CANTECUL PLOII

Sunt suspendat ntre cer si pamnt, M simt mangiat de soare i vnt... M resfir printre muni, m picur prin vi, Sunt lacrim dulce, ce curge uvoi... M amestec cu colbul, ptrund n adnc, M ridic iar n aburi, spre soare si vnt... Sunt vis ce plutesc ntre cer i pmnt, Prere de abur, sau lacrim sunt... i dorul m plnge din nou pe pmnt; Prere de abur...sau lacrim..., .......sunt!?

14 Ian 2011

Comar I Copil cazut din stele, nvemntat in tin, Cu pleoapa ngheata, nemaivaznd lumin, Stau betegit de aripi -durerea m nneac, Si dinii-mi muca limba - cci lacrima, mi-e seac; Iar cntu'-mi este urlet, ce zbucium-n adnc i rascolete marea - n felul sta plng... II

Am fruntea-nfipt n rn, i gndul adunat n sine, i groaza, venic stapn, se rsucete-n mine; Si-n disperarea necuprins, atunci cnd n nimic credeam, M-am revzut, de mult, n vremuri..., cum luminam... i dintr-o data, amintirea, ce sta ascuns-n asfinit, M-a podidit, m-a ameit, si...., m-a trezit! III i lacrimile-mi spal ochii,sunt iarsi eu- m-am regasit! Am iari aripi de lumin, ce se ntind spre infinit. Alerg nebun prin pdure,n brae ramuri verzi strngnd, Sunt mbtat de miresme, i adun iari flori de gnd. A vrea sa le mpart cu tine, dar nu am timp, si nu am cnd, C eu m plimb drag Bogdane, m plimb i cnt, - cnt, i m plimb!

Balada unui gand hoinar

Lui Bogdan

Zgribulit n ntuneric, ade gndul meu hoinar; - Ce faci tu aici, mai frate? Striga Spaima. -Ai habar c te-ai deprtat de casa? -Iaca, zis gndul meu, Zglind din toate cele... -Am plecat la drum si eu, Dar acum nu am pingele, Deci, m lasa Spaim drag S m odihnesc un pic... -Ce vorbeti ,frumos i ade Gand pitic, i zgribulit! Nu tii c la drumul mare, De te-ncumei s l faci, Ai nevoie de sandale, De merinde, de gonaci? Cum de ai plecat n lume, Vagabond i zdenuit?

Iaca- eti al meu acuma, Si sunt tare hmesit! -Vai de mine, Spaim drag, Dar sunt mic, i zgrunuros, Ba din cte tiu de mine, i aos... - Mai s fie, zise Spaima, S-ar putea s ai dreptate, Dect s m-n'nec cu tine, S-mi slujeti- ce zici frtate? -Bine-aa! i zise gandul, Scprnd de interes. Spaima, fiind mulumit C avea de-acum un sluj, Adormi, preafericit, Sforind sus, pe culcu. Iar gndul cel hoinar Vagabond i zdrenuit, O lu la sntoasa...! - Dormi n pace! M-am uchit!