Universitatea Spiru Haret Facultatea de Sociologie Psihologie Specializarea: Psihologie Catedra: Psihologie Anul Universitar: 2011/2012 Forma de nv mnt:.

. Anul de studiu: II Disciplina: Dinamica grupurilor Titular disciplin : Conf. univ. dr. Cornelia Rada Asisten i: Sora Iuliana-Alin

Evaluarea pe parcurs nr. 2, ianuarie 2012 la disciplina Dinamica grupurilor Date de identificare student: SORA M. IULIANA ALINA CNP: 2900513284569

Intrebarile 1. n locurile private prejudec ile se exprim mai puternic dect n locurile publice. Adev rat 2. Din perspectiv cognitiv stereotipurile ne ajut s proces m mai u or o cantitate mare de informa ii. Adev rat 3. Dac suntem motiva i s eviden iem mai multe aspecte pozitive despre o persoan , se vor activa stereotipurile pozitive. Adev rat 4. Avem p reri mai pu in stereotipe fa de outgroup dect fa de ingroup. Adev rat

5. Atunci cnd sunt activate stereotipurile negative performan ele subiec ilor cresc. Fals 6. Sexismul mpotriva b rba ilor s-a conturat mai puternic n perioada contemporan . Adev rat 7. Stereotipurile pot avea sau nu acoperire n realitate. Adev rat REFERAT Identificarea de tip gender, diferen e de gen social, stereotipuri de gen. Termenii sex i gender au n elesuri specifice, care sunt adesea confundate n folosirea zilnic . Genul identific rela iile sociale existente ntre b rba i i femei. Gender n traducere din englez semnific gen social. Termenul sex include urm toarele caracteristici: biologic, n scut, constant, universal. Termenul gen/ gender: social, comportament nv at, se schimb n timp, se schimb n cadrul culturii existente i de la o cultur la alta. Diferen a sex gen / gender a fost teoretizat de psihologul Robert Stoller (1968). Astfel, genului atribuindu-se semnifica ia de diferen construit i interpretat social i cultural ntre dou categorii sociale distincte: b rba i i femei. Aceste diferen e au in acelas timp un caracter normativ, n sensul c cine nu se conformeaz rolului de gen este v zut( ) ca deviant( ) din na tere sau socializat( ) inadecvat. Deci sexul opereaz cu distinc ia biologic (sex feminin, sex masculin), iar genul / gender cu cea social-cultural (feminitate, masculinitate). Tradi ional, prima no iune se aplic pentru desemnarea particularit ilor fizico-anatomice ale oamenilor, n baza c rora fiin ele umane se disting n femei i b rba i. Sexul (adic particularit ile biologice) omului se considera fundamentul i cauza primordial a deosebirilor psihologice i sociale dintre femei i b rba i. Pe parcursul cercet rilor tiin ifice a devenit clar, c din punct de vedere biologic ntre femeie i b rbat n calitate de fiin e umane exist mai multe asem n ri dect deosebiri. Paralel cu deosebirile de ordin biologic dintre oameni, exist divizarea rolurilor lor sociale, a formelor de activitate, deosebiri de comportament i n caracteristicile emo ionale. Antropologii, etnografii i istoricii demult au stabilit relativitatea reprezent rilor tipic b rb te ti i tipic femeie ti: ceea ce ntr-o societate se consider n exclusivitate pentru b rba i (prin comportament, tr s tur de caracter), n alt societate este atribuit femeilor. Diversitatea de caracteristici sociale ale femeilor i b rba ilor care se constat n lume, identitatea caracteristicilor biologice ale oamenilor, ne permite s concluzion m c sexul biologic nu poate explica deosebirile privind diversele roluri sociale, existente n diferite societ i. Astfel a ap rut no iunea de gender care semnific totalitatea normelor sociale i culturale pe care societatea le impune oamenilor n func ie de sexul lor biologic. Nu sexul biologic, ci normele socio-culturale

determin , n ultima instan , calit ile psihologice, modelele de comportament, tipurile de activitate, profesile femeilor i ale b rba ilor. A fi femeie sau b rbat n societate nseamn nu numai s posezi anumite particularit i biologice aceasta nseamn s ndepline ti anumite roluri de gen. Gen / Gender este un concept dinamic: n elesul s u n orice mediu se schimb de-a lungul timpului i este influen at de o serie de concepte sociale specifice cum ar fi: rasa, etnia, vrsta, clasa social i altele. n fiecare mediu gender este o categorie major n organizarea rela iilor sociale i culturale, de i responsabilit ile specifice variaz de la o societate la alta. Gen / Gender nseamn : o nou abordare n privin a limbajului i modului de gndire a femeilor i b rba ilor; o nou abordare a rolurilor, pe care femeile i b rba ii le pot realiza n via a personal i public , noi modele de comunicare, pe care femeile i b rba ii le pot utiliza n raporturile interumane i publice, o nou imagine a femeilor n mediul i via a public ; o modernizare a educa iei nu numai a femeilor, dar i a noilor genera ii de b rba i i femei n ce prive te rela iile sociale reciproce. Toate mpreun presupun dep irea diferen ei simpliste, tradi ionale ntre sexe, o interpretare a lor din perspectiva dezvolt rii. Inova ia const n trecerea de la demersuri viznd femeile n izolare la abord ri complexe ce vizeaz rela iile dintre femei i b rba i. Gender nu presupune doar rela iile femei - b rba i, ci i analiza diferen elor ntre rolurile, responsabilit ile, barierele i oportunit ile b rba ilor i femeilor ntr-un anume context social, n evolu ia lor sub influen a clasei sociale, religiei i culturii, vrstei, etniei, la care se adaug mediul geografic, economic i politic. n acest context social rolurile de gen se pot manifesta n mod flexibil sau rigid, identic sau diferit, complementar sau conflictual. n noua viziune este esen ial c aceste diferen ieri sunt dependente de loc i de timp i se pot schimba. Descoperirea apartenentei la un gen sau altul, formarea si dezvoltarea acestuia, precum si apartenenta la un anumit sex, reprezinta o proces important al dezvoltarii umane si constituie un element principal al constiintei de sine. In primul rand eu consider ca trebuiesc facute cateva precizari cu privire la diferentele dintre conceptele gen si sex: Conceptul de gen se refera la diferentele psihologice, sociale si culturale dintre barbati si femei, se refera la rolurile care sunt si pot fi asumate de catre indivizi, in timp ce conceptul de sex se refera la diferentele biologice si anatomice dintre acestia. Exista numerose si distincte teorii cu privire la originea diferentelor de comportament dintre barbati si femei. Aceste diferente sunt puse fie pe seama genului, fie sunt considerate ca fiind rezultatul sexului. De asemenea, exista contradictii si in privinta formarii si dezvoltarii genului, existand pe de-o parte teoria psihanalitica a lui Sigmund Freud si, pe de alta parte, teoria lui Nancy Chodorow.

Teoria lui Sigmund Freud Dupa S. Freud, invatarea diferentelor de gen are loc in prima copilarie, bazandu-se pe prezenta sau absenta organului sexual masculin. Prezenta scestuia echivaleaza cu eu sunt baiat, pe cand absenta lui inseamna eu sunt fata. Conform lui Freud, numai diferentele anatomice conteaza in copilaria mica. Apoi, la varsta de 4-5 ani are loc tranzitia oedipiana (idea complexului lui Oedip provine din mitul antic elenist al lui Oedip, acesta ucigandu-si fara sa stie tatal, se casatoreste cu mama sa): baiatul se simte amenintat de disciplina si autonomia pe care tatal sau i le pretinde, inchipuindu-si ca tatal vrea sa-l lase fara organul genital. Mai ales la nivel inconstient si partial la nivel constient, baiatul il considera pe tata drept rivalul sau in ceea ce priveste dragostea si afectiunea mamei. Freud considera ca baiatul devine constient de identitatea sa masculina deoarece ajunge sa se identifice cu tatal, reprimandu-si sentimentele erotice fata de mama si acceptandu-l pe tata ca pe o fiinta superioara. Baiatul renunta la dragostea sa pentru mama din teama inconstienta de a nu fi pedepsit de tata. Descrierea facuta de Freud dezvoltarii feminine este mai putin prelucrata. Se considera ca fetele sufara de invidia penisului, intrucat nu poseda organul vizibil care ii face distincti pe baieti. Mama isi pierde din importanta in ochii fetei deoarece aceasta din urma observa ca nici mama sa nu poseda un astfel de organ. Astfel, fata ajunge sa se identifice cu mama si isi asuma o atitudine supusa, inclusa in recunoasterea clasarii pe locul al doilea. Dupa Freud, perioada dintre aproximativ 6 ani si pubertate este una latenta, iar pubertatea, prin schimbarile sale biologice, va reactiva dorintele erotice intr-un mod direct. In aceasta perioada latenta, cea mai mare importanta pentru viata copilului o au grupurile formate din indivizi de acelasi sex. Felul in care copiii fac fata complexului lui Oedip influenteaza puternic relatiile ulterioare, mai ales cele sexuale, la cere ia parte individul. Dupa cum stim teoriile lui Freud au fost amplu criticate, unii autori au respins ideea ca e posibila existenta dorintelor erotice la copiii mici, iar alte critici vin din partea feministelor. Eu cred ca Freud pare sa echivaleze prea mult identitatea genului cu constientizarea organelor sexuale, desi multe dovezi subliniaza si importanta altor factori. Pe de alta parte, teoria considera organul genital masculin ca fiind superior celui feminin. O alta critica este adusa faptului ca Freud il trateaza pe tata ca prim agent disciplinator, in timp ce in multe culturi mama este cea care joaca un rol mai semnificativ in impunerea disciplinei. Alt aspect criticat este concentrarea studierii genului in jurul varstei de 4-5 ani deoarece majoritatea autorilor urmasi ai lui Freud au pus accentul in special pe prima copilarie. Cu toate acestea, ideile lui Freud continua sa exercite o influenta mare, chiar daca unele nu sunt acceptate in totalitate.

Teoria lui Nancy Chodorow Sociologul N. Chodorow a plecat in explicarea dezvoltarii genului de la teoria lui Freud, facand insa modificari majore. Ea sustine ca o persoana invata sa se simta fata sau baiat in functie de atasamentul, de la cea mai frageda varsta, fata de parintii sai. Spre deosebire de Freud, autoarea pune accent mai mult pe mama, motivand ca aceasta are o influenta predominanta asupra copilului, in special in prima etapa a copilariei. Astfel, copilul tinde sa se ataseze emotional de mama lui. Atasamentul trebuie intrerupt la un moment dat, pentru a se obtine o constiinta separata a sinelui. In acest moment, copilului i se cere sa depinda mai putin de mama sa. Procesul de desprindere are loc in mod diferit la baieti si fete, astfel: Fetele tind sa ramana mai apropiate de mama, continuand sa o imbratiseze, sa o sarute, sa o imite in tot ceea ce face. Deoarece nu exista o distantare brusca de mama, fetita va deveni femeie adulta, formandu-si insa o continua constientizare a sinelui in functie de ceilalti (este mai probabil ca identitatea ei sa se amestece sau sa fie influentata de cea a altor persoane precum sotul). In opinia lui Chodorow, fata tinde sa dobandeasca diverse caracteristici specifice, precum sensibilitatea emotioanala, compasiunea, etc. Baietii resping radical apropierea lor de mama, creandu-si intelegerea masculinitatii lor prin ceea ce nu este feminin. Ei invata sa nu mai fie baietelul mamei si, in consecinta, tind sa fie relativ stangaci in relationarea apropiata cu ceilalti, reprimandu-si capacitatea de a-si intelege propriile sentimente dar si pe ale celorlalti. Baietii isi formeaza un mod analitic de a privi lumea iar cand isi privesc propria viata tind sa se concentreze in special asupra realizarilor. Chodorow, spre deosebire de Freud, pune accent pe feminitate, descriind masculinitatea ca o pierdere, ca o renuntare la atasamentul fata de mama. Femeile se definesc si se exprima pe sine prin intermediul relatiilor, in timp ce barbatii isi reprima aceste nevoi si ca urmare adopta o pozitie de forta fata de ceilalti. Chodorow mai considera ca aceste trasaturi sunt transmise din generatie in generatie, datorita rolului primar pe care mamele il joaca in socializarea timpurie a copilului. Opiniile lui N. Chodorow au fost si ele criticate. Janet Sayers considera ca femeile au o structura psihologica mai contradictorie, feminitatea putand ascunde sentimente de agresivitate sau autoimpunere, relevate fie indirect, fie direct in anumite contexte[2]. Alti autori au sugerat faptul ca teoria lui Chodorow este limitata, situatia schimbandu-se dramatic in cazul familiilor monoparentale (in special in cele unde parintele singur este tatal). Cu toate aceste critici, ideile lui N. Chodorow raman importante, furnizand explicatii atat despre natura feminitatii, cat si despre inexpresivitatea masculina (acea dificultate a barbatului care se manifesta in impartasirea sentimentelor). Teoriile sociologice si teoriile sociobiologice

Originea diferentelor de comportament dintre femei si barbati a generat, de asemenea, largi controverse, la poluri opuse stand teoriile sociologice si teoriile sociobiologice. Acestea din urma disting stranse paralele intre comportamentul uman si cel animal. Termenul de socoibiologie a fost introdus de americanul Edward Wilson care considera ca multe aspecte ale vietii sociale umane se bazeaza pe alcatuirea genetica a omului[3]. Unii autori considera ca exista diferente comportamentale, innascute, intre barbati si femei, argumentand acest lucru prin faptul ca in majoritatea culturilor vanatoarea si razboiul au revenit, cel mai adesea, barbatilor, iar cresterea si ocrotirea copiilor au revenit femeilor. Ei sustin ca barbatii poseda tendinte biologice catre agresivitate, tendinte care lipsesc femeilor. Alti cercetatori sustin ca nivelul agresivitatii masculuine difera mult de la o cultura la alta, de asemenea si nivelul blandetii si pasivitatii feminine. Iar faptul ca o trasatura este mai universala nu poate demonstra ca are si un fond genetic, aceasta putand fi creata de factori culturali generali. Orientandu-se catre lumea animala, unii cercetatori ai aratat ca un rol important il joaca diferentele hormonale dintre sexe. Astfel, se considera ca testosteronul hormonul sexual masculin se asociaza cu tendinta masculina catre violenta. In sprijinul acestei teorii au fost efectuate cercetari asupra masculilor de maimuta. Acestia au fost castrati inca de la nastere, observandu-se o scadere a nivelului agresivitatii. Pe de alta parte, daca femelelor li se administreaza testosteron, acestea devin mult mai agresive. Aceste teorii au fost contrazise de autori care au aratat ca apar mari diferente intre animale, existand specii la care nu se inregistreaza diferente semnificative ale nivelului agresivitatii intre sexe. In plus, ei sustin ca femelele pot fi deosebit de agresive in unele situatii (cand sunt amenintate, cand puii lor sunt in pericol, cand sunt tinere, etc.) Conform teoriei lui G. Mead, bebelusii si copii mici se dezvolta ca fiinte sociale in primul rand prin imitarea adultilor, imitare care are loc in cadrul jocului. Se trece de la simpla imitatie a actiunilor adultilor la jocuri mai complicate, care au loc in jurul varstei de 4-5 ani, in care copilul interpreteaza rolul unui adult. Mead denumeste acest ultim lucru preluarea rolului celuilalt invatarea a ceea ce inseamna sa fii in pielea altei persoane. In aceasta faza copiii dobandesc un sentiment dezvoltat al sinelui, vazandu-se pe sine prin ochii celorlalti. Mead considera ca individul ajunge astfel sa distinga intre eu (individul nesocializat, un ansamblu de dorinte si nevoi) si pe mine (sinele social). Copilul ajunge sa-si dezvolte constiinta de sine pe baza modului in care este vazut de ceilalti. Familia ocupa un loc important in socializarea genului prin faptul ca furnizeaza un ansamblu de roluri distincte in functie de sexul copilului, roluri pe care acesta le va prelua ulterior. Astfel, copiii se joaca de-a mama si de-a tata constientizand existenta diferentelor comportamentale dintre cei doi, asumandu-si rolurile specifice fiecaruia. Copiii observa faptul ca adultii se comporta in mod diferit cu fetele si baietii, observa faptul ca fameile folosesc anumite tipuri de parfumuri, diferite de cele ale barbatilor, ca poarta haine distincte, de asemenea observa

diferente in coafura, etc. Se considera ca la 2 ani copiii au deja o intelegere partiala a genului, stiind daca ei sunt fete sau baieti si stiind sa-i catalogheze pe ceilalti. Mai tarziu (5-6ani), ei vor sti ca diferentele dinte baieti si fete sunt determinate si anatomic. Studiile interprinse pentru a determina gradul in care diferentele de gen sunt rezultatul influentelor sociale, au aratat ca adultii trateaza in mod diferit fetele de baieti. In acest sens au fost efectuate si cateva experimente, unul dintre acestea a testat reactiile a doua grupuri distincte formate din cate 5 mame. Primului grup i-a fost prezentat un bebelus de 6 luni, despre care li s-a spus ca este fetita si ca se numeste Beth, in timp ce celui de-al doilea grup le-a fost prezentat acelasi copil, dar de aceasta data el se numea Adam si era baietel. S-a constatat ca primul grup avea tendinta de a-i zambi des copilui si de a-i oferi papusi ca jucarii, spunand ca este dulce si ca plange delicat. Al doilea grup i-a oferit copilului ca jucarie un trenulet precum si alte jucarii baietesti. Prin urmare, desi adultii considera ca se poarta nediscriminatoriu cu copiii, in fapt comportamentul lor este determinat de diferentele de sex. Pentru a constata daca diferntele de gen sunt rezultatul invatarii sociale, poate fi adusa in discutie urmatoarea intamplare: doi gemeni univitelini (cu aceiasi mostenire genetica) de sex masculin au fost suspusi circumciziei. In urma acestei interventii unul dintre cei doi a fost grav ranit si de aceea doctorii au hotarat reconstituirea organelor sale genitale ca organe feminine. Acesta a fost crescut ca fiind fetita, iar la 6 ani existau diferente majore in comportamentul celor doi gemeni: fetita se juca cu alte fete de varsta ei, ajuta la treburile gospodaresti, visa sa se casatoreasca atunci cand va creste mare, in timp ce baiatul se juca cu alti baieti, cu masinute sau camioane si dorea sa devina poiltist sau pompier. Cand fata a ajuns adolescenta a aflat despre trecutul ei si ulterior a declarat ca nu se simte prea relaxata cu identitatea sa de gen si ca probabil, in realitate ea ar fi fost baiat. Acest caz nu rezolva dilema pusa mai sus deoarece nu se stie in ce masura inconfortul fetei cu identitatea de gen a fost determinat de aflarea adevarului sau chiar de existenta unor influente biologice. Dovezile faptului ca societate diferentiaza clar indivizii in functie de gen se pot observa si pe baza studierii programelor de televiziune, precum si a jucariilor destinate copiilor. Acestea accentueaza diferentele dintre atributele masculinitatii si cele ale feminitatii. Chiar si jucariile care par a fi neutre, de exemplu animalutele din plus, nu sunt chiar asa pisicutele, iepurasii sunt recomandate fetelor, in timp ce baietilor li se ofera animale din plus care exprima forta, putere ca de exemplu, leii, tigrii, etc. Leonore Weitzman a analizat, in anul 1972, cele mai cunoscute carti pentru copii descoperind diferente clare intre rolurile genurilor. Astfel, baietii jucau roluri mult mai importante decat fetele si desfasurau activitati care presupuneau putere si independenta, erau infatisati ca fiind eroi, luptatori, politisti, judecatori, regi, etc. Pe de alta parte, fetele erau mai pasive (isi asteptau printii sa le salveze) si desfasurau activitati in special in spatiul interior (gateau, faceau curatenie, asteptand intoarcerea acasa a personajelor masculine). In prezent, lucrurile s-au mai schimbat, in

special in privinta programelor de televiziune, dar foarte multe carti pentru copii si-au pastrat caracterul clasic. Asemenea diferente apar si intre diversele culturi, cele traditionale tinzand sa pastreze imaginea superiara a barbatului, precum si o diferentiere clara a rolurilor in functie de sex. Desi nu se poate da un raspuns cert cu privire la raportul dintre influentele biologice si cele sociale in conturarea si dezvoltarea genului, un lucru este sigur diferentele biologice devin un semnal al diferentierii dintre rolurile sociale, mai degraba decat o cauza a lor. Se poate afirma ca exista o stransa legatura si o complementaritate intre diferentele de sex si cele de gen. Totusi, exista cazuri cand nu se intampla asa. In acest sens pot fi aduse in discutie unele situatii particulare, cum ar fi de exemplu situatia personelor hermafrodite sau a celor transsexuale. Persoanele hermafrodite sunt cele care au caractere specifice ambelor sexe[6]. La nastere aparatul genital poate fi modificat (nu neaparat functionabil) intr-un sens sau altul iar respectivul copil va fi crescut ca apartinand unui anumit gen. Totusi, aceasta anomalie anatomica corelata cu indreparea spre un anumit gen determina, in majoritatea cazurilor, o incertitudine a identitatii de gen care influenteaza imens constiinta de sine, increderea persoanei in propriile forte si coreleaza cu un nivel crescut al anxietatii care poate determina chiar dezechilibre psihice. Un nivel ridicat al anxietatii este intalnit si in cazul persoanelor transsexuale. Acestea sunt persoane a caror perceptie de sine nu este in acord cu sexul sau anatomic. De exemplu, o persoana care se percepe pe sine ca fiind femeie, dar care are organe genitale masculine si invers. Transsexualii se cred incarcerati" intr-un corp care nu se afla in concordanta cu trairile lor psihice si cu optiunea lor pentru o anumita identitate sexuala. Ma simt femeie, dar am un corp de barbat" sau am un corp de femeie, dar in realitate sunt barbat" reprezinta cele mai frecvente afirmatii folosite de ei. Pentru transsexualii este vitala necesitatea de a-si modifica infatisarea prin tratament hormonal si chirurgical, urmat de schimbarea numelui si a sexului civil in acte; toate acestea din dorinta de a trai pe deplin conform sexului cu care se identifica. Acest conflict dintre identitatea sexual si cea psihic creeaz un continuu disconfort psihic, nsotit de o profund suferint, nc din prima copilrie. Primele semne apar in general inca din copilarie, cand copilul evita jocurile si jucariile normale pentru sexul sau. Mai tarziu, la pubertate, apare disconfortul legat de identitatea sexuala. Se crede ca transsexualitatea poate fi cauzata de dezechilibre hormonale suferite de catre mama in timpul sarcinii determinate la randul lor de stresul la care a fost supusa aceasta[7]. O persoana nu poate fi considerata transsexuala decat atunci cand aceasta dorinta este continua, are o durata de exprimare de cel putin doi ani de zile si nu se datoreaza unei boli psihice, somatice sau unei anomalii de ordin genetic. Dorinta extrem de puternica de a apartine sexului opus se poate concretiza in doua forme de manifestare, adeseori legate intre ele:

 imbracarea hainelor sexului opus; optiunea pentru operatia chirurgicala, prin intermediul careia transsexualul devine un reprezentant al sexului cu care se simte compatibil. Prima forma de manifestare nu caracterizeaza numai pe transsexuali, ci si pe travestiti, care sunt, in majoritatea cazurilor, barbati heterosexuali pentru care imbracarea hainelor sexului opus reprezinta un act de excitare sexuala. Un caz aparte este determinat de dorinta parintilor de a avea un copil de un anumit sex. In unele situatii, cand acest lucru nu se intampla, parintii isi cresc copilul ca si cum ar apartine celuilalt sex (celui dorit de ei), incercand sa-i creeza acestuia o identitate de gen neconforma cu sexul sau. Evident, acest lucru produce imense dezechilibre in viata copilului precum si in cea de viitor adult. In concluzia faptul ca identitatea de gen reprezinta o componenta de baza a constiintei de sine, iar formarea si dezvoltarea acesteia depinde de numerosi factori, atat biologici, cat si mai ales socio-culturali. Echilibrul psihic al individului este dat si de modul in care se formeaza si se practica identitatea de gen, iar eventualele dezechilibre semnalate trebuie luate rapid in seama si tratate cu intelegere, nerecurgandu-se la corectarea lor fortata in familie ci apelandu-se mai degraba la ajutorul specialistilor, in scopul conferirii echilibrului.

BIBLIOGRAFIE

GIDDENS ANTHONY, Sociologie, Editura Bic All, Bucuresti, 2001 NEAGOE MARIA (coordonator), Educatie speciala si inadaptare psihocomportamentala, Editura Semne, Bucuresti, 2003. BREBAN VASILE, Dictionar general al limbii romane, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987. BRENNAN TERESA, Controversial Discussions and Feminist Debate in The Origins and Evolution of Psychoanalysis, Yale University Press, New Haven, 1988. www.accept.ro