UTOPIA3 ARHITECTURA SI UTOPIA (3)

Sunt tentata sa fac o profetie in legatura cu utopia sau utopiile si epoca actuala sau cea care va veni. De cand s-a lansat New Age-ul am inteles ca este vorba initial de o utopie pe care insa multi oameni se straduiesc sa o transforme in realitate. Spiritualitatea new age este o spiritualitate utopica ce se straduieste sa reconcilieze credinte si religii care sunt de sute si mii de ani coagulate si definite intr-atat incat si-au pastrat autonomia doctrinara si dogmatica si pe care acest proiect utopic vizeaza sa le deschida, sa le fluidizeze si sa le reconcilieze, printr-un aport masiv de spiritualitate straveche, arhaica si tribala, uitata si ignorata foarte mult timp. Curentul postmodernist, atat ca teorie cat si ca practica de arhitectura de exemplu, porneste de la aceleasi premise utopice ale unei deschideri globale spre o multitudine de izvoare si de modele formale, de la vernacular si etnic pana la periferic si ocultat, formuland o bogatie si o autenticitate ce pareau demult pierdute ori imposibil de refacut. Se regaseste in aceasta utopie si nostalgia dupa o epoca straveche si uitata, de inceputuri originare, dar si aspiratia spre un intreg la scara planetara, ceea ce reprezinta o aroganta nemaintalnita pana acum. In toata aceasta proiectie utopica este mereu prezenta raportatea la o globalitate ce se dezvolta in paralel dar nu independent de proiectul utopic politic si social al globalizarii, sau al mondializarii cum spun francezii, rezultatul paradoxal al acestei utopii fiind acela ca odata ce incepe sa se concretizeze, in stiinta si tehnologie, in politica si in mass media, in arta si in arhitectura mai ales, are ca rezultat o incredibila unoformizare, care poate parea un rateu al utopiei dar care de fapt sustine calitatea sa fundamentala de intreg global, coerent si uniform, asa cum se intampla in orice viziune utopica. Inca Thomas Morus, in celebra sa carte Utopia, recunostea ca trasaturile unei utopii, ori cetati utopice, sunt patternul si unifiormitatea! Asa cum afirmam anterior, aparitia nenumaratelor turnuri ultragigantice in toata lumea tine tot de viziunea utopica a globalizarii, atat ca dimensiune spirituala cat si ca realizare si configurare a unui mesaj global, planetar. Reluarea unor elemente din arhitectura hiperbolica egipteana trimite la dorinta de realizare a unui mesaj care sa reprezinte o umanitate coerenta, dispusa sa se prezinte cosmosului intr-o formula unitara. Sigur ca acest mesaj este inca in mare parte utopic, dar el se realizeaza in concret din ce in ce mai coerent si mai tenace. Chiar si aparitia arhitecturii organice, care imita formele naturale, raspunde uneia dintre directiile acestei utopii globale, pentru ca refacerea relatiei cu natura planetara este tot o dimensiune a utopiei ce priveste umanitatea si planeta ca pe un intreg, chiar daca deocamdata utopic. Insasi gandirea holistica ce se afirma mai nou si in medicina face parte din aceasta viziune utopica ce priveste si se rasfrange asupra celor mai importante domenii de gandire si activitate umana. Aceasta refacere a intregului este, in realitate, una dintre trasaturile fundamentale ale mintii umane si gandirea noastra este cea care ne impune completarea unui intreg, fie ca este vorba despre o imagine, despre o fraza sau despre o cladire. In teoria de arta aceasta s-a reflectat in Gestalt, care spune ca in mintea celui care priveste o pictura de exemplu, chiar daca in tabloul respectiv este doar o imagine fragmentara a unei fete, se reface imaginea intregii fete, devenind recognoscibila. Teoria gestaltului revendica superioritatea intregului fata de parti si calitatea mai

inalta a intregului vazut ca totalitate si nu ca suma a partilor. Aceasta teorie se aplica perfect arhitecturii pentru ca aceasta porneste de la un proiect care vizeaza un intreg, avand trasaturi comune in acest fel cu tipul de gandire utopic, si care ajunge in final, dupa realizarea concreta, sa aiba o mai mare valoare ca intreg decat ca suma a partilor sale componente concrete. Intregul gestaltian ca si intregul din gandirea utopica se refera la elemente inefabile, ideale, mai mult decat la cele concrete. Gandirea gestaltiana ca si cea utopica lucreaza cu patternuri mai mult decat cu secvente concrete si asta o face sa se poata alatura gandirii filosofice ori estetice. Orice tip de decodificare care porneste de la un fragment determina in mintea noastra completarea intregului inteles sau pattern originar. Aceasta propensiune spre intreg explica poate si nostalgia spre intregul primordial, ideal, arhetipal, pe care se bazeaza toate utopiile, ca si toate creatiile artistice as spune, care au ambitia de a se raporta la creatia demiurgica, holistica prin definitie. Chiar si Alberti recunoaste ca frumusetea este data, sau decodifcata am putea spune, de armonia dintre partile unui intreg si intregul insusi, creindu-se astfel un pattern ideal si etern valabil. Putem recunoaste aici sursa utopiilor din arhitectura, in formularea cea mai inteligibila si mai sincera! (va urma)