CICLUL OXIGENULUI Rezerva de oxigen molecular s-a constituit prin procese de suprafa, constnd n fotodisocierea chimic a apei sub

aciunea razelor ultraviolete i prin fotosinteza realizat de ctre plantele verzi; astfel, ciclul oxigenului se ntreptrunde strns cu cel al carbonului i hidrogenului. Contribuia fotosintezei actuale la mbogirea atmosferei terestre, innd seama de cantitatea de dioxid de carbon fixat n biomasa vegetal rezultat, trebuie s fie n jur de 2.7 x 1011 tone de oxigen, eliminate anual; deci aproximativ de 24 de ori mai mult dect ntreaga mas de oxigen existent n atmosfera terestr n perioada biogenezei. Apropae toata cantitatea de oxigen este folosita in procesle de respiratie si fermentatie a substantelor organice de catre organismele heterotrofe, nefotosintetizatroare, in special bacterii. Reciclarea biogeochimic a oxigenului dureaz, aproximativ, 2500 de ani. Reducerea cantitii de oxigen n atmosfer n urma defririi, ca rezultat al unor aciuni umane dezechilibrante, ar permite supravieuirea omului cel mult un mileniu i jumtate. Defriarea pdurilor tropicale constituie un serios motiv de nelinite, avnd n vedere faptul c acestea reprezint principalul productor de oxigen, care degaj anual, prin fotosintez, o cantitate de 55.5 x 106 tone de oxigen. Pe de alt parte, n S.U.A., covorul vegetal genereaz doar 40% din oxigenul consumat aici, restul provenind din rile i oceanele nvecinate. La nivelul ecosistemelor acvatice stagnante i a celor oceanice sau marine, procesele de eutrofizare determinate de afluena sporit de compui organici sau nutritivi (azot i fosfor) provoac dezechilibre care pot conduce la consumul integral al oxigenului dizolvat i, ulterior, la eliminarea organismelor aerobe.