CS.

Apa - cale de transmitere a imbolnavirilor microbiene, virale ~i parazitare Pentru aparitia unei boli infectioase transmise prin intermediul apei trebuiesc intocmite eel putin trei conditii ~i anume: prezenta unor eliminatori de germeni (persoane bolnave sau purtatoare), posibilitatea supravietuirii germenilor ill apa un timp suficient pentru a produce boala (ill functie de specia microbiana si conditiile oferite de apa) ~iexistenta unei populatii receptoare. Anual pe glob se inregistreaza peste 500 milioane de cazuri de imbolnavire prin intermediul apei contaminate. Denumite si boli hidrice, afecteaza un numar mare de persoane, put and imbraca trei forme de manifestare ale procesului epidemiologic: forma epidemics, endemics, sporadica. EpidemiiIe hid rice Acestea reprezinta forma cea mai grava pentru ca cuprind un numar mare de persoane ~i se pot extinde USOf. Ele trebuie diagnosticate ca atare ~i diferentiate de alte tipuri de epidemii. Caractere principale apar ill mod brusc ~i cuprind un numar mare de cazuri, caracter cunoscut sub denumirea de caracter cronologic; apar in mod deosebit In jurul unei surse de apa care a favorizat epidemia (izvor, lantana, conducts) caracter cunoscut sub denumirea de topografic foarte bine evidentiat dad asezarn cazuril e pe 0 harta; epidemia cuprinde majoritatea populatiei receptive, indiferent de sex, varsta sau de profesie. daca se iau masuri de remediere a deficientelor ~i de combatere a extinderii, epidemia inceteaza tot atat de repede pe cat a aparut; mai pot fi insa unele cazuri transmise prin contact direct si care formeaza asa numita "coada" a epidemiei. Aceste caractere principale sunt obligatorii in orice epidemie hidrica. Caractere secundare Acestea nu sunt obligatorii In orice epidemie, dar prezenta lor sprijina diagnosticul de epidemie hidrica. Acestea sunt : epidemia este precedata de imbolnaviri digestive (diaree, diaree dizenteriforma) date In general de alti germeni decat cei care produc epidemia ~i care apar mai ales la copii, de aceea pediatrii sunt cei care pot prevedea aparitia unei epidemii hidrice. totdeauna se gasesc deficiente in aprovizionarea cu apa (conducte sparte, fantanicu defectiuni de constructie sau utilizare etc.). determinarea germenilor patogeni respectivi ill apa banuita a fi cauza epidemiei poate sa dea rezultate negative, deoarece germenii care au 0 rezistenta limitata ill apa. De exemplu, la febra tifoida incubatia este de 3 saptamani, iar viabilitatea in apa a bacilului tific este de 20-21 de zile. Se cauta prezenta bacteriofagilor, viabilitatea lor fiind mai mare. Endemia Boala cuprinde in general un numar mic de cazuri, dar permanente ill zona respectiva. Este cazul oricarei boli infectioase digestive hidrice in conditiile unor defectiuni ale alimentarii cu apa a populatiei (ex. Delta Dunarii unde se bea apa direct din rau). Numarul endemiilor ca urmare a masurilor luate a scazut astazi foarte multo Forma sporadica Procesul ill care nu se poate stabili 0 relatie intre cazurile aparute, fiecare fiind 0 entitate individuala. Dar totusi, daca urmarim formele sporadice de boli infectioase hidrice constatam ca prezenta lor este mai mare ill cazurile ill care in localitatea respectiva sunt defectiuni ale alimentarii cu apa, iar apa este frecvent poluata. A. Bolile microbiene transmise prin apa F 'ebra tifoidii i paratifoidii
1

Febra tifoida nu mai constituie 0 problema majora de sanatate datorita masurilor de igiena general a ~i a vaccinarii antitifice. Apele de suprafata sunt frecvent contaminate cu serotipuri de Salmonella. Contaminarea apelor de face prin dejecte sau urina (persoane bolnave sau purtatoare) sau prin deversari de ape uzate manajere contaminate. Epidemiile hidrice de febra tifoida sunt precedate deseori de un val de gastroenterite, datorita prezentei ~i a altei flore microbiene enterice in care predomina de regula Escherichia coli. in urma epidemiilor hidrice de febra tifoida, apar uneori imbolnaviri de febra paratifoida A si B. Enterite i enterocolite - au ca agenti etiologici: Campylobacter jejurni ~i coli, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus, clostridii, Yersinia enterocolitica etc. Rezervorul de bacterii sunt pasarile, ovinele, porcinele. Dizenteria Este afectiunea hidrica cea mai raspandita atat in Romania (eel mai frecvent cu Shigella flexneri) cat ~i pe glob. Incidenta mare se explica prin contaminarea mediului ambiant inclusiv a bazinelor de apa de catre purtatori sanatosi sau bolnavi. Receptivitatea populatiei este mare prin lipsa vaccinarii populatiei, Formele clinice sunt in general usoare. S-au descris epidemii mixte produse de Shigella disenteriae ~i Salmonella tiphy. Holera Se transmite pe cale hidrica in proportie de 99%. Holera clasica datorata vibrionului holeric, apare mult mai rar chiar in regiunile endemice precum India. In schimb holera"El Torr" care s-a propagat in anul 1961 din focarul sau endemic din Indonezia, a afectat numeroase tari ale Pacificului Occidental, Asiei de sud-est ~i Asiei Centrale. In anul 1970, 0 serie de pusee epidemice provocate de holera El Torr au aparut in zone de obicei indemne cum ar fi regiunea Mediteranei Orientale ~i un numar de tari africane.In 1971, holera s-a extins in alte 9 tari africane, iar mici izbucniri epidemice sau cazuri individuale s-au inregistrat ~i in 6 tari europene. In Romania, ca ~i ill alte tari europene, a evoluat sub forma epidemica, cu specia El Torr, provenit din zona endemica, Asia Mica. Propagarea bolii este legata in special de conditii de igiena precare, deficiente majore sau lipsa instalatiilor sanitare, insuficienta de apa potabila ca apa de baut; apa contaminata utilizata la irigari sau ape reziduale. Vibrionul El Torr da forme de boala ill general cu 0 gravitate mai mica dar pot ramane purtatori sanatosi de germeni, 0 perioada de timp. Leptospiroza Este 0 antropozoonoza. Rezervorul de infectie este reprezentat de sobolani, soareci care elimina leptospire prin urina ~i dejecte, eel mai frecvent ill apele de suprafata. Cadavrele animalelor bolnave sunt de asemenea surse de infectie. Omul se contamineaza nu numai prin ingestie dar si prin trecere sau scaldare ill apa contaminata (leptospirele patrund prin tegumentul intact), in timpul pescuitului, irigatii. Tuberculoza - transmiterea hidrica a baeilului Koch este certa, fapt dovedit de aparitia eazurilor de imbolnavire poluate eu ape reziduale din sanatorii TBC. S-au deseris de asemenea, imbolnaviri prin contaminare ca urmare a consumului de apa eu ocazia imbaierii in ape intens poluate. Tularemia - agentul patogen al tularemiei, Pasteurella tularensis, prezinta 0 rezistenta remarcabila in mediul extern. Boala este antropozoonoza produsa de rozatoare. Contaminarea apei se face prin urina si dejectele animalelor bolnave ~i prin eadavre. Omul se contamineaza prin ingestia apei ~i prin imbaiere, deoarece traverseaza mueoasa conjunctivala, tegumentul intact. Bruceloza - este antropozoonoza, fund frecventa la bovine, porcine. Contaminarea apei se face prin urina ~i dejectele animalelor bolnave. Brucelele supravietuiesc in apa un timp variabil. Bruceloza se transmite prin apa de lantana contaminata La animalele bolnave de bruceloza, ca de altfel ~i la cele bolnave de leptospiroza, avortul este simptomul clinic intalnit in perioada de gestatie. Gunoiul de grajd contaminat reprezinta 0 SUTsa contaminare a personalului de ingrijire a de animalelor ~i a tehnicienilor veterinari. B. Boli virale transmise pe cale hidricii
2

."

Omul elimina prin urina ~i materii fecale peste 100 de virusuri. Cele mai puternic contaminate sunt apele de suprafata, urmeaza ill ordine cele freatice care sunt mai putin, in timp ce apele de profunzime sunt protejate de poluarea virala. Imbolnavirile cu virusuri prezinta unele caracteristici: au manifestari polimorfe (digestive, respiratorii, cutanate, nervoase etc.) ~i de gravitate diferita; exista neconcordanta intre prezenta virusurilor ill apa ~i morbiditatea diagnosticata a populatiei, enterivirozele fiind mult subapreciate. imbolnavirile cauzate de virusuri transmise pe cale hidrica pot imbraca aspecte epidemice ~i mai ales sporadice. Epidemiologic, prezenta virusurilor ill apa este greu de precizat la care se adauga ~i alte dificultati de diagnostic ce tin de: - gradul de imunitate a populatiei expuse; - proportia redusa a celor care se imbolnavesc, in raport cu cei infectati; - raritatea cazurilor cu tab lou clinic bine definit; - metodele existente nu permit izolarea imediata a virusului din apa ~l nici evidentierea tuturor virusurilor circulante. timpul de supravietuire a virusurilor in apa este de 150-200 zile, multe din ele sunt rezistente la doze Ie de elor utilizate inainte de adoptarea legislatiei UE, care prevede cresterea concentratiei de cIor rezidual liber la 0,5 mg/l astfel incat cIorinarea sa fie eficienta ~i pentru distrugerea virusurilor; Cele mai multe epidemii virale hidrice descrise pana acum au fost de hepatita virala tip A, semnalate in S.U A., Suedia, Australia. Virusurile Coksackie ~i ECHO au fost incriminate mai rar in in ultimele decenii in imbolnavirile hidrice. Ca urmare, apele de suprafata pot sa contina ~i sa vehiculeze un mare numar de specii ~i tipuri de virusuri, a carer influenta nociva asupra omului poate sa imbrace aspecte variate. Pentru patologia uman~ cea mai mare importanta 0 au enterovirusurile, la care se adauga adenovirusurile si reovirusurile. In ceea ce priveste celelalte virusuri patogene pentru om, transmiterea lor pe cale hidrica urmeaza a fi elucidata,

Tabel - Virusuri transmisibile prin apa care se pot asocia cu boli umane (Dupa: Duca si colab., Melnick si colab si MHO Report). Imbolnaviri cauzate sau cu care se pot asocia Grup de virusuri Enterovirus: Paralizii, meningite, encefalite, boli respiratorii, exantem, polio diaree, herpangina, rniocardite, pleurodinie, conjunctivita Coxackie A hemoragica acuta, febra CoxackieB echo alte enterovirusuri Hepatitii tip A (probabil enterovirus) Gastroenterita tip A (agentul Norwalk) Gastroenterita tip B reovirus rotavirus Adenovirus Poliomavirus Parvovirus virusul adeno-asociat
,

Hepatita infectioasa (virala) Varsaturi sub forma epidemica ~i diaree, febra -

Boala respiratorie ~i diareica usoara, varsaturi epidernice si diaree, mai ales la copilul sub 6 ani. Boala respiratorie acuta, infectie conjunctival a, corneeana, encefalite, tumori Boli respiratorii acute ale copilului, dar cu etiologie neclara.

C. Boli parazitare trans mise prin apa Boli determinate de protozoare - Amibiaza sau dizenteria amibiana cauzata de Entamoeba histolityca, afecteaza colonul, iar secundar ficatul ~i alte organe. Boala apare in special ill tarile calde. Formele infectioase sunt chisturi ce sunt eliminate in mediul extern odata cu materiile fecale ale bolnavului sau ale purtatorului. Omul se infesteaza ingerand chisturile odata cu alimentele, apa sau prin maini contaminate. - Giardioza sau lambliaza cauzata de Lamblia intestinalis. Este raspandita atat in regiunile tropicale cat si temperate. Formele infectioase sunt chisturile ce pot rezista in mediu umed luni de zile. in organism se dezvolta ill special ill duoden ~i caile biliare. Alimentele si apa reprezinta un rise de imbolnavire, dar contactul cu persoana infestata constituie mecanismul principal de transmitere. - Balantidioza sau dizenteria balantidiana este cauzata de Balantidium coli. Are 0 incidenta redusa, raspandirea bolii se face prin apa sau alimentele in care au ajuns chisturile parazitului eliminate de om sau de pore. Afectiunea se manifesta prin diaree sub forma cronica, sau evolueaza asimptomatic. - Trichomonioza data de Trichomonas vaginalis. Incidenta bolii creste in sezonul cald prin folosirea bazinelor de inot si a strandurilor. Este boala venerica parazitara Boli determinate de cestode - Cisticercoza este cauzata de Cisticercus cellulosae (Taenia solium) ~i mai rar Cisticercus bovis (Taenia saginata). Omul parazitat elimina formele infectioase numite embriofori care pot fi inghititi cu apa sau alimentele contaminate. Embrioforii pot rezista in mediu pana la 1-2 luni. Ajunsi ill stomac embrioforii traverseaza mucoasa gastrica pe cale sangvina sau limfatica. Se localizeaza in ochi, creier, muschi, piele. - Echinococoza sau chistul hidatic este cauzata de forma larvara a Taeniei echinococcus. Rezervorul de paraziti este reprezentat de cainele, vulpea, lupul, pisica. Formele infectioase pentru om ~i ani male sunt embrioforii care contamineaza terenurile de pescuit, sursele de apa, putand infesta animalele ce servesc drept gazda intermediara. Transmiterea la om se face prin maini, apa, fiucte, zarzavaturi contaminate cu ouale parazitului. Din stomac, embrioforii tree in circulatie, ajung ill ficat, plamani sau alte organe. - Cenuroza cerebrala cauzata de Cenurus cerebralis. Infestarea omului se face pe cale digestiva, prin apa, legume, alimente pe care au ajuns embrioforii parazitului eliminati de caine sau alta gazda definitiva. La om se manifesta ca 0 tumoare cerebrala. - Himenolipidoza umana cauzata de Himenolipis nana - se transmite ~i prin intermediul apei, nu numai prin alimente si maini contaminate Boli determinate de trematode - Fascioloza hepatica cauzata de Fasciola hepatica. Rezervorul de parazrti este reprezentat de oaie, capra, vite cornute, pore, cal, cline, iepure, veverita, om. Omul este gazda definitiva. Parazitul depune ouale la 10-12 saptamani dupa patrunderea ill gazda definitive. Ciclul complet dureaza la animal minimum 150 de zile. Eliminarea oualor de catre om ~i animale se face dupa aproximativ 3 luni de la data infestarii, perioada necesara pentru maturitarea parazitului. Omul se infesteaza prin apa sau salata infestata cu cercari. - Bilharzioza intestinala sau schistozomiaza, agentul etiologic este Schistosoma mansoni. Rezervor este reprezentat de omul bolnav sau purtatorul sanatos care elimina oua. Infestarea omului se face pe cale cutanata si digestiva. in organism cercarii se indreapta la pulmon si cordul stang si ajug in circulatia generala. Habitatul normal al schistosomei este sangele venos. AIte localizari sunt pulmon, intestin, cai biliare. Boli determinate de nematode Majoritatea acestor boli sunt transmise prin sol dar agentii etiologici pot fi preluati de apa ~i astfel sa se transmita pe calea apei, Cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt:
4

ascaridioza, determinata de Ascaris lumbricoides; tricocefaloza, determinata de Tricocephalus hominis; strongileidoza provocata de Strongeleides stercoralis; oxiuroza sau enterobioza cauzata de Emterobius vermicularis sau Oxiurus vermicularis. Masuri generale de profilaxie impotriva parazitozelor : depistarea ~itratarea omul si animalelor; evitarea contactului cu bolnavii sau purtatorii de paraziti; distrugerea gazdelor intermediare; fierberea apei inainte de consumare; evitarea consumului de salate ce cresc pe marginea colectiilor stagnante de apa; spalarea frecventa a mainilor, a fructelor, legumelor ~izarzavaturilor cu apa curata; asignrarea sigurantei alimentelor, evitarea contaminarii lor; supravegherea surselor si instalatiilor de aprovizionare cu apa ~i asigurarea protectiei lor sanitare, amenajarea de grupuri sanitare igienice, folosirea corecta si dezinfectarea periodica a acestora; inactivarea dejectelor inainte de folosirea lor ca fertilizant; distrugerea mustelor cu insecticide remanente; educarea sanitara a populatiei in sensul cunoasterii modului de raspandire a bolii ~i de prevenire a ei.

Aprovizionarea centrala cu apa a populatiei - tratarea apei in scop potabil - efecte asupra calitatii vietii ~ia sanatatll populatiei. Conditiile sanitare ale aprovizionarii en apa potabila a populatiei

Aprovizionarea cu apa potabila este 0 conditie de civilizatie. Apa potabila supusa unei legislatii nationale reprezinta un factor sanogen incontestabil pentru om ~i pentru colectivitatile umane. Prima conditie de furnizare a unei ape de baut sanatoase este alegerea judicioasa ~i protectia surselor de apa ~ia bazinelor hidrografice. Aprovizionarea cu apa potabila se poate realiza sub forma de instalatii centrale sau locale. Aprovizionarea centrala en apa petabila, Alimentarea centrala cu apa cuprinde ansamblul constructiilor ~i instalatiilor folosite pentru colectarea, transportul, corectarea calitatii, inmagazinarea ~i distributia apei potabile in centrele populate. Aprovizionarea centrala cu apa potabila a unei colectivitati: permite alegerea celei mai bune surse de apa din punct de vedere calitativ, cantitativ ~i economic; permite realizarea protectiei sanitare organizate de la sursa de apa pana la distribuire inclusiv in sectorul individual; permite corectarea calitatii apei cand aceasta nu corespunde conditiilor de potabilitate; permite aprovizionarea unui numar mare de persoane, uneori intreaga colectivitate; asigura controlul permanent asupra apei distribuite; scuteste populatia de transportul apei. Elementele cornponente a unei instalatii de aliment are centrala sunt: sectorul de captare, tratare, inrnagazinare ~i distributie. Exista diferente intre instalatiile care trateaza apa de suprafata ~i cele cu apa subterana. Obisnuit, cele subterane nu necesita purificare sau necesita dezinfectie, Sectorul de captare al apei - locul de captare a unei surse de apa este protejat sanitar, raspunde unor cerinte riguroase, legiferate, se alege astfel incat sa se asigure un debit minim necesar de apa pentru functionarea optima si neintrerupta a instalatiei de captare. Pentru apele subterane sunt puturi forate la adancime.
5

Sectorul de tratare a apei - cuprinde totalitatea instalatiilor ~i procedurilor ce realizeaza calitatea apei in concordanta cu normele sanitare privind apa potabila. Tehnologiile ~i substantele folosite pentru potabilizarea apei sunt avizate sanitar. Uzinele de tratare a apei utilizeaza procedee mecanice, fizice, fizico-chimice si/sau chimice aplicate in diferite compartimente. Compartimentele unei instalatii de tratare a unei ape de suprafata sunt sedimentarea, filtrarea si dezinfectia. Sedimentarea este procesul de depunele a suspensiilor din apa, ~i care cresc turbiditatea apei. Sedimentarea poate fi simpla sau cu coagulare. - Sedimentarea simpla sau decantarea are loc in bazine de sedimentare de tip orizontal sau vertical, special amenajate. Eficienta sedimentarii simple presupune depunerea intre 40-60% a suspensiilor din apa. - Sedimentarea cu coagulare ~i tloculare accelereaza ~i creste eficienta sedimentarii fiind folosita in cazul apelor de suprafata cu turbiditate crescuta. in apa bruta se adauga 0 substanta coagulants (sulfat de aluminiu sau saruri de fier) care In apa formeaza flocoane. La suprafata acestora se absorb particulele aflate in suspensie ~i astfel rnarindu-se, flocoanele vor sedimenta datorita atractiei gravitationale. Cantitatea de coagulant se stabileste in functie de turbiditate, pH-ul ~i temperatura apei. Mai frecvent este utilizat sulfatul de aluminiu (eficienta buna ~i cost redus). Concentratia aluminiului In apa potabila la consumator trebuie sa fie sub 0,2 mg Al/dm" Limitarea valorii aluminiului in apa potabila se impune datorita toxicitatii certe in conditii de insuficienta renala cronies si datorita posibilei asocieri intre Al si la nivel SN (dementa Alzheimer etc). Bine condusa, coagularea ridica eficienta sedimentarii la 60-80%. in perioadale reci ale anului cand exists dificultati in indepartarea suspensiilor se pot folosi adjuvanti ai coagularii cum sunt: silicatul de natriu, siliciul coloidar, argilele bentonizate etc. Filtrarea este procedeul care urmeaza dupa sedimentare ~i are acelasi scop de a reduce suspensiile ramase a materiei organice si microorganismelor din apa deci, are drept scop imbunatatirea calitatii apei prin reducerea turbiditatii. Materialul de filtrare - filtrul - este de obicei din nisip, dispus in straturi cu 0 anumita granulometrie. Realizat intr-un bazin cu pereti impermeabili, filtrul este strabatut de apa de sus in jos. Mecanismul filtrarii se bazeaza pe formarea unei mebrane fltrante, biologica la filtrele lente ~i chimica la filtrele rapide. Filtrarea lenta este 0 metoda simpla, comoda deoarece nu necesita curatarea frecventa a filtrului ~i poate fi aplicata apelor de suprafata cu turbiditate redusa (sub 15 grade turbiditate) ~i colectivitatilor umane mici. Necesita insa asigurarea unei suprafete cat mai mari de filtrare. Filtrarea lenta are loc datorita urmatorului principiu: impuritatile din apa care strabat filtrul sunt retinute aproape integral la suprafata granulelor de nisip cu formarea membranei biologice. Dupa retinere, elementele minerale vor fi indepartate prin spalarea filtrului, iar cele organice ~i biotice vor fi degradate fie in sub stante simple solubile, fie In substante minerale indepartate apoi prin spalare. Filtrarea lenta poate fi foarte eficienta retinand parra la 99 - 99,9% din bacterii, virusuri enterice, protozoare si helminti ~i prin degradarea totala substantele organice. Pe langa aceste avantaje prezinta ~i unele dezavantaje: suprafata mare de filtrare; viteza de filtrare redusa; debit de filtrare mic; reducerea culorii api numai de 30%. Filtrarea rapida este 0 metoda complexa care se aplica apelor de suprafata cu turbiditate crescuta (peste 15 grade turbiditate). Eficienta este variabila fiind redusa dupa spalarea filtrului ~i cand spalarea devine necesara. Filtrarea rapida necesita prelucrarea prealabila a apei prin sedimentare cu coagulare ~i floculare. Filtrarea rapida are ca principiu un proces artificial, de formare a unei membrane chimice de coagulant (sulfatul de aluminiu) cu actiune mecanica la suprafata filtrului de nisip. Avantajele filtrarii rapide: viteza mare de filtrare; debitul de filtrare crescut la 240-400 3 m /24h; indepartarea totala a culorii; utilizarea pentru apele cu turbiditate mare. Dezavantajele filtrarii rapide: actiune neuniforma; retinere In proportie de 80-95% a bacteriilor, virusurilor, protozoarelor, helmintilor; degradarea substantelor organice redusa;

Indicatorul eficientei atat in cazul filtrarii lente cat ~i a celei rapide este filtrate de maxim 5 grade turbiditate. Prelucrarea apelor de profunzime

turbiditate a apei

Inainte de a fi dezinfectate, unele ape de profunzime necesita corectare mai ales cand continutul mineral este crescut. Mai frecvent corectarea se face prin deferizare si demanganizare, dedurizare, reducerea salinitatii, indepartarea gazelor dizolvate in exces, eliminarea excesului de fluoruri, corectarea gustului ~i mirosului apei. -dedurizarea apei se recomanda in cazul apelor cu duritate totala crescuta (peste 30 grade germane de duritate), si cu destinatie tehnica, industriala. Indepartarea excesului de saruri de calciu ~i de magneziu este posibila prin precipitare sau cu adaus de schimbatori de ioni. -redueerea salinitalii apelor cu concentratie crescuta de clorura de natriu in special, se poate obtine prin depunerea ionilor cu sarcina opusa la catod ~i anod, distilare, congelare, adaus de schimbatori de ioni. -indepartarea gazelor dizolvate, unele in exces, cum ar fi oxigenul, dioxidul de carbon (imprima caracter agresiv apei), oxigen (creste corozivitatea apei), hidrogen sulfuratsi amoniac (dau rniros neplacut), se po ate realiza chimic si prin pulverizarea apei prin aerare. -eliminarea exeesului de fluoruri se face cu rasini schimbatoare de ioni (os carbonizat, aluminiu activat). Metaoda este necesara pentru apele din zone cu continut crescut de fluor in sol ~i apa de peste Smg/dm", concentratii ce produc floroza dentara ~i ososa. -eorectarea gustului si mirosului se face eel mai eficient cu ajutorul carbunelui activat. Dezinfectia Dezinfectia este obligatorie in tratarea apelor de suprafata ~i pentru apele de profunzime, atunci cand calitatile bacteriologice 0 necesita ~i cand reteaua de distributie prezinta un anumit grad de uzura. Prin dezinfectia apei se urmiireste distrugerea completd a germenilor patogeni din apii i reducerea celor saprofiti la limite previizute de conditiile de potabilitate a apei; Apa dezinfectata nu este 0 apa stenia. Dezinfectia apei se poate face prin metode fizice ~i chimice. 1. Dezinfectia apei prin metode chimice. Sunt cele mai folosite metode datorita randamentului crescut ~i instalatiilor economice. Metodele chimice folosesc sub stante chimice puternic oxidante cu efect bacterioid, virulicid si sporicid. Substantele mai freevent folosite sunt: clorul, bioxidul de clor, ozonul (pentru instalatiile centrale) ~i substantele c1origene, permanganatul de potasiu, iodul, bromul, argintul (pentru instalatiile mici). Cerintele igienice pentru 0 substanta dezinfectanta sunt: sa nu fie toxica; sa nu modifice proprietatile organoleptice ~i fizice ale apei, sa actioneze rapid si eficient, sa fie ieftina. Metoda cea mai raspandita este clorinarea. Dezinfectia apei eu clor Este metoda folosita eel mai frecvent deoarece este simp la, economics, prezinta siguranta si poate ~ aplicata unor cantitati mari de apa. A fost introdusa pentru prima data in 1896. In mod obisnuit, clorinarea apei se efectueaza dupa ce apa a fost filtrata. Daca coagularea si filtrarea nu au eficienta scontata sau apa captata are un grad mare de poluare se poate face clorinarea apei inainte de sedimentare, procedeu numit preclorinare. Introducerea acestui procedeu este suplimentara clorinarii finale, care se practica obligatoriu indiferent daca exista sau nu preclorinare. Dozele de clor utilizate pentru preclorinare variaza cu calitatea apei supusa tratarii (1 1,5 mg/l). Dezinfectia apei cu clor utilizeazii. clorulliber (clor gazos pentru instala(i.i centrale de tratare a apei) sau sub forma de compusi numiti substante clorigene: hipoclorit, clorumine, peroxid de clor (pentru instalatii locale: fii.ntii.ni ~ izvoare}. Factorii care conditioneaza eficienta clorinarii sunt: compozitia apei sau puterea absorbanta (oxidants) a apei este capacitatea acesteia de a consuma clorul introdus in apa pentru reactiile de oxidare a materiilor organice: aminiac, suspensii, compusi cu fier, mangan.
7

 particularitatile biologice ale micoorganismelor. Rezistenta la CI a microorganismelor este variabila: bacteriile sporulate au 0 rezistenta mai mare necesitand 0 doza mare de elor si un timp de contact prelungit. Bacteriile gram-pozitive (stafilococ, bacil diferic) au 0 rezistenta mai mare fata de bacteriile gram-negative (bacilul tific, pioceanic, E.coli). Virusurile sunt in general rezistente la elorinare. Protozoarele intestinale nu sunt distruse de clor dar sunt indepartate prin filtrare corecta. Concentratia bacteriilor influenteaza de asemeni clorinarea. temperatura apei. Dezinfectia are eficienta mai buna in apele calde, temperatura scazuta a apei determinand scaderea eficientei. pH-ul apei. Efectul bactericid creste proportional cu scaderea pH-ului dar este necesara reglarea pH-ului in functie si de alti factori; timpul de contact a clorului cu apa. Pentru clorul liber, timpul minim de contact este de 30 minute. Pentru clorul combinat timpul de contact este de cca. 100 de ori mai mare pentru a se obtine acelasi efect in aceleasi conditii; doza de clor folosita este variabila pentru un volum de apa dat. Necesarul se stabileste in asa fel incat dupa 30 minute de contact intre apa ~i clor, in apa sa existe clor rezidualliber, ca in reteaua de distributie sa ajunga 0,5 mgldm3 sau cu derogari conform legislatiei in vigoare. Mecanismul dezinfectiei apei prin clor Actiunea dezinfectanta a clorului se bazeaza in special pe proprietatea oxidanta a acidului hipocloros (HOCl) care se formeaza prin hidroliza clorului dupa reactia: C12 + H2O ~ HOCl + HCI Deci in apa clorul nu mai exista ca atare dar capacitatea lui de oxidare se mentine in acidul hipocloros care la randul sau se ionizeaza dupa reactia reversibila ~i instantanee HOCI <=> W + OClRaportul dintre HOCI ~i OCI - este in functie de pH. La un pH mai mic de 4, aproximativ intreaga cantitate de acid hipocloros este nedisociat iar cresterea pH-ului apei duce la cresterea aparitiei ionilor hipoclorit. Acidul hipocloros are putere dezinfectanta mai mare decat ionul hipoclorit deoarece neavand sarcina electrica patrunde in interiorul celulei bacteriene ~i distruge sistemele enzimatice in special cele cu grupari tiolice (SH-) distrugand astfel bacteria. lonul hipoclorit (Oel--) are un efect dezinfectant mai slab deoarece actioneaza numai la nivelul membranei celulare bacteriene neputand patrunde in interiorul celulei din cauza sarcinii electrice. in functie de cantitatea de clor adaugata apei dezinfectia cunoaste patru faze (fig. 1): Faza 1: La doze scazute de clor introduse in apa clorul se transforma in clor ionic (Cl-- ) care nu are efect oxidant (dezinfectant). Faza 2: Pe masura ce creste concentratia de clor adaugat apei are Ioc oxidarea substentelor organice, a amoniacului, si a substantelor minerale avide de clor (clor absorbit ce foloseste cea mai mare cantitate de clor). Rezulta astfel clorul rezidual combin~ sub forma de cloramine: mono-, d~-, trieloramine. Dieloraminele se formeaza la pH intre 4 ~i 8 ~i au efect dezinfectant mai putemic. In trecut, dezinfectia apei se facea pe baza acestor cloramine considerandu-se suficienta cantitatea de elor introdusa, Cloraminele au insa un efect mai lent asupra germenilor din apa, in aceasta faza nefiind asigurata dezinfectia. Faza 3: La concentratii mai mari de clor adaugate apei are loc oxidarea eloraminelor ~i a compusilor organici clorati ducand la scaderea clorului rezidual legat pana la 0 anumita valoare minima numita punet de rupere sau punet de inflexiune. Faza 4: Dupa punctul de rupere apare clorul rezidual liber ce creste direct proportional cu cresterea cantitatii de clor adaugat apei, clorul rezidual legat sub forma de cloramine ramanand constant ~iin cantitate relativ scazuta indiferent de cresterea cantitatii de clor adaugata apei. Clorul rezidualliber ~i legat formeaza clorul rezidual total.

Conditiile apreciate ca optime pentru dezinfectia apei cu elor sunt: pH-ul intre 6,6 - 8; temperatura apei minim 12C, optim 20C; turbiditate medie; 30 minute timpul de contact al elorolui cu apa; elor rezidualliber 0,5 mg/dm3; Dezavantajele cloriniirii: .:. posibilitatea formarii de gusturi ~i mirosuri particulare. - dozele mari de elor folosite pentru dezinfectie (situatii epidemiologice particulare sau accidental) confera apei miros de clor. - in apele care contin renal, produsi fenolici, crezol, chiar in concetratii foarte mici apar produsi clor-fenolici: ortoclorfenol, paraclorfenol, diclorfenol, triclorfenol, elorcrezol ce confera apei gust ~i miros particular de iodoform (medicamentos) . :. clorul (in concentratii ce depasesc CMA pentru apa potabila) are efect iritant asupra mucoasei gastrice la persoanele cu gastrite acute sau cronice s-a semnalat ~i 0 actiune inhibanta asupra pepsmei; .:. prin combinarea cu poluanti organici (acizi humici din apa) clorol, bromul si iodul formeaza trihalometani cu efecte cancerigene puternice; .:. efectul coroziv asupra retelelor de distributie; .:. clorinarea nu este eficienta satisfacator pentru virusuri si chisturi de protozoare. Dezinfectia eu ozon: Ozonul este un oxidant mult mai puternic decat clorol (de 500-3.000 de ori). Este solubil in apa descompunandu-se in oxigen molecular ~i oxigen atomic, cu proprietati oxidante puternice. Reactioneaza cu substantele organice din apa mult mai rapid (4-5 minute), nu produce miros sau gust nici in cazul prezentei compusilor fenolici pe care-i oxideaza complet. Actiunea sa nu este influentata de pH sau temperatura. Efectul bactericid este puternic ~i rapid distrugand complet flora patogena din apa ~i reducand flora saprofita paua la 1-5 germeni/dm3. Distruge ill proportie mai mare bacteriile sporulate, este eficace pentru virusuri ~i bacteriofagi. Ozonul este dezodorizant ~i decolorant imbunatatind ~i proprietatile organoleptice si fizice ale apei. Este folosit cu succes In cazul apelor cu cantitati crescute de fenol, fier, mangan, hidrogen sulfurat, compusi pe care ii oxideaza ~i favorizeaza eliminarea lor. Poate fi folosit ill dezinfectia apelor In scop potabil ~i a celor uzate. In prezent dezinfectia cu ozon este considerata cea mai buna metoda de dezinfectia apei. Utilizarea ei este limitata numai de pretul de cost ridicat. in Romania exists instalatie de ozonizare a apei; in 1903 profesorul Elie Radu facea cercetari la Sulina privind ozonizarea apei de Dunare. Se face dezinfectia apei prin ozonizare in In uzine de apa din municipiile Bucuresti, Cluj-Napoca, Tg, Mures. Metodele fizice de dezinfectie au eficienta variabila si pot fi aplicate unor cantitati mici de apa, unor ape de calitate buna (limpezi, incolore). Metodele fizice de dezinfectia apei sunt: distilarea; fierberea; dezinfectia eu radia(ii ultraviolete, ultrasunete, ionizante. Distilarea asigura sterilizarea apei, dar are ~i unconveniente: apa este insipida, mra gust, datorita lipsei de sub stante minerale ~i poate avea gust caracteristic de substante organice prajite, Fierberea este mijlocul de sterilizare a apei eel mai simplu, eficace, vechi, folosit cand nu se poate aplica alt mijloc de dezinfectie. Gustul insipid al apei rezultat prin fierbere ca urmare a indepartarii sarurilor minerale ~i a gazelor poate fi corectat prin agitarea apei, in contact ell aerul pe 0
durata de cateva ore.

Dezinfectia eu ultraviolete foloseste radiatia ultravioleta cu lungime de unda de 0,2500,280 microni cu efect bactericid. Metoda era eficienta daca stratul de apa era foarte subtire (mm), viteza de curgere lenta, ~i apa este transparenta ~i incolora, dar dezvoltarea tehnologiei permite astazi folosirea ~i pentru asugurarea apei potabile centrelor mari. Dezinfectia en ultrasunete. Ultrasunetele formeaza in apa goluri (cavitatie ultrasonora), iar reunirea instantanee a golurilor determina impulsuri foarte puternice care distrug mecanic microorganismele ; nu se foloseste pentru cantitati importante de apa. Dezinfectia en radiatii ionizante. Se folosesc radiatii ionizante gamma cu putere mare de patrundere si activitate ionizanta redusa. in contact cu apa, radiatiile ionizante determina formarea de radicali liberi oxidanti, cu actiune bactericida ; nu se foloseste pentru cantitati importante de apa.
9

Sectorul de inmagazinare al apei Apa se inmagazineaza in rezervoare de apa care vor indeplini urmatoarele cerinte sanitare: protejate sanitar, amplasate subteran sau aerian, construite din material impermeabil (beton, zidarie, metal), etanse, ventilate permanent, izolate termic, cu acces pentru control sanitar ~i igienizare, cu capacitate corespunzatoare unui consum maxim al colectivitatii pentru 24 de ore, compartimentate pentru a asigura functionarea continua ~i pentru a facilita curatirea ~i spalarea. Sectorul de distributie - reteaua de distributie cuprinde sistemul de conducte subterane in care apa circula sub presiune de la rezervoarele de inmagazinare pana la consumatori. Din punet de vedere igienico-sanitar, reteaua de distributie trebuie sa indeplineasca cerinte sanitare, materialele sa fie avizate sanitar. Legislatie (vezi l.p.) conform Legii 458/2002 modificata 311/2004 Lege privind calitatea apei potabile. Hetarare de Guvern nr. 974 12004 (Norme de supravegbere, inspectie sanisara si monitorizare a calitatii apei potabile; Norme de autorizare sanitara a productiei si distributiei apei potabile; procedura de autorizare sanitara a productiei si distributiei apei potabile. Legea Mediului 265 din 2006.

10