DESPRE SPATIUL SACRU (1)

Ceea ce diferentiaza spatiul sacru de spatiul obisnuit este calitatea spatiului sacru de a fi consfintit si prin aceasta de a apartine unei alte dimensiuni decat cea materiala, concreta. Spatiul sacru este nu doar spatiu in sensul fizic ci este si spirit, in sens metafizic. Consfintirea unui spatiu sacru se face in mod necesar si obligatoriu prin prezenta Divinitatii, in oricare dintre manifestarile sale, viziune, extaz, revelatie. Prezenta spirituala transforma spatiul dintr-unul obisnuit intr-un spatiu sacru, incarcat cu semnificatie, cum spune Mircea Eliade, dar si cu prezenta divina, as spune eu. Simbolistica spatiului sacru trimite la o forma geometrica bine delimitata, in care accesul se face numai si numai prin modificarea interioara, prin elevarea spirituala, singura care permite omului sa accepte si sa inteleaga modul in care poate transcende materialul si imanentul catre dimensiunea spirituala, divina, consacrata a spatiului sacru. Spatiul sacru poate exista atat in aer liber cat si in interiorul templului, iar consacrarea lui prin prezenta divina impune reiterarea la infinit a unor ritualuri care invoca divinitatea si o fac sa re-consacre iar si iar spatiul ales, ca si pe cei ce se afla in acest spatiu. Este un spatiu privilegiat, un spatiu care face ca lumea obisnuita sa apara ca fiind departe si marunta, in timp ce Divinitatea si cerescul apar a fi apropiate si enorme. Aceasta schimbare de registru a perceptiei permite omului aflat intr-un spatiu sacru sa isi foloseasca simturile nu pentru a cunoaste concretul ci pentru a intelege inefabilul. Lumea noastra ar fi cu mult mai saraca daca nu ar exista spatiile sacre, pentru ca ele sunt porti, portaluri, catre o hiperdimensiune, catre dimensiunea cereasca atat in mod cosmic, cat si in mod spiritual. Spatiul sacru este locul unei noi nasteri, nasterea intru Spirit, e locul binecuvantat al unei plamadiri spirituale. Dincolo de orice altceva, este spatiul de electie al contactului cu energiile celeste si divine, prin inermediul carora vibratia noastra de fiinta muritoare se ridica pana la inalta vibratie a Fiintei Divine si eterne. Iar aceste calitati energetice exceptionale se pot resimti cu adevarat, pentru ca spatiul sacru este locul unde binomul spatiu-timp se rupe de devenire si intra in eternitate, si acest fenomen mistic se produce in prezenta Luminii divine si a Spiritului etern care anima universul intreg si fiinta umana.

Maria Barbu

aprilie 2012