Alcoolism

1. Alcool - alcoolism, alcoolemie, alcoolic- definitii, scurt istoric, proprietatile substantei ca sa intelegem apoi de ce are un anumit efect;

1. Alcoolul: Cunoscut ca etanol sau alcool etilic. Def:

Lichid incolor, inflamabil, cu miros i gust specific, ob inut prin fermentarea zaharurilor

din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetic i folosit la prepararea b uturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. Istoric: Inca din zorii umanitatii primii oameni au observat cum un suc de fructe dulce, expus in aer liber, se transforma in cateva zile, multumitadrojdiilor ambiante intr-o bautura cu proprietati psihotrope speciale. Acestea au fost utilizate intial in scopuri mistice si sacre, inainte de a sluji unor utilizari profane.

Cu patru milenii inainte de Hristos berea si vinul erau cunoscute de Sumerieni si de chinezi. Mai tarziu la greci, Homer vorbeste in mod clar de ele in Iliada si Odiseea bauturile fiind fabricate in Caldeea, Iudeea, Palestina si mai ales Egipt. Vinul este foarte des mentionat in Biblie. In Evanghelii Iisus Hristos consacra vinul ca materie euharistica. Romanii cunosteau arta de a cultiva, de a taia vita de vie si de a-i selectiona plantele. In primele secole ale erei noastre, expansiunea crestinismului s-a desfasurat concomitent cu expansiunea viticulturii in Galia. Cat despre barbarii din nordul Europei, ei stiau sa fabrice o varietate de bere asa numita Cervoise. Doua evenimente au marcat istoria alcoolului: 1. In secolul al VII-lea dupa Hristos, Mahomed a interzis consumul oricarei substante care ar fi putu sa dauneze puritatii sufletului. Dupa moartea profetului, cuceririle arabe au inlaturat vreme de secole folosirea alcoolului la toate popoarele islamizate. 2. Descoperirea artei distilarii la sfarsitul primului mileniu nu a fost cunoscuta in Europa decat in veacul al XIII-lea. Rachiul (aqua vitae) obtinut multumita acestui procedeu nu a fost cunoscut ca bautura decat pana in secolul al XVII-lea, fiind pana atunci rezervat unor scopuri farmaceutice pregatirea vopselelor si terapeurice pentru pastrarea tineretii si prelungirea vietii. Si-a primit numele de alcool pe la 1635 (Bornehave), apa de foc a fost introdusa abia in secolul al XIX-lea in familia chimica a alcoolilor sub numele de etanol cu formula CH2CH2OH.

Bauturile alcoolice sunt formate din doua mari grupe

1. Bauturile Fermentate Vinurile sunt obtinute prin fermentatia alcoolica a strugurelui. Sunt clasificate in functie de savoare si concentratie de alcool. Aceasta poate varia de la 8,5 la 13 grade si uneori chiar mai

mult pentru unele vinuri dulci naturale. Berea este obtinuta de asemenea prin fermentare alcoolica a unui must fabricat din hamei si malt de orz. Berea cuprinde intr 4 si 9 grade. Hidromelul, probabil prima bautura alcoolica din lume, se obtine prin fermentarea unei solutii de miere in apa de ploaie.

2. Bauturile Distilate Printre acestea se afla rachiurile. In timp ce bauturile fermentate nu pot avea un grad de alcool mai mare de 16 grade, rachiurile au in genere de la 40 la 50 de grade. Avem urmatoarele preparate: rachiuri din boabe gen whiskey, rom, vodka, gin pana la 50 grade. Spirtoasele sunt niste aperitive pe baza de vin de ex. Porto 20 de grade, pe baza de alcool ex Anis de la 45 la 50 grade. Lichiorurile sau digestivele sunt bauturi foarte dulci pe baza de rachiu puternic aromatizat, titrand de la 15 la 60 grade.

2. Alcoolism a.) Dependenta fata de alcool si ansamblul manifestarilor patologice datorata acestor dependente b.) Pierdere a libertatii unui individ de a se abtine de la alcool. (P. Fouquet) Alcoolismul sau dependenta de alcool este consumul de bautura alcoolica, ocazional sau periodic, indiferent de mijloace sau consecinte asupra persoanei sau familiei, cu scopul schimbarii starii de dispozitie sau acela de a evita starile neplacute fizice sau psihice cauzate de sevraj. La aproximativ 24-48 de ore de la intreruperea consumului de alcool persoana alcoolica poate avea simptome de sevraj. Cele mai frecvente simptome de sevraj sunt: stare de indispozitie, anxietate, nervozitate, iritabilitate; tremor al mainilor sau al picioarelor; transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi; durere de cap; tulburari de somn.

In 1849 un medic suedez Magnus Huss, observand ca numeroase afectiuni gastroenterologice, neurologice, psihiatrice sau cardiologice erau in mod manifest legate de absorbtia excesiva de bautura cu un inalt grad alcoolic, a creat cuvantul alcoolism, desemnand numitorul comun al acestei patologii atat de diverse. Termenul folosit pana atunci era patima betiei. Acest nou cuvant [alcoolism] prezenta avantajul de a nu mai vehicula sau, cel putin , de a micsora incarcatura afectiva care-i arunca pe betivi in domeniul pacatului. Acest viciu considerat multa vreme de catre clasele conducatoare ca apanajul claselor muncitoare, a fost la inceput raportat doar la consumul excesiv al bauturilor distilate, in timp ce bauturile fermentate aveau cu usurinta reputatia de a fi igienice si neprimejdioase. Notiunea de alcoolism ca maladie a prevalat numai dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand cercetari obiective au fost intreprinse si cand au fost instaurate schimburi internationale, cu participarea O.M.S. In medicina insa termenul de alcoolism a fost inlocuit cu conceptele de dependent de alcool sau abuz de alcool in anii 1980 de catre DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders). In mod similar in 1979 o comisie a O.M.S. a defavorizat folosirea cuvantului de alcoolism ca o entitate de diagnostic, preferand categoria: Sindromul dependentei de alcool. In anul 1954 s-a infiintat in Franta Inaltul Comitet de Studiu si de Informare asupra Alcoolismului. Incepand cu anii 1970, Ministerul Sanatatii a infiintat centre numite de igiena alimentara(de fapt centre alcoologice de ingrijire si prevenire).

3. Alcoolemie
Concentratia de alcool in sange, nivelul de alcool in sange, imbibatie alcoolica, intoxicatie alcoolica sau pe scurt alcolemia indica cantitatea de alcool in fluxul sanguin al unei persoane.

Alcoolemia se poate masura in respiratie, probe de sange sau urina. De exemplu, alcoolemia de 0,10% inseamna ca o persoana are o parte de alcool pur la 1000 parti de sange si se poate exprima in miimi sau grame alcool la litru de sange g/l. Imbibatia alcoolica masurata in respiratie se exprima de regula in micrograme alcool la 100 mililitri aer micrograme/100ml aer. Din calcule pe care numai chimistii le pricep, relatia intre alcoolemia in sange "AS" si alcoolemia in respiratie "AR" este AS (miimi) = 2.1 AR mg/l Fiolele sau aparatele alcool test au indicat vizibil unitatile de masura si in unele cazuri se pot comuta din procente sau miimi in mg/l dupa necesitati sau legislatia fiecarei tari. In Romania, noua lege a circulatiei Rutiere a coborat limita de la 1 la mie la 0,8 la mie dincolo de care apare raspunderea penala.

De retinut:
Cu cat ai baut mai repede cu atat alcolemia e mai mare. Ficatul proceseaza o doza de circa o bere, sau un pahar de vin sau "o tarie mica" intr-o ora. daca bei doua, trei sau mai multe doze intr-o ora, ficatul nu poate descompune decit o parte si restul de alcool va circula in fluxul sanguin cateva ore pana ce ficatul sa il poata elimina. Poate unii nu stiu ca o tuica fiarta sau un vin fiert te "incalzesc" mai repede decat un whisiky cu gheata. Specialistii spun sexul diferentiaza rata de absorbtie a alcoolului. Femeile absorb mai repede alcoolul decat barbatii sau poate invers Sucuri naturale sau apa incetinesc procesul de asimilatie a alcoolului pe cand adausurile carbogazoase sporesc viteza de absorbtie a alcoolului in sange. Cu cat o bautura este mai tare cu atit este mai rapid absorbita. Distilatele de alcool, apoi vinul si apoi berea sunt in ordine descrescatoare ca tarie si viteza de absorbire.