Actioneaza ca diuretic, diaforeic si are o actiune fungistatica. Amelioreaza bolile de rinichi si vezica prin diureza pe care o produce.

Datorita siliciul ui este considerat ca un tonic si remineralizant al sistemului osos. Se mai recomanda in bronsite, raceli, gripa deoarece produce transpiratie, ceea ce favorizeaza scaderea tempraturii si eliminarea toxinelor din corp. Pirul (Agropyrum repens), fam. Gramineae, numit si: chir, albei, ragalie.

Locatie: Se intalneste din campie pana in zona montana, fiind o buruiana caracteristica terenurilor agricole prost intretinute. Aceasta specie creste pretutindeni chiar si pe coaste uscate, pe terenuri aride, nisipuri etc.

Descrierea plantei: Planta ierboasa perena. in sol formeaza un rizom stolonifer, foarte lung (de cativa metri), ramificat, cu un diametru de cca 2 mm, de culoare galben lucitor si neted, cu noduri la distanta de cca 5 cm pe care se formeaza frunzulite mici, membranoase, muguri si radacini adventive. Tulpinile aeriene sunt numeroase, de tip pai, cu noduri pronuntate, erecte, glabre, neramificate, inalte de 0,2-1,5 m. Frunzele sunt liniare, cu teaca despicata care inconjoara tulpina, si cu limb lung de 10-20 cm, si foarte inguste (6-9 mm), aspre pe fata si neted pe dos. Nervurile sunt paralele, albicioase si apar asemeni unor dungi lungi de cca 10 cm. Florile sunt amplasate in spice terminale, compuse si sunt grupate in spiculete (din cca cinci flori), dispuse pe doua randuri, in interiorul unei scobituri pe axul spicului. Fructul este o cariopsa de 6-7 mm. infloreste in perioada iunie - august (octombrie). Ce recoltam: Se recolteaza rizomii - Rhizoma Graminis. Acestia sunt fragmente de rizomi cu internodii striate longitudinal, cu cicatricele frunzelor evidente si cu resturi de radacini. Produsul este de culoare galbena, nu are miros, iar gustul este dulceag mucilaginos. A nu se confunda cu pirul gras (Cynodon dactylom) care are spicul digitat, cu un verticil de 3-8 spiculete violacei si are la limbul frunzelor la punctul de unire cu teaca un guleras. Fiertura din rizomi daca tratata cu tinctura de iod se albastreste atunci acesta este pirul gras (C. dactylom) si trebuie aruncat Cultivare: Rizomii de pir contin saponozide, fructoze, saruri de potasiu, mucilagii, ulei volatil, acid salicilic, vitamine (Asi B) si alteie. Recoltare: Acolo unde in culturi exista multi rizomi de pir acestia se pot recolta daca aratua se va grapa imediat, strangand astfel in gramezi alaturi de acestia si alte resturi vegetale. Gramezile vor fi scuturate cu furca si apoi se vor alege rizomii de pir. Imediat rizomii selectati vor fi spalati cu un jet de apa deasupra unor site si svantati. Atentie, rizomii nu se tin in apa pentru ca substantele active sunt solubile. Uscarea cea mai buna si rapida se face pe site, la soare unde rizomii se intind in strat subtire. Se pot usca si in instalatii cu aer cald la temperatura maxima de 35-40C. Randament = 2-3:1. Utilizare: Actioneaza ca diuretic, diaforeic si are o actiune fungistatica. Amelioreaza bolile de rinichi si vezica prin diureza pe care o produce. Datorita siliciul ui este considerat ca un tonic si remineralizant al sistemului osos. Se mai recomanda in bronsite, raceli, gripa deoarece produce transpiratie, ceea ce favorizeaza scaderea tempraturii si eliminarea toxinelor din corp.Ceaiul se prepara dintr-o lingura de rizomi maruntiti care se fierbe intr-o cana de apa si se beau zilnic 3-4 ceaiuri indulcite si caldute.

Lichenul de piatra este un bun emolient al cailor respiratorii si digestive, stimuleaza secretia biliara si pancreatica. Lichenul de piatra (Cetraria islandica), fam. Parmeliaceae, numit si: lichenul de Islanda.

Locatie: Creste pe stanci si pe platourile din zona alpina (Retezat, Fagaras, Parang etc.).

Descriere planta: Este un lichen care formeaza o tufa mica denumita tal, care este erect, inalt de 8-10 (15) cm. Lobii talului sunt divizati in doua, sunt plani, rasuciti, aproape sub forma de tub, au pe margine cili grosi si rigizi. Partea superioara a lobului este bruna sau verdecenusie, lucioasa, iar cea inferioara este mai deschisa. Se reproduce prin organele de inmultire numite apoteci, amplasate pe marginea lobului, sunt colorate in brun, lucioase, au forma de disc cu diametru de 2-8 mm. Ce recoltam: Se recolteaza intreg talul - Lichen Islandicus, care are un miros slab caracteristic, iar gustul este puternic amar si mucilaginos. Cultivare: Produsul este bogat in muncilagii solubile in apa, acizi, vitamine (A si Bi), principii amare etc. Recoltare: Talul se desprinde usor de pe substrat si se recolteaza manual. Perioada de recoltare este foarte lunga, din aprilie si pana in octombrie-noiembrie, aceasta depinzand de accesibilitatea in zonele respective. Dupa recoltare produsul va fi curatat de orice impuritate si apoi uscat pe cale naturala in incaperi aerate si curate. Randament = 1,22:1. Utilizare: Produsul este un bun emolient al cailor respiratorii si digestive, stimuleaza secretia biliara si pancreatica. Este de asemenea antivomitiv si febrifug. Se recomanda in anorexie, dispepsii, afectiuni hepatice, insuficienta pancreatica etc. Se utilizeaza sub forma de decoct, care se prepara cu o lingurita produs uscat si maruntit la o cana de apa (se va adauga si un varf de cutit de bicarbonat de sodiu). Se bea caldut si numai in cazul senzatiilor de voma se bea rece cu inghitituri mici. Se poate utiliza si sub forma de tinctura, care se prepara din 20 g produs uscat la 100 ml alcool si din care se iau zilnic 30-50 picaturi, timp de 8 zile.

Produsul are proprietati astringente si antidiaretice. in medicina populara traditionala este indicata in multe afectiuni incepand de la rani, arsuri, afectiuni pulmonare, febra, gripa, holera, tumori maligne, diabet, prostatite, stomatite sau ca afrodisiac. Priboiul (Geranium macrorrhizum), fam. Geraniaceae.

Locatie: Planta specifica zonei montane unde creste pe soluri pietroase cu substrat calcaros. Se gaseste in bazine compacte mai ales pe valea Cernei, Baia de Arama si Tismana.

Descrierea plantei: Specie ierboasa, perena cu rizom gros de cca 1 cm, orizontal, lung pana la 10 cm, acoperit cu scvame brune. Tulpina este paroasa in partea inferioara si ramificata. Frunzele bazale sunt lung petiolate (petioli lungi de 10-20 cm), palmat partite sau palmat fidate cu cate sapte lobi. Frunzele tulpinale sunt mult mai mici, scurt petiolate sau sesile, cu numai 3-5 lobi, obovati sau eliptici, la varf cu dinti mari. Florile sunt grupate in inflorescente terminale de tip corimb, cu cinci sepale paroase si petale colorate in rosuinchis. Fructele sunt alungite sub forma de "cioc de barza". infloreste in perioada mai - iulie.

Ce recoltam: Se recolteaza rizomii - Rhizoma Geranii macrorrhisi. Produsul are miros caracteristic datorita geraniolului.

Cultivare: Rizomul contine taninuri, ulei volatil bogat in germacrol, substante amare, acizi organici si altele.

Recoltare: Rizomii impreuna cu radacinile se recolteaza cu cazmaua primavara timpuriu (martie - aprilie) sau toamna (septembrie - noiembrie). Imediat dupa scoatere rizomii vor fi scuturati si spalati rapid si apoi pusi la uscat, in incaperi curate si aerate.

Utilizare: Produsul are proprietati astringente si antidiaretice. in medicina populara traditionala este indicata in multe afectiuni incepand de la rani, arsuri, afectiuni pulmonare, febra, gripa, holera, tumori maligne, diabet, prostatite, stomatite sau ca afrodisiac. Rizomii acestei plante reprezinta materia prima pentru prepararea unui produs romanesc recomandat in afte si stomatite

Prezenta tanoizilor, a substantelor antibiotice si a celorlalti compusi confera produsului proprietati antiseptice, antidiaretice si cicatrizante. De aceea, se recomanda in combaterea diareelor bacilare, in oprirea hemoragiilor si ca cicatrizant la tratarea ulcerelor varicoase. Rachitanul (Lythrum salicaria), fam. Lythraceae, numit si: florile zanelor, lemnus, coibasoara, zburatoare (barbatesca).

Locatie: Este o specie adaptata pentru soluri cu exces de umiditate din zona de ses pana in cea montana. Se dezvolta foarte bine si poate fi intalnita in zonele mlastinoase, pe marginea raurilor si in luncile inundabile din Lunca si Delta Dunarii.

Descriere planta: Planta ierboasa perena ce formeaza in sol un rizom lemnos, scurt, pe care se dezvolta numeroase radacini. Tulpina este simpla sau ramificata la varf, inalta de 0,6-2 m, la baza cu patru muchii, verde si acoperita cu peri scurti. Frunzele bazale sunt dispuse in verticile de cate trei, iar cele superioare opuse sau chiar alterne. Acestea au baza rotunjita, varful ascutit si scurt, lungi de 3-12 cm si late de 1 -3 cm. Sunt triunghiular-lanceolate si au o nervatiune in forma de retea. Florile sunt grupate in inflorescenta sub forma de ciorchine sau spic, sunt pe tipul 6, au petale rosii-violacei. Fructele sunt capsule ovoide de 3-5 cm, care contin numeroase seminte mici, de culoare brun-galbui. infloreste in perioada august - septembrie.

Ce recoltam: Se recolteaza numai partea superiara a tulpinilor -Herba Salicariae. Produsul nu are miros, iar gustul este acrisor, astringent. A nu se confunda cu L. virgatum, care are tulpina fara perisori, frunza are baza ingustata, iar florile nu acopera axul tulpina!, acesta ramanand descoperit. Compozitie: Toata planta contine: taninuri (5-10%), substante de naturaflavonoidica, substante antibiotice, pectine, carotenoizi (4-5%), substante minerale, ulei volatil etc. Recoltare: in perioada infloritului se taie cu secera numai varfurile tulpinilor si ramificatiilor pe o lungime de 25- 30 cm de la varf. Se usuca foarte usor la umbra in orice fel de incapere, care, in prealabil, a fost curatata si de sinfectata. Randament = 4-6:1. Utilizare: Prezenta tanoizilor, a substantelor antibiotice si a celorlalti compusi confera produsului proprietati antiseptice, antidiaretice si cicatrizante. De aceea, se recomanda in combaterea diareelor bacilare, in oprirea hemoragiilor si ca cicatrizant la tratarea ulcerelor varicoase. Se foloseste sub forma de infuzie preparata din una lingurita planta uscata si maruntita la o cana de apa si se beau 2-3 ceaiuri zilnic. in leucoree se foloseste sub forma de irigatii vaginale.

Produsul are o actiune antipiretica si analgezica, fiind utilizat a febrifug si calmant al durerilor reumatismale. Este de asemenea astringent, sudorific, vasodila- tator cutanat iar extern are efect cicatrizant si hemostatic. Salcia (Salix alba - salcia alba; S. caprea - salcia capreasca; S. fragilis - salcia frageda; S. purpurea - rachita; S. babylonica - salcia pletoasa), fam. Salicaceae.

Locatie: Cu exceptia speciei S. caprea -salcia capreasca - toate celelalte specii sunt plante care cresc pe luncile riurilor si pe zavoaie, avind mari cerinte fata de umiditatea solului suportand chiar inmlastinarea. S. caprea -salcia capreasca este raspindita in zona colinara si premontana unde creste prin fanete, valcele sau mai ales in taieturi sau arsuri de paduri unde este invadanta. Descrierea plantei: S. alba este un arbore inalt de pana la 20 m inaltime, cu coroana neregulata si tulpina stramba. Lujerii sunt subtiri, flexibili si de culoare verde-gaibui. Scoarta tanara este neteda, cenusie-verzuie. Ritidomul se formeaza de timpuriu, este gros si cenusiu-brun. Frunzele sunt lanceoiate, de 4-10 cm lungime, cu marginea marunt serata, la inceput paroase pe ambele fete (au culoare argintie), apoi perii de pe partea superioara dispar. Florile sunt grupate in amenti unisexuati: cei masculi-galbeni iar cei femeii verzui. S. caprea este un arboras inalt de pana la 10 m, cu lujeri la inceput parosi ca si frunzele, care sunt late. S. purpurea are lujeri rosii purpurii iar S. fragilis are lujeri care se rup usor. S. babylonica are ramurile tinere orientate in jos (pendule). Toate aceste specii se folosesc in scopuri medicinale. Ce recoltam: Se recolteaza scoarta (coaja) - Cortex Salicis. Aceasta este sub forma tubulara, de jgheab sau fasii, cu suprafata neteda, de culoare verde cenusie pana la verde-galbui roscata, galbena-brun-deschis in functie de specie. Nu are miros iar gustul este amarui astringent. Compozitie: Scoarta contine glicozizi fenolici (salicina, populina), tanin, flavonozide, rezine etc. Recoltare: Scoarta se recolteaza in lunile martie - mai, in timpul circulatiei abundente a sevei, atunci cand aceasta se desprinde usor. Cu ajutorul unui cutit se fac taieturi circulare la 10-20 cm, care se unesc printr-o taietura longitudinala. Ramurile rupte se jupuiesc. Uscarea se face la soare, in poduri cu tabla sau in uscatoare cu aer cald la temperatura maxima de 60C. Randament = 2-3:1. Utilizare: Produsul are o actiune antipiretica si analgezica, fiind utilizat a febrifug si calmant al durerilor reumatismale. Este de asemenea astringent, sudorific, vasodila- tator cutanat iar extern are efect cicatrizant si hemostatic. Intern este utilizat in tratamentul nevralgiilor, reumatismului, gutei si in raceli. Are proprietati sedative, combate insomnia si starile de tristete. Extern se foloseste sub forma de bai in ulceratiile pielii si hemoroizi. Pentru uz intern se foloseste sub forma de decoct din 10 g coaja maruntita la o cana in care se fierbe 20-30 minute si se iau 3-4 linguri zilnic. In cazul uzului extern se recomanda un decoct din 15 g coaja maruntita la o cana apa rece, care dupa fierbere se foloseste pentru comprese si bai.

Compozitia chimica putin studiata. Planta contine cvercetina, acid solida-gonic. Iar in tesutul parenchimatic, cauciuc. In America este utilizata pentru proprietatile diuretice. Sanziene de gradina (Solidago serotina sin Solidago gigantea). fam. Asteraceae (Compositae).

Locatie: Specia provine din America de Nord, de unde a fost introdusa ca planta ornamentala. Aceasta s-a raspandit in flora spontana din multe judete ale tarii dar este inca cultivata ca planta ornamentala. Se dezvolta bine pe terenuri deschise, umede si pe soluri usoare in zavoaiele raurilor.

Descriere planta: Planta ierboasa perena, avand in sol un rizom cilindric, repent, pe care se formeaza numerosi stoloni. Tulpina este erecta, inalta de 50-250 cm, simpla, bogat foliata, uneori slab paroasa in partea superioara. Frunzele sunt lanceoiate, lipsite de petiol, dispuse altern, glabre, cu marginea usor serata spre varf si cu nervatiune reticulata. Florile sunt grupate in panicule mari (pana la 30-35 cm), de forma piramidala, alcatuite din inflorescente antodii. Florile au petale galben-aurii, cele marginale fiind mai lungi decat cele din interior. Fructele sunt achene cu papus. infloreste in perioada iulie - octombrie. Ce recoltam: Se recolteaza toata masa aeriana - Herba Solidaginis serotinae. Produsul nu are miros specific iar gustul este slab astringent. Compozitie: Compozitia chimica putin studiata. Planta contine cvercetina, acid solida- gonic. Iar in tesutul parenchimatic, cauciuc. Recoltare: Se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire (iulie - septembrie), taindu-se toata partea foliata a plantei care apoi se fragmenteaza in bucati de cca 30 cm. Se usuca la umbra in soproane, poduri acoperite cu tabla. Uscarea trebuie facuta repede pentru a se impiedica transformarea florilor in fructe. in uscatoare cu aer cald la 30-35C, se realizeaza cel mai bun produs. Randament = 4-5:1. Utilizare: In America este utilizata pentru proprietatile diuretice.

Actiunea farmacodinamica a acestei specii a fost putin studiata. Se utilizeaza pe scara redusa ca diuretic, depurativ si usor sedativ. Exista insa date, in literatura, care confera plantelor din genul Galium proprietati miraculoase in tratamentul unor boli de rinichi (pionefrite), boli de piele de natura canceroasa, cancerul limbii Sanziene galbene (Galium verum), fam. Rubiaceae.

Locatie: Specie comuna in toata tara, fiind intalnita prin fanete, tufisuri, paduri luminoase, in zona de

Descrierea plantei: Planta perena, cu tulpini erecte sau ascendente, inalte de 30-100 cm, obtuz 4-unghiulare cu peri scurti sau glabre. Frunzele sunt grupate cate 8-12 in verticil, late de 0,5-2 mm, lineare, mucronate, cu margini rasfrante, glabre pe partea superioara, tomentoase pe partea inferioara si cu nervuri proeminente. Florile sunt de culoare galben auriu, au mirosul de miere si sunt grupate in panicule bogate, terminale. Fructele sunt glabre, netede, iar la maturitate devin negre. infloreste in perioada mai septembrie. campie si pana ia munte.

Ce recoltam: Se recolteaza toata masa aeriana - Herba Galii Verii. Cultivare: Planta inflorita contine polifenoli: izocvercetina, rutozid; asperulozid, acid clorogenic, monotropeozid, palustrozid si altele. Recoltare: Perioada optima de recoltare este in lunile mai - august, in toiul infloritului. Dupa recoltare se indeparteaza toate impuritile si apoi produsul se pune la uscat. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, pe stelaje, prelate, intorcandu-se des pentru o uscare uniforma. La uscarea artificiala temperatura va fi de 40-50C. Randament = 4-5:1. Utilizare: Actiunea farmacodinamica a acestei specii a fost putin studiata. Se utilizeaza pe scara redusa ca diuretic, depurativ si usor sedativ. Exista insa date, in literatura, care confera plantelor din genul Galium proprietati miraculoase in tratamentul unor boli de rinichi (pionefrite), boli de piele de natura canceroasa, cancerul limbii etc. Se recomanda folosirea acestei plante sub forma de: infuzie care se prepara prin opari rea unei lingurite cu varf de planta maruntita la 1/4 litru de apa; suc proaspat, care se obtine din planta proaspata, spalata, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic sau alifie preparata prin amestecarea sucului proaspat cu unt la temperatura camerei pana se formeaza o pasta care se va pastra la rece in frigider.

Continutul mare de tanin imprima extractelor din aceasta planta o puternica actiune astringenta si bacteriostatica. De aceea, se recomanda in tratamentul dezin- teriei si enterocolitei cronice. Sclipeti (Potentilla erecta = P. tormentilla), fam. Rosaceae.

Locatie: Creste din zona colinara pana in cea subalpina, fiind comuna pe locuri umede, turboase, prin poieni si la marginea padurilor.

Descrierea plantei: Planta perena, ierboasa, care formeaza in sol un rizom neuniform, alcatuit din segmente, ramificat, lung de 4-6 cm si gros de 1-3 cm, avand suprafata externa de culoare brun-inchis (la interior este rosu). Tulpinile aeriene au baza aproape tuberoasa si lemnoasa, sunt erecte, ramificate si slab paroase. Frunzele bazale sunt rar 4-5 foliate, cuneat obovate iar cele tulpinale sunt sesile sau scurt petiolate, de forma alungit lanceolate, acut dintate pe margine. Florile sunt solitare sau in dihazii, cu petale de culoare galbena si au un diametru de cca 10 mm. infloreste in perioada mai - august. Ce recoltam: Se recolteaza rizomul - Rhizoma Tormentillae -care nu are miros iar gustul este astringent. Cultivare: Rizomul contine cantitati insemnate de tanin (14-20%), o flobena: rosu de Tarmentilla, tormentol, acizi (chinovic, eleagic), rezine, substante minerale si altele. Recoltare: Perioada optima de recoltare este atunci cand produsul are continutul maxim in principii active si anume: primavara, inainte de inflorire sau toamna tarziu. Se recolteaza prin smulgere din locurile umede, iar de pe cele uscate, cu ajutorul cazmalei. Dupa recoltare, rizomii se curata de impuritati, se spala repede intr-un curent de apa si, dupa zvantare, se pun la uscare. Uscarea se poate face direct la soare sau in orice constructie acoperita cu tabla si bine aerata. in uscatoare cu aer cald temperatura nu trebuie sa depaseasca 45-50C. Utilizare: Continutul mare de tanin imprima extractelor din aceasta planta o puternica actiune astringenta si bacteriostatica. De aceea, se recomanda in tratamentul dezin- teriei si enterocolitei cronice. Extern, sub forma de pensulari, se recomanda in tratamentul gingivitelor si stomatitelor. Se utilizeaza sub forma de pulbere in doza de 2-3 g pe zi sau decoct 1-2%, din care se bea doua cani zilnic. Produsul nu se utilizeaza in colitele ulceroase.

Produsul are o actiune emolienta si se utilizeaza in afectiunile aparatului respirator si sub forma de gargara in inflamatii buco-faringiene. Se foloseste sub forma de macerat, la rece sau infuzie din o lingura produs maruntit la o cana de apa si se beau trei cani zilnic Nalba de gradina (Althea rosea var. nigra), fam. Malvaceae, numita si: nalba neagra, trandafiri negri. Locatie: Specia are originea in zona balcanilor, fiind intalnita in stare salbatica in Grecia si Turcia. Acum este raspandita in multe tari si se considera ca a fost adusa din orient de catre turci. Se cultiva mult si ca planta ornamentala fiind putin pretentioasa fata de conditiile climatice. Este planta de lumina si prefera solurile adanci, fertile si permeabile. Descrierea plantei: Planta ierboasa, perena, exclusiv cultivata, care formeaza in sol radacina fusiforma, carnoasa si ramificata. Tulpina este erecta, cilindrica, inalta pina la 1-3 m si acoperita de peri aspri, ca de altfel si celelalte organe ale plantei. Frunzele sunt lung petiolate, palmat-lobate, cu limbul lung de 7-12 cm, au 5-7 lobi, cu incizii reduse intre ei si cu dinti rotunjiti pe margine. Florile sunt grupate in spice terminale (lungi de aproape un m), asezate fie cate una,, fie cate doua-patru la un loc si foarte mari (in diametru 6-10 cm). La exterior au un caliciu dublu, iar corola este formata din cinci petale latite de culoare neagra-purpurie (unele varietati horticole sunt de la alb-roz pana la rosu). Fructele sunt capsule disciforme turtite la mijloc, in caliciu persistent. infloreste in perioada iunie - octombrie.

Ce recoltam: Se recolteaza numai petalele - Flores Malvae arboreaesine calicibus. Produsul are miros caracteristic iar gustul este mucilaginos. Compozitie: Petalele contin mucilagii, fitosterine, substante de natura albuminoida, pigmenti antocianici, substante minerale si altele. Cultivare: Orice planta care lasa terenul curat de buruieni si bine aprovizionat cu substante hranitoare poate fi o buna premergatoare, pentru aceasta planta. Nalba reactioneaza favorabil la actiunea ingrasamintelor organice daca sunt administrate toamna sub aratura, in doze de 20-30 t/ha. in lipsa acestora se vor administra cate 30-60 kg/ha fosfor (toamna) si 30-40 kg/ha azot substanta activa (primavara). Pregatirea solului incepe cu aratura de baza care se va efectua la 28-30 cm adancime si care se va mentine curata de buruieni, prin discuiri repetate. inainte de semanat, care se face in pragul iernii sau primavara foarte timpuriu, patul germinativ se pregateste cu polidiscul in agregat cu bara nivelatoare si grape cu colti reglabili sau cu combinatorul. Se seamana in randuri la 70 cm, folosind semanatorile cerealiere, utilizand 6-8 kg/ha seminte selectate si special pregatite (frecate pentru desfacerea fructelor). Adancimea de incorporare a semintelor va fi de 2-3 cm. Lucrarile de intretinere includ prasitul mecanic al intervalelor si manual in rand. Buruienile pot fi combatute si prin folosirea unor erbicide. Orice gradinita din fata casei are aceasta planta. Daca nu, utilizati cele de mai sus si va veti bucura de frumusetea si utilitatea florilor acestei plante. Recoltare: Petalele se recolteaza la 2-3 zile, in momentul deschiderii florii (se rup mai usor). Nerecoltarea florilor pe masura aparitiei lor duce la imbatranirea plantelor si incheierea ciclului vegetativ si deci la reducerea productiei. Florile se aduna in cosuri, fara a se presa si se supun imediat procesului de uscare, numai la umbra, in poduri acoperite cu tabla, bine curatate si aerate. Florile pot fi uscate si la soare, cu conditia ca acest proces sa fie urmarit cu atentie, pentru ca, dupa uscare, petalele se decoloreaza foarte usor. in uscatoare cu aer cald temperatura va fi de maximum 30C. Randament: pentru petale = 5:1; iar daca se recolteaza si caliciul = 6:1. Utilizare: Produsul are o actiune emolienta si se utilizeaza in afectiunile aparatului respirator si sub forma de gargara in inflamatii buco-faringiene. Se foloseste sub forma de macerat, la rece sau infuzie din o lingura produs maruntit la o cana de apa si se beau trei cani zilnic. Pentru gargara maceratul sau infuzia se fac in concentratie dubla (doua linguri produs maruntit/cana). Este un excelent colorant alimentar fiind lips

Frunzele si florile se utilizeaza extern sub forma de cataplasme, ca emolient si calmant. Principiile active din radacina au proprietati emoliente, expectorante, antiinflamatoare a aparatului respirator, renal si gastro-intestinal. Nalba mare (Althaea officinalis), fam. Malvaceae, numita si: nalba alba, nalba de camp, nalba de lunca.

Locatie: Specia vegeteaza numai in zona de campie, pe terenuri nisipoase de pe langa apele curgatoare si balti. Fiind mai greu de gasit si dat fiind importanta acestei plante, s-a incercat introducerea in cultura. De aceea, trebuie stiut ca este foarte pretentioasa fata de umiditatea solului si fata de lumina. Se dezvolta foarte bine pe soluri permeabile, usoare, bogate in humus. Descrierea plantei: Este o planta ierboasa perena. Radacina este carnoasa, cilindrica, lunga de 20-30 cm si groasa de 2-3 cm, cu ramificatii putine dar groase si alungite, cenusie-deschis la suprafata si alb-galbuie la interior. Tulpina este cilindrica, simpla, erecta, inalta de 60-150 cm, acoperita cu peri paslosi si lignificata la baza. Frunzele sunt lung petiolate, lobate (cele inferioare au cinci lobi, iar cele superioare trei, cordioforme, lungi de 4-10 cm, cu margini dintate neregulat, verzui-albicioase si catifelate datorita perilor foarte desi. Florile sunt grupate in raceme in varful tulpinii. Florile au un caliciu dublu (8-10 foliole), cinci petale alb-roz, trunghiulare (1-2 cm) si numeroase stamine violete si paroase, iar anterele sunt rosii. Frunctul este o capsula turtita, care se desface in 13-20 segmente cu cate o samanta reniforma si turtita lateral. infloreste: in perioada iulie septembrie. Ce recoltam: Se recolteaza frunzele - Folium Althaeae -care sunt catifelate, moi la pipait, au nervuri proeminente pe fata inferioara si care nu au miros, iar gustul este mucilaginos; florile - Flores Althaeae -au un miros slab necaracteristic, iar gustul este fad, mucilaginos si radacina -Radix Althaeae-este pufoasa si moale la pipait, alba sau galbuie, cu miros slab caracteristic si gust dulce, mucilaginos. A nu se confunda cu specia Levatera thuringiaca (salvie alba), care are flori mult mai mari, dispuse solitar la axila frunzelor, cu numai trei sepale, iar frunzele au peri rari si numai pe fata inferioara. Compozitie: Radacinile contin insemnate cantitati de mucilagii (15-25%), amidon (cca 30%), zaharuri (10%), asparagina (1,5-2%), substante grase, pectine, tanin, substante rezinoase etc. Florile si frunzele sunt bogate in mucilagii, tanin, flavonoizi si altele. Cultivare: Nalba mare se poate recolta din flora spontana, dar se poate cultiva si ca o cultura de sine statatoare. Fiind o specie perena se va amplasa in afara asolamen- tului, pe soluri nisipoase care favorizeaza atat dezvoltarea cat si scosul radacinilor. Este bine sa fie cultivata dupa plante prasitoare bine gunoite sau dupa borceaguri. Terenul ales trebuie sa fie curat de buruieni. Reactioneaza foarte bine la actiunea ingrasamintelor minerale in doze: fosfor 40-60 kg substanta activa si potasiu 40-45 kg/ha substanta activa, aplicate toamna sub aratura si azot 60-80 kg/ha substanta activa, aplicat la desprimavarare. Cele mai bune rezultate se obtin prin administrarea a 25-30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, mai ales ca aceasta specie ramane pe acelasi loc 2-3 ani. Lucrarile soiului incep cu aratura adanca la 28-30 cm adancime, iar inainte de semanat terenul se pregateste prin 1-2 discuiri si prin o trecere cu combinatorul Epoca optima de semanat este in pragul iernii sau primavara in urgenta intaia. La un hectar sunt suficiente 8-10 kg samanta, care se seamana cu semanatori obisnuite pentru cereale la 62,5-75 cm intre randuri. Adancimea de incorporare a semintei este de 1,5-2 cm. Lucrarile de intretinere sunt prasile printre randuri si plivitul pe rand. Nalba mare nu trebuie sa lipseasca din nici o gradinita din fata casei. Produsele necesare unei familii se vor recolta de pe cativa metri patrati pe care se va semana respectand cele mentionate mai sus.

Recoltare: Frunzele se recolteaza manual, prin ciupire, fara petiol, inainte de inflorire, iar florile se recolteaza la inceputul infloritului luand intreaga floare inclusiv caliciul. Radacinile se recolteaza in anul al doilea sau al treilea, toamna, dupa incetarea vegetatiei. Dupa recoltare toate produsele se vor curata de impuritati. Radacinile nu se spala (mucilagiile sunt foarte solubile), ele se scutura bine si se freaca cu perie pentru indepartarea pamantului. Frunzele si florile se usuca intinse in strat subtire, la umbra, in incaperi curate si aerisite sau in uscatoare cu aer cald la 40-50C. Radacinile se segmenteaza (max. 20 cm), iar cele groase se despica. Uscarea se face la soare sau in uscatoare cu aer cald la 40C. Randament = 3-4:1 la frunze; 4-5:1 la flori si 3- 5:1 la radacini. De pe un hectar se pot obtine 8-10 q frunze uscate si 15-20 q radacini uscate. Utilizare: Frunzele si florile se utilizeaza extern sub forma de cataplasme, ca emolient si calmant. Principiile active din radacina au proprietati emoliente, expectorante, antiinflamatoare a aparatului respirator, renal si gastro-intestinal. Se utilizeaza intern: macerat la rece din o lingura radacini pisate la o cana de apa, timp de 30 de minute, dupa care se strecoara, se adauga un varf de cutit bicarbonat de sodiu, se indulceste si se bea fractionat in 3-4 reprize. Extern se foloseste o infuzie din doua linguri frunze pisate la o cana de apa clocotita, sub forma de cataplasme in furunculoza. Pentru laringite, traheite sau pentru spalaturi vaginale se utilizeaza un decoct din 20 g radacini pisate la o cana apa rece, care apoi se fierbe 10 minute, se strecoara si se folosesate pentru gargara sau spalaturi. in cosmetica se prepara un decoct din 20 g radacini maruntite la 500 ml apa rece, care apoi se fierbe 10 minute, se strecoara si se adauga doua lingurite de miere si se foloseste sub forma de comprese pentru tenul uscat si ridat.

Frunzele si florile se utilizeaza extern sub forma de cataplasme, ca emolient si calmant. Principiile active din radacina au proprietati emoliente, expectorante, antiinflamatoare a aparatului respirator, renal si gastro-intestinal. Nalba mica (Malva neglecta, M. rotundifolia), fam. Malvaceae, numita si: cas, casul popii sau nalba marunta.

Locatie: Specie ruderala, foarte raspandita pe locuri necultivate in special in curti si pe marginea drumurilor, fiind foarte pretentioasa fata de lumina dar fara cerinte deosebite fata de conditiile de temperatura, sol si umiditate. Descriere planta: Specie anuala sau perena cu radacina pivotanta, subtire putin ramificata. Tulpina este ramificata, cilindrica, taratoare rar erecta, paroasa.Frunzele sunt dispuse altern, cu petiol lung de 1520 cm, cu limb rotund pana la reniform, palmat-lobate cu 5-7 lobi, cu marginea dintata si paroase. Florile sunt lung pedicelate (2-4 cm); dispuse cate 1-6 la subsoara frunzelor, caliciul dublu cu trei foliole externe, libere si mai mici decat cele interne, cinci la numar si unite, corola din cinci petale alb-roz, libere, lungi de 1-2 cm, numeroase stamine concrescute intr-un tub lunng care inconjoara stilurile, gineceu cu numeroase stile concrescute. Fructul este o capsula disciforma groasa de 2-3 mm, diametru de 6-7 mm, are caliciul persistent si se desfac in mai multe segmente. infloreste in perioada iunie - octombrie. Ce recoltam: Frunzele descrise mai sus - Folium Malvae neglectae - constituie materia prima, care nu prezinta miros, dar au gust fad mucilaginos. Cultivare: Frunzele contin cantitati insemnate de substante mucilaginoase si cantitati mai reduse de tanine, lipide, fitosteroli, saruri minerale (de K, Na, Ca) si vitamine. Recoltatul frunzelor se executa manual prin ruperea acestora fara petiol. Perioada optima de recoltare incepe in luna mai si continua pana in septembrie. Se vor urmari cu atentie plantele, iar recoltatul trebuie sa inceapa inainte de aparitia ruginii, care depreciaza calitatea produsului. Se poate recoltasi prin cosire acolo unde planta apare in masa, dar apoi lucrarile de conditionare sunt destul de greoaie. Frunzele curatate de orice impuritate se pun la uscare, in strat subtire, pe rame la umbra, in incaperi cu circulatie a aerului sau in uscatoare cu aer cald, dar la temperaturi reduse sub 35C. Randament = 4-5:1. Utilizare: Avand compozitie chimica asemanatoare cu Malva glabra (nalba de cultura) produsul se va folosi in aceleasi doze si scopuri.

Produsul, datorita mucilagiilor si produsilor din hidroliza, are o actiune emolienta usurand expectoratia. Se foloseste in inflamatiile cailor respiratorii, tuse, bronsita, laringite. Nalba de cultura (Malva glabra), fam. Malvaceae Locatie: Malva glabra este sinonimul speciei din cultura a nalbei de padure - Malva silvestris ssp. mauritanica. Factorul limitativ al acestei specii este o boala si anume rugina. Are cerinte moderate fata de temperatura, dar nu suporta ingheturile tarzii, este iubitoare de lumina si prefera soluri profunde, fertile de tipul cernoziomurilor. Se poate cultiva in toate zonele agricole ale tarii. Descrierea plantei: Planta ierboasa, bienala sau perena, cultivata ca planta anuala. in sol formeaza o radacina pivotanta, carnoasa, putin ramificata si albicioasa. Tulpina este erecta, inalta de 25-100 cm, glabra sau paroasa, ramificata si cilindrica. Frunzele au petiol lung si abundent paros, de forma sunt palmatlobate cu 5 (mai rar 3 sau 7) lobi, dintate pe margine. Frunzele sunt paroase, au nervuri proeminente pe dos si au un diametru de 4-5 cm. Florile sunt solitare, dispuse in axila frunzelor superioare, pe tipul 5, caliciul este dublu, corola are petale libere, lungi de 2-3 cm, de culoare rosii violacei cu nuante mai inchise decat cea din flora spontana. Frunctul este o capsula disciforma, cu diametrul de 5-8mm, care se desface in 9-11 nucule mericarpe, glabre. infloreste in perioada iulie - septembrie. Ce recoltam: Se recolteaza florile - Flores Malvae glabrae si frunzele - Folium Malvae glabrae. Florile nu au miros spre deosebire de frunze, care au un miros slab necaracteristic. Ambele produse au gust fad, mucilaginos. Unii autori recomanda recoltarea intregii mase aeriene, fiind mai economic si cu aceleasi rezultate. Compozitie: Atat frunzele cat si florile contin insemnate cantitati de mucilagii, care prin hidroliza dau acid galacturonic, galactoza, glucoza, arabinoza, raninoza si altele. Florile contin antocianoizi (substante colorante), iar frunzele vitamine (A, Bi, B2, C). Cultivare: Nalba de cultura trebuie sa vina dupa premergatoare ca prasitoare bine ingrasate cu ingrasaminte organice (cartof, sfecla), leguminoase pentru boabe si cereale de toamna care au fost bine intretinute. Pe acelasi loc, nu va reveni decat dupa 5-6 ani pentru a se evita atacul de boli (rugina frunzelor) si daunatori (purici). Pentru a obtine recolte corespunzatoare aceasta planta are nevoie de ingrasaminte si, de aceea, se recomanda a se administra cate 40-60 kg/ha fosfor si 30-40 kg/ha potasiu substanta activa, sub aratura de baza, iar primavara inaintea semanatului 60-80 kg/ha azot substanta activa. Aratura de baza se executa, imediat dupa eliberarea terenului de catre planta premergatoare, la o dancime de 22-25 cm. Primavara, imediat ce se poate intra in camp, se pregateste patul germinativ utilizand combinatorul sau discul in agregat cu grapa cu colti reglabili aceasta in functie de starea terenului. Nalba se inmulteste prin seminte care se seamana primavara, in prima urgenta, folosind semanatorile pentru cereale. Unii autori recomanda semanatul la intervale pentru esalonarea recoltatului. Distanta intre randuri va fi de 50 cm, iar adancimea de incorporare a semintelor de 2-3 cm, folosindu-se 4-5 kg/ha samanta de calitate. Lucrarile de intretinere includ prasile mecanice, manuale si plivit. Combaterea buruienilor se mai poate realiza prin folosirea erbicidelor. Recoltare: Florile se recolteaza atunci cand sunt complet deschise, pe timp frumos, insorit, dupa ce s-a ridicat roua, la interval de 2-3 zile. Frunzele se vor recolta inaintea infloritului daca au un diametru de cca 12 cm. Florile se recolteaza cu caliciu fara peduncul, iar frunzele fara petiol. Se usuca la soare sau la umbra, in incaperi acoperite cu tabla, bine aerate si curate. Randament = flori = 4-5:1; frunze = 5:1. Utilizare: Produsul, datorita mucilagiilor si produsilor din hidroliza, are o actiune emolienta usurand expectoratia. Se foloseste in inflamatiile cailor respiratorii, tuse, bronsita, laringite. Ceaiul se prepara la rece, prin macerarea in apa timp

de 1/2 ora a cca una lingurita produs maruntit la o cana de apa, care, dupa strecurare, se indulceste si se bea treptat in cursul unei zile.

Produsul este indicat ca expectorant si depurativ. in trecut era muit intrebuintat atat in uz intern ca diuretic, antireumatismal, sudorific, in hidropizie, litiaza, iar in uz extern ca vulnerar. Paralutele (Bellis perenis), fam. Asteraceae (Compositae), numite sibanuti.

Locatie: Planta se gaseste, in cantitati mici, in toata tara in stare spontana sau cultivata ca planta ornamentala. Creste prin fanete, pasuni si pe langa drumuri in zona de campie si montana.

Descriere planta: Specie perena, ierboasa, care are, in sol, un rizom scurt, oblic si cu radacini fibroase. Tulpina fiorifera este inalta de 10-15(20) cm, nefoliata, alipit paroasa si se termina cu o inflorescenta antodiu mic. Receptacolul inflorescena tei este globulos, pana la ovoidal, bombat sau cavernos. Foliolele care acopera antodiul sunt biseriale, aproape egale ca lungime, obtuze si paroase. Florile din centrul antodiuiui sunt numeroase, bisexuate, tubuloase si galbene, iar florile marginale ligulate sunt femele, albe, la varf adesea rosii pana la rosii purpuriu. Fructul este o achena mica, comprimata, neteda, lipsita de papus. infloreste tot timpul anului atata timp cat temperatura este peste 0C si hiberneaza sub zapada cu boboci florali. Ce recoltam: Se utilizeaza florile - Flores Bellidis. Compozitie: Florile contin saponine, acid malic, acid acetic, oxalati, tanin, rezine, mucilagii, ulei gras, inulina, substante amare si altele. Recoltare: Florile se recolteaza in momentul deschiderii. Se usuca la umbra, asezate in strat subtire pe stelaje sau rafturi montate in spatii curate si aerate. Utilizare: Produsul este indicat ca expectorant si depurativ. in trecut era muit intrebuintat atat in uz intern ca diuretic, antireumatismal, sudorific, in hidropizie, litiaza, iar in uz extern ca vulnerar. in medicina homeopata se utilizeaza suforma de tinctura, pentru cicatrizarea ranilor.

Medicina populara romaneasca a utilizat aceasta planta in tratamentul afectiunilor cailor respiratorii ca expectorant, ca stomahic, ca diuretic etc. Vechii germani, din timpul romanilor, numeau aceasta planta "leacul fundamental al tuturor relelor" si de aici probabil revenirea catre aceasta planta putin studiata. in literatura recenta este recomandata in reducerea colesterolului din sange (doua ceaiuri zilnic), in vindecarea eczemelor cronice si a pruritului senil, a nervozitatii provenita din suprasolicitare intelectuala (o cana de ceai seara la culcare) Ventrilica (Veronica officinalis), fam. Scrophulariaceae, numita si stratorica.

Locatie: Specie frecventa in toata tara, fiind intalnita pe maginea si in taieturi de paduri, prin tufarisuri, pajisti, de-a lungul paraielor, pana in zona subalpina.

Descriere planta: Planta ierboasa, perena care are in sol un rizom cilindric. Tulpinile sunt culcate, lungi de 10-35 cm. Frunzele sunt eliptice pana la obovat eliptice, lungi de 1,5-4 cm, iate de 1-2 cm, scurt petiolate, cu margine serata, numai spre baza intregi, la varf obtuze sau scurt acuminate, pe ambele fete cu peri dispersi simpli. Florile sunt grupate in receme, dispuse axilar, de regula numai cate unul, la subsuoara frunzelor. Bracteele sunt lanceolate, simplu paroase, au pediceli scurti, lanat parosi. Floarea este pe tipul 4, cu caliciu format din lacinii, glandulos paroase, corola cu petale palid-liliachii sau palid-alburii, cu striatiuni mai intunecate, rareori alburii, de doua ori mai lunga decat caliciul. Staminele, doua, sunt de obicei mai lungi decat corola. Fructul este o capsula lunga de 4-5 mm, triunghiulara, pubescenta. infloreste in perioada iunie-august. Ce recoltam: Se recolteaza inflorescentele.

Compozitie: Contine glicozide de tip aucubinic, tanin, saponozide, substante amare, foarte putin ulei volatil, acizi (cafeic, vanilinic protocatehic) si altele.

Recoltare: Se recolteaza'inflorescentele in perioada de inflorire maxima (mai-august). Acestea se usuca pe cale naturala la umbra, in incaperi curate si aerate, asezate, in strat subtire, pe hartie, ziare, prelate etc.

Utilizare: Medicina populara romaneasca a utilizat aceasta planta in tratamentul afectiunilor cailor respiratorii ca expectorant, ca stomahic, ca diuretic etc. Vechii germani, din timpul romanilor, numeau aceasta planta "leacul fundamental al tuturor relelor" si de aici probabil revenirea catre aceasta planta putin studiata. in literatura recenta este recomandata in reducerea colesterolului din sange (doua ceaiuri zilnic), in vindecarea eczemelor cronice si a pruritului senil, a nervozitatii provenita din suprasolicitare intelectuala (o cana de ceai seara la culcare). De asemenea este recomandata contra icterului, a afectiunilor hepatice si ale splinei, folosind un amestec din: 50 g radacini de papadie, 25 g flori de cicoare, 25 g vinarita si 25 g ventrilica din care se face o infuzie din 1 lingurita cu varf din acest amestec la 1/4 I apa, din care se beau 2 cani zilnic. Pentru tratamentul bolilor cronice de piele, mai ales in eczeme, se recomanda folosirea sucului din planta proaspata care se obtine cu ajutorul storcatorului electric in care se pun inflorescentele proaspat recoltate si spalate. Sucul se pastreaza in sticle mici in frigider si se foloseste de 2-3 ori de zi, cate o lingurita. Ceaiul se prepara prin oparirea a 1 lingurita cu varf de inflorescente maruntite la 1/4 litru apa in care se lasa sa stea putin.

Florile de soc au proprietati diuretice, sudorifice, laxative si galactagoge. Extern are proprietati antiseptice. Se recomanda in tratamentul tusei provocata de raceala, gripa, bronsita. Prin diureza pe care o produce se recomanda in constipatie, in reumatism, boli de rinichi si de vezica. Socul (Sambucus nigra), fam. Caprifoliaceae. Locatie: Planta pretentioasa fata de conditiile pedoclimatica Prefera zonele calduroase si solurile fertile, bogate in humus, afanate, revene. Se dezvolta mai bine la semiumbra si, de aceea, poate fi intalnit in subarboretele padurilor de deal si campie, dar mai ales in luminisuri sau pe margini de paduri, pe langa garduri etc. Descriere planta: Planta este un arbust de talie mare ajungand in inaltime la 4-5 (10) m si care formeaza o coroana tufoasa rotunjita. Tulpina are scoarta cenusie, cu ritidom crapat pe lujeri sunt specifice lenticele numeroase, proeminente. Maduva ramurilor este alba. Frunzele sunt opuse, imparipenat compuse, cu 3-7 foliole, lungi de 412 cm, eliptice, ascutite la varf pe margine neregulat serate, cu peri pe dosul nervurilor. Florile sunt grupate in cime umbeliforme, cu 5 ramuri principale, bogat ramificate ia randul lor, cu diametrul de 12-20 cm. Florile sunt pe tipul 5 si au corola alba-galbuie. Fructele sunt drupe baciforme sferice, de culoare neagra, lucioase, cu suc rosu si au un diametru de 6-8 mm. Fiecare fruct are 3 (mai rar 4-5) samburi turtiti, cu cate o samanta fiecare. infloreste in perioada mai-iunie. Ce recoltam: Se recolteaza inflorescentele - Flores Sambuci- care pot fi cu sau fara peduncul si fructele - Fructus Sambuci. Atat florile cat si fructele au miros placut aromat, caracteristic iar gustul la inceput dulceag apoi iute pentru flori si dulceag slab-acrisor pentru fructe. Atentie, se poate confunda cu Sambucus racemosa - socul rosu, care creste in zona montana superioara, ramurile au maduva galbena sau bruna (la soc-alba), florile sunt galbene-verzui (la soc-albegalbui), iar fructele sunt rosii, spre deosebire de socul medicinal la care acestea sunt negre. Se mai poate confunda cu boziul, dar acesta are flori cu antere purpurii care la uscare devin negre (la soc sunt galbene) si fructe negre mate (nu lucioase ca la soc), cu miros neplacut care daca se tin in apa cca 1/2 ora coloreaza apa, in timp ce fructele de soc nu o coloreaza. Compozitie: Florile contin rutozid (cca 3%), ulei volatil, glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C si altele. Fructele contin de asemenea rutozid, izocvercetina, antociani, aminoacizi, acizi (citric, chinic, malic, sichinic), tanin, zaha- ruri, vitamine (C si din complexul B) etc. Recoltare:Florile se recolteaza atunci cand cele mai multe din acestea sunt deschise. Se taie cu foarfeca intreaga inflorescenta imediat sub locul de ramificare. Pentru a se pastra culoarea alba-crem, acestea se aseaza pe rame, site, rogojini intr-un singur rand, cu florile in sus, direct ia soare puternic, sau in poduri acoperite cu tabla. in aceste conditii florile se usuca in 5-6 ore si, de aceea, ele trebuie separate de pedunculii care nu sunt inca uscati. Separarea se face prin simpla scuturare sau prin frecare pe site cu ochiuri de 5 mm. in uscator temperatura de uscare va fi de 35-40C. Fructele se recolteaza, mai tarziu, in septembrie-octombrie si se procedeaza in acelasi mod ca si la flori. in uscatorul cu aer cald, in cazul fructelor, temperatura poate ajunge la 50-60C. Randament pentru flori = 5-7:1 (din care procentul de floare este de cca 60% din total), iar pentru fructe acesta este de 5-6:1.

Utilizare: Florile de soc au proprietati diuretice, sudorifice, laxative si galactagoge. Extern are proprietati antiseptice. Se recomanda in tratamentul tusei provocata de raceala, gripa, bronsita. Prin diureza pe care o produce se recomanda in constipatie, in reumatism, boli de rinichi si de vezica. Sporeste de asemenea cantitatea de lapte la mamele care alapteaza. Extern, sub forma de comprese, este indicat in furunculoze, abcese etc. avand proprietate de a fluidifica puroiul si de a calma durerile. Se foloseste, intern, sub forma de infuzie care se prepara din doua lingurite de flori uscate la o cana cu apa clocotita. Se pot bea trei cani caldute, zilnic. Pentru uzul extern se dubleaza cantitatea de flori uscate.