Sunteți pe pagina 1din 16

ACTUL AMINISTRATIV

1. Definitie. Notiuni introductive


Actul aministrativ, este forma principala de activitate a autoritatilor administratiei publice care consta intr-o manifestare unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii in regim de putere publica sub controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti. Actul administrativ a aparut naintea altor ramuri ale dreptului public, deoarece naintea oricaror alte preocupari si activitati, omul a trebuit sa o puna pe cea n care si organizeaza comunitatea, cum se apara mpotriva dusmanilor etc, toate acestea fiind dimensiuni ale activitatii administrative. Dreptul administrativ, ca ansamblu de norme, apare practic, o data cu statul, nsa stiinta dreptului administrative se contureaza mult mai trziu, n secolul XIX. n Romnia, Actul administrativ, n sensul modern al cuvntului, a aparut odata cu Regulamentele Organice, dobndind o importanta de necontestat prin reformele legislative din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, cnd, printre multe acte importante a fost adoptata n 1864 si legea Consiliului de Stat, prin care se nfiinteaza Consiliul de Stat ca instanta specializata de contencios administrativ.
Notiunea de act administrativ

Actele juridice ale administratiei sunt de doua tipuri: a) acte specifice administratiei, prin care se obiectiveaza esenta acesteia, specificitatea ei din punct de vedere al obiectivului, mijloacelor si regimului (acte si contracte administrative); b) acte prin care administratia se comporta ca orice subiect de drept, n relatia cu alte subiecte de drept (actele juridice supuse dreptului comun, contractile civile, actele emise n regim de drept comun).

2. Moduri de comunicare a actului aministrativ


n nelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent n aplicarea legislaiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor i obligaiilor fiscale. (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cruia i este destinat. n situaia contribuabililor fr domiciliu fiscal n Romnia, care i-au desemnat mputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum i n situaia numirii unui curator fiscal, n condiiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunic mputernicitului sau curatorului, dup caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunic dup cum urmeaz: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent i primirea actului administrativ fiscal de ctre acesta sub semntur, data comunicrii fiind data ridicrii sub semntur a actului; b) prin remiterea, sub semntur, a actului administrativ fiscal de ctre persoanele mputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicrii fiind data remiterii sub semntur a actului; c) prin pot, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandat cu confirmare de primire, precum i prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dac se asigur transmiterea textului actului administrativ fiscal i confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afiarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent i pe pagina de internet a Ageniei Naionale de Administrare Fiscal, a unui anun n care se menioneaz c a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. n cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevzute la art. 35, afiarea se face, concomitent, la sediul acestora i pe pagina de internet a autoritii administraiei publice locale respective. n lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeean. n toate cazurile, actul administrativ fiscal se consider comunicat n termen de 15 zile de la data afirii anunului. (4) Dispoziiile Codului de procedur civil privind comunicarea actelor de procedur sunt aplicabile n mod corespunztor.

3. Trasaturi ale actelor administrative


Pornind de la definitia actului administrativ, se desprind o serie de trasaturi proprii care deosebesc actele administrative de alte acte juridice sau alte activitati desfasurate de organele administratiei publice. 3.1. Actele administrative sunt acte juridice, adica sunt manifestari de vointa exprimate n scopul de a da nastere, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice, drepturi si obligatii juridice. Actele administrative produc efecte juridice pe care le are n vedere organul emitent al actului n mod direct asupra celor carora li se adreseaza. Prin aceasta se deosebesc de operatiunile administrative, care nu produc efectele juridice avute n vedere de cel care le savrseste, ci efectele pe care le prevede legea. De exemplu: O autorizatie de construire, care este un act administrativ, produce efectele juridice pe care le are n vedere cel care a eliberat-o. Pentru emiterea autorizatiei, legea prevede ca sunt necesare o serie de avize conforme. Cu alte cuvinte, autorizatia nu se poate acorda daca aceste avize nu sunt favorabile. Deci, efectul avizelor, care sunt operatiuni administrative, consta n aceea ca de ele depinde acordarea autorizatiei, efect care este prevazut de lege si care nu depinde de vointa celui care acorda avizul. Avizul, indiferent ca este consultativ, facultativ sau conform, nu este un act administrativ, ci o operatiune procedurala anterioara emiterii actului, iar el nu produce efecte juridice de sine statatoare. Deosebirea dintre actele si operatiunile administrative prezinta importanta practica mai ales n cazul litigiilor de contencios administrativ, deoarece instanta judecatoreasca poate controla numai actele administrative atacate n justitie, dar nu poate controla, n cazul actiunii directe, n mod distinct de actul administrativ, operatiunile administrative pe baza carora a fost emis acel act. Potrivit Legii contenciosului administrativ, instantele judeca cererile celor vatamati n drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative. Persoana nemultumita nu poate introduce o actiune n justitie mpotriva avizului care a stat la baza neacordarii autorizatiei, deoarece acesta nu este act administrativ.

3.2. Actul administrativ reprezinta o manifestare unilaterala de vointa a organului emitent al actului. Pentru valabilitatea unui act administrativ nu este necesar consimtamntul persoanei careia i se adreseaza, cum este n cazul actelor de drept civil, care se ntemeiaza pe acordul subiectelor raportului juridic de drept civil. Drepturile si obligatiile care iau nastere prin actele administrative sunt stabilite n mod unilateral de catre organul emitent al acelor acte, persoanele carora li se adreseaza actele respective avnd ndatorirea de a se conforma ntocmai vointei unilaterale a organului administratiei publice. De exemplu: Prin emiterea unui proces verbal de aplicare a unei sanctiuni contraventionale fata de cel care a savrsit contraventia, nu mai este necesar acordul acestuia n ce priveste aplicarea sanctiunii. O problema apare n cazul n care pentru emiterea unui act administrativ este necesara obtinerea n prealabil a unor avize, referate, expertize etc. pe care le acorda o alta persoana juridica dect cea care emite actul. Se mai poate sustine si n acest caz ca actul administrativ este o manifestare unilaterala de vointa? Actul administrativ ia nastere printr-o singura manifestare unilaterala de vointa juridica, n timp ce n cazul actelor bilaterale, cum ar fi n ce priveste un contract de vnzare-cumparare, De exemplu: In cazul unei autorizatii de construire, avizele pe baza carora a fost emisa autorizatia nu au nici un efect direct asupra celui care a solicitat-o, autorizatia fiind cea care produce direct efecte juridice asupra acestuia. Acordarea avizelor nu nseamna aparitia unui nou subiect de drept n raportul dintre organul emitent al autorizatiei si solicitantul autorizatiei, ceea ce nseamna ca si n acest caz actul administrativ este o manifestare unilaterala de vointa. Actul administrativ reprezinta o manifestare unilaterala de vointa chiar daca este emis la cererea unei persoane deoarece organul emitent are libertatea de a emite sau nu actul administrativ, cu exceptia cazului n care legea obliga acel organ sa emita actul raportul juridic nu poate lua nastere dect prin acordul subiecteloracelui raport juridic.

solicitat. Cererea este doar o conditie procedurala care declanseaza actiunea organului solicitat pentru a emite actul administrativ, nefiind un acord de vointa. Chiar si atunci cnd legea prevede necesitatea acceptarii din partea celuilalt subiect al raporturilor juridice, actul administrativ si pastreaza caracterul unilateral, ntruct acceptarea nu constituie un consimtamnt, ci doar o conditie procedurala necesara pentru emiterea actului administrativ. De exemplu: n cazul numirii unei persoane ntr-o functie publica, cnd este necesara acceptarea din partea acesteia a numirii n functia respectiva. Ca si n cazul cererii, acceptarea din partea beneficiarului actului administrativ nu nseamna accord de vointa, ci doar o conditie procedurala necesara pentru emiterea actului administrativ, ceea ce nseamna ca actul administrativ si pastreaza caracterul de a fi o manifestare unilaterala de vointa juridica. 3.3. Reprezinta act administrativ numai manifestarea de vointa care emana de la un organ al administratiei publice sau de la structuri autorizate de organe administrative sa presteze anumite servicii publice. Un act emis de o organizatie nestatala (de o societate comerciala, de exemplu), deoarece nu provine de la un organ al administratiei publice, nu poate fi atacat n justitie n baza Legii contenciosului administrativ. Pot fi considerate acte administrative si actele emise de unele organizatii nestatale, n masura n care ele ndeplinesc activitati nvestite cu autoritate de stat, ca urmare a unor prevederi legale exprese. Actele emise de asemenea organizatii n realizarea unor servicii publice sunt asimilate actelor administrative. De exemplu: Asociatia Generala a Vnatorilor si Pescarilor Sportivi, organizatie eguvernamentala, poate fi considerata autoritate administrativa, n sensul Legii contenciosului administrativ, avnd o competenta exclusiva, delegata prin diferite acte normative, n domeniul vnatorii si pescuitului. Prin urmare, actele sale sunt acte administrative.

3.4. n cazul actelor administrative, manifestarea de vointa are loc n temeiul puterii de stat. De aceea organul administrativ emitent poate impune, tot n mod unilateral, conduita celui caruia i se adreseaza acel act. Fiind emis n temeiul puterii de stat, actul administrativ este executoriu din oficiu, fara a mai fi necesara emiterea de catre un alt organ a unui act n baza caruia sa se treaca la executarea silita, asa cum se ntmpla, de exemplu, n cazul actelor civile a caror executare silita nu se poate face dect n baza unei hotarri judecatoresti sau a unei sentinte arbitrale. Ca o exceptie de la regula executarii din oficiu, pentru ca un act administrative sa necesite ndeplinirea si a altor formalitati pentru a fi pus n executare, este necesara o dispozitie expresa a legii n acest sens. Regimul de putere publica n care este emis actul administrativ nu exclude, ci ngaduie realizarea unui control de legalitate de catre instantele judecatoresti, cu unele exceptii (fine de neprimire) despre care vom discuta la capitolul privind contenciosul administrativ. 3.5. Actul administrativ este emis n executarea legii. Notiunea de lege trebuie privita lato sensu, nu numai ca act al Parlamentului, ci ca orice act dat spre executare organelor administratiei publice.

4. Clasificarea actelor adimistrative:


Actele administrative pot fi clasificate n funcie de natura lor juridic, de competena material, de competena teritorial, de ntinderea efectelor juridice, de autoritatea care le emite sau n funcie de perioada de timp n care produc efecte juridice. n funcie de natura lor juridic distingem ntre: -acte administrative de autoritate sau acte administrative de putere public; -acte administrative de gestiune; -acte administrative cu caracter jurisdicional. Actul administrativ de autoritate este actul juridic adoptat sau emis de un serviciu public, n mod unilateral,n baza i n vederea executrii legii, pentru naterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Actele administrative (de putere public) se mpart n: -acte administrative de autoritate cu caracter normativ (acte normative); 6

-acte administrative de autoritate cu caracter individual (acte individuale). Indiferent de faptul c ele sunt normative sau individuale, actele administrative se adopt sau se emit n form scris. Pentru a fi licite ele trebuie s cuprind: -denumirea serviciului public care l-a adoptat sau emis; -data la care a fost adoptat sau emis; -data, viitoare, la care intr n vigoare, dac aceasta este alta dect data publicrii, n cazul celor normative sau a aducerii la cunotina celor intereasai, n cazul celor individuale; -sigiliul (tampila) serviciului public administrativ care l-a adoptat sau emis; -semntura conductorului serviciului public administrativ care l-a adoptat sau emis sau a lociitorului acestuia; -numrul sub care a fost adoptat sau emis.

5. Procedura emiterii actelor administrative


5.1. n functie de dispozitiile legale, exista acte administrative care pot fi emise fara ndeplinirea unor formalitati procedurale deosebite si acte administrative care, dimpotriva, presupun ndeplinirea unor asemenea formalitati. 5.2. n functie de momentul n care formalitatile respective intervin, exista: A. Forme procedurale anterioare emiterii actului administrativ Au o frecventa foarte mare si cunosc diferite forme: studii, statistici, sondaje, proiecte, propuneri, anchete, referate etc. Cele mai relevante sunt avizul si acordul prealabil. Avizele- reprezinta punctele de vedere pe care le solicita organul care urmeaza sa emita un act administrativ. Pot fi: - facultative, cnd organul emitent al actului administrativ nu este obligat sa solicite un aviz sau, daca l-a solicitat nu este obligat sa tina cont de acest aviz; - consultative, cnd organul emitent al actului administrativ este obligat sa solicite acest aviz, dar nu este obligat sa l respecte (exemplu: avizul solicitat Curtii Constitutionale de catre Parlament cu ocazia procedurii de suspendare din functie a Presedintelui Romniei); - conforme, care se concretizeaza prin trasatura lor obligatorie pentru organul emitent al actului administrativ (avizele solicitate pentru emiterea unei autorizatii de construire). Avizele nu produc efecte juridice, deci nu modifica, de sine statator, realitatea juridica existenta. Ele contribuie la ntarirea caracterului legal al actului administrativ. 7

Acordul- evoca acceptul pe care un organ public l da unui alt organ n vederea emiterii de catre acesta din urma a unui act administrativ. Acordul nu este act administrativ, neputnd forma obiectul unei actiuni de sine statatoare n contencios administrativ; el poate fi verificat, sub aspectul legalitatii sale, de catre instanta de contencios administrativ, nsa numai n cadrul actiunii formulate mpotriva actului administrativ pe care l fundamenteaza. Nu are ca si consecinta obligarea organului administrativ emitent al actului la emiterea acelui act, conditionnd numai valabilitatea acelui act care, fiind emis n absenta sau cu ncalcarea acelui acord, este nul. Nu are drept consecinta obligarea organului administrativ respectiv la emiterea actului administrativ Desi atrage dupa sine legalitatea unui act administrativ, acordul, prin ele nsusi, nu acopera viciile de legalitate ale actului administrativ respectiv. B. Forme procedurale concomitente emiterii actului administrativ se ntlnesc mai ales la organele colegiale si vizeaza functionarea legala si emiterea de acte juridice de catre aceste autoritati publice. Qvorumul este majoritatea ceruta de lege pentru functionarea valabila a organului colegial. Majoritatea ceruta pentru votarea actului care poate fi: cu cerinta de qvorum calificata = fiind prevazuta expres n textul actului respectiv (exemplu: 2/3 pentru revizuirea Constitutiei); absoluta = jumatate plus unu din numarul total (pentru votarea legilor organice); simpla = jumatate plus unu din numarul celor prezenti (pentru votarea legilor ordinare). fara conditie de qvorum majoritate relativa = cel mai mare numar de voturi obtinut (turul al doilea de la alegerile prezidentiale sau pentru primari) C. Forme procedurale ulterioare emiterii actului administrativ Momentul intrarii lor n vigoare a actelor administrative este n functie de caracterul lor: individual, de la data comunicarii;

normativ, ca regula, de la data publicarii. Hotarrile de guvern cu character militar se comunica celor interesati; consiliile locale, judetene, ct si prefecturile si publica actele cu caracter normativ ntr-un monitor oficial la nivel de judet.

6. Anularea si inexistenta actelor administrative


Principiul legalitii, principiul fundamental aplicabil administraiei publice, impune stricta respectare a dispoziiilor constituionale, legale i a tuturor actelor normative cu fora juridic superioar, de ctre autoritile administraiei publice. Teoria nulitatilor in dreptul administrativ trebuie sa aiba in vedere ca in aceasta materie avem fata in fata mai multe categorii de interese, cum ar fi: interese generale, interese regionale, locale sau speciale i interese individuale care trebuie conciliate. Aadar, n aceste condiii, avnd n vedere i faptul c actul administrativ este acea form juridical principal a activitii administraiei publice care const ntr-o manifestare unilateral i expres de voin de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligaii, in realizarea puterii publice,sub controlul de legalitate al instanelor judectoreti, precum si specificul condiiilor de valabilitate ale acestuia. Anularea reprezint sanciunea aplicat actelor administrative emise/adoptate cu nclcarea legii i const n lipsirea acestora de efecte juridice n vederea carora au fost emise\adoptate. Anularea se poate pronuna de organele superioare ale administraiei publice i de ctre instanele judectoreti. Anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost condiionate, sub aspectul legalitii, de existena unui act administrativ. Din punct de vedere al naturii sale, nulitatea unui act juridic, deci i a actului administrativ, reprezint o sanciune care intervine atunci cnd actul este lovit de unele vicii de legalitate. Dreptul organelor superioare, ale administraiei publice de a dispune anularea decurge din raportul ierarhic, nefiind necesar conferirea acestui drept printr-o dispoziie expres a legii.

Cnd anularea este impus de organul ierarhic superior, cauza acesteia o reprezint att ilegalitatea actului ct i neoportunitatea lui. Instanele judectoreti pot dispune anularea unui act exclusiv pe motiv de ilegalitate. Actul administrativ nu poate fi anulat dect pentru cauze anterioare sau concomitente emiterii lui. Anularea are caracter retroactiv, prin aceast operaiune desfiinndu-se efectele juridice ale actului i considerndu-se c el nu a existat. Anularea se dispune de autoriatea administrative ierarhica superioara, de autoritatile de inspectie sau control, de cele cu activitate administrative-jurisdictionala stabilite de lege ori de instantele judecatoresti, in conditiile si in cazurile prevazute de lege. Actele de anulare desfiinteaza efectele actelor administrative anulate,atat pentru trecut, cat si pentru viitor. De regula, in cazul in care anularea intervine exclusive pentru cause de oportunitate, actul inceteaza sa produca efecte juridice numai pentru viitor. Primul autor romn care dezvolt n doctrina postbelic din ara noastr teoria anulabilitii este Mircea Anghene, considernd c n raport cu gravitatea nerespectrii condiiilor de valabilitate ale unui act administrativ, viciile unui astfel de act pot face ca acesta s fie nul sau anulabil. n dreptul administrativ distincia dintre nulitatea absolut i cea relativ are un interes practic redus. Nulitatea absolut are ca specific faptul c sancioneaz nerespectarea, la ncheierea actului juridic, a unei norme care ocrotete un interes general, obtesc. n cazul celei relative sunt nerespectate, la ncheierea actului juridic norme care ocrotesc un interes particular, individual ori personal. Din punct de vedre al ntinderii efectelor, nulitile se mpart n nulitai totale, cnd este desfiinat un act juridic n integralitatea sa i n nuliti pariale, cnd se desfiineaz doar oparte a actului, celelalte pari ale actului continund s produc efecte juridice, deoarce nu contravin legii. Nulitatea absolut intervine pentru ncalcarea condiiilor de fond, eseniale pentru validitatea actului,iar nulitatea absolut pentru condiii de mai mic importana, care privesc forma actului.

10

Din punct de vedere al efectelor juridice ,nulitatea actului administrativ difer de cea a actului civil. Astfel, indiferent de condiiile care au fost nclcate,organul competent va putea s dispun anularea actului. Dac n dreptul civil nulitaile relative pot fi confirmate de cel lezat, iar nulitaile absolute nu pot fi confirmate, n dreptul administrativ pot fi confirmate ambele categorii de nulitai sau numai nulitaile relative. n cazul actelor administrative inexistente nu mai opereaz prezumia de legalitate, nclcarea legii este att de evident nct oricine o poate sesiza. Neopernd aceast prezumie, nseamn c nimeni nu poate fi obligat s se supun dispoziiilor cuprinse ntr-un astfel de act, mai mult, punerea n executare a actului inexistent de ctre organele administraiei publice apare ca o cale de fapt (i nu de drept), care atrage rspunderea administraiei publice, respectiv a funcionarilor ei pentru daunele cauzate. n cazul actelor emise de autoritai ale administraiei publice care nu se subordoneaz ierarhic altora, de exemplu autoritaile centrale sau locale autonome,anularea nu va putea fi dispus dect de instana de judecat. Instituia anulrii actului administrativ este prevazut de art.52 din Constituie care consacr acel tip de anulre care este dispus de instana judectoreasca. Mai reinem c nulitatea actelor administrative individuale nu este determinat cu necesitate de anularea actului administrativ normativ pe baza cruia a fost emis actul individual. Similar, anularea unui act administrativ nu este atras automat de abrogarea legii pe baza creia a fost emis. Numai n cazul cnd actul administrativ normativ sau acela individual ar veni expres sau implicit n contradicie cu situaia de drept creat prin abrogarea legii sau anularea actului administrativ normativ pe baza cruia a fost emis, acel act administrativ devine ilegal. Odat cu intrarea n vigoare a Constituiei, inexistena actului administrativ capt o reglementare expres. Astfel, potrivit prevederilor art. 108 alin. (4) nepublicarea atrage inexistena hotrrii sau a ordonanei (Guvernului).

11

Actul mai este inexistent i atunci cnd existena lui material nu poate fi dovedit sau n cazul n care a fost semnat de o persoana manifest necompetent ori a fost emis pe baza unei legi abrogat retroactiv. Din punct de vedere al naturii sale, inelegem prin nulitate o sanciune care intervine atunci cnd actul este lovit de unele vicii de legalitate, prin a cror constatare nceteaz prezumia de legalitatea a actului, iar prin inexistena actului o nulitate att de grav ncat nu prezint nici mcaro umbr a unei aparene de legalitate. Mai trziu, teoreticieni francezi au definit inexistenta actului administrativ relativ asemanator. ntelegnd inexistenta actului administrativ ca fiind un grad mai grav de neregularitate, unii autori au considerat ca putem distinge intre acte literalmente inexistentte material care nu prezinta nici o aparenta si care nu sunt efectiv realizate si acte inexistente juridic, inexistenta acestora din urma fiind determinate de gradul de gravitate a neregularitii care le afecteaz. Anulabilitatea(nulitatea relativa) intervine pentru nerespectarea unei condiii de legalitate de mic importan.

CONCLUZII

12

Ca si concluzie a acestei lucrri pot spune c am realizat o analiz a activitii autoritilor administraiei publice cu special privire asupra actului administrative. Astfel, ponderea activitii autoritilor administraiei publice o reprezint asemenea fapte materiale, cea mai mare parte a personalului administrativ avnd ca sarcini de serviciu efectuarea diferitelor operaiuni administrative sau, dupa caz, a celor materiale. n doctrina postbelic, operaiunile administrative erau privite ca fapte materiale svrite de organele administrative pentru executarea n concret a legilor i celorlalte acte juridice emise de organele statului pe baza lor, distingndu-se de actele juridice prin faprul c nu erau, prin coninutul lor, manifestri de voin facute cu scopul de a produce efecte juridice. Prin urmare termenul de act administrativ este reglementat i de noua Lege a contenciosului administrativ care l definete caactul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate public n vederea executrii sau organizrii executarii legii,dnd natere, modificnd sau stingnd raporturile juridice. Aceast definiie prezinta importana sub aspectul actelor supuse controlului de legalitate, acestea existndu-se i asupra actelor emise de alte autoriti publice dect cele care aparin administraiei, ca fiind conform i cu art.52 din Constituia revizuit. Actul administrativ este o manifestare unilateral de voin chiar i atunci cnd la emiterea lui particip mai multe persoane, deoarece organul emitent este un organ colegial (o hotrre a unui consiliu local, de exemplu), precum i n situaia n care la emiterea actului administrativ participii mai multe organe ale administraiei publice (cum ar fi, de exemplu, un ordin care eman de la mai multe ministere) sau alturi de acestea, anumite organizaii cu caracter privat. Dei fiecare definiie are elemente de distincie, reinem c acestea au i elemente comune care subliniaz c actele administrative: sunt acte juridice unilaterale ce provin de la autoritile publice, sunt emise n cadrul i pentru realizarea activitii executive i dau natere, modific sau sting raporturi juridice de drept administrativ. n sfrit, actele administrative sunt obligatorii i pentru organele ierarhic superioare celor emitente. Asfel, actul adiministrativ normativ al organului inferior este obligatoriu pentru organul superior pn cnd acesta din urm va emite, la rndul lui, un act normativ cu un

13

coninut contrar, act care, avnd o for juridic superioar, l va abroga pe cel al organului inferior iar actul administrativ individual al organului inferior trebuie respectat de organul superior att timp ct acesta nu l anuleaz(revoc) n condiiile prevzute de lege. De asemenea, regulile juridice care stabilesc condiiile de emitere sunt mai riguroase n cazul actelor administrative normative fa de actele administrative individuale. Potrivit art.2 alin. (2) din Ordonana nr.2\2001,consiliile locale,consiliile judeene i Consiliul General al municipiului Bucureti pot stabili i sanciona contravenii n toate domeniile de activitate n care acestora li s-au stabilit atribuii prin lege, n msur n care domeniile repective nu sunt stabilite contravenii prin lege sau prin hotrri de Guvern. Drept urmare legea mai prevede c autoritile deliberative ale administraiei publice locale confer persoanelor fizice,romne sau strine,cu merite deosebite,titlul de cetean de onoare al comunei sau oraului[art.38 alin(2) din Legea nr.215\2001]. Astfel, n ceea ce privete ncetarea efectelor juridice,actele administrative produc efecte juridice pn n momentul scoaterii lor din vigoare, care de regul se face de organul emitent, de autoritatea ierarhic superioar sau de instanele judectoreti,fiind vorba despre suspendare, revocare sau anulare. De asemenea form scris a actelor admnistrative este necesar din mai multe motive, dintre care amintim:necesitatea cunoaterii exacte i complete a coninutul actelor,existena unui mijloc de prob n caz de litigiu,verificarea legalitii actului n vederea sancionrii celor vinovai de eventuale vicii de legalitate a actului sau a celor vinovai de nerespectarea actului legal emis,realizarea rolului educativ al actului administrativ respective. La ora actual, inexistena a devenit chiar o instituie de ordin constituional dac avem n vedere dispoziiile art.100 alin.(1) referitoare la decretele Preedintelui, considerate inexistente n cazul nepublicrii i, respective,ale art.108 alin.(4) referitoare la actele Guvernului, considerate de asemenea, inexistente n cazul nepublicrii,cu excepia hotrrilor Guvernului cu caracter militar, care se comunic numai instituiilor interesate. n concluzie, din analiza doctrinei romneti, de-a lungul timpului, rezult c s-au utilizat mai multe noiuni pentru a desemna actele juridice cu caracter unilateral ale autoritilor administraiei publice, dar cel mai adesea este ntlnit termenul de act administrativ. 14

BIBLIOGRAFIE

15

1. O. Podaru- Drept aministrativ 2.Antonie Iorgovan-,, Tratat de drept administrativ,vol.2, ediia 4, Editura All Back,2005 3.Ilie Iovana-,, Drept administrativ Editura Servo Sat, Arad,1993 4.Corneliu Manda- ,,Drept administrativ, ediia a3a, Editura Luminalex, Bucureti,2005 5.Vasilica Negru-,, Drept administrativ, Editura Luminalex, Bucureti,2004 6.R.N. Petrescu-,,Drept administrativ Editura Accent,Bucureti,2004 7.Ioan Santai-,,Drept Administrativ i tiinele AdministrativeEditura Risoprint,Cluj-Napoca,2004 8.Dana Apostol Tofan-,, Drept administrativ,vol.2, Editura All Beck,Bucureti,2004 9.Anton Trielescu-,, Actele adiministraiei publice,Editura All Back,Bucurei,2002 10.Verginia Vedina,, Drept administrativ,Editura Universul juridic, Bucureti,2006

16