Stau i atept Stau i atept. De mult vreme privesc atent, ascultnd un grup de tineri.

Par att de veseli, iar glasurile lor acoper cu mult zgomotele traficului, i totui nu m deranjeaz. Aud fiecare cuvinel i le frmnt pe toate n mintea mea. Par fericii i m bucuram i eu mpreun cu ei. ns ncetul cu ncetul m-am mniat i plin de gelozie am nceput s m gndesc: de ce nu am reuit si eu? De ce viaa mea a trecut precum o frunz n toiul toamnei? Cnd m uit in urm, mi dau seama c nu am realizat nimic, i mintea mi scoate la iveal numai faptele murdare, greelile majore i deciziile pripite. M supr faptul c m vd nevinovat i c singurul defect pe care l observ este timpul, care a trecut mult prea repede pe lng mine. Toat viaa mea m-am lsam n voia sorii, cu gndul c planul Domnului se va mplini, avnd o mare siguran c este un plan bun; aa am stat toat viaa, cu sperana c nu departe este o u deschis pentru un viitor mre; oare cum aveam sigurana c planul acela este conform visurilor mele? De ce mi formam nite caliti ireale despre mine nsumi? Aveam impresia c Dumnezeu a creat un tipar deosebit pentru viaa mea. Aveam convingerea c voi trece lumea n schimbare, numai prin ceea ce am primit din harul Lui, sau talentele proprii; de unde s tiu c aveam nevoie de munc? Dac prin munc se dobndete totul, de ce mai exista talente, genii? Mi-era team sa nu investesc timp i bani n ceva ce ar putea fi opusul planului lui Dumnezeu. Trebuia s-mi dau seama ca dac voi atepta ca Domnul sa fac totul pentru mine i destinul meu, nu s-ar fi ntmplat nimic deosebit. Cum sa lucreze Dumnezeu ceva frumos din mine dac nu are cu ce? Broboade de sudoare mi s-au format pe frunte iar tmplele mi pocnesc asurzitor... Dar ce mai am de fcut? Am pierdut trenul realizrilor?

Fericirea lor ma infioara! Sentimente de manie si gelozie imi cuprind sufletul amar. Sunt singur si trist, intrebarile ma framanta. de ce nu am reuit si eu? De ce viaa mea a trecut precum o frunz n toiul toamnei?