Corpul uman e compus, dupa Hipocrat, din patru umori: limfa, singe, bila galbena si atrabila; proportia lor

determina temperamentul, ca si boala. Albertus Magnus si Riverius (1680) au descris bine aspectele fizice si psihice ale acestor temperamente, iar Diirer le-a figurat pe o pinza celebra. 1. Tipul coleric (bilios) are un habitus longilin, gracil, e dinamic, activ, hiperemotiv ; are o piele calda si umeda, simturi ascutite, e agil si usor, vehement si instabil. Dupa Pende ar fi un hiperfunctional tiroidian, genital, adrenalinic si hepatic. 2. Tipul flegmatic (pituitos) e gras si moale, cu miini si picioare reci, torpid, somnolent, apatic; Pende recunoaste in el un insuficient tiroidian, hipofizar si genital. 3. Tipul sanguin, predispus spre apoplexie, e scurt, bine facut, optimist si expansiv ; dupa Pende ar fi un hipersuprareno-genital. 4. Tipul melancolic are un aspect slabanog, cu fata plumburie, deprimat, singuratic ; el ar corespunde tipului astenic, hipoplastic, vagotonic, al insuficientilor cortico-suprarenali. TIPOLOGIA LUI PAVLOV Tipologia lui Pavlov e unanim cunoscuta ; ne marginim de aceea sa amintim ca ea este fructul experientelor sale de laborator asupra iiziopato-logiei activitatii nervoase superioare. Schematic, clasificarea lui Pavlov ia in considerare forta, echilibrul si mobilitatea proceselor nervoase de excitatie si inhibitie. Se descriu astfel patru tipuri: puternic dezechilibrat si slab. F si temperamentele" lt sanguinului, flegmatic el a aratat ca datorita in decursul vietii. O incercare de corei; facuta in laboratorul de afara Ge tipul puternic si care se imparte in echilibr hipertiroidiile, pubertatile adipozo-genitali. Din varii mele hipofizare, gigantism (modificat prin boala?) i boala lui Cushing. Pavlov a subliniat paralelismul dintre clasificarea sa si temperamentele" lui Hipocrat. Tipurile enumerate corespund, respectiv, sanguinului, flegmaticului, colericului si melancolicului. Pe de alta parte,, el a aratat ca datorita plasticitatii sistemului nervos tipul se poate schimba in decursul vietii. Ivanov-Smolenski a adaugat un alt criteriu fiziologic de diferentiere a activitatii nervoase superipare la om : predominanta primului sau celui de-al doilea sistem de semnalizare (tip artistic sau ginditor) ; corespondenta psihologica ar fi gindirea concreta si gindirea abstracta. O incercare de corelare a tipurilor de activitate nervoasa cu cele endocrine a fost lacuta in laboratorul de psihologie al Institutului de endocrinologie din Bucuresti. In afara oe tipul puternic si de tipul slab s-a mai deosebit si o varianta intermediara", care se imparte in echilibrata si dezechilibrata, mobila si inerta. Apartin tipului puternic: hipertiroidiile, pubertatile precoce (ambele cu tendinte de dezechilibru) si o parte din adipozo-genitali. Din varianta intermediara, cu tendinta la dezechilibru, fac parte nanis-mele hipofizare, gigantismele, ginecomastiile si o parte din adipozo-genitali. Tipului slab (modificat prin boala ?) ii apartin hipotiroidiile, diabetul insipid, boala lui Addison si boala lui Cushing (Teodoru, 1957). TIPOLOGIA LUI KRETSCHMER

Punctul ei de plecare este psihiatric. Kretschmer admite ca psihozele sint exagerari rare ale marilor grupe temperamentale, raspindite printre oamenii normali"-Autorul german deosebeste trei astfel de grupe morfologice. Tipul picnic se caracterizeaza prin git scurt si gros, cap rotund si larg, fata rotunda, colorata si carnoasa, valoare ridicata a circumferintei corpului si a diame-trelor antero-posterioare ; exista adipozitate, statura este relativ mica, membrele subtiri si (cele inferioare) scurte, parul capului cu tendinta la cadere, cel de pe corp, abundent. Ca psihic, picnicul este sinton (Bleuler), reactionind ca persoana unitara, in general in acord cu mediul, sociabil, afectiv si comunicativ. Gindirea sa e realista si practica,, cuprinzind ansamblul, iar viata sufleteasca oscileaza ciclic intre polul inalt si cel jos al tonusului psihic, intre euforie si deprimare (ciclotimie, cicloidie) ; autorul vorbeste de perturbarea asa-numitei proportii diatezice". Tipul leptosom (cu extrema sa: tipul astenic) are gitul lung, capul mic,, fata ovoida, palida si uscativa, corpul subtire, toracele lung si plat; adipozitatea este redusa, statura relativ inalta, membrele egale, parul capului bogat, cel al corpului sarac. Ca psihic, leptozomii sint schizotimi, afectivitatea neunitara prezentind tendinte diverse ; adeseori ostili fata de mediu sau numai indiferenti, ei sint reci si inchisi. Gindirea lor e abstracta, indreptata spre amanunt si spre ceea ce e deosebit. Viata lor interioara prezinta crize si oscileaza sacadat intre polul optuz" si cel iritabil" (insensibilitate si hipersensibilitate) ; autorul vorbeste de perturbarea proportiei psihoestezice"Schizotimii dau teoreticieni, idealisti, fanatici. Tipul atletic se caracterizeaza printr-un corp inalt, solid construit, cap patrat, oase proeminente, umeri largi, miini si picioare puternice. Ca psihic, atleticul e ura viscos", cumpatat, linistit, uneori greoi, dar perseverent si statornic ; el oscileaza intre calm si explozie. Alaturi de aceste tipuri, considerate normale, Kretschmer distinge tipuri displa-stice", net anormale, cum ar fi gigantul, adiposul cu tulburari pluriglandulare, infantilul, hipoplasticul etc. (variante submorbide sau morbide, la care alterarile endocrine sint manifeste). De altfel, printre factorii de adincime" care determina aceste complexe morfo-psihice, Kretschmer mentioneaza glandele endocrine. In cercetari independente de ale lui Kretschmer, Parhon (19201927) a stabilit unele corelatii intre constitutia somatica si tipul de afectiune neuro-psihica ; schizofrenicii ar fi, astfel, adesea hipoplastici-longiliniari (insuficienti genitali, suprarenali, timici si pancreatici, hipertiroidieni), deci cu semne morfo-functionale de deficit asimilator. Maranon considera ca astenicii sint hipohipofizari, hiposuprarenali si hipertiroidieni, cu o orientare sexuala de tip feminin". Picnicii ar fi hiperhipofizari, hipersuprarenali si hipotiroidieni, cu o orientare sexuala de tip masculin", deosebindu-se gigantoizi si hipergenitali. Hipoplasticii sint insuficienti hipofizari, tiroidieni, suprarenali si gonadici, dar hipertimici, deosebindu-se nanoizii" de eunucoizi". Pende arata de asemenea ca, atit astenicul, cit si picnicul, pot fi impartiti din acest punct de vedere in mai multe subtipuri.

Cele 4 temperamente sunt: cel limfatic, sanguin, biliar si nervos. Foarte schematic, ele corespund diferitelor etape ale vietii. Temperamentul limfatic va fi deseori asociat cu un bebelus sau un copil, cel sanguin cu un copil marisor, inclusiv adolescenta, cel biliar cu adultul, iar temperamentul nervos cu un om in varsta.

Bineinteles nu exista temperamente pure. Orice persoana are o anumita doza din aceste temperamente. Arta terapeutului consista, atunci cand este posibil, sa descopere care sunt dominantele temperamentale. Cu toate acestea exista si persoane la care nu exista definitivat un anume temperament. La nivel fizic:

Limfaticul este greoi, masiv, mare, tesuturile sunt moi si flasce, partea inferioara a fetei este deseori mai larga, privirea este vaga, mersul este lent si nonsalant, scrisul este mare si rotund, strangerea de mana este moale si rapida. Sanguinul este mai tonic, ferm, partea mediana a fetei predominanta, are o privire binevoitoare, care te invaluie, o piele calda si umeda, vorbeste repede si este sigur pe el, merge rapid si pare sa danseze, are gesturi largi, o scriere rapida si rotunda, dar dezordonata, stragerea mainii este mai mult decat generoasa Biliarul are o figura unghiulara, maxilarul este patrat, privirea strapungatoare, vorbeste autoritar si dur, are un scris drept si colturos, gesturi ferme si precise, stragerea de mana este seaca si dura Nervosul are o fata triunghiulara, mai ales in partea inalta, privirea este introvertita, scrierea ascutita si aplecata, merge rapid si cu pasi mici, gesturile si cuvintele sunt sacadate.

La nivel comportamental, analiza este mai delicata si se arata in urma unei consultari. Exista totusi anumite chei in comportament, care duc la gasirea temperamentului dominant.

Limfaticul este foarte adaptabil si termina intotdeauna ce incepe, mai lent, dar este singurul temperament care termina tot ceea ce spune. Sanguinul are o mare nevoie de a relationa. Biliarul este un spirit creator si are un spirit de sef. Nervosul se izoleaza si se protejeaza de ceilalti.

Practicianul va trebui sa stie sa foloseasca si alte elemente pentru a descoperi exact tipul de temperament al unei persoane. A recunoaste un temperament poate fi util in cunoasterea bolilor la care un om poate fi predispus:

Problemele limfaticului vor atinge mai des hipotiroida, endemele, circulatia sanguina si limfatica. Sanguinul va fi mai ales afectat de alergii, sistemul cardio-vascular si respirator va suferi si el. Slabiciunile potentiale ale biliarului raman la nivelul ficatului si veziculei biliare, a sistemului osos si la articulatii, la aparatului locmotor si rinichi. Cat despre nervos, el va suferi mai ales de boli legate de sistemul nervos, somn si de probleme dermatologice, cum ar fi eczeme si psoriazis.

Tipurile extravertite Colericul este excitabil si inegal in toate manifestarile sale, uneori agresiv, eruptiv, navalnic, nestapanit, optimist, alteori deprimat, cuprins de teama si panica. Are oscilatii, intre entuziasm, temeritate si stare de abandon, deceptie. Sangvinicul este o persoana sociabila, vorbareata, hazlie, caracterizata de ritmicitate, echilibru, in conditii de vioiciune, rapiditate, comunicativitate, efervescenta emotionala. Este temperamentul bunei dispozitii, al adaptabilitatii prompte si economicoase. Este calm, stapan pe sine, poate astepta fara o incordare chinuitoare si poate renunta fara a suferi mult. Datorita extremei sale mobilitati sangvinicul este schimbator dorind mereu ceva nou. Are dificultati in fixarea scopurilor si consolidarea intereselor. Tipurile introvertite Flegmaticul este caracterizat printr-un calm neobisnuit, meticulos, lent, imperturbabil, temeinic in munca de lunga durata. Desi pare indiferent afectiv, ajunge la sentimente consistente si durabile. Se adapteaza greu, trece cu dificultate de la o activitate la alta, consumand foarte multa energie. Este inclinat spre rutina, iar tempoul lent il dezavantajeaza in anumite actiuni. Melancolicul are un tonus scazut si reduse disponibilitati energetice; se mobilizeaza greu, inclinat spre reverie, interiorizare. Este sovaitor, rigid, sobru, pesimist, nesociabil, linistit, nu risca, nu are incredere in sine, are o exigenta exagerata fata de sine si prezinta dificultati de adaptare sociala

Colerica+Colericul: Amandoi gafaie si gem de zor, chinuindu-se sa se rastoarne unul pe altul pe spate si sa se domine reciproc. Vorbe desucheate se aud printre tipete, pernele zac pe jos, cearsafurile ude de sampanie atarna peste pat, catusele, vibratoarele si esarfele fac parte din decor. Sfarsitul e dramatic, zac amandoi intr-un lac de transpiratie, transpusi fiecare in lumea lui. Sau unul deja priveste televizorul, iar celalt doarme sau se pregateste pentru tigara de dupa Colerica+Sangvinicul: Ea vrea sa il domine, dar ii este putin teama sa nu fie ridicola, pentru ca el este ca un mecanism, stie precis ce are de facut, neabatut, repeta miscarile ca un carusel care se invarte, trecand mereu prin aceleasi locuri, toate. O struneste din priviri, iar ea pare ca este instrumentul lui de atingere al absolutului. Colerica+Flegmaticul: Vreau asta, aici si acum! zice ea, dupa ce a scotocit prin revistele de specialitate... Asteapta tu mult si bine, zice el si se complace in vesnica postura a misionarului... Pentru el, schimbarea stangii cu dreapta e o aventura, ce sa mai vorbim de O revolutie care rasturnarea "sus-jos" in plan vertical sau orizontal s-ar putea sa se lase cu capitulari neputincioase sau cu invingeri de scurta durata... Colerica+Melancolicul: Mereu conducatoare, Nicio sansa mereu condus, unul din ei se va plictisi curand, unul va fi mereu frustrat de neputinta de a intelege freamatul celuilalt. Ghiciti cine? Sangvinica+Sangvinicul: Echilibru, armonie, idei jucause, se daruiesc cu patima si rabdare unul altuia, ghidandu-se dupa principiul: daca celuilalt ii va face placere, si mie imi va fi bine. Si de multe ori, chiar asa este Sangvinica+ Flegmaticul: Ea este temperamentala in limitele echilibrului, iar el incepe sa adore

initiativele ei, care il scutesc pe el de durerea de cap de a face o schimbare... nu pana in panzele albe, dar pe aproape Sangvinica+ Melancolicul: Ea are initiativa, dar nu reuseste sa-l incite prea des... Mai curand el se va preface ca are o migrena sau ea ii va promite ca, daca face frumos, va merge cu el in parc sau la acel spectacol de muzica de camera, renuntand la shoppingul de weekend. Bineinteles, "dupa"... a si uitat promisiunea... iar el va rumega la nesfarsit in cap ideea instabilitatii emotionale a sexului frumos... Flegmatica+Flegmaticul: Ei, daca trebuie sa o facem si pe asta, o facem, si o facem bine, asa cum am citit in cartile de specialitate....nu, nu confundati cartile cu "revistele". Flegmatica+Melancolicul: O apa linistita dar adanca si uneori tulbure. O iubire calma, domestica, fara excese, fara focuri de artificii. Cu gandul la ziua de lucru ce va urma, la temele copiilor, sau la zapezile de altadata... Melancolica+Melancolicul: O iubire serafica, implinita ca un ritual mistic si divin, o atingere mai delicata ca o boare, iar cand ii vezi de mana, iti pare ca ea este predestinata unei conceptii imaculate. Ori repudiaza iubirea fizica, ori o considera modul ideal de a atinge absolutul in doi... Se ajuta uneori de substante halucinogene pentru a asta... sau pentru a fugi de lume. Acestea sunt doar cateva fatete, dar noi suntem unici si deseori iesim din tipare... Va las placerea sa va imaginati oricat de multe alte combinatii de sexe si temperamente, in proportii diferite... Iar daca credeti ca ati epuizat toate combinatiile, nu uitati ca dupa cifra 2 vine cifra 3...:)

Numit si comunicare nonverbala, limbajul trupului include toate acele forme de comunicare ce nu folosesc limbajul articulat adica expresiile emotionale precum mimica ( de exemplu miscarile

ochilor, buzelor, sprancenelor, contactul vizual), pantomimica (pozitia corpului, mersul, gesturile), atingerile, schimbarile petrecute la nivelul vocii, in ceea ce priveste de exemplu intonatia, ritmul sau intensitatea si modificarile de natura vegetativa ce au efecte sesizabile precum inrosirea, transpiratia sau paloarea. Dar mai include si elemente precum aspectul fizic general, imbracamintea, mirosul sau spatiul vital. Intr-o formulare cat mai concisa se poate afirma ca limbajul trupului foloseste in locul cuvintelor imagini, expresii, atitudini si comportamente, deoarece in permanenta emitem semnale incarcate de informatie. Cei care vor insa sa interpreteze cat mai corect acest limbaj trebuie sa stie de la bun inceput ca uneori, in lipsa unor informatii corecte si complete, el poate foarte bine sa induca in eroare in loc sa clarifice. Coduri Ca orice alt limbaj, si limbajul trupului foloseste coduri a caror semnificatie trebuie sa fie deslusita. Printre limbaje se numara de exemplu si limba romana, care este inteleasa evident numai de catre vorbitorii acestei limbi, pentru cei care nu cunosc codurile folosite de ea fiind de neinteles. Alte exemple ar fi limbajele semnelor, codul Morse, matematica sau chiar notele muzicale. Pentru a intelege oricare dintre aceste limbaje, avem nevoie sa cunoastem codurile pe care ele le folosesc. Exista insa o diferenta semnificativa intre aceste limbaje si limbajul trupului. Daca de exemplu cuvintele, in calitate de cod al unei limbi, au o definitie exacta, unanim acceptata, modificandu-si uneori intelesul in functie de context, insa fiind in continuare interpretate corect de vorbitorii limbii respective, cu codurile comunicarii nonverbale lucrurile stau putin altfel. Modele La limbajul nonverbal nu exista, asa cum gresit s-a interpretat de multe ori, coduri secrete stricte. Oricine poate sa incerce sa interpreteze, cu sanse egale de reusita, insa mai intotdeauna trebuie sa tineti cont ca nu exista o singura interpretare corecta pentru acelasi simbol. Acest limbaj opereza mai degraba cu modele de intepretare, in care trebuie sa corelati diferitele simboluri si sa le incadrati in contextul general, iar rezultatul acestei operatii trebuie privit mai degraba ca o ipoteza si nu ca o certitudine.

Alte semnale care te dau de gol sunt: Semnale pozitive: - picioarele si bratele desfacute - deschidere - mangaiatul barbiei - apreciere, decizie

- capul inclinat intr-o parte - interes - frecatul mainilor - anticipatie - gesturi largi, palme deschise - deschidere - strangere de mana - ferma si nu prea lunga, palma indreptata in jos denota siguranta, tendinta de a domina Semnale negative: - mainile in solduri - agresiune - picioarele si bratele incrucisate - inchidere, defensivitate - mainile in buzunare - respingere, inchidere - mainile incrucisate la ceafa - superioritate, detasare - ciupitul radacinii nasului - evaluare negativa - privirea in jos sau intr-o parte - neincredere - trasul de lobul urechii - insecuritate - corpul este inclinat spre spate - respingere - strangere de mana - mana moale ca un peste mort, palma indreptata in sus denota supunere si dependenta