Constiina moral

Avem nevoie de un sim al valorilor cunoscut i de o realitate obiectiv pe care o avem norma moralitii exprimat prin Revelaia supranatural a lui D. Contiina moral, libertatea, simul valoriulor sunt absolut necesare pt orientarea moral a omului. Avem nevoie de atenia deosebit pe care trb s o artm asupra Revelaiei supranat. A lui D. Contiina moral d informaii cu privire la stadiul n care se afl omul. Morala crestina nu considera ca binele moral poate fi realizat realmente prin activitatea exclusive a functiilor noastre psihice (a puterii de judecata) si nici macar a simtului valorilor pe care il avem toti.aceste calitati ale personalitatii umane trb sa fie illuminate de norma moralitatii, in ultima instanta de Rev. lui D. Constientizarea evenimentului Hr. (faptului ca atare Hr.) si luarea in considerare a chemarii Mant. Hr. de a-L urma supraactiveaza prin har puterea constiintei morale si a celorlalte puteri sufletesti in vederea infaptuirii binelui moral fara norma absoluta a moralitatii care ramane faptul Hristos ca atare cu tot ceea ce presupune aceasta realitate (faptul Hr.). Fara faptul Hr. constiinta morala ar ramane faclii neaprinse comparative cu ceea ce inseamna binele real. Credinta noastra este ca prin constiinta morala straluceste lumina lui Hr. D. si cuv. Lui D. in propria noastra fiinta, mai ales dupa botez. Aceasta nu inseamna ca noi primim constiinta morala in faptul botezului sau in mom. In care am crezut in Hr. ci in mom. In care intram in Biserica constiinta noastra morala este iluminata in asa fel incat putem sti in ce consta realmente binele moral. Sf. Nectarie binele suprem pt noi este Imparatia lui D. Nu putem sa intuim imparatia lui D. fara Hr. Si Aristotel spunea ca vocatia omului este straduinta de a se indumnezei. Problema constiintei si mai ales a const. morale supraactivata in procesul de cunoastere si atasare de Rev. D. este faptul determinant in modul nostru de a implini finalitatea noastra. Din antichitatea indepartata avem dovezi ale faptului ca oamenii si-au pus f. serios problema unui judecator la nivel subiectiv care sa reglementeze faptele noastre si sa dea cat de cat omului o oarecare liniste fata de societatea in care traia. Adica omul este om din mom. In care a fost creat ca atare.

Constiinta o mica incursiune

Inca din sec. V i.Hr sofistii credeau ca valorile morale nu erau decat convingeri care gaseau originea lor in aprobarea cetatenilor. De aceea normele morale variau in functie de locurile in care se gaseau anumite comunitati, de la o epoca la alta si ca era imposibil sa aiba o baza obiectiva. Socrate se distinge de acestia prin aceea ca binele exista in el insusi dincolo de convingerile si formularile sociale. Acest bine tine de o ordine morala obiectiva iar idea binelui tine de o cunoastere cu totul speciala pe care o considera cea mai inalta cunoastere si de acest tip de cunoastere depind celelalte virtuti pe care omul ar putea sa si le improprieze. Iar cea mai intalta cunoastere este contemplarea binelui. Ac. Cunoastere nu este posibila decat prin modelarea propriei tale personalitati, Socrate tinea f. mult la acel daimon din el care il impiedica sa faca ceva care ar fi fost impotriva cuiva sau impotriva cetatii. Nu era vb de demon ci de aceasta forta interioara care il obliga sa se comporte intr-un anume fel. Eufraxie = buna infaptuire Plesu: Socrate intelegea prin Eufraxie fapta bine facuta. Socrate prin fapta buna nu intelegea numai lucrul bine dus la punct ci fapta bine aranjata dar in perspectiva binelui nu o fapta al carei finalitate se blocheaza in rezultatul la care am gandit acum si aici, ci fapta care este integrata in ordinea binelui obiectiv fata de care sa nu ai acele mustrari de constiinta pe care ti le poate aduce acel daimon de care vobea el. Platon: ne furnizeaza 2 idei fundamentale => constiinta morala: 1. Aceasta purcede de la constiinta de sine prin introspectie. Aici el exprima altfel ceea ce gandise si exprimase profesorul sau Socrate. 2. Constiinta morala vine din cunoasterea valorilor sau ideilor platoniciene exterioare pe care nu individualitatea umana este cea care si le confera ci pe care omul le atinge urmand calea adevarului si a contemplatiei. Trebuie sa realizam faptul ca in teologie crestina s-a mers pe aceasta idee si nu pt faptul ca ele vin de la Platon, ci pt. Ca sunt produsul mintii ocupate cu aspectele fundamentale ale existentei. Stoicii: considera ca in om exista un principiu de cunoastere cu totul special, ei iau in considerare acea realitate care il obseda pe Socrate; caruia Democritsi Hrisip i-au dat numele de (sinidisis). Una este sa cunosti o realitate cu o gasca de talhari si alta este sa cunsti aceasta realitate cu oameni cumsecade Concluzia: una este sa cunosti o realitate avand in fata Revelatia si norma moralitatii obiective si alta este sa cunosti o realitate bazandu-te pe propria subiectivitate

Omul credincios se lanseaza in anumite realitati care nu sunt receptate de oricine. Omul credincios are aceasta sansa de a se desptepta continuu pt ca este tot timpul expus la universul de taina.

Este considerata o cunoastere prin intermediul simtamantului de remuscare pt faptele rele pe care le-am facut. Democrit lua in calcul una din (f)iile acestei cunoasteri sau Democrit scotea in evidenta ceea ce Hrisip nu facuse.. luarea de cunostinta cu totul speciala cu privire la taine dar si cunoasterea aceasta orientata axiologic. Mai tarziu se va face distinctie intre aceste doua. Termenul de sinidisis = o cunostinta cu totul speciala. Democrit: ea activeaza in mom. In care avem remuscari pt faptele rele pe care le-am facut. Aceasta posibilitate de sanctionare a omului in contiinta at. Cand savarseste raul. Pentru Hrisip ceea ce este primordial omului este constituirea sa si constiinta pe care el o are despre sine. Accentueaza ceeea ce mai tarziu vom numi constiinta psihologica iar Democrit constiinta morala. Stoicii latini incepand cu Cicero traduc cuv sinidisis din gr. Prin cuv. Conscientia. Din momentul acesta ajunge la ceea ce astazi numim constiinta(a cunoaste impreuna cu D.) Dupa stoici constiinta aduce logosul si face ca acesta sa fie prezent in ratiunea umana sub forma legii morale. Logosul este un principiu de coerenta deodata cosmic si individualizat in om, de aceea omul isi va pune in practica intelepciunea si prin urmare va fi capabil sa-si realizeze fericirea. Stoicii st cei care au inventat cuv. Sindisis si conscientia dar si o anumita tehnica a ac. Cunoasteri, adica o tehnica metafizica prin enuntarea faptului ca legile naturale patrund in adancul fiintei umane, dar si tehnica psihologica prin afirmarea faptului ca este nevoie de un examen de constiinta, de o constientizare a faptelor noastre si de nevoia unui pedagog ce urmeaza sa disciplineze viata celui ce se vrea educat. Toti stoicii i-au dat constiintei si o definitie, mai precis stoicii latini Ovidiu si Seneca care au numit constiinta Dumnezeu in noi. Observatie: Stoicii st cei care au elaborat doctrina despre logos si sufletele care se caiesc st nefericite prin urmare va trb un principiu de armonie datorita caruia persoana sa realizeze o unificare interioara si sa se puna de acord cu universul cosmic, cu ordinea din cosmos, cu ratiunile logosului spermaticos, logos care il insufleteste printr-o lege vesnica. Cum sa unim legea vesnica cu fiecare individualitate? Pt ca fericirea este posobila numai in ac fel. Stoicii gasesc ca putem sa facem ac jonctiune dintre legea vesnica si fiinta umana prin aceasta impreuna cunoastere a noastra si a universului a ceea ce este in noi cu ceea ce este in afara de noi. Efortul acesta deosebit de a pune in relatie. In felul acesta se realizeaza armonia.

Constiinta morala in traditia ebraica

Un popor ca acesta nu putea sa dainuie cu specificitatea sa daca nu ar fi avut parte de grija lui D. ~Cronica secretarului Bel al IV-lea~ Cultura/trad. Ebraica are cu totul alt limbaj, alta viziune dat fiind faptul ca se cultiva sub clopotul acesta al Rev. Supranaturale a lui D. In spatiul ebraic lucrurile se petrec cu totul altfel. In VT. TORA lui Iahve era totul, era suficienta ca evreul sa-si organizeze intreaga sa existenta istorica si intreaga sa viata sociala. Notiunea de lege in ebraica nu se confunda cu legea in sensul grecesc al cuv. Pt evrei legea era TORA lui D. Acelasi D. Care alege poporul Sau si face din el un aliat. Legea (Tora) presupune lucrarea mantuitoare a lui Iahve fata de Israel asa cum se manifesta ac. Lucrare in alegerea ac. Popor si cum se cristalizeaza in legamantul de pe Sinai. Pe cand in spatiul grecesc legea era norma juridica. In evanghelii spre ex. Nu exista termenul de sinidisis, il intalnim insa de 20 de ori in ep. Sf. Ap. Pavel, de 2 ori in FA dar totdeauna in gura Sf. Pavel si mai precis de 5 ori in Ep catre Evrei si de 3 ori in Ep. I a Sf. Petru, prin urmare gasim termenul acesta de 30 de ori in NT. Sf Pavel care avea o cultura elenista, face dovada faptului ca stia f. Bine cultura antica daca isi permite sa citeze la un moment dar din Aratus (poet cretan, nu era f cunoscut) acele cuv. ca omul dintr-a lui fiinta suntem. Stia cultura greaca suficient de bine mai ales in fata judecatorilor din Areopag,in care discutia s-a purtat in greceste.. Constiinta la Sf Pavel. Mai intai constiinta morala este universala Romani 2, 14-15.. Constiinta morala este un martor incoruptibil pt ca ea este orientata continuu spre legea divina. Ea asimileaza prescriptiile legii divine intarindu-le in subiectivitatea umana. Ea citeste aceasta lege si o interpreteaza. Intoarsa spre faptele omenesti ea va face o evaluare a acestora in conformitate cu binele si in felul acesta constiinta va juca rolul de receptor interpret al legii si de judecator al faptelor noastre. Constiinta morala va fi prin urmare un martor al sinceritatii noastre Rm. 9, 1... Fa 24,16; 1Petru 3, 16. Atunci cand se pronunta asupra faptelor constiinta are o dubla functie. Pe de o parte asculta de legea lui D. Pe de alta parte aplica mesajul legii lui D. La vointa omului, iar Harul lui D. Restaureaza in constiinta ceea ce pacatul a vatamat (2Cor. 10,13) Constiinta morala il face pe crestin sa actioneze intre frati cu responsabilitate (1 Cor. 10, 1, 23). Constiinta morala nu are numai caracter invdividual ci se refera si la aproapele meu. In al III-lea rand, constiinta morala obliga, are o autoritate (Rm. 14, 2-21; 1 Cor 1,8). Incat sf. Pavel ajunge sa spuna in Romani ca tot ceea ce nu este dupa constiinta este pacat.

Pt sf Pavel constiinta este instanta ultima a judecatii morale, acest principiu va castiga importanta din ce in ce mai mare in cugetarea crestina ulterioara. Rolul jucat de credinta in calitatea de judecator (2 Timotei 2, 3; Tit 1, 15). Moralitatea crestinului se va aprecia intotdeauna in (f) de constiinta (Rm 13, 2-5). Sf Pavel nu crede ca existenta constientei morale in noi este un castig absolut (imuabil) care sa ne dea o calitate cu totul exceptionala, constiinta umana nu poate fi deus in nobis. Afirmatia ca a fi om si ca ai pe Deus in tine nu este acceptata de Sf Pavel at cand vb despre constiinta. De aceea Sf Pavel vb de existenta unei constiine bune si uneia rele. (2 Tim 1,3; 1Petru 3,16) Imi asum ceea ce am facut nu creeaza si responsabilitati, este doar in interiorul cercului psihologic.. Puritatea constiintei comporta absenta greselilor si un anumit mod de comportare inspirat de intentiile pe care le are. Credinta este cea care contribuie la purificarea constiintei (1 Tim 1,19; 3,9; 5,5). Sf Pavel este f sensibil la calitatea constiintei, ajunge sa spuna ce nu e din credinta este rau. Accesul la comuniunea cu Hr. Este un dar al lui D. Dar nu este un schimb, ci presupune modelarea in asa fel incat sa fim capabili, de a avea acces. D capacitatea deosebita de a primi ceea ce in mod firesc nu poti. Exista constiinta rea, intoxicata de rau. O constiinta bolnava care nu va putea distinge binele de rau, si atunci inceteaza sa mai fie ghidul vietii morale. Apostatii in gandirea Sf Pavel au constiinta rea (1 Tim 4,2). Dupa Sf Pavel constiinta slaba = cea care nu are o deschidere a spiritului suficienta pentru a distinge binele de rau (1 Cor 1). Daca constiinta variaza de la un sub. la altul risca sa se insele, ea ramane o functie omeneasca, de aceea presupune posibilitatea educarii. Intre factorii care trb sa conduca la educare sunt: 1. Aproapele- ne obliga sa ne comportam oricum 2. Autoritatea politica (Rm 13,5) 3. Biserica (1 Tim 1,5) Functia aceasta i nviziunea Sf Pavel nu este una care sa faca din om o fiinta suficienta ei insisi in care sa-i dea acestuia ideea ca fiind om... Sf. P accentueaza accentul moral al constiintei decat cel psihologic. Vorbim de 2 tipuri de constiinte: MORALA si PSIHOLOGICA.

Avem diferenta in lb engleza: conscience si consciousness. ~Despre constiinta , Heidl~ Exista o constiinta psihologica prin care luam act de tot ceea ce se petrece in propria noastra fiinta, dar exista si alt aspect in care organismul nostru functioneaza controland modul sau de comportare fara sa constientizam in fiecare moment respectivul mod de comportare. Ex. Eu fac aceste lucrari pe banda, dar nu constientizez ce fac acolo pe banda, dar exista o constientizare a actului respectiv. Faptul ca constiinta psihologica este (f) prin care omul are posibilitatea sa ia constiinta de trairile si de actele sale personale si sa le raporteze la propriu sau eu, stabilind raporturi intre aceste trairi, stari de spirit, cuvinte, fapte si eul propriu-zis iar pe de alta parte ia act de raporturi existente intre respectivele trairi si faptele pe care omul le savarseste. Constiinta psihologica doar informeaza fara sa evalueze faptele si trairile noastre (fara sa le raporteze la un criteriu axiologic obiectiv, norma moralitatii). Constiinta psihologica este un prim nivel la care omul ia cunostiinta, ia act de ceea ce el este. O relatie autentica nu poate fi posibila decat cu realitati din afara noastra, incat din momentul acesta intervine constiinta morala, aceasta fiind functia prin care omul se pune intr-o relatie axilogica foarte complexa cu realitatea obiectiva mai ales atunci cand se pune problema binelui moral. Prin constiinta psihologica luam constiinta asadar de noi insine in timp ce prin constiinta morala luam cunostiinta de modul de existenta in concordanta cu binele moral evaluat totdeauna in functie de legea morala (inteleasa drept norma morala obiectiva a moralitatii). Norma subiectiva se gaseste in propria persoana ca regula interna nescrisa careia ii corespunde norma obiectiva.