Valoare Activitatea umana se acracterizeaza prin doua categorii de produse: insotite de valoare si neinsotite de valoare.

Prin relatiile sale,prin comportamentul propriu,prin diversele lui activitati,omul confera realitatii obiective si subiective sensuri in functie de necesitatile sale.Raportarea omului la mediu este preferentiala,elementele realitatii obiective si subiective impartindu-se in 2 categorii:importante si neimportante. In felul acesta lumea exterioara omului devine o lume umana.Dispare influenta fata de mediul exterior prin apreciera lui in functie de nevoile individului uman. Valoarea nu este un atribut intrisec al obiectelor materiale sau ideale,nici un atribut intrinsec al subiectului, ci ea este un mod specific de raportare preferentiala a subiectului fata de obiect pe baza unor criterii sociale.Omul acorda valoare obiectelor sau obiectele capata valoare etica,estetica,utilitara etc. Pt ca omul gaseste in ele ecoul unor nevoi si dorinte pt ca el nu ramane indiferent in fata lor. Valoarea este conceptul filosofic care defineste acea relatieintre subiect si obiect in care prin polaritate si ierarhie se exprima pretuirea, aprecierea acordata de o comunitate umana.Valoarea este asdar o esenta rationala,exprima a relatie soociala.Valorile nu sunt proprietati constitutive ale lucrurilor ci calitati pe care le capata pentru om.

Cultura Cultura este o componenta permanenta si definitorie a umanului, ea nu este un adaos facultativ la conditiile de existenta ale omului, ci este modalitatea specifica prin care omul organizeaza si semnifica Universul inconjurator.Cu toate ca viata omului nu este posibila fara cultura,aceasta nu se confunda cu secret si cu tot ceea ce realizeaza omul.Intra in cultura numai acele creatii ale activitatii umane pe care societatea ,grupurile sociale,categoriile sociale le apreciaza ca valori, adica totalitatea valorilor materialr si spirituale. Cultura se caracterizeaza prin urmatoarele 4 dimensiuni: cunoasterea,valoarea,creatia si comunicarea. Cunoasterea este o premisa necesara si in acelasi timp un moment constitutiv al culturii.Aceasta incepe sa existe odata cu efortul omului de a introduce ordine rationala in evenimentele care il inconjoara,de a intelege care este provenienta,geneza si evolutia acestor evenimente. Valoarea rep momentul central al culturii, determinatia ei esentiala, ea fiind pregatita de momentl cunoasterii, asadar val este precedata si conditionata de cunoastere.Daca orice valoare presupune cunoastere,nu orice cunoastere conduce la valoare. Creatia este momentul hotarator al genezei,al aparitiei,al producerii faptuui de cultura,dupa cum cultura este o conditie a eficientei actului de creatie. Comunicarea este acea dimensiune a culturiiprin care se realizeaza functia ei sociala,acea dimensiune prin care cultura se integreaza in ansamblu activ umane. Legatura intre sferele mari ale culturii si palierele culturii ne ajuta sa intelegem caracterul dinamical acesteia,care are un rol foarte important in explicarea relatiilor dintre om si societate.

Civilizatia Civilizatia exprima unitatea dintre cultura si societatea pentru ca in cultura intra val materiala si spiritual create de om,iar in societate . Civilizatia materializeaza,transforma in realitate in viata de zi cu zi valorile culturii,de aceea civilizatia poate fi considerata o cultura finalizata, o cultura in actiune si in acelasi timp este cadrul de faurire a valorilor culturale.Ocomparatie succinta intre cultura si civilizatie: -cultura se construieste i jurul corelatiei om-natura si exprima detasarea omului de natura.Ea este rezultatuloperelor individuale si pune accentul pe individualizare,pe personalizare. Cultura are ca rezultat cunoasterea si valoarea realitatii. Civilizatia se construieste in jurul corelatiei om societte,este opera colectiva.In cadrul ei omuleste apreciatca societate,ca ansamblu de relatii sociale. Civilizatia reprezinta prin urmare potentialul creator si transformator al unei culturi.Ea este de fapt cultura intreaga intr-un sistem social bine organizat care presupune forme de gandire,de viata in general.

Libertatea Exista mai multe acceptiuni ale conceptului de libertate.Cea mai importanta este conceperea libertatii ca unitate intre cunoastere,valorizare si actiune. Intr-o asemenea acceptiune libertatea ne apare ca un privilegiu,ca o cucerire a acelor oameni care s-au eliberat de constrangerile externe,ca si de cele interne putand sa-si realizeze scopurile propusein campul oferit de cunoasterea legilor naturale si sociale. Libertatea poate primi o def generala cu aceasta forma: libertatea este procesul complex prin care trecem de la constrangerea pe care o simtim sau nu asupra deciziilor,alegerilor si actuiunilor noastrre la decizii,alegeri si actiunii creatoare bazate pe dominarea umana a acestei constrangeri,pe provarea constienta a valorilor. Libertatea nu este un dat al individului uman,ci ea este o cucerire manifestata ca trasatura care se schimba ,evolueaza in timp prin intermediul practicii sociale. Cele trei momente principale ale libertatii sunt:cunoasterea, valorizarea si actiunea. Cunoasterea este conditia obligatorie a liberatatii pt ca omul nu se supune doar necesitatii ci incearca sa scape de constrangera lor cu ajutorul cunoasterii. Cunoasterea si valorizarea nu sunt incva subiecte pt manifestarea propriu-zisa a liberatii.Aceasta implica cu obligativitate actiunea, activitata omului. Alegerea sau optiunea presupune a armonizare a constrangerilor oferite de lege cu neoile,necesitatile,dorintele,aspiratiile,idealurile omului.Astfel omul realizeaza cu ajutorul actiunilor sale anumite posibilitati oferte de cunoasterea legilor si elimina actele. Libertatea se cucereste procesual pe de-o parte pe masura maturizarii individului si pe de alta in functie de epoca istorica,de gradul de dezvoltare al societatii,nivelul de cultura si civilizatie al acestora.