Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Herzberg a interogat subiecţii studiului sãu asupra momentelor în care s-au simţit
deosebit de bine, ori deosebit de prost în legãturã cu posturile pe care le deţineau. Fiecare
subiect a fost solicitat sã descrie condiţiile care au stat la baza acestor sentimente.În mod
semnificativ, subiecţii au identificat diferite condiţii de muncã pentru fiecare din aceste
sentimente. De exemplu, dacã recunoaşterea muncii depuse de cãtre angajat a condus la
sentimente pozitive, lipsa acestei recunoaşteri a fost rareori indicatã ca o cauzã a
sentimentelor negative.
1. Dacã angajaţii sunt nemulţumiţi de lipsa anumitor condiţii de muncã, existenţa acestora
nu conduce, în mod automat, la o motivare puternicã. El a numit aceste condiţii ,,factori
de mentenanţã", întrucât ei sunt necesari pentru a menţine un nivel minim de satisfacere a
nevoii. El a observat, de asemenea, cã aceşti factori au fost percepuţi de manageri ca
factori ce îi pot motiva pe subordonaţi, dar cã, în fapt, ei sunt mult mai eficienţi, atunci
când nu existã. Astfel, au fost identificaţi zece factori de mentenanţã:
b) superviziunea tehnicã;
f) salariul;
g) securitatea postului;
h) viaţa personalã;
i) condiţiile de muncã;
j) statutul în societate.
2. Alţi factori care au fost numiţi ,,motivanţi" conduc, atunci când sunt prezenţi, la nivele
înalte de motivare şi satisfacţie profesionalã. Totuşi, absenţa acestor factori nu conduce,
în mod automat, la o insatisfacţie deosebitã. Herzberg a identificat şase astfel de factori
motivaţionali:
a) realizãrile;
b) recunoaşterea muncii;
c) promovãrile;
d) munca în sine;
f) responsabilitatea.
Teoria motivãrii a lui Herzberg a generat numeroase controverse. Primele întrebãri s-au
pus asupra metodologiei folosite (utilizarea interviului structurat pentru a colecta
informaţii). Acest lucru a fost pus în evidenţã de alţi cercetãtori care au folosit alte
metode, neajungând la concluziile sale [36].
Existã, de asemenea, opinia cã cele douã seturi de factori identificaţi de Herzberg nu sunt
independente. Unii indivizi sunt motivaţi de salarii, în timp ce alţi indivizi nu sunt,
absolut deloc, motivaţi de factorii de promovare. De fapt, existã oameni care se strãduiesc
sã evite avansãrile. Existã, de asemenea, deosebiri de sex. Multe angajate susţin cã
relaţiile interpersonale sunt factori de motivare extrem de puternici.
O altã criticã, care s-a adus acestei teorii a motivãrii, se bazeazã pe eşantionul folosit.
Poate fi generalizatã o asemenea teorie şi la nivelul angajaţilor mai puţin pregãtiţi decât
inginerii?
În ciuda acestor critici, teoria motivãrii a lui Herzberg a stimulat discuţii importante şi
cercetarea ulterioarã a fenomenului motivãrii.
Existã, totuşi, multe similitudini între cele douã modele prezentate: a lui Maslow,
respectiv Herzberg (fig. 4.6).