Regimul constitutional al ordonantelor de guvern. Motiunea de cenzura.

Regimul constitutional al ordonantelor de guvern Reprezinta actul atipic al guvernului fiind expresia unei competente legislative delegate ce depaseste sfera stricta a conducerii admin publice. In realitate ordonantele reprezinta o modalitate de participare a executivului a guvernului la realizarea puterii legiuitoare. Deoarece potrivit constitutiei doar Parlam este oragan reprez superm si unica autoritate legiuitoare a tarii se subintelege ca aceasta participare a guvernului in sfera puterii legiuitoare nu poate fi facuta decat cu autorizarea Parlamentului. Tocmai din acest motiv textul constiutional care reglementeaza posibilitatea guvernului de a legifera pe calea ordonantelor, nu este regelementat in materia consacrata exclusiv guvernului ci in capitoulul care regelementeaza raporturile Parlamentului cu guvernul resprectiv in art 115 privid delegarea legislativa. Regula in materia emiterii ordonantelor o reprezinta abilitarea acestuia de catre Parlament. Numai in cazuri exceptionale Guvernul poate adopta ordonante de urgenta fara o lege de abilitare, insa si ordonantele de urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aporbare la Parlament ce sa va convoca in mod obligatoriu daca nu se afla in sesiune. Prin urmare se poate vorbii despre regimul consitutional normal al ordonantelor care presupune regula abilitarii si despre un regim constitutional de exceptie, regimul ordonantelor de urgente. Cat priveste regimul ordonantelor emise in baza unei legi speciale de abilitare legiuitorul a lasat la latitudinea parlamentului emiterea acestei legi, iar ca o practica constitutionala s-a impus regula potrivit cu care Guvernul este abilitat sa emita ordonante in perioada vacantelor parlamentare. O alta regula care se desprinde din Constitutie este aceea ca ordonantele simple se emit numai in materia legilor ordinare in timp ce ordonantele de urgenta se emit si in materia legilor organice. O deosebire esentiala intre cele 2 tipuri de ordonante este aceea ca ordonantle de urgenta se emit numai in situatii extraordinare a caror amanare ar produce grave prejudicii. Guvernul este obligat sa motiveze urgenta in cuprinsul ordonantei motivarea fiind atat a legalitatii cat si a oportunitatii actului respectiv. Ordonanta de urgenta se depune la Parlament pentru a fi aprobata, iar Parlamentul are obligatia de a se pronunta in procedura de urgenta. Astfel daca in termen de cel mult de 30 de zile camera sesizata nu se pronuta asupra odonantei aceasta este considerata adoptata si se trimite celeilate camere care va decide de asemenea in procedura urgenta. Desi ordonantele de urgenta pot fi adoptate in materia legilor organice Constitutia impune totusi anumite limite, astefel nu pot fi adoptate ordonante de urgenta in domeniul legilor constitutionale ori in materii care afecteaza institutiile fundamentalte ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle cetatenilor

ori drepturile electorale. De asemenea prin ordonante de urgenta nu pot fi trecute silit bunuri in proprietatea publica a statului. Ca o regula generala Constitutia prevede ca ordonantele cu care parlamentul a fost sesizat se aproba sau se respung prin lege. Acesta este momentul in care ordonanta iese din sfera unui act cu dubla natura juridica (administrativa si constitutionala) si intra in sfera legii ca act juridic al parlamentului. Din acest moment ordonanta isi pierde orice caracter de act administrativ devenind lege. Motiunea de cenzura Atunci cand se dicuta despre investitura Guvernului se sublinia ca aceasta procedura reprezinta de fapt incheierea unui contract de guvernare intre Parlament si Guvern. Pe parcursul derularii acestui contract este posibil ca fiecare dintre parti sa nu mia doreasca continuarea acestuia de cele mai multe ori din motive de ordin politic. Tocmai din acest motiv Constitutia a creat 2 mijloace juridice puse la indemana fiecareia dintre partile contractante pentru a putea denunta actul de guvernare. Cele 2 mijloace juridice sunt: Motiunea de cenzunra pentru parlament Angajarea raspunderii guvernului de catre prim ministru pt guvern.

Motiunea de cenzura intervine in momentul in care exista disensiuni intre parlament si guvern, iar parlamentul doreste sa puna capat actului de guvernare. Motiunea se initiaza de cel putin din nr deputatilor si senatorilor si se depune la secretariatul camerei care a dat cei mai multi initiatori. Acest secretariat va informa si cealalta camera despre depunerea si inregistrarea unei motiuni de cenzura. In mod obligatoriu la data depunerii motiunea va fi comunicata Guvernului. Constitutia acorda un interval de maxim 3 zile pentru analizarea textului motiunii de catre ambele parti implicate. Dupa expirarea acestui termen motiunea se dezbate in sedinta comuna a celor 2 camere. Pentru ca motiunea sa fie adoptata in favoarea acesteia trebuie sa voteze majoritatea deputatilor si senatorilor. Daca aceasta majoritate nu se paote realiza motiunea de cenzura va fi respinsa iar parlamentarii care au semnat-o nu mai pot initia in aceaiasi sesiune o alta motiune. Angajarea raspunderii Guvernului In acest contract de guvernare este posibil ca nemultumit de relatiile dintre dintre cele 2 autoritati sa fie si Guvernul care sa doreasca fie incetarea actului de guvernare fie o reconfirmare a increderii din partea Parlamentului. Pentru aceasta situatie guvernul prin intermediul primului ministru isi poate angaja raspunderea in fata Parlamentului asupra unui program, a unei delcaratii de politica generala sau asupra unui proiect de lege. In acesta situatie Parlamentul are la indemana 2 posibilitati:

Fie sa adopte in 3 zile de la momentul la care Guvernul si-a angajat raspunderea o motiune de cenzura. Fie sa respinga aceasta motiune ori sa nu depuna deloc o astfel de motiune.

In prima situatie in care se adopta o motiune de cenzura guvernul este demis. In a doua situatie guvernul isi va continua activitatea cu precizarea ca programul sau declaratia de politica generala pt care si-a angajat raspunderea devin obligatorii. Daca guvernul si-a angajat raspunderea pe un proiect de lege acesta devine lege fara ca parlamentul sa fi deliberat asupra legii respective. Fta de o lege adoptat in aceste conditii Presedintele se comporta in mod normal putand solicita reexaminarea acesteia de catre parlament sau Curte Constitutionala. In cazul in care cererea de reexaminare a presdintelui se indreapta catre parlament forul legiuitr va fi obligat as dezbata de aceasta data legea putand chiar sa o modifice sau sa excluda anumite articole din continutul ei parlam ne mai fiind tinut de procedura initiala de angajare a raspunderii duvernului.