Numerele in viata si activitatea omului

NUMAR

Termenul număr este o noţiune abstractă folosită pentru a exprima cantitatea.

Numerele pot fi folosite pentru a comunica sau înregistra atît rezultatul numărării cât şi
cel al măsurării. Cele două noţiuni sunt înrudite dar distincte:

1. prin numărare se determină câte elemente, de obicei indivizibile, sunt

conţinute într-o anumită mulţime sau înşiruire (trei iezi, nouă vieţi, etc.);
2. prin măsurare se compară o mărime dată cu o altă mărime considerată
drept referinţă şi numită unitate de măsură (o oră, unsprezece metri etc).

Tot termenul de număr este folosit şi pentru a desemna forma grafică a

rezultatului acestor operaţii (3, 2005, 3,14159 etc).
Clasificare
Reprezentarea unui număr se face: după cultură
Cifre indiene
• în limba vorbită - prin numerale (şase); Cifre arabice
• în limba scrisă - prin cifre, care pot fi arabe (6), romane (VI), Cifre romane
binare (110), ideografice (六), etc.; Cifră Cifre babiloniene
Cifre chinezeşti
Prin termenul cifră se înţelege fiecare din caracterele grafice ce
servesc la reprezentarea în scris a numerelor. Impropriu, termenul Cifre greceşti
cifră este folosit destul de des ca sinonim pentru număr. Diferenţa Cifre ebraice
dintre număr, cifră şi numeral : Cifre armene
Cifre maia
• Cifrele sunt semnele care reprezintă numărul, sunt Cifre thai
reprezentarea grafică a acestuia. Confuzia dintre cifră şi Cifre egiptene
număr este la fel de gravă ca şi cea dintre „Ion” care serveşte Cifre slave
pentru a desemna un individ numit „Ion” şi individul însăşi. Cifre japoneze
Din punctul de vedere al semioticii, cifra este un semnificant,
numărul este un semnificat. Trecerea de la semnificant la
semnificat presupune totdeauna o acţiune de decodare, un algoritm.
• Numeralele sunt etichete (mărci) scrise, orale sau gestuale care reprezintă un
număr. Cele scrise se formează cu ajutorul cifrelor.
• Numărul este un concept abstract (ca şi forma, culoarea) ce caracterizează o
proprietate particulară a unei colecţii de obiecte. Numerele sunt formate din cifre
(10, 13, 163, etc.), dar şi fiecare din cele 10 cifre poate reprezenta un număr.
• Numărul„10” se reprezintă în scris cu ajutorul cifrelor „1” şi „0” sau cu a
numeralul scris „zece” sau cu numeralul vorbit „ZECE”. Prin gesturi, el se
poate reprezenta prin arătarea degetelor de la ambele mâini.

Înţelegerea şi folosirea cifrelor presupune un grad de abstractizare ridicat: la vârsta de 6

ani, unul din patru copii scrie 0 + 0 + 0 = 3, iar la vârsta de 8 ani un copil din doi scrie 0
×5=5.
Există mai multe seturi de cifre formate din una sau mai multe caractere grafice, fiecare
set fiind asociat unui sistem de numeraţie. În sistemele de numeraţie poziţionale, setul
de cifre este alcătuit din minim două caractere (din care unul este obligatoriu cifra „0”) şi
formează baza sistemului de numeraţie, iar numărul cifrelor determină şi numele sub
care sunt cunoscute aceste cifre (cifre zecimale binare, etc.).

CLASIFICAREA CIFRELOR. Cifrele se clasifică după civilizaţia (cultura) în care au

apărut şi s-au dezvoltat (cifre indiene, arabe, romane, etc.) iar cele
asociate sistemelor de numeraţie poziţionale se clasifică şi după Clasificare
baza de numeraţie (cifre binare, zecimale, hexazecimale, etc.). după bază
Astăzi, pe glob, cele mai cunoscute şi folosite sunt cifrele zecimale,
cunoscute şi sub numele de cifre „indo – arabe” sau „arabe” (0, 1, unare (1)
2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9), cifrele romane ( I, V, X, C, D, M), cifrele binare (2)
binare (0, 1) şi cifrele sexazecimale (0, 1, … 9, A, B, ..., F). ternare (3)
cuaternare (4)
VALOAREA UNEI CIFRE. În sistemele de numeraţie ce senare (6)
folosesc parţial sau total cifrele „arabe”, o cifră (sau un număr) pot septenare (7)
avea reprezentări diferite şi valori egale (de ex. 32(16) = 20(16) = octale (8)
10(32)) sau valori diferite şi aceeaşi reprezentare ( de ex. 11(2) = 3(10), zecimale (9)
11(8) = 9(10), 11(16) = 17(10), 11(32) = 33(10)).
hexazecimale (6)
În sistemele poziţional, o cifră are valori diferite după poziţia pe duodecimale (20)
care o ocupă în număr (fiecare din cifra 7 din numărul 777(10) are sexazecimale (60)
altă valoare: 7x100, 7x10 şi 7x1 ). În orice sistem de numeraţie în
care există, cifra „0” indică acelaşi lucru: absenţa unei valori.

ETIMOLOGIA TERMENILOR „cifră” şi „zero”. Originea acestor cuvinte este legată

de sistemul de numeraţie poziţional zecimal şi setul de cifre aşa zise „arabe” (0, 1, …, 9)
folosite azi în aproape toată lumea pentru a reprezenta în scris numerele. În realitate ele
sunt originare din India, unde conceptul şi semnul pentru „0” şi cele 9 cifre erau
cunoscute şi folosite încă de la începutul sec. al VI - lea. Arabii le-au preluat de la
indieni în sec. al IX - lea Europenii le-au preluat de la arabi abia în sec. al XII –lea şi au
trebuit să mai treacă încă 300 de ani pentru ca aceste cifre şi folosirea lor să se
generalizeze. Arabii au preluat de la indieni atât simbolul pentru cifra „0” cât şi cuvântul
care-l desemna, śūnya. În sanscrită (limba savantă indiană) śūnya are semnificaţia de
loc gol, neocupat, liber, vacant, lacună, vid, deşert, nimic, zero. În transcrierea arabă
śūnya a devenit as-sifr sau sifr (cu pronunţia aproximativă sifrone), şi, capătă, în afara
semnificaţiei originale din sanscrită (loc gol, vid, zero) şi pe cea de semn de numeraţie, de
nume comun desemnând toate cele zece cifre, nu numai pe zero. Acest etimon arab sifr
stă la originea cuvintelor româneşti „cifră” şi „zero”.

La începutul sec. al XIII-lea sifr este introdus în latina medievală cu semnificaţia

de „zero” de către italianul Leonardo Pisano Fibonacci care-l foloseşte în tratatul
său editat în 1202 „Liber Abaci”. În transcripţia acestuia sifr a dat zefirum care a
devenit mai târziu zephirus (italienii pronunţau sifr ca zephiro iar cuvântul
inventat de Fibonacci este foarte asemănător cu pronunţia cuvântului arab).
 Zephirus a trecut în lb. italiana medievală unde a fost utilizat - sub această formă
şi cu semnificaţia de zero - până în sec. al XV-lea. După câteva modificări, acesta
a devenit zefiro, care a dat prin contracţie (1491) forma actuală zero . În
realitate, din acelaşi sifr a derivat în latină şi cuvântul cifra (cu semnificaţia de
cifră) de unde a fost preluat mai întâi în italiană şi de aici şi în alte limbi europene,
printre care şi în limba română (conform DEX98, termenul „cifră” este preluat
din lb. it. cifra, lat. cifra , cf. fr. chiffre .)

FAMILIA DE CUVINTE: cifru , descifrare, încifrare.

O ALTĂ SEMNIFICAŢIE a cuvântului „cifră” este cea de număr care indică

valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanţe, a unui fenomen:

• Cifră octanică (sau indice octanic) - Număr care măsoară rezistenţa unei benzine
la detonaţie (aprindere prematură) în comparaţie cu un etalon. Cifra octanică
reprezintă procentul, în volume de izooctan, dintr-un amestec de izooctan şi
pentan ce detonează la fel ca benzina cercetată, în aceleaşi condiţii de încercare.
Cu cât este mai mare cifra octanică, cu atât mai mică este probabilitatea unei
detonaţii. O cifra octanică mare (peste 91) este utilă doar dacă producătorul
maşinii o recomandă în mod expres. Octanul este de fapt o hidrocarbură (C8H18).
• Cifră cetanică (sau cifra Cet) - Număr care exprimă procentul de cetan, în
greutate, dintr-un amestec de cetan şi α-metil-naftalină, care se aprinde în aceleaşi
condiţii cu un anumit combustibil de studiat. Valoarea cifrei cetanice
caracterizează calitatea de ardere a motorinelor în motoare cu autoaprindere.
Pentru a se aprinde cu siguranţă, motoarele Diesel de azi au o cifra Cet de
50.Valoarea 0 corespunde α-metil-naftalinei (combustibilului ce se aprinde cel
mai greu).
• Cifră de saponificare (sau indice de saponificare: Mărime caracteristică pentru
uleiurile şi unsorile minerale, egală cu numărul de miligrame de hidroxid de
potasiu, necesar pentru a neutraliza acizii liberi şi a saponifica esterii şi lactonele
dintr-un gram de produs.
• Cifră de afaceri : valoarea vânzărilor (de bunuri şi servicii) cumulate între două
bilanţuri succesive.
• Cifra populaţiei : Numărul reprezentând populaţia existentă la o anumită dată pe
glob ,într-o zonă a acestuia, pe un continent,sau într-o unitate teritorial
administrativă (sat, comună, cartier, oraş, judeţ, ţară) rezultat în urma unui
recensământ sau extrapolării unor date statistice existente.

Istoria apariţiei, evoluţiei şi răspândirii cifrelor nu se poate separa de cea a sistemelor

de numeraţie şi este strâns legată de câteva invenţii (a scrisului, a abacului, a tiparului,
etc.) Inventarea cifrelor este la fel de importantă pentru omenire ca şi inventarea
alfabetului.

• alte semne sau simboluri cum ar fi: noduri făcute pe o sfoară ( ••• ••• ), crestături
pe răboj (IIII I), etc.
Există următoarele tipuri de numere:

• cardinale, care exprimă câte elemente are o mulţime: 1, 2, 3, ... ;

• ordinale, care arată poziţia unui element într-o mulţime ordonată: primul, al
doilea, al treilea, ... ;

• distributive, care arată cum sunt grupate elementele unei mulţimi: câte unul, câte
doi, câte trei, ... .

• altele: de trei ori pe zi, la fiecare patru metri, amândouă, etc.

NUMERE NATURALE

În cadrul matematicii, numerele naturale sunt numerele întregi strict pozitive

(1, 2, 3, …). În alte contexte, de exemplu în teoria mulţimilor sau în teoria grupurilor, 0
este primul număr natural. Mulţimea tuturor numerelor naturale se notează de obicei cu N
(N îngroşat) sau .

Numerele naturale au două ţeluri: sunt folosite pentru numărare ('sunt 3 mere pe masă') şi
pentru aranjare în ordine a unei colecţii de obiecte ('obiectul numărul 1', 'obiectul
numărul 2', etc).

Disciplina care studiază proprietăţile numerelor naturale este teoria numerelor.

NUMAR INTREG

Numerele întregi sunt numerele naturale pozitive {1, 2, 3, …}, împreună cu negativele
acestora {−1, −2, −3, ...} şi cu numărul zero. Mulţimea tuturor întregilor se notează de
obicei cu Z (Z îngroşat) sau , care provine de la cuvântul german Zahlen, "numere").

'Numerele întregi le intalnim in practica la exprimarea temperaturilor, masurarea

altitudinii unui loc(fata de nivelul marii care este luat ca reper). Intalnim numere care par
naturale, dar sunt precedate de semnul plus sau de semnul minus.Aceste numere se
numesc intregi

Daca numarul este precedat de simbolul “+” spunem ca numarul intreg este pozitiv, iar
daca este precedat de simbolul “-“ spunem ca numarul intreg este negativ.( convenim ca
semnul “+” din fata numerelor intregi positive sa nu se mai scrie) Simbolurilor “+” si “-”
le mai spunem si semne.

Valoarea absoluta a unui numar intreg; opusul unui numar intreg. Valoarea absoluta
sau modulul unui numar intreg reprezinta distanta de la origine pana la pozitia acestuia pe
axa numerelor.
Modulul unui numar, reprezentand o distanta, este intotdeauna pozitiv.Avem deci: Doua
numere intregi diferite care au acelasi modul se numesc numere opuse.

Exemple: -7 si 7; 3 si -3; -1 si 1

Observam ca valoarea absoluta sau modulul unui numar pozitiv este numarul insusi, iar
valoarea absoluta a unui numar negativ este opusul lui.

NUMAR ZECIMAL

Numerele zecimale sunt numerele naturale pozitive {1,15 2,22 3,14 …}, împreună cu
negativele acestora {−1,15 −2,22 −3,14 ...} şi diferite de numărul zero

'Numerele zecimale le intalnim in practica la masurarea lungimii, latimii, inaltimii,

suprafetei, ori de cite ori nu este un numar intreg ci are o parte cifrica la dreapte unui
numar intreg (2, 317; 3,14)

Daca numarul este precedat de simbolul “+” spunem ca numarul zecimal este pozitiv, iar
daca este precedat de simbolul “-“ spunem ca numarul zecimal este negativ.( convenim ca
semnul “+” din fata numerelor intregi positive sa nu se mai scrie) Simbolurilor “+” si “-”
le mai spunem si semne.

Valoarea absoluta a unui numar zecimal se comporta la fel ca numarul intreg/

Numeral

În limba vorbită şi scrisă, numeralul este o parte de vorbire flexibilă

(substantiv sau adjectiv) ce exprimă (sub diverse aspecte) un număr, o determinare
numerică a obiectelor ori ordinea obiectelor prin numărare, sau, se referă la numere.
Există mai multe clase de numerale şi adjectivele numerale: numeralul şi adjectivul
numeral cardinal, ordinal, distributiv, colectiv, numeralul fracţionar şi iterativ şi
adjectivul numeral multiplicativ.

Clasificare

A. Numeral cardinal

• Propriu-zis - exprimă un număr abstract sau un număr de obiecte. Pot fi simple

(zero, unu, doi, sută, mie, milion, miliard) sau compuse (unsprezece, patruzeci).
• Colectiv - exprimă însoţirea, ideea de grup. Exemple: amândoi, tustrei.
• Multiplicativ - arată de câte ori creşte o cantitate sau se măreşte o actiune.
Exemple: îndoit, întreit, înzecit.
• Distributiv - exprimă repartizarea şi gruparea numerică a obiectelor. Exemple:
câte unul, câte patru.
• Adverbial (de repetiţie, iterativ) - indică de câte ori se îndeplineşte o acţiune.
Exemple: o dată, de două ori.
 • Fracţionar – Exemple: doime, zecime, sutime, mime.

B. Numeral ordinal - Exprimă ordinea prin numărare a obiectelor sau acţiunilor într-o
înşiruire. Exemple: întâiul, primul, secundul, al treilea.

Procedee de compunere

• Contopire: unsprezece, douăzeci, treizeci, tustrei

• Alăturare cu blanc: două mii, o sută zece
• Joncţiune: treizeci şi cinci

Categorii gramaticale

• Gen – este diferenţiat la numeralele: unu, doi, amândoi, câte unul, tustrei.
• Număr - au forme de singular şi plural numeralele: sută, mie, milion etc.; unu nu
are formă de plural, doi, trei etc. nu au forme de singular.
• Caz - nominativ, acuzativ: cei doi; genitiv, dativ: celor doi; genitiv cu prepoziţia
a: caietele a doi dintre ei; dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei.

Funcţii sintactice

• Subiect - Cinci au sosit mai devreme.

• Complement direct - L-am ales pe primul.
• Complement circumstanţial de mod - A fost răsplatit însutit.