Sunteți pe pagina 1din 13

Technical Solutions for the 3G Long-Term Evolution

Rezumatul lucrii: 3rd Generation Partnership Project (3GPP) reprezint evoluia tehnologiei 3G pe o perioad lung de timp (LTE Long Term Evolution) mai exact pentru urmtorii 10 ani i mai mult. Principalele obiective ale acestei evoluii sunt: de a reduce costurile utilizatorilor i operatorilor si de a imbunti serviciul ( mbuntirea ariei de acoperire, creterea capacitii sistemului ct i creterea vitezei de date i reducerea timpilor de intarziere. In continuare sunt prezentate cateva tehnologii promitatoare ce vor duce la indeplinirea acestor obiective, vorbim despre OFDM, solutii MIMO (cu antene multiple), cresterea calitatii serviciului (QoS Quality of Service), concepte ale nivelelor de legatura si arhitecturi evoluate. Baza si Obiectivele Evolutiei 3G A 3-a generarie de sisteme wireless (3G) sunt bazate pe tehnologii WCDMA (Wideband CodeDivision Multiple Access) ce sunt implementate la scara larga pe tot globul. Primul pas in aceasta evolutie a fost luata de Third Generation Partnership Project (3GPP) prin introducerea HSDPA (High-Speed Downlink Packet Access) si HSUPA (High Speed Uplink Packet Access). Asteptarile si nevoile utilizatorilor si operatorilor sunt intr-o continua crestere si de aceea este nevoie ca si tehnologiile wireless sa evolueze. In consecinta 3GPP cerceteaza stari evoluate a UTRA (Universal Terrestrial Radio Access) si UTRAN (Universal Terrestrial Radio Access Network) cu scopul de a face salturi importante pentru imbunatatirea serviciului si a reduce costurile. Scopul evolutiei pe termen lung (LTE) a tehnologiei 3G cunoscuta si sub denumirea de Super-3G este de a ajunge, chiar de a depasi performantele retelelor prin linii fixe. Cum deja s-a presupus ca in viitor se va folosi protoculul IP pentru toate serviciile, evolutia se axeaza pe imbunatatirea serviciilor bazate pe pachete. La momentul de fata putem spune ca aceasta retea wireless evoluata (RAN Radio Access Network) este o evolutie a retelelor 3G curente. Alte obiective ale evolutiei 3G pe termen lung (LTE 3G) sunt:

Imbunatatirea fluxului de date cu HSDPA si uplink imbunatatit (100Mb/s downlink si 50Mb/s uplink). Marirea capacitatii celulelor de 3-4 ori media de transfer si de 2-3 ori transferul la limita celulei de acoperire. Imbunatatire eficientei spectrale de 3 ori fata de standardul curent. Reducerea intarzierii la maxim 10ms a timpului total dus-intors (RTT Round-Trip Time) si sub 100ms a timpului de intarziere pentru pregatirea canalului. Reducerea costului pentru operatori si utilizatori. Flexibilitate spectrala, ceea ce inseamna intrarea in benzile de frecventa deja existente pentru 2G cum ar fi GSM si IS-95. O alta cerinta este ca orice tehnologie aparuta trebuie sa fie compatibile cu tehnologiile curente 3G si sa coexiste. Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost luate in considerare noi tehnologii de transmitere pe cale radio cat si noi modificari si imbunatatiri a arhitecturii retelei deja existente. Multe din aceste tehnologii fac parte din conceptul 4G. Dar pentru a proteja investitiile deja facute, castigurile in performanta a oricarei imbunatatiri propuse nu trebuie sa aiba un impact distructiv. In continuare vom vorbi despre: o arhitectura evoluata a sistemului, o imbunatatire a calitatii serviciului (QoS), concepte de nivele de legaturi, folosirea OFDM (Orthogonal FrequencyDivision Multiplexing) drept o noua tehnologie de acces putand adapta domeniul frecventa, iar in final implementarea tehnologiilor MIMO (Multiple Input Multiple Output) Solutii Tehnice In aceasta sectiune prezentam cateva solutii tehnice pentru evolutia accesului wireless si RAN. Evolutia arhitecturii retelei Deoarece se urmareste reducerea intarzierilor si a costului, este normal sa consideram arhitecturile sistemelor ce contin un numar redus de noduri de retea de-a lungul traseului de date. Aceste arhitecturi reduc numarul de procese necesare protocolului si numarul de interfete, ca urmare reduce costul interoperabilitatii. Reducerea numarului de noduri reduce la randul lui timpul de initializare a convorbirilor.

In versiunea 6 (Release 6), nodul B se ocupa de nivelele inferioare pentru accesul wireless, acesta fiind nodul cu antena. Controller-ul retelei radio (RNC Radio-Network-Controller) se ocupa de managementul resurselor radio, managementul mobilitatii (local), controlul convorbirii si optimizarea transportului in retea. De asemenea este si un punc terminal al protocoalelor radio. Gateway-ul General Packet Radio Service (GPRS) nod de sprijin (GGSN) actioneaza ca un nod ancora in reteaua de domiciliu. Nodul de servire GPRS nod de sprijin (SGSN) este nod ancora pentru retelele de vizitat si se ocupa de managementul mobilitatii si managementul sesiunilor. In mod obisnui tot traficul este indreptat inapoi in reteaua de domiciliu pentru a se mentine un mediu consistent si de asemenea permite operatorului sa filtreze treaficul pentru a proteja utilizatorul (prin firewall-uri). In arhitectura LTE propusa, nodurile GGSN, SGSN si RNC din versiunea 6 sunt unite intr-un singur nod central de acces (ACGW - Access Core Gateway). ACGW este linia de legatura directa intre echipamentul utilizatorului (UE User Equipment) si se ocupa de functiile de care se ocupau GGSN si SGNS din vers-6. Arhitectura propusa are urmatoarele avantaje: Latency-ul utilizatorului este redus deoarece sunt mai putine noduri si mai putine impachetari/despachetari impuse de protocol. Timpii de initializare a convorbirilor/transferului este redus deoacere sunt mai putine noduri implicate in procedura de initializare (pregatire).

Complexitatea este redusa deoarece sunt mai putine interfete de implementat si testat. Plasarea unui protocol ARQ (Automatic Repeat Request) in ACGW ofera robustete fata de pierderile de nivel inferior si un mod simplu de a oferi mobilitate cu pierderi mai mici. Efectuand cifrare si protectia integritatii al datelor de control si al datelor utilizatorului in ACGW ofera o securitate cel putin la fel de buna ca in Vers-6. Suport pentru macrodiversitate poate fi oferit cu manevrarea controlului radio. Aceasta ofera o acoperire sporita si castig in capacitate. Pentru mobilitate nu este necesara o interfata directa intre doua noduri B. O noua functie propusa de aceasta arhitectura fata de Vers-6 este suport pentru punerea in comun a ACGW, acest lucru permite redundanta de retea, solutie are creste fiabilitatea retelei. Calitatea serviciului (QoS) Imbunatatirea serviciului consta in metode simple dar eficiente prin care operatorii ofera serviciu diferentiat in retele in care sunt canale de mare viteza puse la comun. Diferentierea serviciului se face prin clasificarea si marcarea fiecarui pachet. Nodul terminal clasifica pachetele ce intra in diferite clase de service predefinite cum ar fi: accesul la internet si Voice over IP (VoIP). Aceasta clasificare poate fi facuta de exemplu pe baza informatiei continuta in header. Dupa clasificare, pachetul este marcat. Un parcaj poate fi considerat folosirea unor puncte de cod de serviciu diferentiat la nivelul IP (DiffServ). Acest marcaj este folosit mai departe de fiecare nod pentru a identifica clasa de serviciu de care pachetul apartine. Nodul terminal aplica politici de prioritate si control pentru ca fluxul de informatie sa nu depaseasca viteza maxima de bit. Dupa marcare si stabilirea prioritatii, fiecare nod din calea datelor stabileste o ordine a pachetelor. Un alt element cheie al imbunatatii serviciului este reducerea numarului de realizari. Nivelul fizic si managementul resurselor radio OFDM (Orthogonal Frequency Division Multiplex) este o alegere buna deoarece satisface nevoia de viteze mari de transmitere si are banda de transmisie destul de mare, de asemenea ofera o alocare spectrala flexibila. Tehnica OFDM permite o trecere lina de la tehnologiile initiale de acces radio si ofera o selectivitate in frecventa sporita a canalelor. Posibilitatea se a lucra cu alocari spectrale diferite este un avantaj esential. Diferite benzi sunt realizate variind numarul de subpurtatoare folosite in transmisie, in timp ce distanta dintre purtatoare ramane neschimbata. In acest fel avem urmatoarele alocari spectrale de 1.25, 2.5, 5, 10, 15 si 20MHz. Datorita granularitatii fine a frecventei oferita de OFDM, o trecere unoara al spectrului 2G este posibila. Un operator GSM 2G, poate in principiu trece la o purtatoare de 200kHz, folosint o fractiune din subpurtatoarele OFDM valabile. FDD (Frequency-division duplex) , TDD (Time-

Division Duplex) si combinatii FDD/TDD sunt ilustrate in Fig.2, acestea permit operarea impreuna sau separata a celor doua spectre.

Downlink: OFDM cu adaptare a domeniului frecventa Structura de baza a OFDM frecventa-timp a downlink-ului este ilustrat in Fig 3.

Se considera o subpurtatoare la o distanta de 15kHz, ce permite o implementare simpla a terminalelor Vers-6/LTE in ambele moduri (FDD/TDD) deoarece se foloseste o singura frecventa de clock. Pentru a micsora intarzierile, durata unui subcadru este de 0.5ms, ceea ce este corespunzatorul a 7 simboluri OFDM. Lungimea prefixului ciclic este de 4.7us ceea ce este suficient pentru majoritatea transmisiilor unicast (monodifuzate). Celule foarte mari cu o raza de peste 120km, cu o dispersie in timp mare sunt utilizate, reducand numarul de simboluri din subcadrul OFDM cu unu pentru a mari prefixul ciclic pana la 16.7us. Serviciul de transmisie (broadcast) se realizeaza prin transmiterea aceleeasi informatii de la mai multe statii de transmisie sincronizate. Pentru terminal, semnalul receptional de la toate statiile apare ca fiind propagare multipath si va fi prelucrat corespunzator de receptorul OFDM. Uplink: Single-Carrier FDMA (SC-FDMA) cu latime de banda dinamica Pentru transmisiile uplink, este important ca terminalul utilizatorului final sa foloseasca eficient puterea si sa aiba o arie de acoperire cat mai mare. SC-FDMA (Single-Carrier FrequencyDomain Multiple Access) cu o latime de banda dinamica este ilustrat in partea stanga a Fig. 3. Pentru fiecare interval de timp planificatorul statiei de baza asigneaza (atribuie) un interval unic timp-frecventa pentru un terminal pentru transmisia respectiva de date, prin urmare asigurand

ortogonalitatea in interiorul celulei. In principiu, planificarea in domeniul timp este folosita pentru a separa utilizatorii, dar pentru terminale, se poate folosi si separarea in frecventa. Adaptarea in domeniul frecventa nu este folosita in transmisiile uplink deoarece in mod normal nu se cunosc toate caracteristicile canalului ce urmeaza a fi folosit. Solutii cu antene MIMO (Multiple Inpu Multiple Output) Pentru a indeplini cerintele de acoperire, capacitate, viteze mari de date, numeroase implementari de antene multiple trebuie sa faca parte din evolutia pe termen lung a 3G-ului. De exemplu, unirea fasciculelor este folosita pentru a mari aria de acoperire si/sau capacitatea si multiplexarea spatiala sunt cunoscute ca tehnici MIMO si pot fi folosite pentru a creste volumul de date prin transmiterea informatiei pe mai multe cai paralele unui singur utilizator. Desigur ca si metodele conventionale cu antene multiple la emisie si la receptie au un rol important in realizarea obiectivelor Elementele cheie in eficientizarea transmisiilor sunt: Semnale de masura multifunctionale. Reguli ajustabile de preprocesare pentru masuratori. Formaturi bine definite pentru rezultatul masuratorilor. Ar trebui ca transmitatorul sa poate trimite mai multe semnale de masura multifunctionale. Aceste semnale de masura trebui sa fie ortogonale unul fata de celalalt iar receptorul nu trebuie sa aiba informatii despre proprietatile spatiale ale semnalului (directia antenei sau directia fasciculului din care vine transmisia). Receptorul trebuie sa fie informat doar ce semnal sa masoare. Pentru un grup mare de antene multiple cum ar fi diverse scheme de formare a fascicolului de bucla-deschisa, diversitate de transmisie in bucla-deschisa si tehnicile de baza de multiplexare spatiala, este necesar sa se cunoasca doar viteza de transfer ceruta pentru a ajunge la niste rezultate. Evolutia tehnologiilor radio WCDMA (UMTS) 384k HSPA: HSDPA/HSUPA 14M HSPA+ 28M LTE 100M

Viteza maxima de downlink (bps) Viteza maxima de uplink (bps) Intarzieri (round trip time) aproximative Versiune 3GPP

128k 150ms

5.7M 100ms

11M 50ms (max)

50M ~10ms

Vers 99/4

Vers-5/6

Vers-7

Vers-8

Anul aparitiei Metode de acces

2003/4 CDMA

2005/6 HSDPA 2007/8 HSUPA CDMA

2008/9 CDMA

2009/10 OFDMA / SCFDMA

Specificatiile 3G LTE In tabelul de mai jos sunt prezentate principalii parametri cu mentiunea ca modul de functionare al uplink-ului difera de cel al downlink-ului deci si performantele lor difera. Parametru Viteza maxima a downliku-ului 64QAM (Mbps) Viteza maxima a uplink-ului Tipul de date Benzile canalelor (MHz) Schema Duplex Mobilitate Intarzieri (Latency) Eficienta spectrala Detalii 100(SISO),172(2x2 MIMO),326(4x4 MIMO) 50(QPSK),57(16QAM),86(64QAM) Date cu rutare de pachete (voce si date). Nu se face rutare de circuite. 1.4, 3, 5, 10, 15, 20 FDD si TDD 0-15km/h (optimizata) 15-120km/h(inalta performanta) Timpul de activare mai mic de 100ms Pachete mici ~10ms Downlink: de 3-4 ori mai buna ca in vers-6 HSDPA Uplink: de 2-3 ori mai buna ca in vers-6 HSUPA OFDMA (Downlink) SC-FDMA(Uplink) QPSK, 16QAM, 64QAM (Uplink si Downlink)

Tipul de acces Tipuri de modulatii suportate

Semnalul OFDM folosit in LTE cuprinde un numar maxim de 2048 de subpurtatoare diferite avand o distanta intre ele de 15kHz. Desi este obligatoriu ca toate statiile mobile sa poate receptiona toate cele 2048 de subpurtatoare, nu trebuie transmite toate de catre statia de baza. Este nevoie sa transmita doar 72 de subpurtatoare. In acest fel toate statiile mobile pot comunica cu orice statie de baza. Folosind semnalul OFDM putem alege 3 moduri de modulatie: QPSK (4QAM) cu 2biti pe simbol 16QAM cu 4biti pe simbol 65QAM cu 6biti pe simbol

Tipul de modulatie se alege in functie de conditiile existente. Formele inferioare de modulatie, (QPSK) nu au nevoie de un raport semnal zgomot mare dar nu pot transmite date cu viteze mari. Doar cand este un raport semnal zgomot mare se pot folosi celelalte modulatii de rand inalt. Downlink: subpurtatoare si blocuri de resurse In downlink, subpurtatoarele sunt despartite in blocuri de resurse. Acest lucru permite sistemului sa compartimenteze datele intr-un numar standardizat de subpurtatoare. Blocurile de resurse includ 12 subpurtatoare, indiverent de banda totala de semnal LTE. De asemenea ocupa un singur slot in cadrul de timp. Acest lucru inseamna ca diferite lungimi de banda de semnal LTE vor avea un numar diferit de blocuri de resurse: Banda Canalului (MHz) Numar de Blocuri de resurse Uplink: LTE cu SC-FDMA Pentru uplink-ul evolutiei pe termen lung (LTE) s-a folosit alt concept de acces. Desi foloseste tot o forma de tehnologie OFDMA, implementarea poarta numele de Single Carrier Frequency Division Multiple Access (SC-FDMA). Un parametru cheie care afecteaza toate statiile mobile este durata de functionare a bateriilor. Prin urmare este necesar ca orice statie mobila sa foloseasca cat mai putina energie. Amplificatorul RF de putere care transmite semnal radio prin intermediul antenei catre statia de baza este componenta ce foloseste cea mai multa putere intr-o statie mobila, deci trebuie sa opereze cat mai eficient. Acest lucru poate fi puternic influentat de modulatia in frecventa si forma semnalului ales. Trebuie prin urmare implementat un mod de transmisie care sa aiba un nivel de putere constant pe intreaga durata a transmisiunii. S-a ales SC-FDMA deoarece este un format hibrid. Acesta combina puterea mica spre medie oferita de sistemele cu o singura purtatoare (Single Carrier systems) cu resistenta interferentelor multipath si alocarea flexibilila a frecventei subpurtatoarei oferite de OFDM. Canale de comunicatii Deoarece dimensiunea pachetelor variaza de la user la user 1.4 6 3 15 5 25 10 50 15 75 20 100

Se prefera folosirea canalelor comune in loc de cele dedicate:

Canale dedicate: Resursele pentru utilizator sunt atribuite la initializarea apelului (call setup) Nu depinde de situatia de trafic (ce variaza) Canale comune: Alocare dinamica a resurselor puse la comun Se adapteaza la situatia de trafic Varierea vitezei de transmisie:

Varierea puterii duce la o rata de transfer constanta. Dar dorim obtinerea unei transmisii cu putere constanta. Acest lucru se obtine variind rata de transfer.

Scheduling

Ordonarea (scheduling) determina la ce moment de timp sa aloce un canal comun (shared) carui utilizator si ce rata de date sa foloseasca. Ideea de baza este sa transmitem la momentul maxim de fading, acest fapt poate duce la variatii a ratelor de date inte utilizatori dar avantajul este ca se foloseste o egalitate in transferul intracelular fapt ce rezulta in putere constata de transmisie si uniformitatea traficului total in interiorul celulei.

Moduri de ordonare in functie de resursele canalului (Scheduling) Round Robin (RR): asigneaza un canal unui utilizator neluand in calcul conditiile de pe canal. Metoda simpla dar cu performante scazute.

MAX C/I: asigneaza canalul cel mai potrivit pentru utilizator. Viteza mare in defavoarea celorlalti utilizatori.

Proportional Fair (PF): asigneaza canalul cu cea mai buna calitate relativa pentru utilizator. Viteza mare si egalitate intre utilizatori.

Ordonarea si controlul vitezei se adapteaza conditiilor de pe canal. Problema este ca statia de baza are nevoie de informatii despre starea canalului. Solutia este ca fiecare terminal sa transmita informatii (rapoarte) despre calitatea canalului catre statia de baza. Rata trimitere a rapoartelor: HSPA o data la 2ms LTE o data la 1ms BEAMFORMING reprezinta o tehnica folosita de MIMO cu unirea fasciculelor radio la receptor pentru a mari raportul semnal zgomot, SDMA = Space Division Multople Access

Scheme duplex Este esential ca orice statie sa transmita si sa receptioneze in acelasi timp. In acest fel este posibil sa avem o conversatie in timp real, mai mult, la un schimb de date este vital sa avem comunicare bidirectionala. Este necesar sa se stie in ce directie se efectueaza convorbirea (transferul de date) pentru a se poate alege un canal corespunzator. Cele doua canale difera in functie de sens, modul de implementare si modul de transmisie: Uplink: UE (user equipment) transmite catre Nodul B (statia de baza) Downlink: Nodul B (statia de baza) transmite catre UE (user equipment)

Pentru a putea efectua o comunicatie bidirectionala, ambele echipamente (emitatorul si receptorul) trebuie sa aiba o schema duplex. Sunt folosite doua scheme: FDD (frequency division duplex) foloseste doua canale, unul pentru a transmite si unul pentru a receptiona. TDD (time division duplex) foloseste o singura frecventa, dar aloca diferite momente de timp pentru transmisie si receptie. Avantaje si dezavantaje a LTE TDD si LTE FDD pentru comunicatiile mobile Ambele tehnici au avantaje si dezavantaje ce prezinta interes pentru operatorii de comunicatii mobile. Parametru Sperctru simetric LTE-TDD Nu necesita un spectru simetric deoarece transmisia si receptia au loc pe acelasi canal LTE-FDD Necesita un spectru simetric cu o separare in frecventa suficienta pentru a permite transmisia si receptia simultana Cost ridicat deoarece folosete un diplexor.

Costuri hardware

Reciprocitatea

Cost redus, nu foloseste diplexor pentru a separa transmisia de receptie. Fapt important deoarece dispozitivele mobile sunt fabricate in nr foarte mare. Caracteristica canalelor este Caracteristica canalelor difera de

canalelor

Asimetria Parametrilor Uplink/Downlink

aceeasi in ambele directii ceea ce permite transmitatorului si receptorului sa foloseasca un singur set se parametri Ofera posibilitatea de a modifica capacitatea Uplink-ului si Downlink-ului la capacitatea dorita

la o directie la alta deoarece se folosesc doua frecvente

Timpi de garda / frecvente de garda

Transmisie discontinua

Interferente de suprapunere a momentelor de timp

Un timp de garda este necesar ca transmisiile uplink si downlink sa nu se suprapuna. De asemenea timpi de garda mari sunt necesari pentru transmisia pe distante lungi pentru a compensa timpii de propagare mari. Se foloseste transmisia discontinua pentru a permite uplink-ul si downlink-ul. Acest lucru scade performanta ARFP din transmitator. Statiile de baza trebuie sa fie sincronizate cu timpii de uplink si downlink. Daca statiile vecine au alti timpi asignati uplink-ului si downlink-ului si impart acelasi canal atunci aceste momente de timp interfera (se suprapun) cu ale celulei vecine.

Capacitatea Uplink-ului si a Downlink-ului depind de alocarea frecventei impusa de Autoritati. Nu se permite modificarea, capacitatea este aceeasi in ambele directii. Banda de garda este necesara pentru a desparti uplink-ul de downlink. O banda de garda mare nu afecteaza viteza de transmisie.

Este necesara o trasmisie constanta (continua).

Nu se aplica

Tipuri de canale 3G LTE Sunt 3 categorii in care canalele de date pot fi grupate: Canale fizice: Acestea sunt canale de transmisiune pe care se vehiculeaza datele si mesajele de control. Canale de transport: Canalele de transport din nivelul fizic vehiculeaza transferuri de informatii catre Medium Access Control (MAC) si nivelele superioare. Canalele logice: Furnizeaza suport pentru nivelul MAC (Medium Access Control) in interiorul structurii protocolului LTE. Aceste solutii sunt doar o directie in care evolutia 3G pe termen lung o poate lua.