Teoria Generala a Dreptului Tema : Izvoarele Dreptului Vointa sociala generala pentru a deveni obligatorie pentru fiecare membru

ct si p entru ntreaga colectivitate umana trebuie exprimata prin norme care vor mbraca o a numita forma, denumita izvor de drept, motiv pentru care n literatura juridica se considera, n general, ca notiunea de izvor si cea de forma de exprimare a dreptu lui sunt sinonime. Este necesar a se face distinctie ntre izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului. Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt re prezentate de realitatea exterioara, care determina actiunea legiuitorului. In c onsecinta, prin izvor de drept, n sens material, ntelegem viata sociala, economica si culturala n complexitatea ei, progresul social care determina nasterea unor r eguli de drept si institutii. Din punct de vedere juridic, ne intereseaza n speci al izvoarele formale sau formele de exprimare a normelor de drept. Sensul juridi c al notiunii de "izvor formal al dreptului" surprinde o multitudine de aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si s e impune ca model de urmat n relatiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului l reprezinta regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa ntr-o anumit a haina juridica. Izvoarele de drept sunt clasificate dupa diferite criterii: A. Dupa modul de transmitere deosebim izvoarele scrise de izvoarele nescrise: -obi ceiul - izvor nescris -norma juridica - norma scrisa B.Dupa caracterul oficial s au neoficial al izvorului de drept: -legea - izvor oficial -obiceiul, doctrina izvoare neoficiale. C.Din punct de vedere ale modului de impunere: -izvoare dir ecte - actele normative -izvoare indirecte - obiceiul sau normele elaborate de o rganizatiile nestatale care pentru a deveni obligatorii trebuie sa fie validate de o autoritate statala. D.Dupa modul de creare a normei: -izvoare creatoare: le gea si cutuma, deoarece creaza legi noi -izvoare interpretative:jurisprudenta si doctrina care interpreteaza legile existente. E.Enumerativ, izvoarele formale a le dreptului sunt: -obiceiul juridic - cutuma; -practica juridica - jurisprudent a -precedentul juridic -doctrina -contractul normativ -actul normativ. OBICEIUL JURIDIC (CUTUMA) Acesta este cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul sau cutuma reprezinta o forma de exprimare a unor reguli care s-au format n timp si care sunt respectate n virt utea unor deprinderi ndelungate, fara sa fie impuse prin constrngere. Pentru ca o anumita regula obisnuielnica sa devina cutuma este necesar sa

ndeplineasca urmatoarele conditii: -sa aiba un caracter uniform; -sa se aplice n m od repetat ; -sa aiba o anume dorata. Astfel simpla repetare a unor practici nu n seamna n mod necesar crearea unei cutume. Practica generatoare de cutume trebuie sa fie uniforma, repetabila si sa aiba o durata n timp. Toate aceste atribute tre buie sa se aplice simultan. In dreptul international o anumita cutuma poate fi c onsfiintita si constatata de un organ de drept public. Avnd n vedere faptul ca ace asta norma de drept nu este scrisa, ea se caracterizeaza prin o deosebita mobili tate. Pentru a se constata continuitea normelor cutumiare, s-a impus codificarea cutumelor. Codificarea are efectul ntreruperii caracterului evolutiv al cutumei, si de aceea, cu toate ca se poate forma o noua cutuma, ea nu va putea contrazic e norma cuprinsa ntr-un cod de legi sau norma uniforma. Cutuma se ntemeiaza pe caz uri concrete, la care se face referire, fiind evocate aceste cazuri ca precedent e. In sistemul de drept anglo-saxon, dreptul cutumiar este un important izvor al dreptului. De asemenea, n dreptul international public, obiceiul juridic este iz vor principal de drept alaturi de tratat, reprezentnd exprimarea tacita a consimt a mntului statelor cu privire la cunoasterea unor reguli determinate ca norme de conduita obligatorie n relatiile dintre ele. In Romnia, pozitia dreptului obisnuie lnic (cutumiar) s-a pastrat puternica pna la nceputul veacului al XIX-lea, alcatui nd obiceiul pamntului sau legea romneasca:JUS VALAHICUM sau IUS VALACHORUM. Primel e legi romnesti ale lui alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Matei Basarab, Codurile l ui Calimach si Caragea lasau loc de manifestare fortei obiceiului si faceau refe rire expresa la dreptul cutumiar. Dupa aparitia Codului civil din 1864, rolul ob iceiului se restrnge, iar codul face trimitere expresa prin cteva articole la obic eiul juridic: 548,600, 607, 1351, 1456, 1443.. In dreptul penal, este exclus rol ul cutumei, aici functionnd principiul legalitatii pedepsei si incriminarii: NULL A POENE SINE LEGE/ NULLA CRIMEN SINE LEGE - ceea ce presupune ntodeauna ca izvor al dreptului poate fi doar legea scrisa. DOCTRINA Cuprinde analizele, investigatiile, interpretarile pe care specialistii n drept l e dau fenomenului juridic. Doctrina formeaza stiinta juridica al carei rol teore tic este indiscutabil, att n privinta explicarii si interpretarii stiintifice a ma terialului normativ, ct si n opera de legiferare, n procesul de creare a dreptului, ct si n activitatea practica de aplicare a dreptului. In dreptul actual, doctrina nu este considerata izvor de drept, nsa acest lucru nu mpieteaza cu nimic asupra rolului indispensabil pe care ea l are n procesul legislativ si n procesul practici i juridice. Solutiile si interpretarile doctrinare sunt ntodeauna fondate pe cazu ri practice, pornind de la fapte reale, pe care apoi le generalizeaza, le interp reteaza si le explica teoretic. Doctrina a avut un deosebit rol n procesul de cre are a dreptului. Astfel, n dreptul roman, opiniile jurisconsultilor Papinian, Ulp ian, Paul erau considerate ca avnd forta legii. In Evul Mediu, doctrina a jucat, de asemenea, un rol important, datorita obscuritatii si nesigurantei dreptului c utumiar, astfel ca judecatorii cautau solutiile n comentariile juristilor. Odata cu codificarea cutumei si cuprinderea normelor juridice n legi, rolul doctrinei a scazut, fara ca el sa dispara. In nian, Ulpian, Paul erau considerate ca avnd fo rta legii. In Evul Mediu, doctrina a jucat, de asemenea, un rol important, dator ita obscuritatii si nesigurantei dreptului cutumiar, astfel ca judecatorii cauta u solutiile n comentariile juristilor. Cu toate ca judecatorul n solutionarea liti giului nu este legat n hotarrea pe care o da de o cauza similara sau de un proces similar judecat de el nsusi sau de o alta instanta, practica judecatoreasca ajung e la solutii unitare n interpretarea si aplicarea legii, iar n aceasta privinta un rol deosebit revine Curtii Supreme de Justitie, care are competenta sa transeze n mod suveran conflictele dintre instante si sa impuna o anumita interpretare pr in decizii de ndrumare pentru aplicarea unitara a legii. Aceste decizii de ndrumar e ca si solutiile constitutionale ale instantelor superioare sunt invocate ca pr ecedente judiciare, iar pe baza lor se solutioneaza cauzele cu care au fost sesi zate instantele. In sistemele de drept anglo-saxon, jurisprudenta este un import ant izvor de drept,

dreptul comun fiind alcatuit din hotarrile judecatoresti si obiceiurile juridice. Judecatorul este nu numai un interpret al legii, ci si un creator al ei, iar o cauza poate fi solutionata pe baza unui precedent pronuntat cu sute de ani anter ior. CONTRACTUL NORMATIV Contractul este n principiu un act juridic individual, opera vointei a doua sau m ai multe persoane, care convin cu privire la nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete, din care rezulta drepturi si obligatii ale pa rtilor. Exista totusi o anume categorie de contracte, care nu privesc nemijlocit drepturile si obligatiile unor subiecte de drept determinate, ele nereglementnd raporturi juridice concrete, ci au n vedere reglementarile cu caracter generic. A cestea sunt contractele normative si n aceasta calitate sunt considerate ca izvor de drept, cu deosebire n dreptul constitutional, dreptul international public sa u dreptul muncii si protectiei sociale. In materia dreptului constitutional, con tractele normative pot fi concretizate pe scheletul tratatelor ncheiate ntre state le ce urmeaza sa compuna o federatie, constituind izvor de drept n organizarea si functionarea structurii federative a statelor. In dreptul constitutional, contr actele normative pot aparea sub forma tratatelor internationale, care reprezinta expresia consimtamntului statelor semnatare si n aceasta masura este considerat i zvor de drept. In dreptul muncii si securitatii sociale, contractul normativ apa re sub forma contractelor colective de munca n care se prevad conditiile generale ale organizarii procesului muncii, iar pe baza lor se ncheie contractele individ uale de munca. ACTUL NORMATIV Actul normativ sau legea are n prezent cea mai mare importanta n sistemul izvoarel or de drept. Dupa ce a nceput actiunea de codificare, legea a capatat o important a deosebita. Prin ?legea ca izvor de drept? nu vom ntelege numai normele elaborat e de organul reprezentativ - Parlamentul, ci orice reguli de drept cu caracter o bligatoriu cuprinse n diverse acte normative elaborate de organele statului abili tate sa elaboreze acte normative. Totalitatea actelor normative alcatuiesc drept ul scris. Actul normativ cuprinde norme generale obligatorii a caror aplicare po ate fi realizata si prin intermediul fortei de constrngere a statului. Pozitia pr edominanta a actului normativ n izvoarele de drept din statele moderne este deter minata de necesitatea de a se asigura securitatea si stabilitatea raporturilor s ociale. Principiul legalitatii implica subordonarea neconditionata a participant ilor la raportul juridic fata de dispozitiile normative, nsa pentru ca aceasta co nformare sa poata deveni realitate, este necesar ca destinatarii normelor sa-si cunoasca ntr-o maniera clara si neechivoca drepturile si obligatiile, ceea ce se poate realiza doar cnd normele juridice sunt cuprinse n acte normative scrise. La noi sistemul actelor normative este alcatuit din legi, decrete, hotarri, ordonant e, regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor administratiei publice locale. Intre acestea, legile ocupa locul central, fiind elaborate de puterea l egislativa, care exprima vointa si interesele alegatorilor. Celelalte acte norma tive trebuie sa se subordoneze legilor, fiind elaborate pe baza lor si n vederea executarii acestora. Legea se remarca prin cteva trasaturi de baza: " Are o proce dura de elaborare speciala " Are caracter normativ si impersonal " Reprezinta o reglementare primara si originara n sensul ca relatiile sociale trebuie sa-si gas easca oglindirea normativa in continutul legilor si nu al altor acte normative c are au menirea de a dezvolta, explica si nuanta reglementarile cuprinse n legi. D upa forta de aplicare, legile pot fi: constitutionale, organice si ordinare. Leg ile constitutionale - CONSTITUTIA - au cea mai mare forta juridica deoarece aces tea fixeaza regulile esentiale de organizare si functionare a ordinii de stat. L egile organice reglementeaza domeniile expres prevazute n Constitutie si au o pro cedura speciala de adoptare presupunnd o majoritate calificata a organului legiui tor.

BIBLIOGRAFIE Lect.Univ Dr Baran Nicolae ,Teoria Generala a Dreptului Adam Popescu , Teoria Generala a Dreptului , Ed.Fundatia Romania De Maine , Buc , 2001 Dorin Clocotici ,Teoria Generala a Dreptului , Ed.Europolis , Ct , 2002