ALFABETUL EBRAIC

Scrierea ebraică a cunoscut două forme. Cea mai veche, numită şi

paleo-ebraică sau feniciană, a fost folosită între secolele 13-6 îdHr.
Forma mai nouă, numită şi scrierea pătrată (după conturul literelor) sau
arameică, a fost introdusă în sec. 6 îdHr.
Alfabetul ebraic e compus din 22 de litere. De reţinut că nu se face
diferenţa între minuscule şi majuscule.

literă denumire ebraică valoare fonetică

1. ‫א‬ álef ’ (spirit lin) = aspiraţie lină
2. ‫בּ‬ bet b

‫ב‬ v
3. ‫ג‬ ghímel g
4. ‫ד‬ dálet d
5. ‫ה‬ he h lin
6. ‫ו‬ vav v
7. ‫ז‬ záin z
8. ‫ח‬ het h aspru
9. ‫ט‬ tet t
10. ‫י‬ iod i scurt (valoare consonantică)
11. ‫כּ‬ caf c

‫כ‬ h aspru
‫ְך‬ h final
12. ‫ל‬ lámed l
13. ‫מ‬ mem m

‫ם‬ m final
14. ‫נ‬ nun n

‫ן‬ 1 n final
 15. ‫ס‬ sámeh s
16. ‫ע‬ áin ‘ (spirit aspru) = aspiraţie aspră
17. ‫פּ‬ pe p

‫פ‬ f
‫ף‬ f final
18. ‫צ‬ ţáde ţ

‫ץ‬ ţ final
19. ‫ק‬ cof c
20. ‫ר‬ reş r
21. ‫שׁ‬ şin ş

‫שׂ‬ sin s
22. ‫ת‬ tav t

Grecii au prealuat alfabetul de la fenicieni, ei numind literele

„kadmice” (de la legendarul rege Kadmos). Chiar denumirea literelor la
greci este adaptată după denumirea feniciană.
Numele literelor este sugestiv. Alef vine de la forma capului unui
bou, iar alef chiar înseamnă „bou”. Bet are forma unei case stilizate, bet
fiind casă. Ghimel stilizează cocoaşa unei cămile, însemnând cămilă.

Scrierea ebraică notează de fapt doar consoanele. Vocalele au fost

inventate special, mult mai târziu (începând cu sec. 2 dHr.) pentru a servi
la pronunţarea textului sacru, când limba ebraică devenise deja utilizată
doar în cult. După mai multe sisteme de notare a vocalelor s-a impus cel
actual, numit tiberian (de la Marea Tiberiadei).
Vocalele, exemplificate pe literea ‫ב‬. Regula de bază este că mai
întâi se citeşte consoana, apoi vocala, situată de obicei sub aceasta.

A ַ‫ב‬ pátah a scurt

ָ‫ב‬ cámeţ a lung

‫ב‬
ֲ hátaf-pátah a foarte scurt
2
E ֶ‫ב‬ ségol e scurt

ֵ‫ב‬ ţére e lung

‫ב‬
ֱ hátaf-ségol e foarte scurt
I ‫ִב‬ hiréc i (scurt sau lung)

‫ִבי‬ hiréc gadól i lung (scris plin)

O ָ‫ב‬ cámeţ hatúf o scurt

‫ב‬
ֹ hólem hasér o lung

‫בוֹ‬ hólem gadól o lung (scris plin)

U ֻ‫ב‬ cubúţ u (scurt sau lung)

‫בוּ‬ şuréc u lung (scris plin)

Se observă că vocala | ָ | poate desemna atât a lung, cât şi o scurt.

De cele mai multe ori ea desemnează a, iar cazurile când se citeşte o, mai
rare, se întâlnesc când vocala se află într-o silabă închisă neaccentuată.
Cele două condiţii, ca silaba să fie şi închisă şi accentuată, trebuie
îndeplinite simultan. Pentru aceasta este necesară cunoaşterea accentului.
O altă particularitate este aşa-numitul patah furtivum (= furat).
Doar în poziţie finală, situat sub ‫ח‬, patah se citeşte înainte consoanei.
Este deci singura excepţie de la regula ordinii de citire consoană-vocală.
De aceea se citeşte ‫ ֹנ ַח‬nóah Noe.

ALTE SEMNE

Şva

Şva este semnul, situat sub consoana, care indică lipsa vreunei
vocale – ‫ ְב‬.
Pentru a uşura pronunţia, atunci când se află sub prima consoană a
unui cuvânt, şva se poate pronunţa ca un e foarte scurt. Aceeaşi situaţie
se recomandă şi atunci când în interiorul unui cuvânt, două consoane
alăturate au ambele şva sau când o consoană cu şva este urmată de
3
aceeaşi consoană (de ex. ‫ הַ ְללוּ־יָה‬halelu-Ia „aleluia”, „lăudaţi pe
Ia/Iahve”).

Dagheş

Dagheş este un punct situat în interiorul consoanei. Exemplu: ‫מּ‬. În

cazul consoanei ‫י‬, punctul se pune lângă – ‫יּ‬.
Există două feluri de dagheş:
1. dagheş lene (= lin) în grupul de consoane ‫ב‬, ‫ג‬, ‫ד‬, ‫כ‬, ‫פ‬, ‫ת‬
(numite mnemotehnic begadkefat) indică o pronunţie plată ‫ בּ‬b, ‫ גּ‬g, ‫ דּ‬d,
‫ כּ‬k, ‫ פּ‬p, ‫ תּ‬t. Fără dagheş, consoanele respective se pronunţă spirat: ‫ ב‬v
(notat şi bh), ‫ ג‬gh, ‫ ד‬dh, ‫ כ‬ḫ (h puternic, gutural, notat şi kh), ‫ פ‬f (notat şi
ph), ‫ ת‬th. Convenţional, pentru a nu îngreuna modalitatea de pronunţie,
vom face diferenţa doar în cazul literelor ‫ב‬, ‫ כ‬şi respectiv ‫פ‬, care vor fi
citite v, h şi respectiv f. În cazul celorlalte nu se recomandă niciun efort
de pronunţare.
2. dagheş forte (= puternic) în cazul celorlalte consoane, cu
excepţia guturalelor (‫א‬, ‫ה‬, ‫ח‬, ‫ ע‬şi ‫)ר‬, indică geminarea (dublarea)
consoanei respective, de care trebuie ţinut seama în transliterare – ‫עַ מּוֹן‬
ammon.

Mappiq

Mappiq seamănă cu dageš, dar este situat doar în interiorul

consoanei ‫ ה‬aflată în poziţie finală, indicând faptul că he nu este
quiescent, ci se pronunţă – ‫הּ‬. Astfel ‫ סוּסָ הּ‬se va citi susáh „calul ei”, pe
când ‫ סוּסָ ה‬se citeşte susá „iapă”.

Meteg

Meteg (pronunţat méteg) este o linie verticală situată sub consoană,

în partea stângă a vocalei dacă aceasta este subscrisă. Rolul său constă în
delimitarea forţată a silabei. De exemplu, ‫ ָ ֽק ְטלָ ה‬împărţit pe silabe va fi
citit qa-tla. Altfel, fără meteg, ‫ ָק ְטלָ ה‬ar trebui citit pe silabe qot-la
4
(vocala | ָ | este cameţ hatuf, pentru că este situat într-o silabă închisă
neaccentuată).

Maqef

Maqef este o linie orizontală situată în partea de sus a rândului | ‫| ־‬

care uneşte două cuvinte, astfel încât ele vor avea un singur accent.

Silluq şi atnah

Silluq este un semn compozit care marchează finalul unui verset. El

constă dintr-o linie verticală asemănătoare cu meteg, pusă însă pe silaba
accentuată a ultimului cuvânt din verset şi dintr-un grup de două puncte
verticale | ‫| ֽ׃‬.
Atnah este un semn folosit să marcheze mijlocul unui verset, având
forma unui V întors | ◌֑ |.
În versetul următor, Facere 1,1, se pot observa atât maqef, cât şi
silluq şi atnah.
‫ֱֹלה ֑ים אֵ ת־הַ שָּׁ מַ יִ ם וְ אֵ ת־הָ ָ ֽא ֶרץ׃‬
ִ ‫ְבּ ֵר ִשׁית בָּ ָרא א‬

5
 EXERCIŢII PRACTICE

Citiţi următoarele cuvinte:

1 ‫אָ ָדם‬ 7 ‫א ֲִבימֶ לֶ ְך‬ 13 ‫אֵ ִליָּהוּ‬

2 ‫יוֹסֵ ף‬ 8 ‫אֶ ְפ ָריִ ם‬ 14 ‫יְ שַׁ ְעיָהוּ‬
3 ‫יוֹנָתָ ן‬ 9 ‫ָרחֵ ל‬ 15 ‫ַי ֲע ֹקב‬
4 ‫אַ ְב ָרהָ ם‬ 10 ‫יִ ְשׂ ָראֵ ל‬ 16 ‫ָדּנִ יֵּאל‬
5 ‫שָׁ אוּל‬ 11 ‫ָדּוִ יד‬ 17 ‫יִ ְצ ָחק‬
6 ‫אֶ ְלי ִָקים‬ 12 ‫ְשׁמוּאֵ ל‬ 18 ‫שָׂ ָרה‬

CONJUNCŢIA

Conjuncţia ְ‫ ו‬v se lipeşte de cuvântul următor. De exemplu:

‫ אַ ְב ָרהָ ם וְ שָׂ ָרה‬avrahám vsará „Avraam şi Sara”.
Când cuvântul începe cu o consoană sub care se află şva, conjucţia
‫ ו‬se vocalizează ‫וּ‬. De exemplu:
‫וּשׁמוּאֵ ל‬ ְ ‫ ָדּוִ יד‬davíd uşmuél.

ARTICOLUL

Există doar articol hotărât, ‫ ַה‬ha-, care se ataşează la începutul

cuvântului care trebuie articulat şi produce geminarea (dublarea) primei
consoane a acestuia. Geminarea este notată prin dagheş forte (punctul din
interiorul consoanei).
De exemplu, ‫„ סוּס‬cal” este articulat ‫ הַ סּוּס‬hassus „calul”; ‫מֶ לֶ ְך‬
„rege” este articulat ‫ הַ מֶּ לֶ ְך‬hamméleh „regele”.
Consoanele guturale (‫א‬, ‫ה‬, ‫ ח‬şi ‫ )ע‬şi ‫ ר‬nu pot gemina, de aceea
vocala articolului se lungeşte ָ‫ ה‬hā.

6
 EXERCIŢII ŞI LEXIC

‫ יוֹם וְ לָ יְ לָ ה‬iom v’láila „zi şi noapte”

‫ אֶ ֶרץ וְ שָׁ מַ יִ ם‬éreţ v’şamáim „pământ şi cer”
‫קב‬ ֹ ‫ע‬ ֲ ‫ אַ ְב ָרהָ ם וְ יִ ְצחָ ק וְ ַי‬avrahám viţhác viaacóv „Avraam, Isaac şi
Iacob”
‫ הַ יּוֹם וְ הַ לָּ יְ לָ ה‬haiióm v’halláila „ziua şi noaptea”
‫ ִאישׁ וְ ִאשָּׁ ה‬iş vişşá „bărbat şi femeie”
‫ הָ ִאישׁ וְ הָ ִאשָּׁ ה‬haiş v’haişşá „bărbatul şi femeia”

SUBSTANTIVUL

În limba ebraică, există doar substantive feminine şi masculine.

Genul neutru lipseşte.
Dacă pentru masculin nu există o terminaţie specifică, genului
feminin îi este specifică terminaţia ‫ – ָה‬a (a lung). De exemplu:
‫( סוּס‬sus) = cal
‫( סוּסָ ה‬susá) = iapă
Pluralul masculinului este dat de terminaţia ‫ – ִים‬im, iar pluralul
femininului de ‫ – וֹת‬ot. De exemplu:
‫סוּסים‬
ִ (susím) = cai
‫( סוּסוֹת‬susót) = iepe

VERBUL

Verbul ebraic prezintă şapte tipuri de conjugări, care se pot împărţi

în funcţie de diateză şi aspect în felul următor:

aspect activ pasiv reflexiv

simplu paal (qal) nifal
intensiv piel pual hitpael
cauzativ hifil 7 hofal
 Paal, numit şi qal („simplu”), reprezintă aspectul simplu al
rădăcinei verbale. De exemplu ‫קָ טַ ל‬, de la rădăcina ‫קטל‬, înseamnă „el a
ucis”. De obicei se foloseşte în învăţarea conjugării verbelor acest
exemplu, pentru că rădăcina ‫ קטל‬nu prezintă niciun fel de dificultate
suplimentară, fiind regulată. Reflexivul paal-ului este nifal, tot la
aspectul simplu, în acest caz ‫ נִ ְקטַ ל‬însemnând „el a fost ucis” sau „el s-a
sinucis”.
Aspectul intensiv arată o acţiune repetată. Piel-ul rădăcinii ‫קטל‬
este ‫ ִקטֵּ ל‬, însemnând „el a măcelărit”. La pual, ‫ קֻ טַּ ל‬înseamnă „el a fost
măcelărit”. Hitpael-ul este întotdeauna reflexiv, spre diferenţă de nifal,
care poate desemna şi pasivul.
Aspectul cauzativ este mai interesant. Hifil-ul rădăcinii ‫ קטל‬este
‫ ִה ְק ִטיל‬, însemnând „el a făcut /a determinat să ucidă”. Pasivul este hofal,
‫„ הָ ְקטַ ל‬el a fost făcut să ucidă”.
Nu orice rădăcină verbală are sens la toate cele şapte conjugări.

Verbul are două timpuri, numite qatal (sau perfect) şi yiqtol (sau
imperfect). Timpul perfect desemnează o acţiune încheiată, iar
imperfectul o acţiune continuă sau neîncheiată, care poate însă să ţină de
trecut, prezent sau viitor, în funcţie de context.
Flexiunea perfectului se face cu ajutorul aformativelor (sufixelor),
iar cea a imperfectului atât cu ajutorul aformativelor, cât şi cu cel al
preformativelor (prefixelor).

Paal (qal) perfect – qatal

Forma cea mai simplă este la persoana a III-a masculin singular.

paal perfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫קָ ֫ ַט ְל ִתּי‬ ‫קָ ֫ ַט ְלנוּ‬
II ‫קָ ֫ ַט ְל ָתּ‬ ‫קָ ֫ ַט ְל ְתּ‬ ‫ְקטַ ְלתֶּ ם‬ ‫ְקטַ ְלתֶּ ן‬
III ‫קָ טַ ל‬ ‫ָ ֽק ְטלָ ה‬ ‫ָ ֽק ְטלוּ‬
8
 Timpul perfect se formează exclusiv cu sufixe. Acestea provin la
pers. I şi II (sg. şi pl.) din forme pronominale. La pers. I sg. comun iniţial
terminaţia era –ku, ulterior însă devenind –ti (prin influenţa terminaţiei de
la pers. II).
Accentul (pe care îl notăm prin semnul ◌֫ ) stă de regulă pe silaba a
doua a verbului: qatálti, qatálta, qatált, qatál, qatálnu. Sufixele de pers.
II pl. ‫־תֶּ ם‬, ‫־תּן‬ֶ sunt însă tari, atrăgând accentul asupra lor: qtaltém,
qtaltén. Mutarea accentului pe ultima silabă produce şi pierderea vocalei
de pe prima silabă: qa > q’. Un caz separat îl constituie pers. III sg. fem.
şi III pl. comun, unde terminaţiile ‫ ־ָה‬şi respectiv ‫ ־וּ‬produc suprimarea
vocalei din silaba a doua: qatlá, qatlú.
Sufixele care încep cu litere din grupul begadkefat, în cazul de faţă
‫ת‬, primesc un dagheş lene: ‫־תּי‬ ִ , ‫־תּ‬
ָ , ‫־תּ‬
ְ , ‫־תֶּ ם‬, ‫־תֶּ ן‬.
De reţinut ca regulă pentru toate timpurile că pers. I sg. şi pl.
prezintă aceeaşi formă pentru ambele genuri (de aceea vorbim de pers. I
sg. comun şi respectiv pers. I pl. comun). Timpul perfect are în plus o
formă comună pentru pers. III pl.

9
 VERBUL II

Paal (qal) imperfect – qatal

Pentru a uşura învăţarea, deşi imperfectul arată o acţiune

neterminată şi nedeterminată în timp, se recomandă asocierea lui cu
viitorul. Precedat însă de conjuncţia ‫ ַו‬va- (de remarcat vocalizarea cu a),
imperfectul este folosit în povestire cu sens trecut (aşa-numitul narativ).
La imperfect este caracteristică folosirea prefixelor, însă pe lângă
acestea există în unele cazuri şi sufixe. Prefixele sunt de origine
pronominală.

paal imperfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫אֶ ְקטֹ ל‬ ‫טל‬
ֹ ‫נִ ְק‬
II ‫טל‬
ֹ ‫ִתּ ְק‬ ‫ִתּ ְק ְט ִלי‬ ‫ִתּ ְק ְטלוּ‬ ‫ִתּ ְק ֹ֫ט ְלנָה‬
III ‫טל‬
ֹ ‫יִ ְק‬ ‫טל‬
ֹ ‫ִתּ ְק‬ ‫יִ ְק ְטלוּ‬ ‫ִתּ ְק ֹ֫ט ְלנָה‬

De remarcat că pers. II sg. masc. şi pers. III sf. fem au o formă

identică. Diferenţierea lor se poate face doar în context. La fel, pers. II pl.
fem. şi pers. III pl. fem. au o formă identică.
Fiind la început de cuvânt (şi implicit de silabă), prefixele cu litere
din grupul begadkefat, în cazul de faţă cele cu ‫ת‬, primesc un dageš lene,
‫תּ‬. Prefixele au vocala i, cu excepţia pers. I comun, unde prefixul ‫א‬
primeşte vocala e, pentru a nu se confunda în pronunţie cu pers. III masc.
sg.
Accentul cade pe silaba a doua, menţinându-se la pers. II fem. pl. şi
III fem. pl. în ciuda sufixului: tiqtólna. Celelalte forme cu sufixe, tiqt’lí şi
tiqt’lú au accentul atras de sufixele respective pe ultima silabă.
Aşa cum am amintit deja la timpul perfect, pers. I sg. şi pl. au o
formă comună pentru ambele genuri.

10
 PRONUMELE PERSONAL

În limba ebraică, pronumele poate fi pronume personal de sine

stătător, pronume personal sufix, pronume demonstrativ, relativ şi
interogativ.
Pronumele personal are două forme: una de sine stătătoare atunci
când este subiect sau nume predicativ şi alta sufixată, adăugată
cuvântului pe care îl determină. Există două forme sufixate, una pentru
substantiv, iar alta pentru verb.
De exemplu, pronumele de pers. I sg. comun este ‫ אָ ֹנ ִכי‬anohí în
formă de sine stătătoare – ‫ אָ ֹנ ִכי שָׁ ֫ ַמ ְר ִתּי‬anohí şamárti „chiar eu am păzit”,
dar ‫ ־נִ י‬ca sufix pronominal pentru verb – ‫ ְשׁמָ ַ ֫רנִ י‬ş’maráni „(el) m-a păzit”
şi ‫ ־ִי‬ca sufix pronominal pentru substantiv – ‫סוּסי‬ ִ susí „calul meu”.
Pronumele personal de sine stătător are următoarele forme:

pronumele personal
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫אָ ֹנ ִכי‬, ‫אֲנִ י‬ ‫֫חנוּ‬
ְ ‫א ַנ‬
ֲ
II ‫אַ תָּ ה‬ ‫אַ ְתּ‬ ‫אַ תֶּ ם‬ ‫אַ ֫ ֵתּנָה‬
III ‫הוּא‬ ‫ִהיא‬ ‫הֶ ם‬, ‫֫ ֶהמָּ ה‬ ‫֫ ֶהנָּה‬

La pers. II sg. şi pl. ‫ ת‬are un dagheş forte, care dublează litera: attá,
att, attém şi atténa. De asemenea şi consoana a doua de la pers. III pl.
masc. şi fem. este geminată (dublă): hémma şi hénna.

STATUL SUBSTANTIVELOR

În ebraică, substantivele nu se declină. În schimb, au două forme,

numite staturi: forma completă (statul absolut), când substantivul se află
singur şi forma scurtată (statul construct), când substantivul este urmat şi
determinat de un alt substantiv.
Statul construct serveşte la formarea genitivului. Substantivul aflat
11 iar substantivul următor (aflat în
în stat construct va fi obiectul posedat,
stat absolut, dacă nu este folosit la rândul lui într-o asemenea construcţie
cu al treilea) va fi posesorul.
De reţinut că la statul construct, substantivul nu poate primi articol.
De ex. ‫„ סוּס‬cal”, aflat de sine stătător (stat absolut) poate fi
articulat ‫הַ סּוּס‬. Dacă însă va fi pus în stat construct, articolul va putea fi
adăugat substantivului următor. De ex. ‫ סוּס מֶ לֶ ְך‬sus méleh „calul unui
rege” sau „un cal al unui rege”; articulat ‫ סוּס הַ מֶּ לֶ ְך‬sus hamméleh „calul
regelui”. Se poate întâlni şi înşiruirea a două substantive în stat construct,
de ex. ‫ סוּס מֶ לֶ ְך יִ ְשׂ ָראֵ ל‬sus méleh israél „calul regelui Israelului”. De
observat că în exemplele de mai sus, substantivele ‫ סוּס‬şi ‫ מֶ לֶ ְך‬au aceeaşi
formă la statul absolut şi la cel construct.
Majoritatea substantivelor au însă o formă scurtată.
De ex. ‫ ָדּבָ ר‬davár „cuvânt”, la statul construct va fi ‫ְדּבַ ר הַ מֶּ לֶ ְך‬
d’var hamméleh „cuvântul regelui”.
Terminaţia femininelor ‫ ָה‬-a se va transforma în ‫ ַת‬-at. De ex. de la
‫ סוּסָ ה‬susá „iapă” va deveni ‫ סוּסַ ת הַ ֶמּלֶ ְך‬susat hamméleh.
În sfârşit, terminaţia de plural a masculinelor ‫ ִים‬-im se va
transforma în ‫ ֵי‬-e(y). De ex. de la ‫סוּסים‬ ִ va deveni ‫ סוּסֵ י הַ מֶ לֶ ְך‬susé(y)
hamméleh.

EXERCIŢII ŞI LEXIC

‫ = אֵ ת‬marca acuzativului
‫„ = ל ֹא‬nu”
‫ֱֹלהים‬
ִ ‫„ = א‬Dumnezeu” (formă plurală, dar folosită în regim verbal
şi adjectival singular)
‫„ = גָּדוֹל‬mare” (adj. masc.; la fem. ‫ ;גְּ דוֹלָ ה‬la pl. masc. ‫דוֹלים‬
ִ ְ‫גּ‬, la pl.
fem. ‫)גְּ דוֹלוֹת‬
‫תּוֹרה‬ָ = „învăţătură”, „Lege” (subst. fem.)
‫„ = שָׁ מַ ר‬a păzit”
‫„ = עָ שָׂ ה‬a făcut”
‫„ = זָכַ ר‬şi-a adus aminte de”
‫„ = אָ מַ ר‬a spus”
‫„ = ָדּבָ ר‬cuvânt” (subst. masc.)
12
 ‫‪ = Iahve (tetragrama sfântă, de obicei vocalizată cu vocalele de‬יהוה‬
‫)”‪la cuvântul Adonai „Domnul‬‬

‫ֱֹלהים אֶ ת־הַ שַּׁ בָּ ת׃ )‪ (3‬זָכַ ְר ִתּי‬ ‫ֱֹלהים ָדּבָ ר גָּדוֹל׃ )‪ (2‬שָׁ ַמר ִאישׁ א ִ‬ ‫)‪ (1‬אָ מַ ר א ִ‬
‫ֱֹלהים׃ )‪ְ (4‬שׁמַ ְרתֶּ ם אֶ ת־הַ שַּׁ ָבּת׃ )‪ (5‬יהוה גָּדוֹל‬ ‫ת־דּ ַבר א ִ‬ ‫ת־תּוֹרת יהוה וְ אֶ ְ‬
‫ַ‬ ‫אֶ‬
‫קב אֵ ת תּוֹרוֹת‬ ‫ע ֹ‬
‫אַ תָּ ה׃ )‪ (6‬ל ֹא קָ טַ ל ָדּוִ יד אֶ ת־אַ ְבנֵר׃ )‪ (7‬ז ְָכרוּ אַ ְב ָרהָ ם וְ ַי ֲ‬
‫ֱֹלהים אֵ ת ַהשָּׁ מַ יִ ם וְ אֵ ת‬ ‫יהוה׃ )‪ (8‬יוֹם הַ שַּׁ בָּ ת הוּא יוֹם גָּדוֹל׃ )‪ (9‬עָ שָׂ ה א ִ‬
‫הָ אָ ֶרץ׃ )‪ (10‬שָׂ ָרה ִאשָּׁ ה גְּ דוֹלָ ה ִהיא׃‬

‫‪13‬‬
 VERBUL III

Nifal perfect – qatal

Nifal-ul este o conjugare reflexivă simplă (‫ נִ ְשׁמַ ר‬nişmár „s-a

păzit”), însă în multe cazuri capătă şi sensuri reflexive, sensuri care în
general sunt rezervate hitpael-ului, dar şi participiului pasiv al paal-ului.
Specific îi este prezenţa consoanei ‫ נ‬înainte de rădăcină. În prezenţa unor
prefixe însă, ‫ נ‬se asimilează, ducând la geminarea primului radical sau, în
cazul guturalelor, la lungirea vocalei prefixului.

nifal perfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫נִ ְקטַ ְל ִתּי‬ ‫נִ ְק ֫ ַט ְלנוּ‬
II ‫נִ ְק ֫ ַט ְל ָתּ‬ ‫נִ ְק ֫ ַט ְל ְתּ‬ ‫נִ ְקטַ ְלתֶּ ם‬ ‫נִ ְקטַ ְלתֶּ ן‬
III ‫נִ ְקטַ ל‬ ‫נִ ְק ְטלָ ה‬ ‫נִ ְק ְטלוּ‬

PREPOZIŢIILE

Există două tipuri de prepoziţii: unele se lipesc de cuvântul

următor, iar altele sunt separate.
Cele care se unesc sunt în număr de trei:
‫„ = ְבּ‬în”, „cu” (instrumental)
‫„ = ְל‬la”, „spre”, „pentru”; marca dativului
‫„ = ְכּ‬ca”, „precum”, „aproximativ”
Când substantivul pe care îl determină aceste trei prepoziţii este
articulat, prepoziţia va prelua vocala articolului, dar articolul va dispărea.
‫„ סוּס‬cal” => ‫„ הַ סּוּס‬calul” (articulat) => ‫„ לַ סּוּס‬calului”, „pentru
cal” (articulat şi cu prepoziţie).
Celelalte prepoziţii se pot uni cu cuvântul următor doar cu maqef,
dacă sunt monosilabice.
14
 ‫„ = אֶ ל‬către”
‫„ = עַ ל‬peste”, „deasupra”
‫„ = ִעם‬împreună cu”
‫„ = ִמן‬de la”

EXERCIŢII ŞI LEXIC

‫„ = ָראָ ה‬a văzut”

‫„ = בָּ א‬a venit”
‫„ = נִ ְלחַ ם‬s-a luptat” (nifal)
‫„ = נָתַ ן‬a dat”
‫„ = ִמ ְצ ַריִ ם‬Egipt”
‫„ = ִעיר‬cetate” (fem.)
‫„ = הָ ר‬munte”
‫„ = בֵּ ן‬fiu” (la pl. ‫בָּ נִ ים‬, pl. constr. ‫) ְבּנֵי‬
‫„ = כֹּל‬totalitate” (la stat constr. ‫ ;)כָּ ל־‬folosit în stat constr. urmat
de subst. determinat pentru a forma sintagma tradusă „tot...”

‫תּוֹרה‬
ָ ַ‫משֶׁ ה אֶ ת־ה‬ ֹ ‫ֱֹלהים ְל‬
ִ ‫( נָתַ ן א‬2) ‫ל־ההָ ר׃‬
ָ ַ‫משֶׁ ה אֶ ת־יהוה ע‬ ֹ ‫( ָראָ ה‬1)
‫( נִ ְל ְחמוּ ְבּנֵי־יִ ְשׂ ָראֵ ל ִעם‬4) ‫( ָבּא הַ מֶּ לֶ ְך ִעם־הַ סּוּסוֹת ָבּ ִעיר׃‬3) ‫בָּ ָהר׃‬
‫ִמ ְצ ַריִ ם כָּ ל־הַ לָּ יְ לָ ה׃‬

VERBUL IV

Piel perfect – qatal

Piel-ul este conjugarea activă cu sens intensiv. Dacă paal-ul

rădăcinii ‫ קטל‬înseamnă „a ucis”, la piel înseamnă „a măcelărit”; la paal
‫ שׁבר‬înseamnă „a spart”, la piel „a fărâmiţat”.
Specific piel-ului este dublarea consoanei a doua a radicalului.

15
 piel perfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫ִק ֫ ַטּ ְל ִתּי‬ ‫ִק ֫ ַטּ ְלנוּ‬
II ‫ִק ֫ ַטּ ְל ָתּ‬ ‫ִק ֫ ַטּ ְל ְתּ‬ ‫ִקטַּ ְלתֶּ ם‬ ‫ִקטַּ ְלתֶּ ן‬
III ‫ִקטֵּ ל‬ ‫ִק ְטּלָ ה‬ ‫ִק ְטּלוּ‬

Vocala celei de-a doua consoane este a la persoanele II sg şi pl. La

pers. III sg. masc. este e lung: qittél.

EXERCITII SI LEXIC

‫„ = ִדּ ֵבּר‬a vorbit”
‫„ = ִכּי‬că” (introduce propoziţii directe), „pentru că”
‫„ = ִמ ְד ָבּר‬pustiu”, „deşert”
‫„ = מַ צָּ ה‬azimă” (fem.)
‫„ = אָ כַ ל‬a mâncat”
‫„ = פֶּ סַ ח‬Paşte” (Pesah)
‫„ = עַ ם‬popor”

(3) ‫( ִדּ ְבּרוּ ַה ְמּלָ ִכים אֶ ל אַ ְב ָרהָ ם׃‬2) ‫( אָ ְכלוּ ְבּנֵי־יִ ְשׂ ָראֵ ל מַ צּוֹת בַּ ִמּ ְדבָּ ר׃‬1)
‫תּוֹרה׃‬
ָ ‫ת־ה‬ ַ ֶ‫משֶׁ ה א‬ ִ ‫( ָראָ ה כָּ ל־הָ עָ ם ִכּי נָתַ ן א‬4) ‫פֶּ סַ ח לַ יהוה הַ יּוֹם׃‬
ֹ ‫ֱֹלהים ְל‬

16
 PRONUMELE II

Pronumele demonstrativ

Pronumele demonstrativ de apropiere („acesta”) are următoarele

forme:

pronumele demonstrativ
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫זֶה‬ ‫ז ֹאת‬ ‫ֵ֫אלֶּ ה‬

Pronumele demonstrativ poate primi articol.

Pentru pronumele demonstrativ de depărtare („acela”) se foloseşte
pronumele personal la persoana III.

Pronumele relativ

Pronumele relativ este ‫ ֲאשֶׁ ר‬pentru toate genurile şi numerele.

Pronumele interogativ

Pronumele interogativ are două forme: una pentru obiecte ‫„ מָ ה‬ce”,

iar alta pentru persoane ‫„ ִמי‬cine”.

EXERCIŢII

‫( ז ֹאת‬4) ‫( זֶה ַהמֶּ לֶ ְך זֶה ָדּוִ יד׃‬3) ‫( זֶה מֶ לֶ ְך יִ ְשׂ ָראֵ ל׃‬2) ‫( זֶה ָהר ִסינָי׃‬1)
‫ֱֹלהים‬ִ ‫( נָתַ ן א‬6) ‫משֶׁ ה בַּ ִמּ ְדבָּ ר׃‬ֹ ‫( אֵ לֶּ ה ַה ְדּבָ ִרים אֲשֶׁ ר ִדּבֶּ ר‬5) ‫משֶׁ ה׃‬ ֹ ‫תּוֹרת־‬ַ
‫( ָראָ ה הַ נּ ִָביא ִכּי גְּ דוֹלָ ה הָ ִעיר אֲשֶׁ ר נָתַ ן יהוה ְלעַ ם‬7) ‫ישׂ ָראֵ ל׃‬
ְ ‫הָ ִעיר הַ זּ ֹאת ִל‬
‫יִ ְשׂ ָראֵ ל׃‬

17
 VERBUL V

Nifal imperfect – qatal

Nifalul imperfect păstrează semnul distinctiv al nifalului, ‫נ‬, înaintea

rădăcinii verbale, ca şi la perfect. Însă la imperfect din cauza prefixelor, ‫נ‬
cade, producând geminarea (dublarea) primei consoane a rădăcinii.
De ex. de la rădăcina ‫קטל‬, la nifal perfect (pers. III sg. masc.)
‫נִ ְקטַ ל‬, dar la imperfect ‫יִ ָקּטֵ ל‬.

nifal imperfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫אֶ קָּ טֵ ל‬ ‫נִ קָּ טֵ ל‬
II ‫ִתּ ָקּטֵ ל‬ ‫ִתּ ָ ֽקּ ְט ִלי‬ ‫ִתּ ָ ֽקּ ְטלוּ‬ ‫ִתּ ָקּ ֫ ַט ְלנָה‬
III ‫יִ קָּ טֵ ל‬ ‫ִתּ ָקּטֵ ל‬ ‫יִ ָ ֽקּ ְטלוּ‬ ‫ִתּ ָקּ ֫ ַט ְלנָה‬

Vocala prefixelor este i, cu excepţia pers. I sg., unde din cauza

guturalei ‫ א‬devine e.
Vocala primei consoane din radical este a în toate cazurile, iar
vocala consoanei a doua din radical este e, cu excepţia pers. II pl. fem. şi
III pl. fem (forme identice), care au a.

Piel imperfect – qatal

Pielul imperfect păstrează caracteristica pielului, geminarea

(dublarea) consoanei a doua din radical. De ex. de la rădăcina ‫קטל‬, piel
perfect pers. III sg. masc. ‫ ִקטֵּ ל‬şi piel imperfect pers. III sg. masc. ‫יְ קַ טֵּ ל‬.

18
 piel imperfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫אֲקַ טֵּ ל‬ ‫נְ קַ טֵּ ל‬
II ‫ְתּקַ טֵּ ל‬ ‫ְתּקַ ְטּ ִלי‬ ‫ְתּקַ ְטּלוּ‬ ‫ְתּקַ טֵּ ְלנָה‬
III ‫יְ קַ טֵּ ל‬ ‫ְתּקַ טֵּ ל‬ ‫יְ קַ ְטּלוּ‬ ‫ְתּקַ טֵּ ְלנָה‬

Lipseşte vocala prefixelor, fiind în loc şva, cu excepţia pers. I sg.,

unde din cauza guturalei ‫ א‬se formează vocala foarte scurtă a, compusă
cu şva (hataf-patah).

PRONUMELE

Pronumele personal sufixat

După cum s-a precizat anterior, pronumele personal, pe lângă

forma de sine stătătoare, prezintă şi o formă sufixată.
În cazul substantivelor, pronumele personal sufixat are înţeles de
genitiv – de ex. ‫סוּסי‬
ִ „calul meu”.
Pentru sufixarea substantivelor la singular masculin (luând ca
exemplu substantivul ‫)סוּס‬, prezintă următoarele forme:

pronumele personal
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫סוּסי‬
ִ ‫סוּסֵ נוּ‬
II ‫סוּסָך‬
ְ ‫סוּסֵ ְך‬ ‫סוּסכֶ ם‬
ְ ‫סוּסכֶ ן‬
ְ
III ‫סוּסוֹ‬ ‫סוּסָ הּ‬ ‫סוּסָ ם‬ ‫סוּסָ ן‬

Substantivele determinate cu sufixul pronominal vor fi în statul

construct, având deci uneori o formă prescurtată.
19
 ‫‪EXERCIŢII‬‬

‫שׁ ְמרוּ‬ ‫ֱֹלהים בָּ הָ ר׃ )‪ֽ ָ (2‬‬

‫תּוֹרה הַ זּ ֹאת אֲשֶׁ ר ִדּ ֶבּר א ִ‬ ‫ת־ה ָ‬ ‫ַ‬ ‫)‪ְ (1‬שׁמַ ְרתֶּ ם אֶ‬
‫ל־בּנֵי־יִ ְשׂ ָראֵ ל אֶ ת־הַ שַּׁ ָבּת אֲשֶׁ ר נָתַ ן יהוה בַּ ִמּ ְד ָבּר׃ )‪ (3‬מָ ה יוֹם הַ זֶּה׃ )‪(4‬‬ ‫ְ‬ ‫כָּ‬
‫משֶׁ ה׃ )‪ (6‬אָ מַ ר הַ נּ ִָביא‬‫ת־תּוֹרת ֹ‬
‫ַ‬ ‫הַ יּוֹם יוֹם גָּדוֹל פֶּ סַ ח לַ יהוה׃ )‪ִ (5‬מי שָׁ מַ ר אֶ‬
‫משֶׁ ה׃‬ ‫ת־תּוֹרת ֹ‬
‫ַ‬ ‫ִכּי שָׁ מַ ר כָּ ל־עַ ם־יִ ְשׂ ָראֵ ל אֶ‬

‫‪20‬‬
 VERBUL VI

Hifil perfect – qatal

Hifilul este conjugarea activă cu valoare cauzativă. Subiectul

verbului este cel care determină, iniţiază, permite acţiunea desfăşurată de
complementul direct. De exemplu, rădăcina ‫ קטל‬la hifil înseamnă „a
făcut să ucidă”.
Specific hifilului este adăugarea consoanei ‫ ה‬la rădăcină.

hifil perfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫ִה ְק ֫ ַט ְל ִתּי‬ ‫ִה ְק ֫ ַט ְלנוּ‬
II ‫ִה ְק ֫ ַט ְל ָתּ‬ ‫ִה ְק ֫ ַט ְל ְתּ‬ ‫ִה ְקטַ ְלתֶּ ם‬ ‫ִה ְקטַ ְל ֶתּן‬
III ‫ִה ְק ִטיל‬ ‫ִה ְק ִ֫טילָ ה‬ ‫ִה ְק ִ֫טילוּ‬

De remarcat că vocala celei de-a doua consoane din radical este a

la pers. I şi II sg. şi pl. La pers. III sg. şi pl. este i lung: hiqtil, hiqtila,
hiqtilu.

Hifil imperfect – qatal

La hifil imperfect, ‫ ה‬adăugat la începutul rădăcinii dispare, dar

prefixul imperfectului va avea întotdeauna vocalizarea cu a.

hifil imperfect
singular plural
persoana masc. fem. masc. fem.
I ‫אַ ְק ִטיל‬ ‫נ ְַק ִטיל‬
II ‫תַּ ְק ִטיל‬ ‫ילי‬
ִ ‫תַּ ְק ִ֫ט‬ ‫תַּ ְק ִ֫טילוּ‬ ‫תַּ ְק ֫ ֵט ְלנָה‬
III ‫י ְַק ִטיל‬ ‫תַּ ְק ִטיל‬ ‫י ְַק ִ֫טילוּ‬ ‫תַּ ְק ֫ ֵט ְלנָה‬
21
 ‫‪Sub a doua literă din radical, se păstrează întotdeauna i lung.‬‬

‫‪EXERCIŢII ŞI LEXIC‬‬

‫כּה‬ ‫”‪ֹ = „aşa‬‬

‫”‪ = „a merge”, „a pleca‬הָ לַ ְך‬
‫”‪ = „a ieşi‬יָצַ א‬
‫”‪ִ = „a aduce”, „a apropia‬ה ְק ִריב‬
‫”‪ֶ ֫ = „jertfă‬זבַ ח‬
‫”‪ִ = „altar‬מזְ בֵּ ַח‬

‫ֱֹלהים וְ עָ שָׂ ה כָּ ל־אֲשֶׁ ר ִדּ ֶבּר יהוה אֶ ל־עַ מּוֹ׃ )‪ (2‬כֹּה‬ ‫)‪ (1‬הָ לַ ְך הַ נּ ִָביא ִעם־א ִ‬
‫ן־ה ִעיר הַ גְּ דוֹלָ ה׃ )‪ (4‬אַ תֶּ ם‬ ‫ֱֹלהים׃ )‪ (3‬י ְָצאוּ ְבּנֵי־יִ ְשׂ ָראֵ ל ִמ ָ‬
‫אָ מַ ר יהוה א ִ‬
‫ת־דּבָ ִרי׃ )‪ִ (5‬ה ְק ִריב ִאישׁ אֶ ת־הַ זֶּבַ ח עַ ל־הַ ִמּזְ בֵּ ַח׃‬ ‫ְבּנֵי־יִ ְשׂ ָראֵ ל ִתּ ְשׁ ְמרוּ אֶ ְ‬

‫‪22‬‬
 PARTICIPIUL VERBAL

Fiecare dintre cele şapte construcţii verbale dezvoltă participii.

Paalul are chiar două participii, unul activ şi altul pasiv.
Participiul are valoare nominală, deci se poate articula sau poate sta
pe lângă un substantiv, având funcţie adjectivală.

Participiile paal activ şi pasiv – qatal

Participiul paal activ se poate traduce prin „cel care face

(acţiunea)”, „făcătorul” (dacă sensul verbului permite formarea unui
cuvânt cu terminaţia –tor în limba română). De ex. pentru rădăcina ‫קטל‬
„cel care ucide”, „ucigător”, „ucigaş”.

participiul paal activ

singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫קֹטֵ ל‬ ‫ֹטלֶ ת‬
ֶ֫ ‫ק‬ ‫ֹט ִלים‬
ְ ‫ק‬ ‫ֹטלוֹת‬
ְ ‫ק‬

Participiul paal pasiv se traduce prin „făcut”, pentru rădăcina ‫קטל‬

„ucis”.

participiul paal pasiv

singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫קָ טוּל‬ ‫ְקטוּלָ ה‬ ‫טוּלים‬
ִ ‫ְק‬ ‫ְקטוּלוֹת‬

Se poate observa că terminaţiile sunt identice cu cele ale

substantivelor şi adjectivelor.

23
 ‫‪EXERCIŢII ŞI LEXIC‬‬

‫”‪ִ = „iată‬הנֵּה‬
‫”‪ = „a şedea‬יָשַׁ ב‬
‫”‪ = „preot‬כֹּהֵ ן‬

‫ֱֹלהים עֹ שֶׂ ה אֶ ֶרץ וְ שָׁ מַ יִ ם׃ )‪ִ (2‬ה ְק ִריב הַ כֹּ הֵ ן הַ גָּדוֹל‬

‫)‪ִ (1‬הנֵּה יהוה א ִ‬
‫אֶ ת־הַ זֶּבַ ח ְבּבֵ ית־אֵ ל׃ )‪ (3‬בַּ יּוֹם הָ הוּא יָשַׁ ב כָּ ל־עַ ם־יִ ְשׂ ָראֵ ל ְבּ ִמ ְצ ַריִ ם׃‬

‫‪24‬‬
 PARTICIPIUL VERBAL II

Participiul nifal îşi păstrează sensul de bază al nifalului, cel

reflexiv, luând însă deseori şi sensul pasiv.

participiul nifal
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫נִ ְקטָ ל‬ ‫נִ ְק ֫ ֶטלֶ ת‬ ‫נִ ְקטָ ִלים‬ ‫נִ ְקטָ לוֹת‬

Participiile piel şi hifil au preformativul ‫מ‬, specific participiilor.

Participiul piel este activ. Sensul pasiv va fi dat de participiul construcţiei
verbale pual.

participiul piel
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫ְמקַ טֵּ ל‬ ‫ְמקַ ֫ ֶטּלֶ ת‬ ‫ְמקַ ְטּ ִלים‬ ‫ְמקַ ְטּלוֹת‬

Participiul hifil este de asemenea activ, pentru sensul pasiv

folosindu-se participul construcţiei hofal.

participiul hifil
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫מַ ְק ִטיל‬ ‫מַ ְק ִטילָ ה‬ ‫מַ ְק ִטילים‬ ‫מַ ְק ִטילוֹת‬

25
 IMPERATIVUL

Imperativul are forme doar la persoana a II-a, ambele genuri. El

provine de la timpul verbal imperfect (sensul de viitor), căruia i s-au
înlăturat prefixele.

imperativul paal
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫טל‬
ֹ ‫ְק‬ ‫ִק ְט ִלי‬ ‫ִק ְטלוּ‬ ‫ְק ֹ֫ט ְלנָה‬

Imperativul nifal nu-şi recapătă însă ‫ נ‬din tema specifică nifalului.

Păstrează geminarea primei consoane din rădăcină, dar primeşte în
schimb un prefix ‫ ִה‬.

imperativul nifal
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫ִה ָקּטֵ ל‬ ‫ִה ָ ֽקּ ְט ִלי‬ ‫ִה ָ ֽקּ ְטלוּ‬ ‫ִה ָקּ ֫ ַט ְלנָה‬

Imperativul piel seamănă foarte bine cu imperfectul fără prefixe.

imperativul piel
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫קַ טֵּ ל‬ ‫קַ ְטּ ִלי‬ ‫קַ ְטּלוּ‬ ‫קַ ֫ ֵטּ ְלנָה‬

Imperativul hifil seamănă şi el cu imperfectul fără prefixe, reţinând

şi ‫ ַה‬adăugat înaintea radicalului. Atât că forma de masculin singular are
vocala iusivului (o formă a imperfectului de pers. II-III). În loc să aibă
vocala celei de-a doua silabe i, o va dezvolta în e lung.
26
 imperativul hifil
singular plural
masc. fem. masc. fem.
‫הַ ְקטֵ ל‬ ‫ילי‬
ִ ‫הַ ְק ִ֫ט‬ ‫הַ ְק ִ֫טילוּ‬ ‫הַ ְק ֫ ֵט ְלנָה‬

INFINITIVUL

Limba ebraică are două infinitive, unul absolut şi altul construct,

datorită valorii nominale a infinitivului (se comportă ca un substantiv).
De obicei, infinitivul construct se construieşte cu prepoziţia ‫ל‬, formă
numită şi gerundiv.

infinitivul construct
paal ‫טל‬
ֹ ‫ִל ְק‬
nifal ‫ְל ִה ָקּטֵ ל‬
piel ‫ְלקַ טֵּ ל‬
hifil ‫ְלהַ ְק ִטיל‬

EXERCIŢII ŞI LEXIC

‫„ = בָּ רוְּך‬binecuvântat”
‫„ = חָ ג‬sărbătoare”
‫„ = ִמ ְשׁכָּ ן‬locaş”
‫„ = בַּ ת‬fiică” (pl. ‫)בָּ נוֹת‬

‫( ִשׁ ְמרוּ‬2) ‫( בָּ רוְּך אַ תָּ ה יהוה אֱֹלהֵ י יִ ְשׂ ָראֵ ל ָהעֹ שֶׂ ה הַ שָּׁ מַ יִ ם וְ הָ אָ ֶרץ׃‬1)

‫( הָ לַ ְך הַ כֹּ הֵ ן הַ ַמּ ְק ִריב אֶ ת־הַ זֶּבַ ח אֶ ל־הַ ִמּ ְשׁכָּ ן׃‬3) ‫אֶ ת־חַ ג הַ ַמּצּוֹת בַּ ִמּ ְד ָבּר׃‬
‫ת־ה ָדּבָ ר אֲשֶׁ ר אָ מַ ר יהוה אֶ ל־נְ ִביאוֹ׃‬ ַ ֶ‫( בַּ ת ִציּוֹן זִ ְכּ ִרי א‬4)
27