femeii, ajutand femeia sa treaca mai usor de o eventuala depresie postnatala. In cazul fetelor tinere si adolescentelor acidul folic ajuta la dezvoltarea sexuala sanatoasa si chiar la reducerea posibilitatii de aparitia a acneelor. De aceea vitamina B6 poate fi considerata una dintre cele mai importante vitamine pentru femeia moderna. Cele mai bune surse naturale de vitamina B6 sunt legumele frunzoase, bananele si portocalele, laptele, orezul brun, cerealele si fasolea. Vitamina A benefica pentru piele, par, ochi si functia imunitara. Se gaseste in lactate, peste, moluste, carne, careale integrale, legume, radacinoase, usturoi.A fost descoperita in anul 1913 de catre Elmer McCollum si poate spune despre ea ca este o vitamina solubila in grasimi, antioxidanta avand un rol important in vedere si dezvoltarea oaselor. Proprietati si utlilizare: vitamina A este utilizata in producerea rodopsinei, pigmentul vizual utilizat la lumin redusa. - vitamina A este importanta pentru functionarea corecta a celulelor epiteliale - vitamina A imbunatateste rezistenta sistemul imunitar la infectii - vitamina A actioneaza asupra hormonului uman de crestere Vitamina A se gaseste in alimente precum: - lactate, peste, crustacee, moluste, carne, cereale integrale, legume, radacinoase, usturoi, seminte incoltite.
Vitamina B are rol in intretinerea unui metabolism sanatos si in functionarea nervila. Se gaseste in alimente precum lactate, peste, carne, legume, cereale integrale, nuci.

Vitamina C are efect benefic pentru vasele sanvine, are rol in cicatrizare si este antioxidant. Se gaseste in mod deosebit in citrice, ardei si in multe alte fructe si legume; reprezinta unul

dintre cei mai importanti nutrienti pentru viata umana avand rol important in producerea de glucocorticosteroizi si a subtantelor ce permit transmisia influxului nervos, in metabolistul glucozei, acidul folic si colagenul si de asemenea are rol in neutralizarea radicalilor liberi si nitrozaminelor. Cele mai bune surse de vitamina C sunt sunt fructele si legumele. Dintre fructe se remarca pentru continutul ridicat de vitamina C , citricele (lamaie, lamaie verde, portocala, grepfrut), dintre legume rosiile si cartofii au un continut ridicat de vitamana C. Alte alimente care reprezinta o buna sursa de vitamina C sunt:pappaya, broccoli, coacaze, capsuni, conopida, pepene galben si kiwi. Vitamina D benefica pentru oase si dinti Se gaseste in lactate, galbenus de ou, nuci, peste gras, uleiuri din ficat de peste. se gaseste in alimente precum pestele, oua, lapte si ulei de ficat de cod. De asemenea soarele contribuie in mod natural la producerea de vitamina D, o expunere de 10 minute pe zi este perfecta pentru incarcarea organismului cu vitamina D. Principalul rol pe care il are vitamina D in organism este de mentinere la nivele normale in sange a calciului si fosforulul. Vitamina D ajuta la absorbirea calciului fortificand astfel structura osoara. Studiile recente au aratat ca vitamina D poate preveni si osteoporoza, hipertensiunea, cancerul si alte cateva boli aflate in stransa legatura cu sistemul imunitar. Rahitismul este principala boala care poate aparea din cauza deficientei de vitamina D. Lipsa vitaminei D la copii poate provoca rahitismul care duce la deformarea structurii osoase. Persoanele cu risc mai mare de a avea o deficienta de vitamina D sunt persoanele de varsta a treia, persoanele obeze, bebelusii graniti exclusiv prin alaptare si persoanele care nu intra in contact prea des cu soarele. Vitamina E (denumita stiintific Tocoferol) cu rol antioxidant, benefic pentru muschi si globulele rosii, este o vitamina foarte importanta organismului omenesc. Vitamina E are rol in protejarea carotenilor si vitaminei A din organism, are rol in reproducere, in functionarea glandelor endocrine, asugura protectia vaselor sanguine , ficatului a si altor organe . O lipsa a vitaminei E in corp se poate manifesta prin oboseala, dureri de cap, pierdere de memorie si lipsa de concentrare. Principalele alimente ce contin vitamina E sunt:uleiurile vegetale, oua, peste, cereale integrale, linte, fasole, nuci, seminte.

Rozmarinul Cuvantul rozmarin provine din latinescul rosmarinus, care literal nseamna roua marii. Rozmarinul este o planta cu frunze verzi, n form de ace si cu flori albastre, albe sau rosii, ntrebuintat n medicina si n industria parfumurilor. Datorita beneficiilor sale, rozmarinul este folosit in alimentatie, ajuta la regenerarea ficatului si favorizeaza secretia bilei, este folosit in caz de indigestie si scade valoarea colesterolului din sange. In aceste cazuri este recomandata tinctura de rozmarin, amestecati 2-3 lingurite de tinctura cu 250 ml apa si beti inainte de mese. Rozmarinul este folosit si pentru tratarea afectiunilor cardiovasculare, ale sistemului nervos, dar este eficient si pentru bolile bolile osoase, precum reumatismul. Ceaiul de rozmarin este folosit pentru spalarea parului, oferindu-i acestuia un aspect sanatos si lucios. In aromaterapie este folosit uleiul de rozmarin, acesta ajuta la relaxare, fiind o terapie foarte buna pentru sistemul nervos. Oregano Planta se gaseste in Europa, n regiunea mediteraneana si in sudul si centrul Asiei. Este o planta perena, care creste pana la 20-80 cm naltime, cu tulpina n patru muchii. Frunzele sunt opuse, de lungime 1-4 cm, scurt petiolate, de forma ovala, aproape glabre, cu marginea ntreaga sau usor dintata. Contin celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizarii drept condiment. Oregano este folosit in bucatarie drept condiment, dar este folosit si in tratarea unor afectiuni precum: colici abdominale, renale, biliare, traheite, tuse cu expectoratie, tuse convulsiva, astm brontic, diaree, febra tifoida, lumbago, torticolis bronsite acute si cronice, aerofagie, atonii gastrice, gastrite, astenie nervoasa, , henoragii, dismenoree, amenoree, boli reumatismale, convalescente, otalgii, dentalgii, edeme, enterite dizenteriforme. Busuiocul este o planta originara din Asia tropicala are un gust asemanator cu al anasonului, avand un miros puternic dulceag-intepator . Busuiocul are efecte benefice asupra sistemului nervos, revigoreaza functiile hepatice, regleaza glicemia.Busuiocul contine urmatoarele vitamine si minerale: fier, calciu si vitamina A, continand si vitamina B6, magneziu si potasiu.Busuiocul se foloseste mai ales sub forma de ceai, preparat dintr-o lingura de planta, uscata si maruntita, la 200 ml apa clocotita. Busuiocul se mai foloseste si sub forma de sirop (75 g planta uscata la un litru de apa indulcit cu miere de albine). Busuiocul este un foarte bun calmant, tonifica sistemul nervos. Are actiune antibiotica, antimicrobiana, antitusiva si expectoranta, actioneaza ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator gastric, intestinal si renal. Piperul negru Fructele piperului contin un alcaloid piperin cu un gust picant iute. Datorita acestor proprietati piperul a devenit un condiment frecvent utilizat n alimentatie. Pe langa piperul calitati culinare, piperul are si valori terapeutice: are efect antiinfectios puternic asupra cailor respiratorii, stimuleaza procesele digestive, actionand asupra aparatului

cardiovascular si asupra metabolismului.Piperul este folosit in tratamentele impotriva hipotensiunii, balonarii, indigestiei, gripei si tusei uscate. Cimbrisorul este un subarbust ce creste prin fanete, in locuri foarte insorite, pe soluri aride, pietroase sau nisipoase, mai ales in zonele de deal si de munte.Se recolteaza intreaga parte aeriana in timpul infloririi (din mai pana in septembrie) , spre orele de pranz, in zile frumoase.Se usuca la umbra in poduri aerisite, au miros placut si gust amar aromat.Cimbrisorul are actiune calmant asupra tusei, datorta uleiului volatil, iar datorita in mare parte a timonului, actiune coleretica stimulang secretia biliara a ficatului; colagoga stimuland contractia vezicii biliare si evacuarea bilei in intestin; antiseptic intestinal, stomahic, expectorant; stimuleaza functiile rinichiilor.Se utilizeaza ca infuzie 1-2g% lunadu-se 50-200ml pe zi pentru calmarea tusei convulsive si astmatice, ca si in tratamentul anorexiei anemicilor si enterocolitelor.Extern sub forma de bai, datorita proprietatilor sale antiseptice si d ecicatrizare a ranilor. Menta este o planta medicinala de la care se folosesc frunzele . Menta are actiune antiemetica, colagoga, coleretica, dezinfectanta, antifermentativa, spasmostica si carminativa.Menta este indicata in tratarea diareei, dispesiilor, pentru greturi si afectiuni biliare. Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 1 cana cu apa. Se bea caldut intre mese. Se evita folosirea permanenta.Pentru combatarea greturilor se consuma rece, cu lingurita. Menta intra in compozitia ceaiului anticolitic, a ceaiului impotriv colicilor pentru copii si a ceaiului hepatic. Patlagina mai este denumita popular si platagina, limba oii, mama ploii. Patlagina este o planta erbacee, perena ce are un spectru ecologic foarte larg. Nu are pretentii fata de lumina, temperatura, umiditate sau sol. Creste din zona de campie pana in zona apina in intreaga tara, Infloresc din luna mai pana in septembrie.In scopuri medicinale de la patlagina se folosesc frunzele. Patlagina este folosita intern , in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastro-duodenal, hipercolesterolemie si hipertensiune arteriala.Da rezultate bune si in tratarea aterosclerozei deoarece previne cresterea colesteroluluisi micsoreaza tensiunea arteriala.Extern, se utilizeaza in tratamentul ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate, a conjuctivitelor, laringitelor si traheitelor. Salvia Denumiri populare: jalesul de gradina, jales. Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe solurile fertile, permeabile, adanci, bogate in calcar, avand un sitem radicular puternic. Infloreste in lunile iunie si iulie.In scopuri medicinale sunt folosite frunzele.Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a tuberculosilor. Se foloseste cu bune rezultate in inflamatiile gastro-intestinale, urmate de flaturenta. In bolile de ficat mareste secretia bilei. Aduce ameliorari in menstruatii neregulate, diabet zaharat, stari de nervozitate.Extern se foloseste ca antiseptic si astringent. Sunatoarea (pojarnita) Este o planta erbacee, perena, ce creste prin fanete, pe marginea drumurilor si a padurilor, pe locuri necultivate sau in taieturi de padure. Altitudinal se intinde din zona de campie pana in zona subalpina, mai abundenta in zonele deluroase. Infloreste in luna iunie pana in luna

septembrie.In scopuri medicinale se folosesc partile terminale (de 20-30 de cm) ale plantei, imbobocite si inflorite care au miros caracteristic si gust aromat.Actiune: Datorita hipericinei si pseudohipericinei, uleiul volatil si taninurilor, sunatoarea are actiune antiseptica, astringenta si cicatrizanta. Flavonoidele confera sunatoarei actiunea vasodilatatoare si hipotensiva. Impiedica infiltrarea grasa a ficatului; impiedica degenerarea celulei hepatice. Are actiune antibiotica si antidiareica.Intrebuintari: Intern , in tratarea hepatitei , colitei cronice, colecistite si ulcer gastric, in diaree. Extern, in inflamatii ale gingiilor sub forma de gargara si ca cicatrizant in arsuri sub forma de cataplasma. Levantica Este un arbust inalt de 70m, cu aspect de tufa glubuloasa din cauza raminificatiilor abundente de la baza tulpinilor. Florile bilabiate , de culoare violet-albastra, cu corola bilabiata, aproape sesile, sunt grupate in 3-8 verticile, dispuse la randul lor sub forma de spic pe portiunile terminale ale ramurilor florifere.Avand in aspect ornamental, este cultivata in parcuri, gradini, dar mai ales in culturi. Recoltare: In scopuri medicinale, de la levantica se utilizeaza, fie numai florile detasate de pe axul inflorescentelor, fie intreaga inflorescenta, cand coreola nu este complet deschisa; dupa recoltare se usuca la umbra in strat subtire.Intern, datorita componentelor din uleul volatil, este un aromatizant puternic cu actiune antiseptica locala si usor antispastica. Florile au o actiune carminativa. Este un calman al sistemului nervos central, diuretic si colagog.Extern are actiune calmanta, analgetica. Musetelul Denumiri populare: romanita, matricea, moruna, mositel, romanita buna.Descriere: Planta scunda, atingand inaltimea de 0,2-0,6m, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in regiunea lui centrala se gasesc numeroase tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu dinti si antroceul din 5 stamine cu anterele concrescute.Locuri de crestere: Este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste in zona de ses pana in cea montana, in intreaga tara, prin fanete, poieni, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa drumuri si cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Planta infloreste din luna mai in continuu pana la sfarsitul lui iulie.Recoltare: Pentru scopuri medicinale se folosesc capitule florale cu pedunculul de cel putin 1 cm, recolate pe timp insorit dupa ce s-au desfacut si au luat o pozitie orizontala. Ginseng-ul este numele unei plante originara din China, Coreea si Japonia ale carei radacini se flosesc in scopuri medicinale. Ginsengul este cunoscut pentru efectul benefic general pe care il confera organismului, este psihotonic, antidepresiv, mareste capacitatea de concentrare , are efect hipotensiv si inbunatateste circulatia sanguina. Este recomandat in special pentru persoanele in varsta curpinse de stari de debilitate si depresie, dar si pentru anemii si nevroze. Se mai foloseste si ca supliment in tratamentul diabetului zaharat.

Galbenele- In scopuri medicinale se utilizeaza numai florile marginale, fie intregul capitul. Ambele produse au miros slab aromat si gust amarui-sarat.Actiune farmaceutica: diaforetic, sedativ; antiinflamator gastro-intestinal, colagog si coleretic. Are actiune bactericida si antitricomonazica. Coada soricelului Se recomanda folosirea acestei plante medicinale in afectiuni precum anorexia, ulcerul gastric, cistite, hemoroizi, dar poate fi folosit ca si sedativ sau pentru cresterea apetitului culinar.Ca si uz extern poate fi folosita pentru arsuri, contuzii, plagi suturate, hemoroizi, acnee . Coada calului Intrebuintari - pentru probleme vezicale si renale (nisip, pietrele rinichi) - este un bun diuretic - tuberculoza pulmonara - neutralizarea aciditatii gastrice - hipropizie
1.CONCEPTUALIZAREA NOTIUNII DE CONSUMATOR SI PROTECTIA CONSUMATORULUI 1.1.Definirea consumatorului Pentru a-si procura bunuri sau servicii, consumatorii intra in relatii cu persoane fizice sau juridice care deruleaza activitatea de comert. De regula, pietele cumparatoare sunt clasificate in 2 mari categorii: a) Pietele constituite din consumatorii si utilizatorii finali. b) Pietele constituite din consumatorii intermediari sau industriali, precum si din revanzatori, respectiv, organizatii comerciale sau comercianti propriu-zisi. La aceste categorii, se adauga si piata formata din organizatiile si institutiile ce achizitioneaza bunuri si servicii pentru propriile lor nevoi.Consumatorii sau utilizatorii finali,reprezinta publicul cel mai important in cadrul pietei. Acestia pot fi actuali, efectivi sau potentiali, consumatorul final semnificand, de regula, diferitele categorii de populatie care, pentru satisfacerea anumitor nevoi apeleaza la cumpararea de bunuri de consum si servicii. Rezulta ca piata consumatorilor finali cuprinde milioane de persoane si familiile acestora, cu nevoile, dorintele, cu puterea lor de cumparare, si organizatiile, institutiile administratiei de stat ce cumpara produse sau servicii pentru satisfacerea nevoilor proprii si nu pentru prelucrare, utilizare productiva sau revanzare. Consumator final este considerat orice subiect economic al carui comportament este indreptat spre satisfacerea nevoilor si trebuintelor individuale sau ale microgrupului din care face parte. Din definitie, rezulta necesitatea pentru intreprinzator ca, in momentul stabilirii strategiei de dezvoltare a firmei si a elaborarii planului de faceri, sa ia in calcul intreaga paleta a consumatorilor sau utilizatorilor finali, evolutia activitatii acestora.

Conceptul de consumator trebuie inteles si privit in interdependenta sa cu semenii, avand si dimensiune sociala. In legislatia din tara noastra, consumatorul este definit ca persoana fizica ce dobandeste, utilizeaza sau consuma ca destinatar final produse obtinute de la agentii economici sau care beneficiaza de servicii prestate de acestia. 1.2.Protectia consumatorului si necesitatea acesteia Constientizarea oamenilor asupra calitatii lor de consumatori este un fenomenrelativ recent. Primul documentar in care au fost conturate drepturile fundamentale ale consumatorilor il constituie Cartea drepturilor consumatorilor, definita de presedintele american John Fitzgerald Kennedy, in anul 1992.Preocuparile la nivel european privind drepturile consumatorului cunosc mai multe etape:adopatarea de catre Consiliul Europei a Cartei pentru protectia consumatorilor(1973); elaborarea si adoptarea de catre Comisia Europeana a primului Program de Protectia a Consumatorilor care include si drepturile fundamentale ale acestora punandu-se accent pe protectia sanatatii si sigurantei consumatorului Ansamblul de masuri care se constituie in politici de protectie a consumatorilor s-a structurat in urma unei dezvolatri intense a productiei de masaConsumatorul are practic nevoie de anumite condimente protectioniste: un sistem reglementativ care sa asigure protectie genarala si in domeniile periferice ale economicului si socialului, organisme care sa aplice aceste reglementari in mod fermIn acest fel, cea mai eficienta protectie va fi cea individuala, prin cunoasterea legilor si solicitarea respectarii lor. Protectie inseamna recunoasterea ca orice consumator, chiar bine informat, poate deveni victima abuzurilor impotriva carora e dator sa lupte, iar legea inseamna nu doar eliminarea abuzurilor, ci si sanctionarea vinoavatilor. Consumatorul are obligatia de a se informa si de a reflecta asupra achizitionarii. Constientizand abuzurile trebuie sa ceara eliminarea lor, anularea clauzelor defavorizatoare si eventual reglementari contractuale noi. Dincolo de propria protectie, se utilizeaza retragerea produselor de pe piata sau suprimarea clauzelor abuzive si eventuala reparare a prejudiciilor constante. Prin natura lor, miscarile de aparare a consumatorilor imbraca doua aspecte: o lupta nonviolenta ( de informare) a consumatorilor si o serie de actiuni ale organizatiilor de protectie a consumatorilor ( reclamtii, proteste). Protectia consumatorilor reprezinta un ansamblu de dispozitii legale de natura publica sau privata, care asigura respectarea drepturilor si intereselor consumatorilor. 2.LEGISLATIA PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI 2.1.Legea si consumatorul in Romania. Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand informarea completa desprea caracteristicile esentiale ale produselor si serviciilor, apara si asigura drepturile si interesele legitime impotriva unor practici abuzive. In Romania, protectia consumatorilor se realizeaza de catre urmatoarele organisme ale administratiei

publice, conform atributiilor si competentelor ce le revin potrivit legii: Oficiul pentru Protectia Consumatorilor; Inspectoratul de Sanatate Publica; Directia farmaceutica pentru Controlul de Stat al Medicamentelor si Cercetarii Farmaceutice din Ministerul Sanatatii si Familiei; Agentia Natioanala Sanitar-Veterinara din Ministerul Agriculturii si Alimentatiei; Agentia pentru Protectia Mediului din cadrul Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului; Garada Financiara, organ in subordinea Ministerului Finantelor; Inspectoratl General al Politiei din Ministerul Administratiei Publice si Internelor; Regia Autonoma a Registrului Auto Roman; Biroul Roman de Metrologie Legala; Institutul Roaman de Standardizare; Corpul de Control al Primariilor. Legislatia romana , prin Ordinul Guvernului nr21/1992, aprobata si modificata prin Legea nr.11/1994, articolul 3, stabileste principalele drepturi ale consumatorilor: De a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sa a li se presta un serviciu, care ar putea prejudicia viata, sanatatea, ori a afecta drepturile si interesele lor legitima; De a fi informati complet, concret si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor/ serviciilor, astfel incat decizia adoptata in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor; a fi educati in calitatea lor de consumatori; De a avea acces la pieta ce le asigura o gama variata de produse/ servicii de calitate; De a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege; De a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor. Cele mai frcvente incalcari ale drepturile consumatorilor sunt cauzate de: comercializarea de produse cu abateri calitative sau care pot pune in pericol viata/sanatatea/ securitatea consumatorilor, comercializarea de produse falsificate sau contrafacute, pastrarea si depozitarea produselor destinate comercializarii in mentinerea calitatii lor, comercializarea produselor cu elemente de idea altor valori ale caracteristicilorntificare incomplete, prezentarea prin publicitate, in prospecte, cataloage, mass-

media etc.,a altor valori ale caracteristicilor produselor/ serviciilor decat cele reale. Cadrul legal pentru protecia si aparera drepturilor consumatorilor in tara noastra este completat si de numeroase legi si actele normative care reglementeaza acest domeniu.

Sub denumirea generala de carne - se ntelrge totalitatea tesuturilor folosite de la animalele comestibile ,care servesc drept hrana omului. Cele mai ntlnite forme de consum ale carnii sunt preparatele din gospodarie,carnea conservata,mezelurile si alte preparate din carne din comert.Carnea destinata consumului este obligatoriu sa provina de al animale sanatoase si odihnite.Transarea,prelucrarea si desfacerea carnii si a produselor din carne,este de asemenea obligatoriu sa se realizeze n cele mai bune conditii sanitare. Producatorii si distribuitorii de carne si produse din carne sunt controlati de organele specializate n controlul sanitar.Analiza si controlul sanitar al carnii urmaresc pe de o parte, sa puna n evidenta principalele componente chimice care caracterizeaza valoarea nutritiva a produsului,iar pe de alta parte,sa evidentieze eventualele alterari care fac din acest aliment un factor nociv pentru sanatatea consumatorului. Factori de apreciere a caracterului carni sunt: *aspectul exterior; *consistenta; Aspectul exterior Carnea proaspata: *la suprafata prezinta o pelicula; *consistenta gustului si culoarea grasimii sunt normale,caracteristice speciei; *tendoanele au un aspect lucios,elastic si sunt tari; *suprafetele articulare sunt netede si lucioase. Carnea alterata: *suprafata poate fi uscata sau neteda si lipiciosa deseori acoperita cu mucegai; *grasimea are un aspect mat si prezinta o coloratie cenusiu -murdara; *culoarea; *mirosul; *maduva osoasa

*prezinta miros si gust de rncezeala; *tendoanele sunt moi,cenusii,umede si acoperite de un strat cu mucus; *suprafetele articulare sunt acoperite de un mucus abundant; Culoarea Carne proaspata: *la suprafata are o culoare de roz pna la rosu; *n sectiune este lucioasa,usor umeda,fara a fi lipicioasa,de culoarea caracteristica speciei si regiunii musculare respective. Carnea alterata: *la suprafata,culoarea este cenusie sau verzuie; *n sectiune,este umeda si lipiciosa.
Studiul calitatii produselor de panificatie a) Tipuri de faina: In comert s eintalnesc urmatoarele tipuri de faina: faina alba (extractie 0-30%): culoare alb-galbuie cu nuanta cenusie deschisa; - granule fine si grisate. faina semialba (extractie 0-75%): culoare alb-galbuie cu nuanta cenusie, cu urme de tarate ; granulatie fina. faina intermediara (extractie 0-85%): culoare cenusie-deschis cu nuanta alba contine particule de tarate. faina neagra (extractie 0-90%) culoare cenusie-deschis cu particule vizibile de tarate. Grad de extractie: 30% - din 100 kg boabe grau se obtin 30 kg faina si 70 kg tarate. b) Compozitia chimica a fainii Compozitia chimica a fainii variaza in functie de gradul de extractie: faina alba substante minerale 0,7%; amidon 80; proteine 11; celuloza 0,15; vitamine B1 - 0,05 mg %, B2 - 0,04 mg %, B3 - 0,1 mg %, PP - 0,6 mg %, E - 0,2 mg %; faina semialba substane minerale 0,8%; amidon 75; proteine 12; celuloza 1; vitamine B1 - 0,15 mg %, B2 - 0,08 mg %, B3 - 0,2 mg %, PP - 1 mg %, E - 0,5 mg %; faina intermediara substante minerale 1,1%; amidon 73; proteine 12,5; celuloza 1,5; vitamine B1 - 0,25 mg %, B2 - 0,1 mg %, B3 - 0,3 mg %, PP - 3 mg %, E - 1,8 mg%; faina neagra substante minerale 1,3-1,8 %; amidon72; proteine 13; celuloza 2; vitamine B1 - 0,4 mg %, B2 - 0,2 mg %, B3 - 0,5 mg %, PP - 5 mg %, E - 2,2. Faina reprezinta materia prima de baza pentru produsele de panificatie si fainoase.

Valoarea alimentara a fainii este determinata de gradul de extractie si de repartizarea componentelor chimice. 1.2 Crupele Crupele sunt produse obtinute printr-o prelucrare speciala a boabelor de cereale sau a unor legume (mazare, soia). Modul specific de obtinere permite imbogatirea crupelor cu substante minerale, vitamine, concomitent cu cresterea gradului de asimilare a acestor produse de catre organismul uman. Criterii de clasificare a crupelor: a) Dupa natura materiei prime: crupe din porumb (malai, fulgi de porumb, pufuleti); crupe din grau (gris, arpacas, pufarin); crupe din orez (orez slefuit, orez glasat, brizura de orez,); crupe din orz (arpacas); crupe din ovaz (fulgi de ovaz); crupe din mazare (mazare slefuita). b) Dupa modul de prelucrare: Crupe normale: intregi; fragmentate. Crupe laminate: oparite; prajite. Crupe expadante. Caracteristici de calitate ale crupelor: a) Malai malai comun aspect-culoare pulbere fin granulata de culoare galbena, cu urme de tarate; miros caracteristic, fara miros strain (de mucegai, incins); gust placut, usor dulceag, fara gust strain; infestare lipsa (nu se admite prezenta insectelor in nici un stadiu de dezvoltare); malai superior aspect-culoare pulbere granulata, galben-portocalie, fara tarate; miros caracteristic, fara miros strain (de mucegai, incins) gust placut, usor dulceag, fara gust strain; infenstare lipsa (nu se admite prezenta insectelor in nici un stadiu de dezvoltare);

malai extra aspect-culoare granule uniforme ca marime, galben-portocalie, fara Tarate; miros caracteristic, fara miros strain (de mucegai, incins); gust placut, usor dulceag, fara gust strain; infestare lipsa (nu se admite prezenta insectelor in niciun stadiu de dezvoltare; b) Gris aspect-culoare granule uniforme ca marime, alb-galbuie cu nuanta cenusiudeschis miros caracteristic, fara miros strain (de mucegai, incins); gust placut, usor dulceag, fara gust strain; infestare lipsa (nu se admite prezenta insectelor in nici un stadiu de dezvoltare; c) Orez aspect-culoare boabe complet decorticate, de culoare alb-galbuie pana la alb-sidefiu; miros caracteristic, fara miros strain (de mucegaiuri, incins); gust placut, usor dulceag, fara gust strain; infestare lipsa (nu se admite prezenta insectelor in nici un stadiu de dezvoltare; Crupele sunt produse apreciate in consum datorita proprietatilor gustative, valorii calorice, precum si a prelucrarii rapide, comode; Valoarea alimentara a crupelor este data de continutul bogat in amidon, proteine si saruri minerale. 1.3 Pastele fainoase Pastele fainoase sunt produse obtinute dintr-un aluat crud, necopt, modelat in diferite forme si uscate. Aceste produse au la baza faina bogata in gluten cu sau fara adaosuri nutritive: oua, pasta de tomate, spanac. Criterii de clasificare a pastelor fainoase: a) Dupa proprietati: paste fainoase obisnuite; paste fainoase extra; paste fainoase supra. b) Dupa forma si dimensiuni: paste fainoase lungi; paste fainoase medii; paste fainoase scurte.

Caracteristici de calitate ale pastelor fainoase: a) Pastele fainoase: obisnuite aspect suprafata neteda, fara urme de faina, fara crapaturi; culoare alba, uniforma; miros-gust caracteristic, placut, fara gust si miros strain; corpuri straine lipsa; infestare nu se admite prezenta insectelor; comportarea la fierbere dupa fierbere, pastele trebuie sa fie elastice, sa nu se lipeasca intre ele; cresterea in volum la fierbere (minimum) 2,5 ori. extra aspect suprafata neteda, translucida; in ruptura au un aspect sticlos; culoare alb-galbuie uniforma; miros-gust caracteristic, placut, fara miros si gust strain; corpuri straine lipsa; infestare nu se admite prezenta insectelor; comportarea la fierbere dupa fierbere, pastele trebuie sa fie elastice, sa nu se lipeasca intre ele; cresterea in volum la fierbere (minimum) 4 ori. super aspect suprafata neteda translucida; in ruptura au aspect sticlos; culoare galbuie-aurie uniforma; miros-gust caracteristic, placut, fara gust si miros strain; corpuri straine lipsa; infestare nu se admite prezenta insectelor; comportarea la fierbere dupa fierbere, pastele trebuie sa fie elastice, sa nu se lipeasca intre ele; cresterea in volum la fierbere (minimum) 4 ori. Pastele fainoase sunt produse: usor digestibile si nutritive datorita continutului bogat in glucide si proteine; solicitate de cumparatori datorita proprietatilor gustative si variatelor utilizari culinare pe care le pot avea; cu conservabilitate ridicate. Ele se prelucreaza rapid, comod, cu un randament ridicat.

Laptele este un aliment de origine animala cu valoare biologica ridicata, deosebit de important in alimentatia omului, indiferent de varsta. Datorita substantelor nutritive pe care le contine, laptele asigu 535j97f ra dezvoltarea normala a organismului tanar, in primele luni de viata. Laptele este un lichid de culoare alb-galbuie, opac, cu gust dulceag si miros placut. Din punct de vedere fizic, laptele este o solutie apoasa, in care se gasesc dizolvate unele substante (saruri minerale, mitamine, lactoza), altele in suspensie (grasimi), iar altele in stare de dispersi coloidala (proteine). In tara noastra se foloseste in special laptele de vaca, si mai putin laptele

altor specii, ca de exemplu oaie, capra, bivolita. Acesta din urma se foloseste mai ales la obtinerea unor derivate (iaurturi, branzeturi, etc). Compozitia laptelui variaza in functie de anumiti factori, cum ar fi specia, rasa, hrana animalelor, varsta, etc. valoarea nutritiva a laptelui este in stransa legatura cu compozitia chimica si se apreciaza ca laptele contine proteine superioare proteinelor de origine vegetala, cu aceeasi valoare cu a proteinelor din carne, dar inferioara proteinelor din oua. Proteinele din lapte sunt cazeina, lactoalbumina si lactoglobulina. Cazeina are propietatea de a coagula, fie in prezenta acidului lactic format din lactoza sub actiunea bacteriilor lactice, fie sub influenta enzimelor, a cheagului, propietate pe care se bazeaza obtinerea iaurturilor, a branzeturilor, etc. lactalbumina ramane in zer, dupa prepararea branzeturilor, si prin fierberea acestuia coaguleaza, formand urda. Lactalbumina se gaseste in cantitati mici si este foarte importanta pentru continutul in anticorpi. Glucidele din lapte sunt reprezentate de lactoza, care imprima laptelui gustul dulceag. Sub actiunea unor microorganisme, lactoza sufera procese de fermentatie lactica, alcoolica, propietati pe care se bazeaza obtinerea chefirului, branzeturilor proaspete, etc. Lipidele sunt reprezentate prin gliceride, steride, fosfatide. O caracteristica a lipidelor din lapte este emulsionarea lor fina sub forma de globule sferice mici cu suprafata de actiune pentru fermentii digestivi. Prin agitare, datorita fortei centrifuge, se permite separarea globulelor de grasime, propietate pe care se bazeaza obtinerea unor produse lactate (smantana, frisca). Sarurile minerale se gasesc in lapte in cantitati apreciabile, in special calciu si fosfor in proportie favorabila absobtiei lor digestive. Laptele este situat printre alimentele ale caror saruri minerale sunt foarte usor asimilate de organism. O ratie insuficienta de lapte si derivate lactice duce la dezechilibru calcic. In lapte se mai gasesc saruri de magneziu, sodiu, potasiu, precum si fier, iod, etc. Importanta lor este deosebita in cresterea si dezvoltarea organismului tanar. Laptele tuturor specilor de mamifere este sarac in fier si, de aceea, laptele nu poate fi socotit un aliment complet si nu se recomanda un regim exclusiv din lapte decat in primele luni de viata (copiilor pana la 3-4 luni). Substantele minerale din lapte au rolul de a inlesni formarea coagulului de calitate in obtinerea branzeturilor. Vitaminele din lapte constituie o sursa importanta in alimentatie. Laptele contine vitamine hidrosolubile (B1, B2, B12, C, PP) si liposolubile (A, D, E, K). Enzimele din lapte au rol de indicatori asupra calitatii laptelui. In lapte se gasesc urmatoarele enzime: reductaza, catalaza, lipaza, fosfataza, etc. Laptele este un aliment cu rol plastic deosebit de valoros, atat pentru alimentatia copiilor, cat si a adultilor si varsnicilor. Este tolerat cu usurinta atat in alimentati omului sanatos, cat si a celui bolnav, cu putina rezerva in ceea ce priveste persoanele cu insuficienta hepatica. Proprietatile fizice ale laptelui influenteaza asupra calitatii laptelui si a produselor obtinute prin prelucrarea laptelui. Acestea sunt: densitatea, temperatura de fierbere, de inghetare,

vascozitatea, aciditatea. Densitatea este determinata de raportul dintre substantele negrase si grasime. Cu cat creste cantitatea de grasime, cu atat scade densitatea. Temperatura de fierbere a laptelui este mai ridicata decat cea a apei. Microflora laptelui laptele constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor. Microflora laptelui poate fi folositoare, atunci cand microorganismele sunt folosite pentru obtinerea unor produse lactate, sau microorganisme daunatoare, acestea provocand alterarea laptelui. Microflora laptelui este formata din bacterii, drojdii si mucegaiuri. Bacteriile contribuie la obtinerea produselor acido-lactice, a branzeturilor sau pentru a da aroma unor produse lactate. Drojdiile se folosesc pentru obtinerea fermentatiei alcoolice, ca de exemplu chefirul. Mucegaiurile se folosesc la obtinerea unor tipuri de branzeturi. Indicii de calitate ai laptelui se apreciaza dupa: aspect, culoare, consistenta, miros, densitate, continut de grasimi, aciditate. Laptele trebuie sa se prezinte ca un lichid omogen, opac, fara sedimente si impuritati. Opacitatea este data de substantele proteice si de grasimi. Culoarea laptelui trebuie sa fie alba, usor galbuie, determinata de grasimi si caroten. Consistenta este fluida, mai vascos decat apa. Gustul trebuie sa fie dulceag, placut, caracteristic. Mirosul este placut, caracteristic laptelui proaspat. Aciditatea laptelui trebuie sa fie de 15-20 . Defectele laptelui pot fi de aspect, de culoare, de consistenta, de gust, miros, densitate, aciditate, etc. Laptele poate avea opacitate scazuta datorita cresterii continutului de apa. De asemenea poate avea impuritati sau sedimente cauzate de mulgerea si recoltarea neigienica a laptelui. Culoarea poate fi alba cu nuante albastrui, din cauza bacteriilor cromogene sau prin adaugarea unei cantitati de apa. Culoarea roz se datoreaza neatentiei la muls si trecerii in lapte a unor picaturi de sange. Gustul amar se datoreaza furajelor sau vaselor in care s-a efectuat mulgerea, gustul acru se datoreaza prezentei acidului lactic, gustul sarat apare datorita imbolnavirii ugerului. Mirosul poate fi de nutret, de balegar si poate proveni din tinerea laptelui in grajd dupa ce a fost muls. Intrebuintarile culinare ale laptelui Laptele se intrebuinteaza incepand cu micul dejun, simplu sau cu adaosuri, ca bauturi racoritoare, ca amestec la bauturi, la diferite preparate culinare, asa cum reiese din tabel. Laptele are rol deosebit de important in arta culinara, contribuind la imbogatirea valorii nutritive a unor preparate.

2. Produsele lactate Produsele lactate se impart in produse de smantanire, produse lactate acide si branzeturi.

a. produsele de smantanire sunt obtinute prin procesul de separare a grasimii din lapte. Aceasta separare se realizeaza prin doua cai, si anume:

- separarea spontana sau naturala, care se obtine in laptele lasat sa stea in repaus la temperatura obisnuita, un anumit timp. Separarea se realizeaza datorita diferentei de masa specifica intre grasime si restul componentelor; - separarea mecanica, care se realizeaza cu ajutorul separatoarelor, sub actiunea fortei de centrififugare; Produsele obtinute prin smantanirea laptelui sunt smantana si untul. Smanatana obtinuta spontan prezinta dezavantajul ca are un grad de aciditate mare si prin procedeul folosit nu se pot smanatni cantitati mari de lapte. Smantanirea mecanica prezinta avantajul ca se pot prelucra cantitati mari de lapte, iar smantana obtinuta este dulce, de calitate superioara. Materia prima folosita pentru obtinerea smanatanii este laptele de vaca, uneori si in amestec cu cel de bivolita. Dupa modul de preparare smantana se clasifica in doua categorii: smanatana dulce (frisca) si smantana fermentata. Smantana dulce sau frisca are un continut de grasime de 32% si aciditatea de 20. Are culoare alba-galbuie, gustul dulceag, placut si o consistenta fluida, omogena. Smantana fermentata se clasifica dupa procentul de grasime in doua tipuri: cu 30% grasime si 25% grasime. Smanatana fermentata este smantana pentru consum si se obtine din smantana dulce, cuprinzand o serie de operatii. Compozitia chimica a smantanii este asemanatoare cu cea a laptelui, cu deosebirea ca in smantana se gaseste o cantitate mai mare de grasime, iar celelalte componente in cantitati mai reduse. Defectele smantanii pot fi defecte de aspect, gust, miros, consistenta, etc. Smantana are uneori aspect spumos, ca urmare a precipitarii substantelor proteice. Consistenta smantanii poate fi lichida, laptoasa, cand s-a adaugat o cantitate de lichid sau mucilaginoasa, datorita folosirii unor vase necorespunzatoare din punct de vedere al starii de igiena. Smantana are uneori un gust acru, provenit din cauza aciditatii mari, un gust amar, cauzat de furaje, sau gust de ranced, datorita descompunerii acizilor grasi sub actiunea enzimelor. Pentru apreveni defectele aratate este necesar ca la prepararea smantanii sa se folosesasca lapte cu aciditate corespunzatoare si vase in perfecta stare de igiena si curatenie. Smantana se pastreaza in spatii frigorifice, fara mirosuri straine la 2-6C. frisca are termen de valabilitate 24 de ore de la obtinere, iar smantana fermentata 5 zile. Transportul se efectueaza cu masini curate, fara mirosuri straine. Smantana se utilizeaza in bucatarie la diferite sosuri, ciorbe, supe-crema, mancaruri. Frisca se intrebuinteaza de obicei in cofetarie la prepararea diferitelor bauturi calde, prajituri, inghetate, cu rolul de a mari valoarea nutritiva a preparatelor, a da aspect si gust placute. Coeficientul de utilizare este mare si se digera usor.

Untul constituie unul din produsele valoroase in alimentatie, consumat cu placere la orice varsta, datorita valorii sale nutritive si gustului placut. Materia prima pentru obtinerea untului este smantana cu un continut ridicat de grasime. Operatiile principale pentru obtinerea untului sunt smanatanirea laptelui, pasteurizarea smanatanii, maturarea si fermentarea smantanii, baterea, malaxarea, spalarea si ambalarea. Untul se grupeaza in doua sortimente: unt superior si unt de masa, care la randul lui poate fi unt de masa calitatea I sau unt de masa calitatea a II-a. acestea se deosebesc intre ele prin gradul de aciditate. Culoarea untului trebuie sa fie alba-galbuie pana la galben-pai, cu luciu specific, miros si gust placute, aroma placuta rezultata la fermentarea smantanii prin transformarea unei cantitati de glucoza in substante aromatizante. Untul nu trebuie sa aiba gust acru, de mucegai, ranced, etc. Consistenta untului la 10-13C este compacta, onctuoasa. In sectiune se prezinta ca o masa omogena, fara picaturi vizibile de apa sau goluri de aer. Continutul in grasime este de 80% pentru untul superior si 74% pentru untul de masa. Depozitarea untului se face in camere reci, curate, uscate, aerisite, cu umiditatea relativa a aerului de 75-85%. Untul se intrebuinteaza in stare naturala si la preparea diferitelor sosuri, aluaturi, crme, etc. b. produsele lactate acide se obtin din laptele supus unor prelucrari speciale (fermentarea laptelui cu culturi speciale de bacterii lactice), mai simple sau mai complexe ijn functie de sortimentul dorit. Fermentarea se obtine ca urmare a dezvoltarii in lapte a unor microorganisme specifice, care modifica propietatile laptelui obisnuit. Produsele lactate acide sunt considerate produse dietetitce, deoarece sunt usor de digerat, nutritive, racoritoare, gustoase, recomandate tuturor categoriilor de varsta. De asemenea, aceste produse inlatura unele tulburari digestive, in special in cazul tratamentelor cu antibiotice. Aceasta deoarece amelioreaza flora intestinala, prin reinsamantare cu microorganisme acidifiante care au propietati bactericide. Cele mai consumate produse lactate acide sunt: iaurtul, laptele batut, chefirul, laptele acidofil, etc. Iaurtul este produsul cel mai raspandit si mai apreciat. Se prepara din lapte de vaca, lapte de oaie si lapte de bivolita, care se fierbe pana se evapora din cantitatea initiala. Laptele astfel concentrat se lasa sa se tempereze si se insamanteaza cu maia de culturi pure de bacterii lactice specifice iaurtului. Iaurtul se caracterizeaza prin coagul de consistenta ferma, cremos, fara bule, de culoare alba sau alb-galbuie si miros placut, acrisor. Se intrebuinteaza in stare naturala la diferite preparate culinare, ca ciorbe, mancaruri, inghetate, aluaturi, etc. Laptele acru se obtine prin acidifierea naturala a laptelui lasat sa stea la temperatura camerei. Industrial se obtine prin insamantarea cu maia de bacterii lactice. Prin baterea coabului (maruntire) se obtine laptele batut. Sana este un produs acid care se prepara la fel ca si laptele batut, prin fermentare cu bacterii lactice.

Chefirul este o bautura lactica acida cu dubla fermentatie (fermentatie lactica si fermentatie alcoolica), in urma insamantarii cu maia de granule de chefir. Produsele lactate acide au un rol deosebit in alimentatia rationala a omului sanatos si ocupa un loc important in alimentatia dietetica. Aceste produse au o valoare asemanatoare laptelui, iar componentele nutritive se gasesc intr-o forma usor asimilabila pentru organism. c. conservele din lapte sunt reprezentate de laptele praf, care se obtine prin deshidratarea aproape totala a laptelui, incat produsul finit contine apa doar in proportie de 4-6%. Se prezinta sub forma de pulbere de culoare alb-galbuie, fara aglomerari sau corpuri straine, cu gust dulceag si miros placut. d. branzeturile sunt produse obtinute prin coagularea cazeinei din lapte si prelucrarea coagulului obtinut, in functie de specificul sortimentului respectiv. Materi prima folosita poate fi laptele de oaie, de vaca, de bivolita sau amestecul acestora. Coagulul se formeaza prin acidifierea laptelui in stare naturala, cu insamantare de bacterii lactice (industrial) sau cu ajutorul cheagului. In functie de componentele pe care le contin branzeturile sunt produse concentrate din proteine, saruri minerale, lipide. De obicei, branzeturile obtinute din coagul rezultat in urma acidifierii lactice se consuma proaspete, iar cele obtinute cu ajutorul cheagului necesita o prelucrare desfasurata pe mai multe etape. Acestea din urma sunt branzeturile fermentate sau maturate. Branzeturile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii: materia prima, continutul de grasime, consistenta pastei si procesul tehnologic. Dupa materia prima folosita se impart in: branzeturi din lapte de vaca (branza de vaca, Trapist, Olanda, svaiter) si branzeturi din lapte de oaie (telemea, cas, cascaval, branza de putina). Dupa consistenta pastei branzeturile se grupeaza in: branzeturi moi (branza de vaca, Bucegi, Caraiman), branzeturi semitari (Trapist, Olanda) si branzeturi tari (svaiter). Dupa procesul tehnologic branzeturile se impart in urmatoarele grupe: branzeturi proaspete, branzeturi maturate, branzeturi topite. a. branzeturi proaspete Branza de vaca se obtine din lapte de vaca integral. Coagulul format se pune in sedile, se lasa sa se scurga, se trece prin masina cu valturi (in industrie) si apoi se ambaleaza. Se prezinta ca o masa omogena, de culoare alba pana la alb-galbuie, de consistenta moale, nesfaramicioase, cu gust si miros placute. Se utilizeaza in regimul dietetic si in alimentatia omului sanatos, la diferite preparate culinare, ca de exemplu: mamaliguta cu branza de vaca, omleta, galuste, papanasi fierti sau prajiti, legume umplute cu branza de vaca, placinta, strudel. Se pastreaza in incaperi curate, aerisite, cu temperatura de maxim 8C. Casul de oaie se obtine din lapte de oi. Coagulul obtinut cu ajutorul cheagului se scurge de zer. Casul se livreaza pentru consum in stare proaspata. Se prezinta sub forma de bucati semisferice. Casul de oaie are coaja subtire, zvantata, de culoare galbuie, fara crapaturi. In sectiune se prezinta ca o pasta fina, densa, de culoare alb-galbuie, cu rare ochiuri mici de

fermentare. Are gust si miros placute, specifice, usor acrisor. Se pastreaza proaspat, la temperatura de 17C, aproximativ 3 zile. Casul afumat este casul obtinut dupa procedeul descris anterior, supus apoi procesului de afumare. Urda se obtine prin coagularea lactalbuminei din zerul ramas de la prepararea casului, prin fierbere. Se procedeaza in mod similar cu obtinerea branzei de vaca. Urda poate fi dulce sau sarata. Urda dulce se consuma imediat, ca aperitiv asortat cu legume si la diferite preparate: clatite, sarmalute, etc. b. branzeturile maturate Branza telemea sau de Braila se obtine prin prelucrarea laptelui de oaie, de vaca sau din amestecul celor doua, uneori si in amestec cu lapte de capra sau bivolita. Coagulul se obtine din lapte integral sau normalizat, cu ajutorui cheagului. Coagulul obtinut se scurge de zer, se taie bucati, se sareaza, se aseaza in putini, se sareaza din nou, se inchid si se lasa la maturat cel putin 30 de zile. Branza telemea se prezinta sub forma de bucati care isi mentin forma data, potrivit de sarate, cu suprafata curata, culoare alba pentru cea de oi si alb-galbuie pentru cea de vaca. In sectiune, branza de oi are aspect onctuos, neted, culoare alba. Cea de vaca prezinta ochiuri mici si dese (de fermentare), de culoare alb-galbuie, gust si miros placute, specific laptelui folosit. Continutul in grasime pentru telemeaua de vaca este 42-44%, iar pentru telemeaua de oi, 4750%. Se intrebuinteaza in stare naturala, ca aperitiv, la diferite preparate de bucatarie si patiserie. Branza Trapist se prepara din lapte de vaca sau din amestec de lapte de vaca si lapte de bivolita. Coagulul obtinut se faramiteaza, se supune din nou unui proces termic de incalzire, pentru a elimina zerul, se introduce in forme, se preseaza, apoi se scoate si se tine in saramura, trecandu-se la maturat pentru 4- saptamani. Dupa maturare se parafineaza. La exterior are coaja subtire, galbuie, parafinata. Branza Trapist are in sectiune aspect lucios, cu ochiuri rare, culoare galbuie, consistenta semitare, gust dulceag, miros placut. Branza Olanda se prepara din lapte de vaca. Procesul tehnologic este asemanator cu al Trapistului, cu deosebirea ca timpul de maturare si continutul de sare sunt mai mari. Arfe forma paralelipipedica, cilindrica sau sferica, coaja subtire, neteda, acoperita cu parafina colorata. In sectiune se observa ochiuri mici, rotunde sau ovale, repartizate uniform, consistenta semitare, gustul si mirosul placute. Branza svaiter Coagulul se obtine prin insamantarea laptelui de vaca cu bacterii specifice. Durata de maturare este de 8-10 saptamani, la temperatura de 18-22C. se prezinta sub forma de roti mari, cu coaja galbuie, fara crapaturi. In sectiune se observa gauri inegale (1-2 cm), raspandite mai ales spre mijloc. Are consistenta tare, aspect lucios, culoare galbena-deschis, gust si miros placute, caracteristice. Se utilizeaza in stare naturala, de obicei la sfarsitul meniului, impreuna cu fructele. Cascavalul de Dobrogea se prepara din lapte de oaie. Se deosebeste de celelalte branzeturi maturate prin aceea ca in procesul tehnologic intervine operatia de oparire. Durata de

maturare este intre 45 si 60 de zile. Cascavalul de Dobrogea se prezinta sub forma de roti. La exterior are o coaja neteda, de culoare galbuie-cenusie, uneori parafinata. In sectiune, cascavalul are o masa compacta, cu rare ochiuri de consistenta tare, cu gust si miros placute, usor acrisor, picant. Cascavalul de Penteleu se prepara din lapte de oaie, de vaca sau in amestec. Se prezinta sub forma de roti. Se deosebeste de cascavalul de Dobrogea prin aspectul interior si exterior. Coaja poate fi acoperita cu un strat subtire de mucegai de culoare argintie. Consistenta este mai moale decat la cascavalul de Dobrogea, gustul mai dulceag si mai putin picant, fara ochiuri sau spatii. Cascavalul Dalia se aseamana ca proces tehnologic cu cel de dobrogea, cu deosebirea ca se prepara numai din lapte de vaca. Consistenta este mai moale decat a celui de Dobrogea, iar culoarea galbena mai intensa. Cascavalul se foloseste in alimentatie in stare naturala, ca aperitiv, la gustari, sau ca adaosuri la sosuri gratinate, la fast-food-uri, budinci, sufleuri. Se pastreaza in spatii frigorifice, la 2-8C, avand termene de valabilitate de pana la 6 luni.