BALBISMUL

Balbismul (balbaiala) se refera la repetitia unor silabe, cuvinte sau sunete. Daca repetitiile, blocajele sau prelungirile devin frecvente, acestea pot interfera cu comunicarea, iar interlocutorii il clasifica pe cel in cauza ca fiind balbic.

Desi este atat de usor de recunoscut un balbic, specialistii nu au ajuns inca la nici un consens pentru a defini acest tip de comportament. Prevalenta balbismului la copii este de 3-4%, iar la varsta adulta de 1% din populatia generala. Majoritatea incep sa prezinte balbism inainte de varsta de 5 ani. In general, dupa varsta de 11 ani nu se mai descopera cazuri noi (Vrasmas, 1997). In 75% din cazuri, balbismul este un fenomen tranzitoriu care dispare si fara tratament. Desi nu trebuie sa se alarmeze prea tare, parintii trebuie sa solicite ajutorul unui profesionist atunci cand copilul incepe sa-si manifeste balbismul, deoarece la 25% din cazuri aceasta afectiune nu poate sa dispara spontan in copilarie, fara interventie terapeutica. Sexul masculin este mai afectat decat cel feminin (raport de 5/1 - baieti/fete). Unii autori considera ca vulnerabilitatea mai mare a baietilor la balbism s-ar putea explica prin presiunile mai mari exercitate de parinti asupra lor (Ladouceur, 1993).

Frecvent, apar tulburari ale fluiditatii limbajului, repetitii, pauze, prelungiri si interjectii. De asemenea, pacientul prezinta o perturbare a ritmului respirator, o tensiune musculara in gat si uneori, miscari in unele segmente ale corpului. Balbismul este insotit adesea de stari emotionale neplacute si de anxietate si iritabilitate.