Universitatea Petre Andrei Iasi Facultatea de Psihologie, Asistenta sociala si Sociologie Disciplina: PSIHOTERAPIE

Programarea neuro lingvistica

Student: GRIGORIU STEFAN An IV, grupa 1

Programarea Neuro-Lingvistica (NLP) este un domeniu de sine statator fondat in anul 1976 de Richard Bandler si John Grinder, la Universitatea din Santa Cruz. Acestia doi, si-au propus studierea a trei mari psihoterapeuti ai vremii (Fritz Perls, Virginia Satir si Milton Erickson) pentru descoperirea pattern-urilor de comportament responsabile de succesele lor, astfel incat tinerii psihoterapeuti sa poate beneficia in formarea lor de experienta acestora. Reunind intr-un ansamblu unitar toate concluziile si constatarile legate de acest subiect, a rezultat o noua disciplina psihologica NLP. Tehnicile si procesele grupate sub denumirea de NLP au fost initiate in anii 70, iar ulterior au fost perfectionate. Promotorii NLP ca viziune sistemica au fost Robert Dilts si Todd Epstein in perioada anilor '80, dezvoltand NLP-ul in doua directii complementare: in primul rand ca process de descoperire a patternurilor eficientei in diferite domenii, iar in al doilea rand ca process de implementare de achizitionare a acespor patternuri si abilitati de catre cei interesati. De programele de pregatire si de modelele NLP poate beneficia oricine, indiferent de postura pe care o ocupa, sau rolul in care se afla: terapeut si client, professor si elev, mediator sau parte, etc. Programarea neuro lingvistica este studiul structurii experientei subiective, fiind o ramura aplicativa a psihologiei, un curent cu implicatii in multiple domenii de activitate, si care are ca scopuri fundamentale identificarea comportamentelor, manierelor de gandire si de relationare eficiente, precum si de utilizare in practica sau in viata personala a acestor abilitati si modele. Programarea neuro lingvistica este o metoda de modificare si eficientizare a vietii personale si profesionale, a comportamentului si a comunicarii. NLP se ocupa cu structura experientelor subiective ale oamenilor (cum ne folosim de limbaj si cum actionam, intentionat sau neintentionat, pentru a ne atinge scopul; cum organizam ceea ce vedem, auzim, simtim si cum percepem, selectam si modificam lumea inconjuratoare prin intermediul simturilor).

Tehnologia, sau metodologia Programarii Neuro-Lingvistice este modelarea umana construirea modelelor, cum oamenii exceleaza, au performanta si functioneaza in diferite contexte. Se bazeaza de asemenea pe atitudinea ca orice face cineva poate fi replicat/duplicat de catre ceilalti. Combinatia dintre acesta conceptie si metodologie da nastere unor tehnici si aplicatii care se extind continuu. Conceptele de constient si inconstient, sunt esentiale in NLP, atat din perspective lucrului terapeutic, cat si din cea a conceptiei despre invatare. Ideea de baza este aceea ca in mod constient procesam numai o mica parte a informatiilor pe care lumea, campul stimularilor, ne-o ofera, percepem si reactionam la mult mai multe lucruri fara a fi constienti. In NLP ceva este constient cand se afla in constiinta momentului present, si inconstient cand nu este in constiinta momentului present, in afara sferei atentiei constiente. Inconstientul, fiind mult mai bogat decat mintea constienta, este de presupus ca resursele necesare pentru rezolvarea diferitelor probleme personale sau ale clientilor sunt plasate la nivelul inconstientului. Prin psihoterapie, clientul este de fapt asistat, ghidat in procesul de descoperire a acestor resurse, de aducere a lor la nivelul constiintei, fiecare sistem sau tehnica terapeutica fiind practic modalitati de conectare a clientului la realitatea sa interna si developare, in egala masura a introiectiilor si proiectiior, traumelor, mecanismelor interne ale acestora sau ale resurselor sale ascunse, inconstiente. Desi NLP a pornit de la psihoterapie, ea nu se restrange in prezant la domeniul psihoterapiei, ci ofera modele de intelegere si interventie pentru obtinerea eficientei in domenii multiple. Conceperea psihoterapiei ca un proces de invatare, dezvoltare si evolutie este mai favorabila subiectului acestui proces si da o alta dimensiune eventualelor probleme si dificultati ale sale. Face posibile transferurile intre diferitele domenii de aplicativitate ale psihologiei umaniste. In aceeasi maniera NLP isi structureaza aplicatiile si tehnicile, pornind de la ideea optimizarii comportamentului si vietii persoanei, a dezvoltarii, si mai putin de la cea a rezolvarii unor probleme sau corectarii unor comportamente punctuale. Exista doua aspecte esentiale pentru orice psihoterapeut sau pentru oricine ajuta pe cineva sa faca schimbari in propria viata.
3

1.

Primul este relatia a construi si a mentine un raport de rezonanta cu clientul, pentru a stabili o atmosfera de incredere. Cea de-a doua este congruienta, armonizarea. Este necesar sa fii complet armonizat in tot ceea ce faci pentru a ajuta pe cineva.

2.

Relatia si congruienta, se plaseaza la un nivel semantic mai inalt decat orice tehnica ce poate fi aplicata in contextul lor. Tehnicile pot fi aplicate numai in cadrul acestor structuri. Uneori tehnicile au intelesuri fixe, alteori nu; de aceea terapeutul trebuie sa fie pregatit pentru a varia paleta tehnicilor, pentru a le abandona si a utiliza altele, in ordinea atingerii scopului flexibilitatea. Ele trebuie folosite cu grija, tinand cont de relatia cu clientul si de echilibrul intern al acestuia. Intentia de baza a NLP este de a oferi intotdeauna mai multe alternative, niciodata de a restrange. Consider ca aceasta orientare terapeutica mi se potriveste mai bine deoarece doresc sami eficientizez propriile activitati, comportamente, ideatiuni. Si consider ca aceasta este una din caile spre o cunoastere de sine cu adevarat eficienta.

Bibliografie:
1. Mitrofan, Iolanda (coordonator), Orientarea experentiala in psihoterapie,

editura S.P.E.R., Bucuresti, 2000.

2. Nedelcea, Catalin, Dumitru, Paula, Optimizarea comportamentului profesional.

Intre

educatie

si

psihoterapie,

editura

S.P.E.R.,

Bucuresti,

1999.