"Ideologie politica" si "doctrina politica" sunt concepte similare, n buna masura, dar deosebirile sau sensurile specifice conferite

n anumite mprejurari nu sunt deloc neglijabile. De remarcat si rezervele exprimate n legatura cu utilizarea lor, invocndu-se, n principal, caracterul nestiintific sau chiar dogmatic. Deoarece conceptul de ideologie are o istorie mai consistenta i se va acorda un spatiu pe masura. Ideologia si "dezideologizarea" Ideologia este un complex articulat de idei, reprezentari, conceptii si atitudini (latent sau explicit ofensive), caracterizate de o retorica care tinde sa o anunte drept substitut al (imaginii) realitatii. Sau, mai elaborat spus, prin "ideologie" se ntelege ansamblul, totalitatea ideilor si conceptiilor care reflecta ntr-o forma mai mult sau mai putin sistematizata, interesele si aspiratiile unor clase, categorii sau grupuri sociale, determinate de conditiile obiective ale existentei acestora si care servesc la justificarea relatiilor sociale (si a deciziilor politice) pe care acestea sunt interesate sa le modifice sau sa le conserve. (Eugen Strautiu). Conceptul de ideologie este marcat de o mare complexitate, dar si ambiguitate. David McLellan si ncepe cartea pe care i-a consacrat-o cu afirmatia "Ideologia este cel mai derutant concept din cmpul stiintelor sociale" (David McLellan, 1998, p. 24). Produs al iluminismului, termenul a fost inventat n ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, de catre filosoful Antoine Destutt de Tracy, din cuvintele grecesti eidos si logos, fiindu-i conferit sensul de "stiinta a ideilor", care se ocupa de investigarea originii naturale a ideilor, de cunoasterea cauzelor generarii acestora din senzatii. Asadar, o expresie a empirismului anti-teologic. Treptat, ideologia s-a asociat cu guvernarea de catre o elita luminata, mai exact guvernarea republicana reprezentativa, sens care va cstiga teren. Acestor sensuri initiale pozitive, li s-a adaugat, curnd, unul peiorativ. Se considera ca metamorfoza se datoreaza, n buna masura, lui Napoleon, cel care, el nsusi asociat "ideologilor" pentru o vreme, le-a reprosat acestora, dupa ce a ajuns la putere, ca vor sa reformeze lumea n capetele lor, fiind incapabili sa-si puna n practica ideile. Conceptul a nceput sa fie mai larg utilizat n secolul al XIX-lea, semnificnd uneori o conceptie sistematica asupra lumii ce vizeaza att aspecte teoretice ct si programatice, att dimensiuni rationale ct si afective, alteori o conceptie deformata, care se ndepateaza de obiectivitate, ncorpornd pasiuni, temeri, sperante marcate de

subiectivism (Vernon Bogdanor, ed., 1987, p. 278). Numerosi autori contemporani l citeaza pe Marx, care, n lucrarile din tinerete, a preluat si amplificat sensul peiorativ, definind ideologia drept "conceptie rasturnata" (comparata cu imaginea n camera obscura), pentru ca apoi, la maturitate, sa o considere expresie a intereselor de clasa, a carei finalitate si compatibilitate cu stiinta depind de tipul de interese pe care le exprima. Dintre cei preocupati de dilemele ideologiei s-a remarcat, n primele decenii ale secolului XX, sociologul Karl Mannheim, care deosebea doua forme ale ideologiei - ambele diferite de cunoasterea stiintifica: una exprima deformarea gndirii clasei conducatoare care doreste sa-si conserve puterea; cealalta exprima deformarea gndirii unei clase ce aspira spre un viitor ideal, imposibil de realizat - o ideologie utopica, n perimetrul careia include si marxismul (Karl Mannheim, 1936). Secolul XX a fost oscilant n privinta importantei acordate ideologiilor. Daca anii '30 si '40 au fost caracterizati de ceea ce s-a numit "razboiul ideologiilor" (democratice, fasciste, comuniste), anii '50 au fost marcati de teza "sfrsitului ideologiilor", a "dezideologizarii" (Raymond Aron, Daniel Bell). La baza acesteia s-a aflat ideea ca n conditiile declinului ideologiilor radicale proprii fascismului si comunismului, lumea contemporana, aflata ntr-o etapa a "abundentei", este tot mai rationala si pragmatica, mai putin preocupata de diferentieri ideologice, toate fortele politice fiind n esenta de acord cu valorile fundamentale ale democratiei. Aceasta alternanta de tip flux reflux a continuat: nainte ca anii '60 sa se fi ncheiat, R. Aron semnala "sfrsitul erei sfrsitului ideologiilor". La finele anilor '80, ntr-un alt context istoric, Francis Fukuyama a fost cel care a proclamat din nou sfrsitul confruntarilor ideologice majore, anticipnd caderea regimurilor comuniste. Mai nti ntr-un articol care i-a adus celebritate, apoi n alte lucrari, acesta afirma nu "sfrsitul ideologiei", ci "victoria linistita a liberalismului economic si social" (Francis Fukuyama, 1994), teza care a determinat una din cele mai ample dezbateri postbelice pe problematica ideologiilor. Alternanta nu este ntmplatoare, ea dovedind ca ideologiile se confrunta acut ndeosebi n perioadele si zonele marcate de dificultati sau transformari importante; si epuizeaza forta ca urmare a consumarii etapelor respective, pentru a reveni n prim plan cu un alt continut si o alta forma. O asemenea constatare poate fi utila n explicarea situatiei prezente din zona noastra, unde confruntarile ideologice nu au cazut deloc n desuetudine. Aceasta situatie readuce n actualitate unele ntrebari, devenite clasice, n legatura cu ideologia, precum: ce este ea,

de fapt? este doar o "falsa constiinta", o gndire "deformata" sau un mod specific de raportare la realitate? Ideologia poate fi definita ca ansamblu de idei, optiuni valorice, aspiratii, idealuri, ce exprima trebuintele si interesele anumitor grupuri, oferind o anumita interpretare a realitatii sociale si orientnd actiunea nspre anumite scopuri, n functie de un anumit model al dezvoltarii viitoare. Rezulta, asadar, ca, orict de pregnante sunt, n cadrul unei ideologii, preocuparile pentru a cunoaste si explica n mod obiectiv realitatea (demers caracteristic teoriei, stiintei), aceasta nu se rezuma la cunoastere, la aspecte de ordin rational, ci implica ntreg sistemul motivational, respectiv aspecte volitive si afective. Apoi, ideologia este un produs colectiv, reflectnd optiunile de grup si stimulnd formarea grupurilor. Ideologia nu doar descrie si interpreteaza realitatea, ci si orienteaza actiunea nspre anumite scopuri, ce rezulta din anumite optiuni. Pe baza acestor optiuni se contureaza un anumit model societal; n functie de "tipul ideal" pe care l propune, ideologia vizeaza fie mentinerea unui sistem politic, fie reformarea sau chiar schimbarea radicala a acestuia. Trebuie precizat ca exista diferite tipuri de ideologii. Ideologia politica, ce constituie obiectul demersului de fata, se refera, n principal, la idei, credinte, atitudini despre regimul politic si institutiile politice, precum si despre rolul oamenilor n raport cu acestea (vezi si Roy Macridis & Mark Hulliung, 1996, p. 2). Revenind la ntrebarile formulate anterior, trebuie sa constatam ca cei care elaboreaza, sustin si propaga anumite ideologii pot sa recurga la mistificarea realitatii si la manipularea populatiei - un asemenea mod de manifestare este propriu att institutiilor puterii n regimurile totalitare ct si fortelor politice care sfideaza regulile (scrise sau nescrise) ale desfasurarii competitiei politice ntr-un regim democratic. n acest caz, definitia de "falsa constiinta" sau "gndire deformata" este adecvata. A ncerca nsa o interpretare si evaluare a realitatii sociale care sa serveasca orientarii actiunii nspre obiective pe care un anumit grup social le considera dezirabile poate nsemna preocupare pentru a descifra nsesi tendintele acestei realitati, care, complex determinate de factori obiectivi si subiectivi, nu sunt, de regula, evidente. Prin caracteristicile relevate, ideologia se deosebeste de teorie, care este o reflectie sistematica asupra naturii si scopurilor sistemului de guvernamnt; asociata cu stiinta, teoria presupune demonstratie riguroasa, care se sprijina pe date concrete, ce pot fi, de regula, verificate empiric. Asadar, n vreme ce teoria presupune o abordare obiectiva, ideologia este o abordare din perspectiva unei anumite

optiuni. Apoi, n vreme ce teoria presupune, n principal, organizarea ideilor si demonstratia, ideologia vizeaza mai ales stimularea spre actiune. Aceste deosebiri nu nseamna nsa incompatibilitatea ideologie - teorie. Este stiut faptul ca o serie de teorii s-au transformat n ideologii, de-a lungul timpurilor, cazul cel mai elocvent fiind cel al liberalismului, mai cu seama al celui clasic. Cum se poate cu usurinta constata, este imposibila prezentarea majoritatii ideologiilor politice fara a fi invocate anumite teorii de referinta.

De citit si aici!!!!!: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ideologie_politic%C4%83