Sunteți pe pagina 1din 102
JEAN-YVES LELOUP ASEAZA-TE SI MERGI Elogiu calatoriei interioare Traducere de Alina Gabriela NANGIU JEAN-YVES LELOUP PARTEA A TREIA: Pelerinajul san ate 161 1. Ceeste un pelerin? 163 2. Cefel de pelerinaj?-sesiiniornrnininunneniniensnonn 169 3. Care este directia?. elie 4, Calea pelerinil ose pasty eninissestvnnnees 18D 5. Orice calatorie reprezinta un climat ce trebuie traversat 192 6. Prietenul meu, magnificul amator de plimbari..... 203 Site-ul pelerinilor Introducere Agazii-te si mergi!” Aceste vorbe pe care le-am auzit cind aveam nouisprezece ani, la Muntele Athos, putin dupa o experienti de moarte clinic intr-un spital din Istanbul, continua sa fie la fel de vii dupa patruzeci de ani, precum un suflu, si ma imping spre indltimi si inainte Mi-a trebuit ceva timp pana le-am injeles si mai ales pana ce le-am trait. ~Agazi-te” nu inseamni si rimai asezat, Mergi” nu inseamna si mergi undeva. Asazi-te” inseamna si fii centrat in acest du-te-vino al Vietii .Mergi” inseamnd sa fii stabil care se da. Aceste vorbe pot fi asemanate unui ecou al Numelui divin pe care I-am auzit la Istanbul ceva mai devreme, la bordul cutie metalice ce trebuia si-mi_contina .tamasitele”, insisi miscarea Vietii JEAN-YVES LELOUP. Voi descoperi mai tarziu cd ,Sunt/Voi fi” sunt vorbele pe care le aude Moise pe marginea drumului, dintr-un rug care ardea, dar nu se mistuia”” Statul si mersul nu reprezinta ele participarea si desfii- surarea, in cel care le practicd, a unei prezente reale a lui A fi care era, care este, care vine”, asa cum serie in Apocalipsa? Mergind”, acest cuvant capiti pe alocuri accente mai degrabi baudelairiane decat biblice: 0, durere, fii infeleapti si pastreazi-ji mai mult calmul”, asazi-te, asculta Viata, Viata grandioasa care merge... Sima vedeam atunei ca tandrul pastor din textul lui Kakuan, maestru Zen chinez din secolul al XIl-lea, care, in urma mai multor aventuri, reusi s& se aseze pe spatele bivolului in cele din urma imblanzit. Cateodat nu e nevoie si te misti ca si avansezi, merge de la sine ‘Nu are sens si va mai vorbese despre recunostinta pe care i-o port acestui sffint batran pe care -am cunoscut la Muntele Athos, pe care I-am intrebat despre sensul ce I-ar putea cdpata viata mea proaspat regissiti si care, in loc si-mi raspunda printr-un discurs interminabil, m-a invitat la o practic. Devotamentul zilnic fati de aceasti practic’ a statului si a mersului mi-a revelat, de fapt, sensul ,treceri mele pe pamént: ,,si aderi” la Viata, la propria-ti fiinga, la Ceea ce devii: ,Sunt/Voi fi”. Am avut ulterior sansa s& cunose si alti maestri care mi-au confirmat, m-au instruit si m-au ghidat pe aceasta cale. in cartea de fafa fi voi evoca discret pe unii dintre ei: Graf Diirckheim in Padurea Neagrd, Jean Klein la Sainte- Baume, Krishnamurti la Ojai in California, pe dal "Tesirea Ml, 2 ASEAZA-TE $1 MERGI. Elogiu cAlatoriei interioare cunoscut prin Huston Smith la Universitatea noastra din New York si mulfi alfii cunoscugi sau necunoscufi, care au murit sau care sunt inc& in viata; le multumesc. Recunostinja mea se indreaptd, de asemenea, ciitre toti cei cu care impirtigese aceast’ practic’ de multi ani, tofi »prieteni de pe drum”, pe care i-am cunoscut fie in sau in timpul lungilor drumetii prin desert (Sahara, Libia, Siria, Egipt...). sau cénd urcam pe tofi acesti munti sfingi (Kailash, Arunachala, Sinai, Fuji, Machu Picchu), fara a uita de Pathmos, Muntele Fericirilor, muntele Taborului, ,muntele umil”, mai de- graba niste ,.coline” dragi ,{nvayatorului si Domnului meu”, Cel care imi spune neincetat: ,Odata ce ai ajuns in varfi muntelui nu te opri din mers”. Si fie aceasta o invitatie la a urca si mai sus sau la a cobori? Fara indoiala ci la amandou, cici a sta sia ‘merge reprezint& o invitatie la a integra contrariile, nu numai imobilitatea si migcarea, ci toate elementele care ne constituie viata Desi frunzele si ridacinile in acelasi fel se vor intoarce la sursi, fiecare igi pastreazi funcjia, Lumina este de asemenea intuneric, dar nu o priviti ca pe intuneric, intunericul este de asemenea lumina, dar nu il priviti ca pe lumina’ Nici imbinate, dar nici separate, lumina si intunericul sunt asemenea mersului, piciorul din spate care trece mai apoi in fata. Este vorba despre a dobandi o anumiti vizi care nu amestecd si nu opune. Practica noastra ce uneste stréins statul si mersul ar trebui si conducé spre acest punct induntrul, dincolo de, peste " Sandokat, de Shitou Xiquian, maestru Zen din secolul al VIU-lea. ul