Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De B.H. Carroll
Introducere
O teorie care se regaseste la majoritatea crestinatatii de astazi este
aceea ca Biserica Noului Testament este una „universala si invizibila”,
biserica ce nu trebuie confundata cu biserica „locala”. Aceasta teorie
este crezuta de intregul protestantism, si acum, si de o parte
considerabila de baptisti care, de asemenea, au acceptat-o.
Dr. B. H. Carroll a predat aceste prelegeri si a furnizat informatiile din
Apendix studentilor sai de la Seminar cu scopul de a dovedi falsitatea
conceptului, si pentru a demonstra ca Biserica Noului Testament trebuie
considerata a fi o Biserica locala si vizibila, iar nu universala si invizibila.
De aceea, cartea constituie o foarte puternica pledoarie pentru Biserica
Noului Testament.
Totusi, cartea cuprinde un punct nevralgic. Dr. Carroll explica unele
referinte biblice ca facand aluzie la „Biserica glorificata”, despre care el
afirma ca nu exista in prezent, ci ea ramane inca de domeniul viitorului.
Dr. Carroll a stabilit ca „dupa tot ce cunoastem, adunarea universala
cuprinde pe toti cei mantuiti”.
Roy Mason, in cartea sa, The Myth of the Universal Invisible Church
Theory Exploded, a remarcat cat de inconsecvent este intr-adevar un
asemenea punct de vedere. El a scris:
1. Asa cum s-a argumentat deja, Mireasa ar fi una diferita decat cea
logodita cu Cristos.
Editorii,
Bocsa, Caras-Severin
6 iulie 2005
PRELEGEREA I – ETIMOLOGIE
Originea si evolutia termenului „ecclesia”
Aceasta referinta din Matei 16:18, 19 a fost pentru multe sute de ani
un camp de batalie al disputelor teologice. Desi milioane de opozanti au
trecut in vesnicie, problemele discutabile care i-au asezat unul impotriva
altuia inca mai dainuie, ca iarasi sa-i grupeze pe urmasii lor in formatii de
lupta inamice.
Cele mai importante dintre aceste chestiuni creatoare de polemici
sunt:
• Ce este biserica?
• Cine a fondat-o si cand?
• Care este temelia ei?
• Ce sunt „portile Locuintei mortilor?”
• Care sunt „cheile?”
• Ce reprezinta „a lega si dezlega?”
In aceasta prelegere vom raspunde doar la prima dintre intrebari:
CE ESTE BISERICA?
Din nou, bisericii individuale din Corint, Pavel ii scrie: „voi sunteti
Templul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi – Voi
sunteti trupul lui Cristos, si fiecare, in parte, madularele lui” (I Corinteni
3:7, 16; 12:27).
Cand se refera la trupul lui Cristos, apostolul Pavel spune: „Si daca
sufere un madular, toate madularele sufar impreuna cu el” (I Corinteni
12:26); mai mult ca sigur ca el nu vorbeste de Ecclesia Glorificata, ale
carei membre au scapat de suferinte atunci cand au fost constituite in
aceasta ecclesie.
Din nou, cand se refera la biserica individuala din Efes, el ii scrie lui
Timotei, pe care l-a lasat in acel oras: „Iti scriu aceste lucruri cu nadejdea
ca voi veni in curand la tine. Dar daca voi zabovi, sa stii cum sa te porti
in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalpul
si temelia adevarului” (I Timotei 3:14-15). Bineinteles ca el nu-i scrie lui
Timotei cum sa se comporte in adunarea universala aflata in slava.
Dimpotriva, el a scris aceste lucruri cu privire la comportamentul
lor, la modul lor de a fi: cand si cum pot barbatii sa se roage, cum ar
trebui sa se imbrace femeile si cu ce ar trebui sa se indeletniceasca si
care ar trebui sa fie insusirile episcopilor si diaconilor. Chiar si acest
pasaj remarcabil, asa de des si categoric citat ca referindu-se la vreo
presupusa „biserica spirituala, invizibila, universala”, Efeseni 1:22,23, „El
I-a pus totul sub picioare, si L-a dat capetenie peste toate lucrurile
Bisericii, care este trupul Lui, plinatatea Celui ce plineste totul in toti” –
chiar acest trup – plin „de toata plinatatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:19)
– este aplicat in rugaciunea lui Pavel, la timpul prezent, unei adunari
concrete – la cea din orasul Efes.
Se pune intrebarea: „De ce sa ne mai rugam ca fiecare adunare
individuala sa fie umpluta de toata plinatatea lui Dumnezeu, daca este
deja umpluta?” Raspunsul este clar. Fiecare adunare individuala este o
locuinta a lui Dumnezeu prin Duhul. Duhul ocupa fiecare cladire. In
fiecare, El intra nu cu putere partiala, ci cu toata plinatatea Omnipotentei
Lui.
Desi plinatatea este acolo, biserica este asa de mioapa, asa de slaba
in credinta si de plapanda in har, incat nu realizeaza si nu isi insuseste
aceasta plinatate a lui Dumnezeu. De aici rugaciunea ca ochii intelegerii
lor sa fie deschisi, pentru a vedea plinatatea, credinta lor sa creasca in a
si-o insusi; harul lor sa creasca pana la puterea corespunzatoare de a
sta si a lucra in acea plinatate. Astfel, umpluti, ei realizeaza din
experienta faptul ca Duhul Sfant, in toata plinatatea lui Dumnezeu, deja a
intrat in acest trup individual al lui Cristos si asteapta doar sa fie
recunoscut…
Noi vedem rugaciunea lui Pavel implinita intr-o mare trezire spirituala
in trupul individual al lui Cristos. Treptat, biserica se pregateste sa
inteleaga plinatatea lui Dumnezeu care locuieste in ei, prin Duhul.
Vederea lor spirituala va deveni o vedere de vultur. Puterea credintei lor
va deveni puterea unui urias. Acum ei pot spune „pot totul”. Nici un
obstacol nu este de netrecut. Si din ce in ce mai mult, ei inteleg
inaltimea si adancimea, latimea si lungimea dragostei lui Dumnezeu si
stralucesc ca un focar spiritual. Este dovedit astfel ca toti acei termeni
cuprinzatori care apartin viitoarei adunari universale sunt in mod similar
aplicati adunarii individuale prezente, fiindca aceasta este singura
exemplificare existenta a acelei congregatii generale viitoare.
Cele de mai sus ne conduc la concluzia urmatoare: Toate invataturile
care sustin existenta contemporana a unei biserici universale si
invizibile care nu are randuielile, in care se intra doar prin credinta, tind
spre discreditarea adunarii individuale, care exista acum cu adevarat si
care este stalpul si temelia adevarului.
De mai multe ori cand am intrebat pe cineva: „Faci parte dintr-o
biserica?” raspunsul a fost : „Eu sunt un membru al bisericii spirituale,
universale si invizibile.”
Este mai mult decat indoielnic a face din credinta singura conditie de
primire in biserica universala si, firesc, da nastere acestui gen de
raspunsuri.
Dupa tot ce cunoastem, adunarea universala cuprinde pe toti cei
mantuiti. Dar copiii mici care au murit la varsta frageda, sunt parte a
celor mantuiti. Cu toate ca ei niciodata nu au fost expusi Evangheliei,
sunt mantuiti fara sa fie nevoie de credinta. Dar se poate spune ca o
asa folosire a termenului „credinta” este doar un mod de a spune „o
inima innoita”, iar copilasii morti nu sunt mantuiti fara regenerare. La
toate acestea, replica noastra este ca, numai nasterea din nou nu este
indeajuns sa califice pe cineva pentru membralitate in adunarea
universala. Toti cei regenerati pe care noi ii cunoastem au imperfectiuni,
ori adunarea universala nu are pete sau zbarcituri sau vreun lucru de
felul acesta.
Si nici sanctificarea absoluta a sufletului nu este indeajuns pentru
membralitate; de asemenea, mai este nevoie si de o glorificare a
trupului. Enoh, Ilie si probabil aceia care s-au ridicat dintre cei morti,
dupa invierea lui Cristos, sunt singurii calificati acum pentru membralitate
in adunarea universala. Astfel, ei trebuie sa mai astepte pana cand toti
aceia pe care Dumnezeu i-a chemat si ii va chema vor fi implinit aceleasi
conditii inainte de a exista o adunare universala, de facto.
Dupa cum s-a sugerat deja, toate intrunirile organizate au termeni,
sau conditii de membralitate dinainte stabilite. In Ecclesia statului grec,
membralitatea era limitata la un segment de populatie bine definit. Nu
toti locuitorii zonei puteau participa la o ecclesia de treburi civice. La fel
si cu ecclesia Vechiului Testament, sau adunarea nationala a Israelului
dupa trup. Daca cineva dorea sa participe la ea, trebuia in mod
obligatoriu sa aiba o descendenta directa si sa fie circumcis, sau sa
devina prozelit si sa fie circumcis. In mod similar, conditiile de
membralitate in biserica de pe pamant sunt regenerarea si botezul.
Dar conditiile de membralitate pentru biserica glorificata sunt:
justificarea, regenerarea, sanctificarea sufletului si glorificarea trupului.
Prin urmare, subscriem celei de-a doua concluzii:
Unii termeni sau descrieri uzuale, aplicate bisericii de scriitori si
predicatori, sunt nu numai in afara Bibliei si curat omenesti, apartinand
perioadei post-apostolice, dar sunt folositi in asa fel incat devin confuzi si
absolut nescripturali. De exemplu, termenul vizibil care se refera numai
la adunarea individuala este pus in antiteza cu spiritual care se refera
numai la biserica glorificata, ca si cum acesti termeni ar fi antonimi sau
incompatibili unul cu celalalt.
Adunarea sau biserica individuala existenta acum este atat vizibila cat
si spirituala.
A-L marturisi pe Cristos inaintea oamenilor, a lasa ca lumina ta sa
straluceasca inaintea lor, a fi botezat, a vesti moartea Domnului prin
participare la Cina de Amintire, toate acestea sunt acte vizibile si
spirituale ale ascultarii. Iar cand congregatia generala va deveni un fapt
real, in loc de o simpla perspectiva, si aceasta va deveni atat vizibila cat
si spirituala.
Vorbind de congregatia generala, apostolul Ioan spune: „…am
vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul
Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei” (Apoc.
21:2).
Cand Regele a venit aici pe pamant in smerenie, El a fost vizibil. Si
atunci cand El se va arata in glorie, orice ochi Il va vedea.
O cetate asezata pe un munte nu poate ramane ascunsa. De
asemenea, Noul Ierusalim, de pe Muntele Sionului, cetatea viului
Dumnezeu, va fi cel mai stralucitor si mai plin de lumina obiect pe care l-
a vazut universul.
Confuzia generata de infloriturile omenesti este demonstrata in
dezvoltarea asa numitului „crez apostolic”. In formele sale istorice,
timpurii, acesta spunea: „Cred in biserica sfanta.”
Formele mai tarzii spun: „Cred in sfanta biserica catolica
[universala].” Mult mai tarziu „in sfanta biserica catolica si apostolica.”
Prin redactarea altor crezuri, acesta se va dezvolta in forma: „Biserica
Romano-catolica, sfanta si apostolica.” Apoi vine „vizibila” vs. „invizibila”,
sau „vizibila, temporala, universala vs. invizibila, spirituala, universala” si
asa la nesfarsit. Insa, cu toate acestea, Biblia, in simplitatea ei, nu
cunoaste deloc aceste elegante subtilitati scolastice. In Sfanta Scriptura,
biserica existenta este o adunare individuala a ucenicilor botezati ai lui
Cristos, iar biserica universala este adunarea cereasca ce va fi in viitor.
Asa ca retine:
Acestea nu sunt co-existente.
CINEVA NU POATE FI MEMBRU IN AMBELE, IN ACELASI TIMP.
CAND VA VENI BISERICA GLORIFICATA, BISERICA INDIVIDUALA
NU VA MAI FI.
Pentru a intari mai mult scripturalitatea acestor reflectii, sa privim
subiectul din alt punct de vedere: O casa este construita pentru un
locatar. In afara de cazul in care persoana este obligata, el nu se va
muta in ea pana cand cladirea este terminata. Dumnezeu niciodata nu
este obligat de ceva anume.
O perioada lunga de timp poate trece pana cand sunt achizitionate si
pregatite materialele pentru o casa. Si totusi nu este o casa propriu zisa,
cu exceptia scopului, planului sau perspectivei, pana cand ea nu este
terminata si gata pentru a fi locuita.
In lumina aceasta, sa privim la unele case ale Bibliei:
1.Cand Domnul nostru spune ca: „pe aceasta stanca voi zidi biserica
Mea si portile locuintei mortilor nu o vor birui”, El se refera la biserica de
pe pamant, sau la biserica glorificata? Raspunsul meu este ca Domnul
se refera la biserica Sa individuala de pe pamant, considerata ca o
institutie. Biserica glorificata nu va fi deloc, niciodata amenintata de
portile iadului. Inainte de a fi glorificata, moartea si portile locuintei
mortilor vor fi aruncate in lacul de foc (Apocalipsa 20:14; 21:4). Domnul
se refera la biserica Sa de pe pamant, aflata in pericol, iar aceasta
promisiune minunata este o garantie impotriva temerii.
PRELEGEREA II – ECCLESIA
Uzanta si sens la Tucidide, Demostene si LXX
LXX – SEPTUAGINTA
II. O alta intrebare care apare este urmatoarea: „Nu justifica unele
dintre pasajele Septuagintei sensul de neadunat?” Cata vreme am
acceptat ideile pedobaptistilor, am gandit la fel, dar niciodata de cand am
aprofundat personal problema. Eu nu cunosc nici un asemenea pasaj.
Nu am auzit niciodata ca o pretentie clara sa fie formulata asupra mai
mult de 4 din cele 114 mentionari. Deschideti la cele patru referinte din
bibliile engleze revizuite. Acestea sunt: I Regi 8:65; I Cronici 28:8; Ezra
10:8; Ezechiel 32:3.
Primele doua se rezolva printr-o simpla citire. In Ezra, „adunarea fiilor
robiei” se poate presupune ca face referire, intr-un mod vag, la poporul
captiv in Babilon. Dar, de fapt, contextul ne arata ca nu acesta este
intelesul. Ci aceasta inseamna pur si simplu cei 42.360 de evrei care s-
au intors din sclavie, ca o adunare definita a Ierusalimului, convocata in
mod repetat. In limba engleza, in pasajul din Ezechiel 32:3 s-a tradus in
mod necorespunzator termenul de ecclesia cu acela de multime. Dar
mai mult decat atat, ideea este aceeasi. Semnificatia „multimi de
popoare” din acea fraza nu este impotriva folosirii uzuale a cuvantului.
Ele nu alcatuiesc o ecclesia, pana ce nu sunt adunate. Xerxes, Timur,
Napoleon, Tarul Alb si multi altii si-au format o mare companie [armata]
din contingente ale multor popoare. In aceasta privinta, aparatorii
„bisericii universale, invizibile si spirituale, formata din multimi
necompacte, existenta in prezent” au indrazneala sa isi aduca dovada
finala din uzanta Septuagintei. Premisa argumentului lor a fost ca
scriitorii Noului Testament au trebuit sa foloseasca cuvantul in sensul
unui evreu obisnuit cu intelegerea Vechiului Testament in limba greaca.
O premisa destul de buna, apropo. Dar pentru a salva teoria de la un
faliment total, au trebuit sa fie inventate noi „linii de aparare”. Si aceasta
se insinueaza in urmatoarea dumneavoastra intrebare:
4. Aceste noi sensuri propuse distrug cele doua idei de baza ale
vechiului cuvant: organizarea si adunarea si prin aceasta il lasa pe
Cristos fara o institutie sau corp administrativ in lume. Din zilele lui
Abel, kletoi, sau cei chemati, au existat in lume. De aceea, daca
ecclesia Noului Testament semnifica doar pe „cei chemati”, atunci ce
a intemeiat Cristos in timpul Sau?
VI. „Dar, daca ecclesia pamanteasca exista in prezent, desi multi din
membrii ei parasesc adunarea si daca primeste constant noi membrii, de
ce nu am putea spune ca adunarea universala exista acum, desi nu toti
sunt de fapt adunati si nici toti membrii ei nu sunt inca nascuti?” Aceasta
este cea mai plauzibila obiectie adusa pana acum si una care
buimaceste mintile unora. De aceea, atentia dumneavoastra riguroasa
este provocata asupra raspunsului. Este unanim acceptat ca adunarea
individuala de pe pamant nu se afla convocata tot timpul pentru inchinare
sau lucrare. Cuvantul ecclesia, niciodata nu a necesitat sensul de
convocare continua. Si nici acum. In acest sens nu a existat nici o
schimbare de conditie, din vremea lui Pericle si pana acum. Nici nu cere
ca toti membrii, kletoi, sa fie prezenti la fiecare convocare. Si nici
termenul insusi nu interzice primirea de noi membri.
Mai mult, o ecclesia individuala poate exista ca institutie istorica, atat
de mult timp incat poate exista de mai multe ori un intreg schimb in
membralitate in personalul ei. Exista acum biserici baptiste individuale in
care aceste schimbari au avut loc cu adevarat. Rareori se face ca
registrul membral ramane acelasi, chiar si un an. Unii mor, unii sunt
exclusi, altii se muta in alte biserici, noi membri sunt primiti. Frecventa
convocarilor pentru inchinare si lucrare variaza in mod permanent. Unii
sunt bolnavi, unii calatoresc, unii renunta la credinta. Starea vremii,
situatia politica sau razboiul pot afecta participarea. Mai mult, furtunile,
epidemiile sau persecutia pot, pentru o perioada de timp, sa-i imprastie
pe membrii unei biserici individuale, pe o suprafata intinsa, o anumita
zona, sau teritoriu. Nici unul din lucrurile acestea, in nici un fel, nu
influenteaza intelesul cuvantului ecclesia.
Ecclesia ramane in intregime o adunare organizata, ai carei membri
sunt chemati intr-un mod corect, din casele lor si de la afacerile lor
personale, la o intrunire de afaceri civice.
Diferenta intre ecclesia pamanteasca si ecclesia cereasca in privinta
schimbarilor mentionate mai sus, nu se iveste din esenta cuvantului, ci
din natura fiecarui caz. Prin insasi natura sa, ecclesia pamanteasca
ramane imperfecta. Ea este o institutie temporara. Datorita conditiilor
existentei sale pamantesti apar si fluctuatiile in participare si
membralitate. Iar prin localizarea sa pamanteasca, intr-o lume a
oamenilor pierduti si prin insarcinarea de a-i mantui, exista o adaugare
continua de membri.
Natura schimbata a cazului si a conditiilor face ca aceste lucruri sa fie
diferite in ceea ce priveste adunarea universala. Numarul membrilor ei
nu poate creste, din cauza ca acolo nu exista oameni care sa fie
mantuiti. Caracterul lor a fost cristalizat si testele au luat sfarsit. Atunci
cei pierduti vor fi vesnic pierduti, caci Iadul nu permite evanghelizarea.
Termenul nu ar face imposibil evanghelismul, dar natura cazului, da.
Nu numai cuvantul, dar natura situatiei face existenta adunarii
universale imposibila. Intrarea materialului in casa pamanteasca se face
in acord cu evaluarea, de catre om, a dovezilor credibile ale regenerarii.
Nu exista nici o garantie absoluta impotriva autoinselarii sau ipocriziei.
Mai mult decat atat, acest material, chiar daca marturia credintei este
bine intemeiata, nu se afla niciodata intr-o stare perfecta; ci trebuie facut
sa continue, printr-o sanctificare progresiva a sufletului. Ecclesia
pamanteasca este un atelier in care materialul este pregatit pentru casa
cereasca. Moartea este ultima lectie de disciplina pentru suflet. Invierea
si glorificarea trupului este lectia care a mai ramas. Nici o piatra
necioplita, neprelucrata nu va merge in casa cereasca – nici o barna
necioplita, neslefuita, neornamentata. Nici un bloc de piatra spart, nici
un pilastru rupt nu vor fi admise. Daca un suflet, chiar si unul dintre
duhurile dreptilor, facute desavarsite, ar fi puse acum in acel zid, cladirea
ar trebui sa fie rezidita si reajustata dupa componenta trupeasca de dupa
inviere a aceleiasi pietre vii. Cand cladirea se va ridica, acolo nu va mai
fi nici un zgomot de ciocan, secure sau dalta. Toata lucrarea pregatitoare
a fiecarei pietre si a fiecarei barne din acea cladire va trebui sa fie gata
inainte de ridicarea cladirii.
Aceasta a fost ecclesia cereasca ce si-a intins umbra, ca eveniment
viitor, pana la David si Solomon, constituind planul exact de construire a
templului-tip. Pentru ca planul reprezinta o umbra a unor lucruri mai
bune care aveau sa vina, ei nu si-au permis sa-l schimbe, catusi de putin
fata de modelul Arhitectului Divin.
Nu se afla nimic in termenul ecclesia care sa interzica aplicarea lui la
„duhurile celor neprihaniti facuti desavarsiti” care sunt acum in cer si care
continua sa primeasca noi veniti. Ei sunt de fapt o adunare. Si Thayer
pare sa inteleaga Evrei 12:23 exact in acest fel. Eu nu sunt de acord cu
el in afirmatia: „adunarea universala si biserica intailor nascuti sunt
sinonime cu duhurile celor facuti desavarsiti.” Pentru mine, acestea
reprezinta doua idei cu totul distincte. Dar cu siguranta ca a avut
dreptate in presupunerea ca adunarea duhurilor celor neprihaniti care au
murit poate fi numita o ecclesia. Dar atunci cand odata defineste
adunarea universala ca totalitatea tuturor alesilor, si cand afirma
existenta sa prezenta, el forteaza regulile lingvistice, sensul comun si
revelatia. Ecclesia pamanteasca este acum o organizatie, o adunare,
desi nu in convocare continua. Adunarea universala nu este acum o
organizatie, nu este acum o adunare, si de aceea exista doar ca
posibilitate viitoare.
Si acum sa explicam:
(1) Citirea „biserici”, urmand versiunii comune, poate fi cea corecta,
nemairamanand nimic de explicat. In toate celelalte cazuri, din Vechiul
sau Noul Testament, unde sensul cere pluralul, acesta se afla in text.
Neavandu-l aici, aceasta nu este decat o exceptie izolata. Vezi: Fapte
15:41; 16:5; Romani 16:4,6; I Corinteni 7:17; 11:26; 14:13, 34; 16:1,19;
II Corinteni 8:1, 18, 23; 11:8,28; 12:23; Galateni 1:2, 22; I Tesaloniceni
2:14; II Tesaloniceni 1:4; Apocalipsa 1:4,11, 20; 2:7, 11, 17, 20, 23;
3:6, 13, 22; 22:16; Psalmul 26:12; 68:26; Eclesiasticul (Intelepciunea
lui Isus Sirah ) 24:2. Este necesar sa amintim de traducerea Peshita
Siriaca a lui Murdock mentioneaza pluralul intr-o nota marginala.
(2) Daca acceptam singularul, conform cu Versiunea Revizuita, atunci,
asa cum spunea Broadus „cuvantul se refera probabil la biserica din
Ierusalim, ai carei membri, datorita persecutiilor, au fost imprastiati in
intreaga Iudee, Galilea si Samaria, stabilind intruniri oriunde se gaseau,
dar care apartineau inca de organizatia originala. Cand Pavel a scris
galatenilor, aproximativ douazeci de ani mai tarziu, aceste intruniri
separate au fost organizate in biserici distincte; asa ca el vorbeste in
Galateni 1:22, referindu-se la acea perioada, a bisericilor din Iudeea care
erau in Cristos” – Com. On. Matt., p. 359. Aceasta a fost biserica pe
care Saul a persecutat-o si in care a facut prapad. Referindu-se la
consecinta persecutiei, documentul mentioneaza, „toti s-au imprastiat
prin partile Iudeii si Samariei” – Fapte 8:1. „Cei ce se imprastiasera, din
pricina prigonirii intamplate cu prilejul lui Stefan, au ajuns pana in
Fenicia, in Cipru si in Antiohia, si propovaduiau Cuvantul numai Iudeilor”
– Fapte 11:19. Deci, cand in paragraful anterior referintei citate se
spune ca Saul, convertit fiind, lauda pe Dumnezeu si predica in biserica
pe care el a persecutat-o, nu trebuie sa fim surprinsi de depozitia:
„Biserica se bucura de pace in toata Iudeea, Galileea si Samaria.”
Meyer spune ca: „De aici s-a dedus, de la intreaga intamplare din Fapte
8:3, 9:30-31, ca pacea de care se bucura biserica era un rezultat al
convertirii fostului lider dusman si al transformarii lui intr-un apostol
zelos.”
Dar poate veti spune: fiind astfel imprastiati, nu distruge aceasta ideea
de adunare? Intrebarii i s-a dat raspuns in aceasta prelegere. S-a spus
ca, daca o furtuna la fel ca aceea care a maturat Galveston-ul, sau o
epidemie, ca febra galbena din Memphis, sau un razboi, ca in timpul
caruia s-au dat lupte colosale intre state, sau persecutii ca in acest caz,
pot imprastia peste tot, pentru o perioada de timp, membrii unei biserici
individuale, dar acestea nu pot schimba semnificatia cuvantului biserica.
Spre exemplu, cand Tarleton a atacat organul legislativ al Virginiei,
membrii acesteia au zburat in toate directiile. Sau cand Howe si-a adus
armata impotriva Philadelphiei, Congresul Continental s-a imprastiat,
refugiindu-se in locuri sigure. In toate aceste cazuri insa, cine s-a gandit
sa schimbe intelesul cuvintelor „Parlament” si „Congres”? Urmand sfatul
lui Temistocle, intreaga ecclesie a Atenei a parasit orasul sacru si s-a
refugiat pe corabii din fata invaziei persane. Cu toate acestea, cuvantul
ecclesia a continuat sa-si pastreze semnificatia.
(3) Exista o a treia explicatie posibila. Poate sa va placa mai mult
decat mie. Aceasta nu se armonizeaza insa cu o afirmatie din prima
prelegere. Totusi, elimina sprijinul teoriei bisericii universale si invizibile.
Mayer intelege ecclesia in Fapte 9:31 intr-un sens colectiv, insa nu o
colectivitate a crestinilor, ci una a bisericilor. Afirmatia lui este:
„Observati, mai mult decat atat, citirea corecta ecclesia (numarul
singular), infatiseaza unitatea, prin care Luca cuprindea intreaga sfera a
crestinatatii, care includea bisericile care deja erau formate si pe cele in
curs de formare.” Observati ca, atunci cand el se refera la cuvantul
biserica, include bisericile, nu crestinii in general. Unii dintre baptisti
urmeaza linia de interpretare a lui Mayer. Hovey in Hackett on Acts da
impresia ca il citeaza pe Mayer pe un ton aprobator. Aceasta explicatie,
necesarmente implica existenta, la acea vreme, a mai multor biserici
organizate in Iudeea, Samaria si Galileea, despre care noi nu avem nici
o mentionare istorica clara. Adevarat, Filip a evanghelizat orasul
Samariei si a existat timp suficient, in cei trei ani dupa convertirea lui
Saul, pentru formarea unor noi biserici, asta daca am putea merge cu
relatarea atat de departe. Daca Mayer ar avea dreptate, fireste, eu
atunci as gresi cu privire la afirmatia ca termenul ecclesia nu poate fi
folosit intr-un sens colectiv, care sa cuprinda mai multe biserici
individuale.
Explicatia mea am oferit-o la paragrafele (1) si (2). Acum, daca o
teorie armonizeaza toate cele 231 de utilizari ale unui cuvant in afara de
una, dand o explicatie posibila acesteia, teoria este demonstrata.
APENDIX
SEPTUAGINTA
Citatele apartin concordantei lui Abraham Trommius (1718)15.
Capitolele si versetele cartilor canonice sunt oferite conform cu Revised
Version; iar pentru cartile apocrife, capitolele si versetele sunt in acord cu
Haydock’s Douay Bible. Pentru a verifica textul grecesc, folositi Henry
Barclay Sweet – Cambridge, 1891. Cuvantul marcat cu italice indica
traducerea termenului Ecclesia.
Levitic 8:3 – „Si aduna toata obstea…” „Aduna toate adunarile.” Aici este
folosit de fapt verbul ecclesiazo, pe care Trommius il citeaza ca
substantiv.
Deuteronom 18:16 – „…In ziua adunarii…” (cu referire la convocarea de
la Sinai).
Deuteronom 23:1, 2, 3, 8 – „Sa nu intre in obstea Domnului.” Folosit aici
de patru ori, pentru a interzice in mod absolut admiterea in adunarea
Domnului a anumitor categorii de oameni.
Deuteronom 31:30 – „Si a rostit Moise in auzul intregii obsti a Israelitilor
cuvintele…”
Iosua 8:35 – „…nici un cuvant pe care Iosua sa nu-l fi citit in auzul obstii
fiilor lui Israel…”
Judecatori 20:2 – „…s-au infatisat inaintea Domnului, la adunarea
poporului lui Dumnezeu…”
Judecatori 21:5 – „Cine oare nu a venit la adunarea ce s-a tinut inaintea
Domnului…”
Judecatori 21:8 – „…din Iabes-Galaad nu venise nimeni inaintea
Domnului la adunarea din tabara…”
I Regi (I Samuel) 17:47 – „Si toata adunarea aceasta va cunoaste…”
I Regi 19:20 – „…dar cand au vazut acestia ceata proorocilor
proorocind…”
III Regi (I Imparati) 8:14, 22, 55, 65 – „…A binecuvantat toata
adunarea…” – „…in fata intregii adunari…” – „…a binecuvantat toata
adunarea…” – „…strangandu-se adunare mare…”
I Paralipomena (I Cronici) 13:2, 4 – „si a zis David catre toata
adunarea…”, „Atunci toata adunarea a zis…”
I Paralipomena 28:2 – „Si sculandu-se (in mijlocul adunarii) regele David
a zis…” Cuvintele din paranteza nu exista in textul ebraic, si astfel, nici
in versiunea engleza.
I Paralipomena 28:8 – „Si acum, inaintea ochilor a tot Israelul, a adunarii
Domnului…”
I Paralipomena 29:1 – „…a zis regele David catre toata adunarea…”
I Paralipomena 29:10 – „Atunci a slavit regele David pe Domnul inaintea
a toata adunarea…”
I Paralipomena 29:20 – „Apoi a zis David catre toata adunarea…”
II Paralipomena (II Cronici) 1:3, 5 – „Apoi s-a dus Solomon si toata
adunarea…”, „…Pe acesta il cerceta Solomon cu adunarea.”
II Paralipomena 6:3, 12, 13 – „Apoi si-a intors regele fata sa si a
binecuvantat toata adunarea lui Israel caci toata adunarea israelitilor sta
inainte.” „…stand… inaintea adunarii israelitilor…” „…si-a plecat
genunchii inaintea intregii adunari…”
II Paralipomena 7:8 – „…a facut Solomon sarbatoare de sapte zile, si
impreuna cu el a praznuit tot Israelul, adunare foarte mare…”
II Paralipomena 20:5, 14 – „Iar Iosafat a stat in mijlocul adunarii lui
Iuda…” „…s-a pogorat Duhul Domnului in mijlocul adunarii…”
II Paralipomena 23:3 – „Aici a facut toata adunarea legamant…”
II Paralipomena 28:14 – „Atunci ostasii au luat robi si prazile inaintea
capeteniilor ostirii si a intregii adunari…”
II Paralipomena 29: 23, 32 – „Apoi au adus … inaintea regelui si a
adunarii… Numarul vitelor pentru arderile de tot, aduse de cei ce se
adunasera…”
II Paralipomena 30:2, 4, 13, 17, 23, 24, 25 – „…regele si capeteniile si
toata adunarea din Ierusalim…” „Acest lucru a placut regelui si intregii
adunari.” „…adunarea a fost foarte mare.” „Fiindca in adunare erau multi
din cei care nu erau curati…” „Si a hotarat toata adunarea…” „…
capeteniile dadusera de asemenea celor ce se adunasera…” „Si s-a
veselit toata obstea lui Iuda…”
I Ezdra (Ezra) 2:64 – „Deci toata adunarea la un loc se alcatuia din
patruzeci si doua de mii trei sute saizeci de oameni.”
I Ezdra 10:1 – „…s-a strans la el o mare multime…”
I Ezdra 10:8 – „Si cel ce nu va veni pana in trei zile… va fi indepartat din
obstea celor ce fusesera in robie.”
I Ezdra 10:12 – „Si raspunzand toata adunarea, a zis…”
I Ezdra 10:14 – „Deci sa ramana capeteniile noastre pentru intreaga
obste…” (Sinaitica)
Neemia 5:7 – „Si am facut impotriva lor o adunare mare.”
Neemia 5:13 – „,Amin’ - zise toata adunarea.”
Neemia 7:66 – „ Adunarea intreaga a fost de patruzeci si doua de mii trei
sute saizeci de suflete.”
Neemia 8:2 – „Si carturarul Ezdra a adus Legea inaintea adunarii…”
Neemia 8:17 – „Toata obstea celor ce se intorsesera din robie…”
Neemia 13:1 – „…Amonitul si Moabitul nu pot fi primiti niciodata in
adunarea lui Dumnezeu.”
Iov 39:28 – „Ma ridic in adunare si plang dupa ajutor.”
Psalmul 21:24 (22:22) – „…in mijlocul adunarii te voi lauda…”
Psalmul 21:29 (22:25) – „De la Tine este lauda mea in adunare mare…”
Psalmul 25:5 (26:5) – „Urat-am adunarea celor ce viclenesc…”
Psalmul 25:12 (26:12) – „…intru adunari Te voi binecuvanta, Doamne.”
Psalmul 34:17 (35:18) – „Lauda-Te-voi, Doamne, in adunare mare…”
Psalmul 39:12 (40:9) – „Bine am vestit dreptate in adunare mare…”
Psalmul 67:27 (68:26) – „In adunari binecuvantati pe Dumnezeu.”
Psalmul 88:6 (89:5) – „Lauda-vor cerurile … in adunarea sfintilor.”
Psalmul 106:32 (107:32) – „Inaltati-L pe El in adunarea poporului…”
Psalmul 149:1 – „Cantati lauda Lui … in adunarea celor cuviosi.”
Proverbe 5:14 – „In plina adunare si in mijlocul obstei”
Ieremia 31:8 – „O mare adunare” – in loc de mare multime – varianta de
interpretare
Plangeri 1:10 – „Sa nu intre in obstea ta!”
Ezechiel 32:3 – Codexul A reda: „adunarea (ecclesia)” – inteles de fapt
grup de oameni, multime.
Ioil 2:16 – „Adunati poporul, vestiti o adunare sfanta…”
Miheia (Mica) 2:5 – „... Sa arunce funia pentru sortii vostri in obstea
Domnului...”
SCRIERILE APOCRIFE16
IUDITA
ECLESIASTICUL
I MACABEI
Marturia invocata aici este univoca. Este solida asemeni unei falange
macedonene. Din cele nouazeci si doua de cazuri unii au incercat sa
para ca patru dintre ele se refera la ecclesii „neadunate”. Cele patru
exceptii sunt: I Regi 8:65; I Cronici 28:8; Ezra 10:8; Ezechiel 32:3.
Studiati-le in context si judecati voi insiva. Primele doua sunt clare si nu
necesita explicatii.
In Ezra, „adunarea fiilor robiei” semnifica pur si simplu cei 42.360 de
evrei reintorsi din captivitatea babiloniana, adunati in mod repetat.
In Ezechiel 32:3 o traducere nedemna de incredere pune ecclesia in
locul multimilor de popoare. Dar fie ca se traduce multime de popoare
sau adunare ideea se pastreaza. Xerxes, Timor, Napoleon si multi altii
si-au alcatuit o mare armata din multimi de popoare. Observati conditiile
de membralitate din Deuteronom 23 si Neemia 13.
Noua si monumentala Concordanta a Septuagintei intocmita de Hatch
si Redpath, in cinci volume, editata la Oxford in 1893, va ofera
informatiile suplimentare (care nu sunt citate de Trommius) dintr-un text
sau altul, ca de exemplu:
Cartile canonice
Deuteronom 4:10; 9:10; I Regi 12:3 (din Codexul A); II Cronici 10:3;
29:28, 31; 30:25; toate traduse cu adunare in Revised Version. Ezechiel
32:23 (din Codexul A), tradus cu multime.
Cartile apocrife
1
Greceşte: Petros.
2
Greceşte: petra.
3
Vezi nota 9.
4
Indexul poate fi găsit la sfârşitul acestei lucrări – n. ed.
5
Sau: supraveghetori - n.tr.
6
protestanţi care practică botezul copiilor – n. tr.
7
stropire, turnare sau imersie – n.tr.
8
Textus Receptus redă expresia men oun ekklesiai, tradusă în KJV prin „Then …
the Churches…” – Atunci bisericile… – n.tr.
9
În perioada scrierii acestei cărţi, descoperirea manuscriselor Codex Sinaiticus şi
Codex Vaticanus (texul folosit de Wescott & Hort) era recentă şi inexactitatea lor
încă nu fusese dovedită – n.tr.
10
Revised Version – prima traducere în limba engleză care are la bază manuscrisele
Wescott & Hort. – n.tr.
11
Raţionamentul autorului este construit în jurul argumentului potrivit căruia negarea
aplicaţiei specifice implică o Biserică Universală, compusă numai din evrei, din care
naţiunile sunt excluse – n.ed.
12
Autorul nu înţelege prin aceasta o împărţire arbitrară a planului de mântuire în
diferite epoci, ci afirmă că de la Adam şi până la a doua venire a Domnului, nimeni nu
a fost mântuit decât în Cristos şi prin har, privind spre jertfa Sa fie prospectiv, fie
retrospectiv – n.ed.
13
Sau spartanii – n. tr.
14
Autorul compară membrii ecclesiilor cetăţilor-stat greceşti cu membrii bisericilor
individuale – n. ed.
15
În română, citatele sunt preluate din „Biblia Ortodoxă” - Bucureşti, 1994 – n.ed.
16
Citatele scrierilor apocrife sunt preluate din „Biblia Ortodoxă”, Bucureşti, 1994 –
n.tr.
17
În limba română, citatele sunt preluate din versiunea Cornilescu, cu excepţia celor
marcate cu asterisc, care provin din traducerea Societăţii Trinitarian Bible Society,
Londra, 2002 – n.ed.
17
În limba română, citatele sunt preluate din versiunea Cornilescu,
cu excepţia celor marcate cu asterisc, care provin din traducerea
Societăţii Trinitarian Bible Society, Londra, 2002 – n.ed.