tema romanului Bietul Ioanide a fost sa arate cum traiesc spiritele academice vremurile furtunoase.

Bietul (adjectivul ascunde o ironie) Ioanide e, ca si modelul sau mitic, un arhitect insufletit de marete proiecte imposibil de infaptuit in lumea mercantila, filistina. Ioanide construieste - in ciuda tuturor impotrivirilor, concurat de profesorul de beton armat Jean Pomponescu - un monument original, o bazilica prevazuta cu cupola de sticla, replica indrazneata, sarcastica, la proiectul conformist al rivalului sau catedrala neamului.

La George Calinescu, piere orice compasiune, verdictul moral nu accepta compromisuri. Eroii romanului " Bietul Ioanide ", dezerteaza de la ndatoririle lor creatoare, fiindca nteleg afirmarea cu totul altfel. Stadiul lor de lasitate si inertie a spiritului e cu att mai vrednic de plans, cu ct se contureaza pe fundalul ascensiunii fasciste. n debutul actiunii romanului, George Calinescu nfatiseaza o reuniune moderna n salonul Manigomian, prezentnd numeroasele personaje. Pe mari scaune ncrustate n sidef, Panait Sufletel, Dan Bogdan, Ion Pamponescu, Bonifaciu Hagienus, Andrei Gulimanescu, Gonzalv Ionescu, Dinu Gaittany, intelectuali putrefiati de cultura, alaturi de Angela Valsamaky, Smarandache, Smarandachioaia, asezati n cerc n jurul divanului pe care se afla stapnul casei, faceau conversatie. Centrul atentiei era Ioanide, care transmitea prin Gaittany ca nu poate veni luna aceasta la Manigomian, " fiindca l supara apusul soarelui. "
1

Toti sunt de acord cu originalitatea lui Ioanide. Spre indispozitia lui

Pamponescu, Dan Bogdan l socoteste pe Ioanide " cel mai mare arhitect pe care l-am avut, un geniu ( . ) Ioanide viseaza lucruri, poate imposibile deocamdata la noi, care nsa sunt normale n alta parte. Eu ma mir ca nu se duce n strainatate ."
2

n coninuare, i se diseaca viata familiala. Ioanide

locuieste, prin clauze introduse n contract, n case pe care le construieste altora. Casatorit, sotia lui e o femeie foarte fina, o frumusete rara, care i-a daruit lui Ioanide doi copii adolescenti. Sfarmat sub loviturile grave ale pendulului, primul tablou se nchide cu aparitia lui Ioanide. n al doilea

tablou, atentia prozatorului se fixeaza asupra asistentei. Cineva ncepe o discutie banala si convivii participa cu diferenta, nsa fiecare l caracterizeaza mental pe Ioanide. 1 Admirat ca un obiect de catre Gonzlav Ionescu, invidiat de Pomponescu, privit cu complicitate de Hagienus, Ioanide mnca smochine, i priveste n treacat pe Gonzalv si Gaittany si cu nepasare pe ceilalti. Considerat geniu, Ioanide este, n realitate, un filozof din familia Sun. Gaittany nu-l ntelege. Din relatarea Angelei Valsamaky, cum ca, odata, arhitectul, cu buzunarele pline de cirese culese dintr-un pom aflat lnga un mormnt, i spusese: " Madam Farfara, am sa-ti spun un secret: am mncat din bunica dumitale! "1,asistenta retine amuzata de bizareria omului. Reflectia lui Ioanide ilustra ideea filozofica a interdependentei regnurilor, observate de Sun: "Din lemn se fac leaganul si sicriul si sngele nostru se scurge din nou n nimic prin vinele pomilor. "
2

Ioanide e un simbol, simbolul geniului. Nu ntmplator nu are prenume. Pna si sotia i spune: " Bietul Ioanide munceste necontenit. Ce om superior! " 3 El reprezinta spiritul constructiv, setea nepotolita de creatie a umanitatii. Cu " Bietul Ioanide " patrunde, pentru prima data n literatura noastra, intelectualitatea romna n ansamblu, ca o categorie sociala. n paginile cartii evolueaza ministri, profesori universitari, consilieri, specialisti n cultura antica, arhitecti, pictori, negustori rafinati, aproape esteti. Lipsa de traditie a acestei intelectualitati este evidenta. Gulimanescu si Dan Bogdan si tradeaza originea rurala. Clanul e deasupra rivalitatilor politice, un organism capabil sa conserve pozitiile familiei. Att membrii familiei Gaittany de provenienta aristocrata, ct si cei ai familiei Contescu, originari din clasa mijlocie, sprijina activ miscarea legionara, pastrnd aparentele de neutralitate. Clanul Contescu, favorizat n era burgheza, e sistematic

organizat si se bizuie pe concentrarea rabdatoare a puterilor. Familia e astfel distribuita, nct unul din membri detine o functie politica si faciliteaza celorlalti accesul la autoritatea publica. Reteaua familiala elimina piedicile din drumul parvenirii. Profesorul Dan Bogdan solicita mici avantaje pentru numeroasele sale rude, smulgnd, prin ndaratnicia lui, consimtamntul celor la putere. Arivistii intelectuali nu desconsidera resorturile puterii de clan. n fata ochiului critic se observa efortul romancierului de a clasifica indivizii n categorii morale si caractere. Bonifaciu Hagienus facuse studii eminente si si luase doctoratul la Bonn, n limbile orientale. Cunostintele sale erau enciclopedice: "stia tot ce se putea sti, fiind extrem de disociativ, nsa scrisul l inhiba. Nu se ncumeta sa treaca de titlul lucrarii. " 1Un lenes identic era si Sufletel, care lucra acasa tihnit, fara graba. Andrei Gulimanescu, profesor la Facultatea de Drept, era un descendent al lui Catavencu, n sens profesional. Nu profesa avocatura, ci gusta din placerea de a trai pe picior mare. Gaittany era un Swann de extractie umila, n care se pastra intact instinctul stramosesc. Instinctul de a porunci era, la el, de necorectat si pentru a si-l putea exercita, ar fi suportat orice umilinte rascumparate cu dreptul de a patrona, la rndu-i. n roman, George Calinescu urmareste, destinul a doua personaje: Ioanide si Ion Pomponescu. n lipsa posibilitatii efective de a-si transforma visele n realitate, Ioanide ridica constructii pentru burghezi si are o multitudine de relatii amoroase. Colectionar de senzatii, este curios a avea mai multe experiente, o data cu naintarea n vrsta, ceea ce atrage o nstrainare sufleteasca de Elvira. Ioanide i nutrea un devotament absolut si numai gndul ca prin capul Sultanei a putut trece ideea divortului, l jigneste. Antiteza a lui Ioanide, Pomponescu este un ratat, ca si ceilalti, cu deosebirea ca e constient de propria-i ratare. Profesor de beton armat la scoala de arhitectura, si-a

abandonat activitatea profesionala n favoarea celei politice. Fost si viitor ministru, la att se ridica valoarea lui Pomponescu. Eroul si traieste viata interioara cu luciditate, in mod constient. n societatea redata de George Calinescu, politica detine un rol important. ncep sa iveasca germenii " ciumei " care, la Calinescu, poarta numele de " Miscare "si simbolizeaza forta ostila a societatii. Ioanide percepe fenomenul diferit de ceilalti. Observa lucruri anormale n propria famlie. Pe Pica, fata lui, o vede ntr-o noapte desculta, furisndu-se din casa, lui Tudorel i nregistreaza prietenii suspecte. Plecat la tara sa-i construiasca lui Contescu locuinta de vara, Tudorel i incita si mai mult curiozitatea: primeste corespondenta, se mprieteneste cu tineri tarani si ntr-o zi, l vede n mijlocul unui asemenea grup, n biserica, ascultnd slujba. Alta data, observa doi oameni care i supravegheau casa. Tudorel pleaca n Germania, pretextnd o excursie n tara cu prietenii. Intrigat, Ioanide forteaza un sertar din biroul lui Tudorel si gaseste un chestionar referitor la persoana lui, ntocmit de un membru al Miscarii si dat camaradului Tudorel spre verificare. Mutndu-si observatia n plan social, Ioanide nregistreaza aparitia unor personaje inedite la sucursalele firmei lui Manigomian: " Dupa stofa hainei, dupa parul scurt si ochelari, pareau austrieci sau nemti. "1 Dupa aceea, afla ca sucursalele erau comandate de o firma din Leipzig, contra unui procent din volumul de afaceri. Saferian furniza lunar sume de bani " Miscarii ". " Miscarea " influenteaza progresiv viata concetatenilor lui Ioanide. Intelectualii, pna atunci apolitici prefacuti, asteptau nerabdatori schimbari si sperau. nstrainarea definitiva a arhitectului, de Tudorel este o influenta negativa a " Miscarii " asupra lui Ioanide. Admiratia copiilor sai pentru Gavrilcea l determina sa ia relatii despre individ. Discuta cu Pica, cu Hagienus, consulta presa. Din ratiuni politice, guvernul ia masuri mpotriva " Miscarii ". Pica

refugiata cu Gavrilcea n cimitirul Bellu, va fi ucisa. Urmarirea n cavouri, noaptea, focurile de revolver schimbate ntre urmarit si urmaritori, au o usoara tenta romantica, asa cum romantica este si dragostea Picai pentru Gavrilcea. Moartea fetei l determina sa constate ca nu-si cunoscuse fata dect fragmentar. El nu-si exteriorizeaza trairile. Durerea lui se subliniaza n opera, n creatie, n aspiratia continua a omului superior. Curnd, Tudorel e arestat si condamnat la moarte. Vizitndu-l n nchisoare, Ioanide nu simte o durere acuta, nsa i cere iertare ca nu l-a indrumat n viata. n dimineata executiei, palid, arhitectul schiteaza la infinit siluete de biserici si la orele opt se ridica n picioare: " Tudorel nu mai exista ."1 Pomponescu traieste si el, cu adevarat, o tragedie. Devenita obsesiva, perpetua comparatie cu Ioanide, ncearca sa nu scape deliciile oferite de functia politica. Subconstientul i nregistreaza, nsa, evolutia ratarii si omul devine melancolic. Invidia mpotriva arhitectului se transforma n ura, cnd afla ca nu el, ci Ioanide va ridica o catedrala. ncepe, indirect, atacul mpotriva lui Ioanide. La o adunare a preotilor, si exprima reprobarea fata de profanarea traditiilor nationale. Familia Pomponescu i cere lui Hagienus sa introduca un articol mpotriva-i, n revista pe care o conducea. Primarul care-i propusese sa construiasca aceasta catedrala, are dificultati, Ioanide are neplaceri la scoala de arhitectura, e dat afara .din casa de proprietar, si construieste o cabana pe un teren cumparat de Elvira si si continua lucrarea. Urmatoarele cinci capitole, a caror actiune se desfasoara peste aproximativ un an, n toamna lui 1940, constituie prologul, n care personajele fundamentale sunt Ioanide si Pomponescu. n jurul lui Ioanide se strng vechi cunoscuti, ca omagiu adus durerii ireparabile. Pomponescu, nsa, se zbate ntr-un gol imens. Cu o speranta desarta n proiectele tineretii, realizeaza cu ochiul sau critic ca acestea sunt banale, de fapt, si sufera la

gndul trecerii prin viata fara a realiza o opera substantiala. ntocmeste un memoriu de lucrari arhitectonice, aduna toate actele familiale, si redacteaza autobiografia si se sinucide si arhitectul simte trecerea iremediabila a timpului, de aceea mannca smochine pentru a-si calma frica de putrefactie. El ramne omul superior, intelectualul, creatorul veritabil, dedicat menirii sale.